Particularităţi de creştere şi dezvoltare ale copilului aflat la vârsta pubertară

Puberii se află în cea mai sensibilă etapă din punctul de vedere al activităţii
de performanţă.
Până la vârsta pubertății, nu există diferențe majore între fete și băieți, atât
din punct de vedere somatic, cât și din punct de vedere motric. Începând cu 11 ani,
în cazul băieților se remarcă o creștere mai accentuată a masei musculare, în vreme
ce în cazul fetelor se observă creșterea procentajului de țesut adipos. În planul
performanței, aceste modificări au impact direct, imediat, băieții înregistrând un
progres superior fetelor, acestea din urmă stagnând în evoluția lor (Cayla, J.C.,
Lacrampe, R., 2007)1.

De reţinut:

Modificările biologice care au loc în organism se reflectă nemijlocit asupra

capacităţii de performanţă şi asupra manifestării potenţialului motric al
puberilor, fiind perioada în care foarte mulţi dintre copii renunţă la sportul de
performanţă.

Cayla și Lacrampe (2007) disting trei motive principale pentru care sportivii
renunță la activitatea de performanță în această etapă: nivelul cultural, raportul
costuri - beneficii și relația cu antrenorul. Copiii pot renunța de sportul de
performanță, fie din cauza încărcăturii programului școlar, fie din cauza
atractivității crescute a altor activități, fie din cauza dorinței crescute de socializare
în afara grupului sportiv.
La vârsta pubertară, are loc o accelerare a creşterii în înălţime, în timp ce
greutatea corpului înregistrează un ritm mai lent.
Tabel 4. Valorile medii ale greutăţii şi înălţimii copilului la 11 – 14 ani (OMS,
2017)2

Vârsta Statura / înălțime Greutate

Fete Băieți Fete Băieți
11 ani 132 - 155 132 - 155 27.7 – 53 27.4 – 51.7
12 ani 138 - 163 137 - 161 30.8 – 61.2 30.1 – 58.9
1
Cayla, J.L., Lacrampe, R., 2007. Manuel pratique de l’entrainement. 110 questions-reponses developpees. Ed.
Amphora, Paris
2
https://www.suntparinte.ro/inaltime-si-greutate-copii

1
 13 ani 145 - 168 143 - 171 34 – 66.6 33.8 – 65.3
14 ani 149 - 171 150 - 177 37.8 – 71.6 38.1 – 72.3

Cresc segmentele în lungime, conducând spre un aspect longilin, iar organele

îşi intensifică activitatea, puberul putând manifesta unele tulburări funcţionale.
Musculatura se alungește, însă la nivelul de dezvoltare a forței are loc o rămânere
în urmă. Din acest motiv, se acordă o atenţie deosebită dozării efortului din
antrenament şi stabilirii încărcăturii exerciţiilor de forţă.
Trebuie menţionate aici puseele de creștere din perioada 11-13 ani, la fete şi
între 13-15 ani, la băieţi, care se manifestă prin creşterea mai rapidă a picioarelor şi
a mâinilor, decât gambele şi antebraţele, care, la rândul lor, se maturizează mai
rapid decât coapsele şi braţele. Fenomenul se consemnează sub numele de “legea
creşterii centripete” (Zurburgg, 1982, citat de Weineck)3. În cazul în care există
concordanţă între vârsta cronologică şi cea biologică, creşterea este normală.
Un alt fenomen de acest fel este cunoscut drept legea lui Mark-Jansen,
potrivit căreia sensibilitatea ţesuturilor este proporţională cu viteza de creştere
(Alanbagi, Y., coord. 2016)4. Ca urmare, capacitatea aparatului osos, cartilaginos,
tendinos, ligamentar, de a suporta efortul devine un factor limitativ, deoarece nu
are rezistenţa celui adult. Rezistenţa la tracţiune şi presiune este mică, motiv pentru
care trebuie acordată o atenţie deosebită încărcăturilor folosite în antrenamente,
săriturilor, aterizărilor pe suprafețe dure etc.
Aşadar, dezvoltarea forței se constituie într-un demers sensibil la vârsta
pubertății datorită particularităților de ordin somatic și funcțional care vor susține
preponderent exersarea izotonică, fără solicitarea forței maxime și cu utilizarea
greutății propriul corp.
Referitor la amplitudinea mișcărilor, specialiștii evidențiază că puberii
înregistrează un nivel scăzut al mobilității la nivelul articulaţiilor coxo-femurale şi
scapulo-humerală și recomandă exersarea zilnică pentru dezvoltarea mobilităţii
articulare.
Ca urmare a dezvoltării a aparatului locomotor, coordonarea progresează la
această vârstă, însă dizarmoniile segmentare se reflectă asupra stângăciei specifice
primelor execuții. În continuare, există resurse pentru înlăturarea acțiunilor
suplimentare și ineficiente, până când, de la o repetare la alta, erorile de execuție
diminuează.

3
Weineck, J., 1983. Manuel d' entrainement sportif. Editions Vigot, Paris
4
Alanbagi, Y. (coord.), 2016. Methodologie de l’entrainement sportif. Ed. Ellipses, Paris

2
 Pubertatea este perioada în care se intensifică activitatea hormonală,
accelerarea activităţii glandelor sexuale modificând aspectului somatic al copilului.
Procesele de dezvoltare sexuală se declanşează mai devreme în cazul fetelor,
comparativ cu băieţii. Aflat la vârsta la care încearcă să se descopere și să se
accepte pe sine, puberul manifestă o conduită irascibilă, adesea conflictuală,
trecând repede de la stări excesive de timiditate, la cele de exuberanţă.
Caracteristicile somatice care fac parte din modelul de performanţă al unor
sporturi cu puternică valenţă artistică, cum ar fi gimnastica, sunt intens perturbate
în această perioadă. Sportivele au dificultăţi în reglarea greutăţii corporale pentru a
corespunde criteriilor estetice specifice acestui sport şi au de gestionat un factor de
stres suplimentar care le poate influenţa negativ performanţa.
Antrenamentele intensive specifice gimnasticii artistice (ce pot ajunge la 18
ore săptămânal) pot fi sursa reducerii ratei de creștere în înălțime, asociată cu o
alimentație deficientară, cu prezența amenoreei și cu riscul de osteoporoză (Chan și
Micheli, 1998)5. Gimnastele sunt mai scunde și prezintă un procentaj de țesut
adipos extrem de mic, în comparație cu fetele de aceeași vârstă (Courteix et. colab,
2000)6 și o densitate minerală osoasă mai mare la nivelul antebrațelor, consecință a
suprautilizării acestei părți a corpului în pregătire.
Deși mijloacele antrenamentului reprezintă stimuli puternici pentru
activitatea endocrină, conducând la intensificarea secreției hormonilor de creștere,
a cortizolului, a glucagonului, a catecolaminelor și într-o mică măsură a
hormonilor tiroidieni, există sporturi în care se înregistrează o întârziere a instalării
proceselor pubertare datorată stresului efortul competițional de înalt nivel.
Fiziologii vorbesc despre situația gimnastelor și dansatoarelor la care menarha
întârzie să apară și/sau la care se semnalează amonoreea. Efortul fizic soliciant nu
este singurul factor al acestor perturbări de creștere, ci se adaugă aici dietele
alimentare severe și regimul de nutriție al acestor sportive (Alanbagi, Y., coord.
2016)7.
Modificările semnificative de ordin somatic și hormonal se reflectă direct
asupra propriei imagini care devine o instanţă-reper în reglarea acţiunilor motrice.
Alături de acest aspect, integrarea într-un anumit grup se transformă într-una dintre
dominantele vieţii psihice a puberului, acesta manifestând o dorință puternică de a
face parte dintr-un grup care se confruntă cu schimbări somatice şi funcţionale
asemănătoare. Puberul resimte nevoia adaptării posibilităților motrice la
dimensiunile segmentelor și la posibilitățile musculare care îi limitează capacitatea
motrică la această vârstă. Noua sa existenţă corporală determină fluctuaţii în

5
Chan, K.,M., Micheli, J.,L., 1998. Sport and children, Hong Kong, University of Hong Kong
6
Courteix, D., C., Jaffre, C., Obert, P. Benhamou, L., 2000. Developpment corporel, maturation squelettique et
gymnastique intensive durant l’enfance, Science et Sports, 15
7
Alanbagi, Y. (coord.), 2016. Methodologie de l’entrainement sportif. Ed. Ellipses, Paris

3
execuția elementelor tehnice, mişcările fiind insuficient ajustate, de multe ori
executate cu exaltare sau cu apatie (Bota, A., 2007)8.
Caracteristicile proceselor psihice la vârsta pubertară se concretizează prin
selectivitatea percepțiilor, prin perfecționarea acestora, prin orientarea specială şi
temporară a atenției. La nivelul proceselor cognitive, se distinge predominanța
celui de-al doilea sistem de semnalizare, dezvoltarea memoriei și a operațiilor
gândirii.
M. Durand (2011)9 analizează manifestarea conduitelor competiţionale ale
copilului, de-a lungul etapelor de creştere. Spre deosebire de şcolarul mic care este
dornic de interacţiuni sociale intense şi care intră în competiţie, rivalizează cu
ceilalţi şi transformă orice situaţie într-una de întrecere, din motive de socializare,
puberul şi adolescentul manifestă dorinţa de întrecere având obiective personale
şi/sau colective. Începând cu 12 – 13 ani, competitivitatea se manifestă ca trăsătură
de personalitate, mai mult sau mai puţin accentuată de la un copil la altul, care este
influenţată de factori socio-culturali, de experienţa anterioară, de maturizarea
afectivă şi de capacitatea de a înţelege complexitatea competiţiei.
În sinteză, prezentăm tabelul de mai jos care cuprinde particularităţile de
creştere şi dezvoltare ale puberului şi implicaţiile acestora în procesul de
antrenament.

8
Bota, A., 2007. Kinesiologie. EDP
9
Durand, M., 2011. L’enfant et le sport. PUF, Paris

4
Tabel 5. Caracteristicile dezvoltării somato-funcționale, motrice, cognitive și
afective, la copilul de 9 - 12 ani (R. Rigal, 2007)10
De reţinut:
Vârsta: 9 – 12 ani
CARACTERISTICI Consecințe
pentru
antrenament
Somato- Motrice Cognitive Socio-afective
funcționale
Înălțimea și Se îmbunătățesc Se dezvoltă Se dezvoltă Învățarea este
greutate deprinderile de inteligența dorința de favorizată de:
cresc rapid. stabilitate, de formală. acceptare a -îmbunătățirea
Cresc locomoție și de Se fac colegilor. condiției fizice;
capacitatea manipulare în progrese în Crește: -păstrarea unei
respiratorie toate activitățile organizarea -controlul posturi corecte;
și cardiacă. motrice. spațială și emoțiilor; -rezolvarea de
Fiziologic, Timpul de latență temporală. -cooperarea; probleme
fetele se se apropie de Cresc - dorința/plăcerea specifice
dezvoltă valoarea finală. interesul și băieților pentru activităților
mai mult Se dezvoltă diferit curiozitatea practicarea motrice;
decât gustul pentru pentru sportului; -acceptarea
băieții. anumite sporturi, activități -preocuparea responsabilității
la fete și la băieți. științifice. fetelor pentru tuturor rolurilor;
Suplețea este aspectul fizic; -o bună stimă
scăzută la băieți, -interesul pentru de sine;
comparativ cu activități de grup. -activități în
fetele. Comportamentul echipă;
Se dezvoltă social atinge un -spirit sportiv;
constant forța și nivel acceptabil. -respectarea
rezistența diferențelor de
musculară. gen în reușita
motrică;
-creșterea
eficienței
deprinderilor
motrice de
stabilitate,

10
Rigal, R., 2007. Motricite Humaine. Foundaments et applications pedagogiques, presses de l’Universite du
Quebec

5
 locomoție și de
manipulare în
relație cu
activitățile
sportive;
-creșterea
concentrării în
acțiune.

Apreciem că antrenamentul copiilor și juniorilor mici trebuie organizat și

desfășurat în funcție de legile creșterii și dezvoltării, respectând principii și reguli
metodice specifice, ca: adaptarea progresivă, continuitatea, ciclicitatea,
individualizarea, multilateralitatea ș.a., alături de principiile didactice consacrate
(principiul sistematizării, conștientizării, accesibilității, rezolvării de probleme
etc.).