Aspecte caracteristice ale atenției, memoriei și imaginației determinate de varietatea tipului

de activitate fundamentală și de tipul de relație în procesul de desăvârșire a personalității

Psihologia concepe dezvoltarea ființei umane ca pe o devenire complexă și

integratoare, care se realizează în trei planuri fundamentale: biologic, psihic și social.
Dezvoltarea biologică constă în procese de creștere și maturizare fizică, în transformări ale
biochimismului intern al organismului, în schimbări cantitative și calitative ale activității
nervoase superioare. Dezvoltarea psihică se referă la apariția proceselor, însușirilor, stărilor și
structurilor psihice, în timp ce dezvoltarea socială implică o continuă amplificare a
posibilităților de relaționare cu ceilalți și o acordare cât mai bună a propriei conduite cu
diversitatea cerințelor sociale.

Antepreșcolarul

1.Atenția
Atenția, la acest stadiu, este involuntară, se manifestă cu intermitență și este
superficială, dar puternic stimulată de spectacolul general al lumii, al spațiului său de viață pe
care-l explorează inepuizat.
Este ușor distras de orice modificare din ambianță. Instabilitatea specifică
antepreșcolarului se manifestă și în cazul jocului. S-a constatat că, pe durata unui joc de 10
minute, se pot produce 3-4 abateri de la desfășurarea lui. Dar maturizarea neurofuncțională se
exprimă și în creșterea stabilității relative a atenției, și astfel, dacă la 2 ani se poate menține la
10 minute, la 3 ani va ajunge la 15 minute.
Totodată, în cursul acestui stadiu se înregistrează o nouă schimbare foarte impotantă,
și anume atenția începe să poată fi stimulată prin comenzile verbale ale adultului. Dacă îi
cerem să fie atent, să privească ceea ce noi facem, reușim să-i provocăm și să-i dirijăm
atenția. Această nouă posibilitate va fi o condiție semnificativă a progreselor din stadiul
următor.( Crețu, 2009, p. 111)

2. Memoria
„Dezvoltarea memoriei este pusă în valoare de marea disponibilitate a copilului pentru
fixarea experienței de viață, prin recunoașterea persoanelor, obiectelor, imaginilor. Memoria
este aceea care permite valorificarea experienței perceptive într-o modalitate specifică de
interpretare, anume animismul infantil, în baza căruia păpușile, animalele de pluș sunt
considerate ca având dorințe, sentimente, intenții.”( Dragu și Cristea, 2003, p. 37)
Memoria antepreșcolarului este expresia proprietății naturale a creierului uman de a
conserva datele experienței personale, dar și ale începutului celei mijlocite. Copilul
memorează aspectele concrete, care se repetă un timp îndelungat și sunt legate de dorințele
sale. Este o memorie involuntară în totalitate. Dar chiar și pe baza acesteia, el poate reține și
apoi reproduce relativ corect diverse povestioare, însușiri ale lucrurilor și ființelor din spațiul
apropiat lui, știe prenumele său, ale părinților, recunoaște drumul spre casă după parcurgerea
lui de mai multe ori, recunoaște imagini și desene animate. Încearcă să reproducă ceva ce a
auzit, dar o face cu lacune și are nevoie de ajutorul adulților. În ceea ce privește timpul de
păstrare, acesta este de la câteva săptămâni, la un an. La 3 ani, păstrarea este de câteva luni (
5-7 luni). De aceea, extrem de puține persoane își amintesc ceva din această perioadă a vieții,
iar dacă au câteva evocări, aceastea sunt incerte. ( Crețu, 2009, p.110)
„Chiar dacă se înregistrează progrese evidente în planul memoriei episodice și chiar
semantice, totuși foarte puțini oameni își amintesc fapte, evenimente, persoane din această
perioadă a vieții, manifestându-se fenomenul cunoscut sub denumirea de amnezie” ( Elena
Bonchiș, 2004, apud Crețu, 2009 p. 110)
Într-un experiment de amnezie infantilă, studenților li s-au pus 20 de întrebări despre
evenimentele desfășurate în jurul nașterii fratelui mai mic. Media numărului de întrebări la
care s-a răspuns este prezentată în funcție de vârsta subiectului avută la nașterea fratelui. Dacă
nașterea a avut loc înainte de primii 4 ani de viață ai subiecților, nici un subiect nu și-a amintit
nimic despre acest fapt; dacă nașterea a avut loc după această vârstă, calitatea raportării a
crescut o dată cu vârsta la care a avut loc evenimentul. (Sheingold și Tenney, 1982, apud
Atkinson, 2002, p.370)

Prescolarul
Atentia

Ca o conditie energizanta de baza, mai ales pentru desfasurarea proceselor

cognitive, atentia dobandeste la prescolaritate cateva prorietati diferentiatoare (Cretu,
2009, p.161-162).
Atentia involuntara este amplu manifestata si permanent sustinuta de marea
curiozitate a prescolarului, deosebit de activa in contact cu tot ce-l inconjoara cat si
fata de alte surse (filme, povesti, carti illustrate etc.) si eficienta in activitatile de la
gradinita. Se remarca cresterea volumului atentiei, iar mobilitatea atentiei ii permite sa
execute o activitate in timp ce asculta indicatii. Stabilitatea si concentrarea atentiei este
de 15 minute la 3-4 ani, 20 de minute la 4-5 ani si 30 de minute la 5-6 ani. Cea mai
importanta schimbare este aparitia atentiei voluntare. Ea apare mai intai in cadrul
jocului instalandu-se treptat pe masura ce limbajul se dezvolta. La 3 ani, copilul
raspunde pentru scurt timp la comanda adultului, in timp ce de la 4-5 ani nu numai ca
raspunde comenzilor exterioare, dar isi poate fixa un scop pe care sa-l atinga.
(Salceanu, 2015, p.186)

In educarea atentiei prescolarului este necesar sa se urmareasca dezvoltarea

unei mobilitati diferite de instabilitatea specifica atentiei copilului mic, precum si
cresterea caracterului voluntar al atentiei. (Dragu, Cristea, 2003, p.43)

Memoria

In prescolaritate se dezvolta memoria logica, alaturi de cea neintentionata apare

cea intentionata. Datorita dezvoltarii progressive a limbajului, memoria incepe sa
capete anumite caracteristici, devenind o memorie pe baza verbal. Atat in planul fixarii,
pastrarii, recunoasterii si reproducerii actiunilor (memoria motorie), cat si a impresiilor
(memorie afectiva) si al situatiilor (amintirea), memoria prescolarului progreseaza mult
si se caracterizeaza prin cresterea trainiciei asociatiilor, indeosebi prin contiguitate.
Jocul, activitatea fundamental a prescolarului, creeaza atmosfera si conditiile in care
se activeaza capacitatea de fixare, pastrare, recunoastere si reproducere. Predomina
memoria involuntara, caracterizata de asociatii de moment si nuu comparative-
analitice. Memoria este strans legata de interesele copilului. Continutul memoriei este
foarte bogat: miscari, stari affective, imagini, cuvinte, idei. Este semnificativa cresterea
intervalului de timp in care devine posibila recunoasterea unui material dupa o singura
perceptie. Totusi, memoria copilului ramane difuza, incoerenta, nesistematizata.
(Dragu, Cristea, 2003, p.42)

Imaginatia

Imaginatia la prescolar apare prin contrast cu stadiul anterior, intr-un avant

deosebit.
Imaginatia este calea, mijlocul, metoda de realizare a activitatii copilului. Ea
indeplineste la copil un rol de echilibrare sufleteasca, rezolva contradictia dintre
dorintele si posibilitatile copilului. Pe langa imaginatia pasiva, involuntara sub forma
visului din timpul somnului se manifeta imaginatia creatoare si imaginatia reproductiva
implicata in procesul de intelegere a ceea ce i se povesteste. (Dragu, Cristea, 2003,
p.42-43)
Imaginatia reproductiva este antrenata in ascultarea povestilor si legendelor si
insusirea unor cunostinte (Cretu, 2009, p.159). Imaginatia creatoare se manifesta la
copilul prescolar in desen, modelaj, constructii, colaje. Placerea pentru aceste activitati
stimuleaza combinatiile imaginative. Construieste cu pasiune intrecandu-se cu cel de
alaturi. Desenele sunt pline de spontaneitate, culorile sunt folosite cu un interesant
simt al culorii. (Cretu, 2009, p.160)

Aspecte importante ale dezvoltarii artistice:

- La 2 ani copiii mazgalesc

- La 3 ani copiii deseneaza forme (cercuri, patrate, X-uri etc) iar apoi le
combina in modele mai complexe
- La 4-5 ani incepe stadiul compozitiilor – infatisarea unor obiecte reale,
fapt ce reflecta achizitia cognitiva a capacitatii de reprezentare.

Școlarul mic
Atenția este o condiție necesară în desfășurarea optimă a tuturor proceselor
informaționale.Școala solicită permanent și sistematic atenția copilului dezvoltând-o și
modelând-o după specificul sarcinilor cognitive. La începutul școlarității predomină atenția
involuntară, astfel, dacă lecția nu trezește interes, dacă nu provoacă stări afective plăcute,
pozitive, copiii devin repede neatenți. Dezvoltarea intereselor de cunoaștere și a deprinderilor
de muncă intelectuală vor contribui la dezvoltarea, alături de atenția involuntară, a atenției
voluntare. Condițiile muncii școlare determină creșterea treptată a volumului atenției, ceea ce
constituie un indicator pentru modificarea activității vieții psihice în ansamblu, pentru
dezvoltarea unor mijloace de orientare și concentrare extensivă. Activitatea de citit și scris
creează condiții de distribuție și în același timp impune dezvoltarea uneia dintre cele mai
importante însușiri ale atenției, concentrarea, ce face posibilă mobilizarea rapidă, de mare
volum și adâncime a cunoștințelor, a capacității ideative și de creație. (A. Dragu, p.47)
La debutul școlii, durata atenției este de aproximativ 20-25 de minute, iar la
sfârșitul clasei a IV-a poate ajunge la 40-45 de minute.
Dacă la elevii clasei I domină atenția externă, pe măsură ce activitățile se complică, se
manifestă frecvent atenția internă, cea centrată pe desfășurări mentale mai mult sau mai puțin
complexe.
Volumul atenției se modifică. La clasa I el este de 2-3 elemente care pot fi
recepționate simultan și într-un timp foarte scurt, apoi crește către 4-5 elemente, iar copilul
este capabil să citească un cuvânt și să-l cuprindă în câmpul vizual și pe cel care urmează,
ușurându-i înțelegerea ideii.
Distributivitatea progresează și îi permite copilului să recepționeze în bune condiții
ceea ce îi explică învățătoarea și ceea ce-i arată.
Deși capacitatea de concentrare a atenției este în vizibil progres, de-a lungul acestui
stadiu apar insuficiențe în manifestarea ei. La copiii de clasa I atenția este foarte ușor distrasă
de cele mai neașteptate și neînsemnate schimbări de ambianță ( ex. căderea unui creion).

Memoria. „În perioada micii școlarități copilul este, înainte de toate, o ființă receptivă
și mai puțin creativă.” (A. Dragu, 2003, p.47). „ Odată cu activitatea de învățare se intensifică
și caracterul activ al proceselor de cunoaștere și, implicit, al memoriei: pe măsură ce răspunde
sarcinilor activității școlare , memoria devine mai organizată, crește electivitatea și natura
sistematizatoare a memoriei; treptat, centrul de greutate în fixare și păstrare se mută de pe
detaliile și aspectele concrete, descriptive, pe ceea ce este esențial.” (idem, p.47)
Cele mai importante caracteristici care se dobândesc treptat sunt: creșterea
caracterului activ( sursa principală de învățare va fi lecția și manualul); strânsa legătură dintre
memorie și gândire și o pondere din ce în ce mai mare a memoriei logice în rezolvarea
sarcinilor școlare ( mai apar dificultăți în cazul textelor mai complexe); apare o dominare
progresivă a memoriei voluntare, pe măsură ce copilul înțelege relația dintre rezultatele sale în
clasă și efortul de a învăța; încep să fie utilizate în mod conștient criterii logice de organizare
a materialului de momorat.
Mai ales elevii claselor a III-a și a IV-a isi dau seama de necesitatea repetării din când
în când a celor învățate pentru a nu pierde ce au învățat. Pentru cei din clasele I și a II-a,
învățătoarea trebuie să fie cea care să organizeze repetițiile și să eșaloneze în funcție de
volumul și dificultatea materialului. În legătură cu productivitatea generală a memoriei, încep
să apară și unele particularități individuale.Se pot constata cel puțin 4 categorii din acest punct
de vedere: unii învață repede și țin minte mult timp, alții învață greu, dar păstrează multă
vreme ce au achiziționat, unii învață ușor, dar uită repede, și în fine, cei care au cele mai mari
dificultăți în învățare, acumulează greu și uită repede.(C. Sălceanu, 2015, p.228)
„Eficacitatea memoriei de lucru crește mult în copilăria mijlocie, punând bazele unei
game largi de abilități cognitive.” (C. Sălceanu, 2015, p.228) „Sarcinile cu care un copil se
confruntă atât acasă, cât mai ales la școală, solicită prin excelență memoria de lucru, pornind
de la simpla pregătire a ghiozdanului pentru a doua zi, continuând cu amintirea numelui
colegilor pe care îi întâlnește, cu înțelegerea și integrarea a ceea ce a citit deja în fluxul
lecturii, și vizează inclusiv asamblarea într-un discurs unitar a propozițiilor spuse de
profesor.” (C. Sălceanu apud Visu-Petra și Cheie, 2015, p.228).
„...memorarea cunoaște în perioada școlară mică o importantă dezvoltare, ea se
conștientizează ca activitate intelectuală fundamentală în învățare și repetiția devine suportul
ei de bază.” (Ursula Șchiopu, pp.152-153).

Imaginația. „Imaginația este una din cele mai importante supape ale înțelegerii și intuirii, este
instrumentul prin care micului școlar i se creează primele aspirații în cadrul realului și
posibilului.”(A. Dragu, 2003, p.48).
De-a lungul ciclului școlar se asigură anumite condiții de bază pentru dezvoltarea
capacităților imaginative: se acumulează experiență personală, de viață, dar și cunoștințe
elementare, din domenii diverse, care pot alimenta combinațiile imaginative; se amplifică
interesul și capacitățile de observare a mediului înconjurător, a oamenilor și preocupărilor lor,
care stimulează și alimentează demersurile imaginative; se înregistrează o creștere a
capacităților mentale, care îl fac pe copil să privească mai obiectiv lumea; sunt mai bine
stăpânite deprinderile de scris-citit, desen, modelare, construcții, etc.; activitățile din clasă,
jocul și preocupările din timpul liber sunt stimulente și surse de transformări imaginative.
(Sălceanu apud T. Crețu, 2015, p.230)
„Imaginația reproductivă devine un instrument de reflectare adecvată, corectă a
realității prin caracterul său mai complex, mai bogat, putând opera în termeni și împrejurări
din ce în ce mai variate, ceea ce asigură înțelegerea.
Imaginația creatoare se manifestă în produsele activității creatoare, în fabulație și, într-
o oarecare măsură, în joc. Începe să se organizeze mijloacele tehnice de realizare a actului
creator, apare și se dezvoltă <<clișeul>>, prezent, îndeosebi, în creația plastică.” (A. Dragu,
2003, p.48).
Unele cercetări au arătat că spre deosebire de preșcolari, școlarii mici au fost mai puțin
expresivi, mai fără inspirație în folosirea culorilor în desen. La fel, modelajul și construcțiile
au fost realizate mai mult în limitele firescului. (C. Sălceanu, 2015, p.230)
Ursula Șchiopu observă că după vârsta de 8-9 ani se formează capacitatea de a
compune. De asemenea, crește capacitatea de a povesti și de a crea povestiri. Spre 9-10 ani,
desenul devine mai încărcat de semnificație; „clișeele de pomi, case, persoane devin puncte de
plecare pentru individualizări de teme”, subiectul căpătând consistență în desene și în
compoziții. Ghicitorile, jocurile de istețime, construcțiile de propozișii etc. constituie terenul
pe care se dezvoltă și creativitatea.

Preadolescentul

Preadolescentul inca isi intipareste relativ fidel materialul pe care trebuie sa-l memoreze.
Totusi, in aceasta perioada pastrarea materialului se face dupa o ,,organizare a mecanismelor
mnezice”. (Salceanu, 2015, p.255) Recunoasterea opereaza mult cu asociatii si cu structuri de
reprezentari. Cele mai evidente prefaceri apar in reproduceri: preadolescntul incepe sa-si
constituie un stil de reproducere verbala, incearca sa-si depasesca stilul nivelului verbal, scris
sau oral.(Dragu si Cristea, 2003, p.54)
Actualizarea este mai rapida in acest stadiu si pentru ca procesarea informatiei devine
mai structurata, si incepe chiar cu momentul fixarii, apeland la restructurari ce conduc la o
organizare mai inteligibila a materialului. Aceasta are consecinte asupra capacitatii de
invatare, care devine de 4-5 ori mai eficienta decat in perioada micii scolaritatii. (Schiopu,
1963, p.432)
O alta particularitate consta in faptul ca puberii reusesc sa memoreze mai usor laturile
abstracte si generale ale cunostintelor.
Imaginatia. O caracteristica a preadolescentei este dezvoltarea fortei de creatie, a
capacitatilor ideative si a capacitatilor creatoare practice. (Dragu si Cristea, 2003, p.55)
Imaginatia este unul dintre factorii care retine atentia si modifica comportamentul
puberului pe fondul dezvoltarii sexuale si al expansiuni virilitatii, isi erotizeaza viata. (Verza
si Verza, 1994, p.169)
Preadolescentul dispune de o imaginatie reproductiva, care ajuta in insusirea
sistemului de cunostinte transmise in procesul instructiv-educativ dar, si de o imaginatie
creatoare, care este alimentata de realitatea in care traieste puberul, de trecutul istoric, de
diverse amintiri in legatura cu propia persoana, de anumite actiuni umane, atitudini, defecte,
de perspectivele profesiei, de sentimentul de dragoste care incepe sa se manifeste. (Dragu si
Cristea, 2003, p.55)
Prin creatiile lor, preadolescentii isi exprima propriile judecati si atitudini in legatura
cu problemele care ii framanta, iar in repertorul creatiei lor artistice se exprima exuberanta,
bucuria, dragostea de viata, sentimentul de iubire. (idem, p.55)
Imaginatia incepe sa fie implicata in inceputurile realizarii idealului de viata.

Adolescenta:
Atentia. Adolescentii dezvolta capacitatea de concentrare a atentiei, mai ales atunci cand sunt
implicati, de exemplu, in desfasurarea unor concursuri. Selectivitatea atentiei se manifesta in
ignorarea anumitor stimuli si in concentrarea asupra altora. Adolescentii sunt selectivi cu
informatiile care ii intereseaza sau nu pentru realizarea scopurilor propuse. Distributivitatea
atentiei se manifesta in procesul de invatare prin trecerea succesiva de la focusarea pe un
stimul, apoi pe altul, si inapoi. ( C. Salceanu, 2015, p.296)

Functiile intensive ale atentiei sunt deplin dezvoltate, creste capacitatea de concentrare, la
adolescent-4 ore. Dezvoltarea cunostintelor diverse, multiple ale adolescentului, dezvolta
spiritul de observatie si a diferitelor interese, organizeaza noi particularitati ale atentiei: natura
incepe sa fie privita cu ochi de “naturalist”, cu ochi de “fizician”, etc.(A. Dragu, S. Cristea,
2003, p.53,54)

Memoria. Memoria opereaza cu reprezentari si notiuni care devin mai bogate, mai complexe,
mai organizate. La adolescent, prelucrarea apare in insusi procesul fixarii, cand se procedeaza
la restructurari care sa faca mai sistematic si mai inteligibil materialul de memorat. Pastrarea
se sistematizeaza mult. Precunoasterea reconstituie materialul in aspecte detaliate analitice,
prin coordonatele lui logice. In reproducere, adolescentul include, in relatarile sale verbale,
numeroase elemente de explicatie( personale), sublinieri, asociatii, comparatii, ceea ce da
originalitate reproducerii. (A. Dragu, S. Cristea, 2003, p.54).

Imaginatia. O caracteristica a preadolescentei si adolescentei este dezvoltarea mare a fortei

de creatie, a capacitatilor ideative si a capacicatilor creatoare practice. In afara de imaginatia
reproductiva care ajuta in insusirea sistemului de cunostinte transmise in procesul instructiv,
se dezvolta tot mai sensibil imaginatia creatoare, a carei material ce o alimenteaza
preadolescenta si adolescenta il gaseste in realitatea in care traieste, trecutul istoric, diverse
amintiri in legatura cu propria persoana, anumite actiuni umane, atitudini, defecte,
perspectivele profesiei, sentimentul de dragoste care incepe sa se manifeste. Prin creatiile lor,
adolescentii isi exprima propriile judecati si atitudini in legatura cu problemele ce-I framanta.
In repertoriul creatiei artistice se exprima exuberanta, bucuria, dragostea de viata, sentimentul
de iubire.O forma speciala a imaginatiei, strans legata de varsta adolescentei, este visarea, ca
proiectare mentala a personalitatii in situatii viitoare. Visarea este un proces strans legat de
realitate, raportandu-se la dorintele lui legate de planurile de viitor, de profesie, de pozitie
sociala generate de interesele, aptitudinile si sistemul de cunostinte ale adolescentului.( A.
Dragu, S. Cristea, 2003, p.55)

Bibliografie

Dragu, A.; Cristea, S., 2003, Psihologie și pedagogie școlară, ediția a II-a, revăzută și
adăugită, Constanța, Editura Ovidiu University Press;

Cosmovici, A., 1999, Psihologie, Compendiu pentru bacalaureat și admitere în facultate, Iași,
Editura Polirom;

Zlate, M., 2009, Fundamentele psihologiei, Ediția a IV-a, Iași, Editura Polirom;

Sălceanu, C., 2015, Psihologia dezvoltării umane, Craiova, Editura Sitech;

Golu, M., 2007, Fundamentele psihologiei, Ed. a V-a, București, Editura Fundației România
de Mâine;

Verza, E., 1993, Psihologia vârstelor, București, Editura Hyperion.