Mijloace nespecifice utilizate pentru dezvoltarea vitezei în scrimă

 Din joc de gleznă starturi cu viteză maximă și revenire în joc de gleznă. Reprize de
12-15 sec;
 Din mers normal starturi explosive în viteză maximă și reveniri bruște în mers
normal (la semnal), pe distanțe de 15-20 m;
 Alergare cu genunchii la piept, accelerând mișcările până la viteza maximă (15-20
sec);
 Alergare ușoară pe loc cu accelerarea mișcărilor. Reprize de 12-15 sec. Se aleargă
pe vârfuri;
 Alergare liberă și ruperi de ritm (lent-rapid), cu schimbarea direcției (înainte-
înapoi); 4-6 repetări x 8-10 sec fiecare repriză;
 Brațele se mișcă pe lângă corp cu viteză maximă, dar picioarele rămân immobile.
4-6 repetări a câte 6-8 secunde fiecare;
 Alergare pe sub coardă în rotație, fără a o atinge;
 Sărituri cu coarda, în tempo maxim, cu schimbarea alternativă a piciorului de
propulsive;
 Diferite jocuri dinamice, ștafete;
 Alergare pe o anumită distanță în viteză maximă;
 Tragerea colegului de mână în alergare de viteză, cu schimbarea locului;
 Accelerare, alergare din inerție, accelerare, alergare din inerție;
 Sportivii așezați în linie, din mersul piticului, la primul semnal, sprint, la cel de al doilea
semnal, mersul piticului;
 Accelerare progresivă din joc de glezne până se ajunge la viteză maximă;
 Din alergare accelerată, schimbare de direcție la semnal, înainte-înapoi;
 La semnal sonor, schimbarea ritmului alergării;
 Alergare cu spatele, la semnal sonor întoarcere cu alergare în viteză;
 Alergare laterală cu aducerea piciorului din spate îndoit din genunchi peste cel din față;
 Alternarea alergarii de viteză cu jocul de gleznă;
 Alergare în zig-zag și atingerea unor marcaje de pe sol; acestea fiind poziționate la o
distanță de 2 m;
 Alergare laterală cu pași adăugați;
 Sportivii sunt dispuși în linie pe un rând și sunt grupați în număr egal. La comanda
antrenorului “triunghi”, “cerc”, “pătrat”, fiecare grupă trebuie să se dispună cât mai
rapid în acele formații anunțate. Este declarată învingătoare grupa cu cele mai multe
runde câștigate;
 Pe perechi, față în față la o distanță de 2 m, fiecare sportiv ține în mâna dreaptă un
baston, de capăt, sprijinit în sol. La semnalul antrenorului, fiecare lasă bastonul liber
într-un relativ echilibru și încearcă prinderea bastonului partenerului, înainte să cadă;
 Sportivii sunt așezați în cerc, iar fiecăruia dintre ei îi corespunde un număr. Antrenorul
ori un alt sportiv stă în central cercului, ținând bastonul vertical, de un capăt, sprijinit în
sol. Acesta spune un număr concomitent cu eliberarea bastonului, iar sportivul
corespondent numărului trebuie să prindă bastonul înainte ca acesta să cadă;
 Pe perechi, față în față, un sportiv ține bastonul orizontal de ambele capete, iar celălalt
ține mâinile la o distanță de 20 de cm deasupra și încearcă să prindă bastonul când
partenerul îl lasă să cadă.
 Doi sportivi aflați la 5-8 metri unul de altul, își pasează reciproc o minge în ritm
uniform. Un al treilea sportiv trebuie să intercepteze mingea respectivă. Rolurile
partenerilor se schimbă permanent, fără oprirea paselor, ori de câte ori mingea este
interceptată. Cei doi parteneri care își pasează mingea își schimbă permanent locul,
în timp ce al treilea trebuie să se adapteze acestui joc;
 Starturi de jos cu plecare lentă și accelerare până se obține o viteză maximă; 3-4
reprize pe distanțe de 30-40 m;
 Starturi din picioare și alergare cu schimbări de ritm rapid-lent-rapid pe distanțe de
50-100 m;
 Alergare în pantă- în sus și în jos- pe distanțe de 8-10 m. 4-6 repetări, cu pauze
scurte de odihnă;
 Lupta cocoşilor - (din ghemuit, stând într-un picior, etc., împingeri cu palmele)
  Leapşa cu o mânǎ - elevul care urmează să prindă ţine mâna fixată pe locul unde el
a primit leapşa, sau elevul prinzător trebuie să ţină mâna pe locul unde el a fost
lovit numai în momentul în care urmează să dea leapşa;

 Leapşa dirijată: elevii se răspândesc în terenul de joc, desemnându-se un prinzător;

acesta anunţă cu voce tare şi fixează modul în care urmează să alerge, atât el, cât şi
ceilalţi participanţi la joc. De exemplu: deplasări prin sărituri pe ambele picioare,
alergare cu genunchii întinşi, sărituri ca broasca, etc. Elevul care este atins cu
palma de prinzător schimbă locul cu acesta. Câştigă elevii care nu devin niciodată
prinzători;

 Leapşa la genunchi: elevii sunt distribuiţi câte doi faţă în faţă, cu genunchii
semiîndoiţi. Fiecare din cei doi încearcă să atingă genunchii celuilalt. Pentru fiecare
atingere se primeşte câte un punct. Câştigă cel care a fost atins de mai puţine ori;

 Leapşa pe palmă: elevii se aşează câte doi faţă în faţă, cu palma întinsă, despărţiţi
de o linie. Înapoia fiecărei echipe, la 7-8m se trasează o linie de salvare. Unul din
jucători atinge cu palma adversarul, după care fuge până la linia de salvare. Dacă
înainte de a trece această linie este atins cu palma de adversar, pierde un punct;
dacă nu este atins, câştigă un punct şi jocul se reia de la linie. Se joacă contratimp.

 Elevii aşezaţi în formaţie de cerc, la distanţă de 2 m. unul de celălalt. Un elev

aleargă în jurul cercului şi la un moment dat loveşte cu palma pe unul dintre elevii
de pe cerc. Acesta aleargă în sens invers celui care la atins. Cel care ajunge primul
la locul rămas liber câştigă, iar celălalt continuă jocul în acelaşi mod.

 Mănuşa

Sportivii sunt împărţiţi în două echipe, aşezate faţă în faţă, la distanţa de 8-10 m una de
cealaltă. Înaintea fiecărei echipe se trasează o linie pe sol. La mijiocul terenului se aşează
o ,,mănuşă” pe sol. Fiecărui jucător (din fiecare echipă) îi corespunde un număr. Profesorul
strigă un anumit număr. Elevii din cele două echipe cu numărul respectiv se apropie de centrul
terenului şi încearcă să ia ,, mănuşa” fără să fie atins sau prins de adversar. Dacă trece linia care
delimitează terenul echipei lui fără să fie atins de urmăritor, câştigă un punct pentru echipa lui.
Jocul continuă în acelaşi fel, până ce toţi elevii efectuează alergarea. Echipa care are
mai multe puncte este declarată câştigătoare.
Mijloace specifice utilizate pentru dezvoltarea vitezei în scrimă
Oricare din variantele vitezei joacă un rol preponderent în asalt. La selecția exercițiilor și
a metodicii de executare trebuie să se țină seama că cele mai eficiente, potrivit ultimelor date
experimentale, sunt exercițiile de viteză-forță, cu cel mai mare randament în creșterea vitezei
mișcărilor. Exemplificăm prin câteva exerciții:

Deplasări pe planșă în poziție de gardă, înainte-înapoi, executate în maniere diferite:

 în ritm uniform, dar cu pași de lungimi diferite;
 cu schimbări de ritm, la semnal;
 cu schimbări de direcție, la semnal;
 alternând ritmul de execuție (lent-rapid-lent);
 accelerând pașii, accelerând și iar accelerând;
 combinații de salt-pas-fandare, cu pornire lentă și final rapid;
 fandări rapide, revenire în gardă în mod lent;
 fandare lentă- revenire în gardă- pas- fandare, accelerat;
 deplasare de voie la semnal fandare –revenire în garda pași rapizi înapoi până la
următorul semnal când se reia deplasarea de voie;
 deplasare de voie la semnal fandare- revenire în gardă pași rapizi înainte până la
următorul semnal când se reia deplasarea de voie;
 pe perechi deplasare cu ținerea distanței în ritm 4/4 doar cu pași înainte și înapoi;
 pe perechi deplasare cu ținerea distanței în ritm 4/4 atât cu pași înainte și înapoi cât
și cu fandare și pas fandare;
 lovituri la manechin cu fandare, precedate de o succesiune de pași înainte rapizi;
 cu partener sau antrenor : lovituri cât mai rapide date în zona care se deschide;
  cu partener sau antrenor: parăzi-riposte cât mai rapide în diferite zone;
 Deplasare de voie înainte–înapoi, la semnal executarea diferitelor sarcini:
semifandare-revenire în gardă - pas fandare, semifandare–revenire în gardă–pas
fandare, salt înapoi-fandare, salt înpoi – pas fandare sau salt fandare, pas (salt)
fandare – revenire în gardă – fandare, doi paşi înainte- salt înapoi- fandare (pas sau
salt fandare), ş.a.m.d.
 În poziţie de gardă cu arma în faţa manechinului, prinderea mănuşii în lovitură, de pe
loc, cu pas înainte, cu fandare
 În poziţie de gardă cu arma în faţa manechinului, prinderea mănuşii în lovitură, de pe
loc, cu pas înainte, cu fandare.
 Exerciţii convenţionale cu partener având diverse teme: ofensive, defensive,
limită de spaţiu (la metru), cu finalizarea acţiunilor în diverse linii sau cu anumite
acţiuni,
 Asalturi fără paradă
 Asalturi libere cu trăgători stângaci sau dreptaci
 Lovituri la manechin sau în antrenor, care au desenate zonele de lovire. Se
impune lovirea în anumite zone sau alternarea zonelor (la semnal auditiv sau
vizual)

Toate aceste combinații au scopul de a dezvolta și perfecționa toate formele de manifestare

a vitezei specifice a acțiunilor de scrimă.i
i
Poenaru, S., 2002, Scrima sau arta de a învinge, Editura Printech, București, pagina 64