UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI.

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ȘI ASISTENȚĂ

SOCIALĂ. SPECIALIZAREA ASISTENȚĂ SOCIALĂ

Antepreșcolarul

Student: Țoi Ana-Maria Casandra

Anul II, seria 2, grupa 4

Prof. Coord. Fainaru Irina Cristina

București
2023

1
Cuprins

Stadiul antepreşcolarului 1-3 ani.............................................................................................................. 3

Rolul factorilor determinanți ai dezvoltării umane asupra antepreșcolarului..................................... 4
Studiu de caz.............................................................................................................................................. 6
Identificarea tuturor nevoilor…………………………………………………………………………………………………………….7
Argumentarea și analiza nevoilor identificate……………………………………………………………………………………..8

Stadiul antepreşcolarului 1-3 ani

2
 Este cunoscut şi sub denumirea de „prima copilărie”, „vârsta robinetului” şi „vârsta oliţei”.
Toate achiziţiile pe care copilul le dobândeşte, în perioada 1-3 ani, reprezintă rezultatul
maturizării organice, interacţiunii cu mediul şi explorarea acestuia şi a relaţionării echilibrate cu
adultul care îl susţine în tot acest process (RUJOIU, 2022).
În ultimul trimestru al celui de-al doilea an de viață se atinge “vârsta oliței”, iar după un an și
jumătate – doi ani, copilul atinge și “vârsta robinetului”, adică poate preveni și aștepta puțin și
apoi reușește să își reglaze bine evacuările în timpul zilei, iar la 3 ani devine curat și noaptea
(Crețu, 2016).
În această perioadă se produc restructurări în ceea ce privește elaborarea mecanismelor de
adaptare la mediul înconjurător, având semnificație pentru socializare și integrarea socială.
“Copilul devine, astfel, o ființă activă ce se străduiește să se implice în viața familiei și să
răspundă cerințelor formulate de adult” (Verza, Verza, 2000,p 74).

Copilul începe să își dezvolte abilitățile lingvistice în această perioadă. În jurul vârstei de 1 an,
copilul începe să producă primele cuvinte și să înțeleagă instrucțiuni simple. Pe măsură ce
avansează spre vârsta de 3 ani, vocabularul său se extinde și începe să formeze propoziții mai
complexe (Verza, Verza, 2000).
Copilul începe să sesizeze regulile, interdicțiile, orarul și stilul de viață al familiei, modul de
organizare. Se nuanțează comunicarea verbala, ceea ce
Stimulează dezvoltarea întregii activități psihice. Începe să trăiască copilăria, să se joace și să
adopte acșiuni bazate pe imitație (Verza, Verza, 2000).
Ceea ce se remarcă de la prima vedere la antepreșcolar este din ce în ce mai buna lui
autodeplasare. În această etapă, copilul începe să-și manifeste dorința de a face lucrurile singur și
de a avea un control mai mare asupra vieții sale de zi cu zi. El începe să-și dezvolte abilități de
îmbrăcare, de hrănire și de igienă personală, iar părinții joacă un rol important în sprijinirea și
încurajarea acestor abilități.
“De asemenea, în acest stadiu, antereșcolarul are nevoie permanentă de dragostea celor din jur, o
caută și o cere mereu prin gesture și prin comportamente caracteristice, cum ar fi: întinde capul
ca să fie mângâiat, îl prinde de gât pe adult și își lipește obrazul de al acestuia, îl mângâie la
rândul lui, etc. Dragostea față de mama sa este puternică și exclusivistă, astfel că devine gelos
față de oricine ar fi prea aproape de ea. Totodată, această dragoste se nuanțează pentru că ea este
și factor de bucurie, dar și izvor de interdicții și cerințe. Antepreșcolarul își consolidează și
atașamentul față de tată. Poate manifesta atașament și față de o jucărie, de care nu vrea să se
despartă nici când mănâncă sau doarme” (Crețu, 2016, p 122-123).
Copiii de 1-3 ani sunt mai expuși riscului de accidente și leziuni, deoarece încep să exploreze
mediul înconjurător și să își dezvolte abilitățile motorii. Aceste accidente pot include căderi,
vânătăi, tăieturi, intoxicații sau sufocare. Aceștia sunt mai predispuși la infecții și boli comune,
deoarece sistemul lor imunitar este încă în curs de dezvoltare. Este important să se respecte
bunele practici de igienă, cum ar fi spălarea regulată a mâinilor și vaccinarea adecvată, pentru a
reduce riscul de îmbolnăvire și a proteja sănătatea copilului.
Tot în această perioadă, încă se menține, intens, ritmul creșterii, dar are loc o oarecare încetinire
spre finalul perioadei. Se produce o osificare intense la nivelul coloanei vertebrale, a cutiei
craniene, a membrelor, iar până la sfârșitul perioadei, dentiția devine completă. Greutatea

3
creierului este la 1 an de aproximativ 980 gr și ajunge la 3 ani la aproximativ 1100 g (Verza,
Verza, 2000).

Rolul factorilor determinanți ai dezvoltării umane asupra antepreșcolarului

Ereditate:
Noile ființe pot prezenta următoarele tipuri de trăsături genetice:
O structură specifică a corpului cu diverse organe interne, funcțiile sale specifice, caracteristicile
de înălțime și greutate, expresii faciale, culoarea ochilor și a părului, caracteristicile metabolice,
caracteristicile funcționale și structurale ale sistemelor endocrin și nervos și analizoare. (Crețu,
2016).
Ereditatea poate influența predispozițiile copilului către anumite afecțiuni sau tulburări genetice.
De exemplu, anumite tulburări genetice, cum ar fi tulburările de spectru autist sau tulburările de
învățare, pot avea o componentă ereditară. Înțelegerea istoricului familial și a predispozițiilor
genetice poate ajuta la identificarea riscurilor potențiale și la intervenții adecvate.
În ceea ce privește stadiul de 1-3 ani, la nivelul sistemului nervos central se produc
perfecționări funcționale mai ales în zonele motorii și verbo-motorii. Creierul crește în greutate
până la 1.100 g la 3 ani. Din punct de vedere neunifuncțional, acest stadiu este foarte important.
Stimulările din partea mediului sporesc foarte mult conexiunile neuronale și se consider că, la 2
ani, copilul are cu 50% mai multe astfel de legături decât la 16 ani. (Crețu, 2016)
Creșterea în înălțime este mai accentuate la începutul stadiului, apoi scade ușor la 3 ani, când
copilul are 94-95 cm, iar greutatea ajunge la 14 kg. Cresc mai mult membrele și se schimbă ușor
proporția între cap, trunchi, mâini și picioare.
Între un an și un an și trei luni se întinde fontanela anterioară, continua osificările la nivelul
coloanei și membrelor, se dezvoltă mai departe dentiția provizorie, astfel că la 2 ani copilul are
20 de dinți.
Dar copilul obosește repede, menifestă instabilitate și nervozitate dacă rămâne mai mult într-un
spațiu închis sau când plimbarea se prelungește. El are puțină rezistență la îmbolnăviri. (Crețu,
2016).

Mediul:
Primul mediu care își exercită rolul formativ deosebit de important este cel familial. Pentru cei
mai mulți copii, primii 3 ani se desfășoară în cadrul familiei aproape în exclusivitate, iar
influențele acesteia se exercită încă din primele ore de viață. Antepreșcolarul imită foarte mult
acțiunile și atitudinile părinților. În această perioadă, familia trebuie să comunice foarte mult cu
cel mic. Aceștia își dezvoltă auzul verbal implicat în ascultarea vorbirii celorlalți și în
autoascultare. Antepreșcolarul reacționează la muzică, este atent și-I plac melodiile ritmice,
încercând chiar să cânte (Crețu, 2016).

4
Mediul bogat în stimulare și explorare poate sprijini dezvoltarea cognitivă a copilului. Copiii au
nevoie de o varietate de experiențe, cum ar fi jocuri educative, cărți, conversații și activități
interactive, pentru a-și dezvolta abilitățile cognitive, limbajul și gândirea logică.
În jurul vârstei de 2 ani debutează reprezentările şi funcţiile semiotice implicate în imitaţie,
desen, jocul simbolic, semne. Jocul simbolic exprimă, de asemenea, capacitatea nouă a copilului
de a atașa la un obiect care are niște particularități reale, noi funcționalități sau însușiri pe care nu
le are în fapt, dar sunt date de integrarea acestuia în joc.
Sunt preferate culorile vii şi luminoase; percepţiile tactile se îmbogăţesc datorită explorării
mediului şi manipulării obiectelor din mediu astfel încât, coordonarile dintre cele două mâini se
dezvoltă (Rujoiu, 2022).
“Capacitatea de înțelegere se manifestă și atunci când ascultă mici povestiri pe care le preferă să
aibă un final bun. Prin aceste povestiri, experiența devine mai bogată și depășește sfera
perceptiv-senzorială. Se dezvoltă și însușirea de repovestire a celor auzite” (Verza, Verza, 2000,
p 77).
În plus, un mediu care oferă rutine și structură copilului poate contribui la dezvoltarea securității
și încrederii în sine. Un program regulat pentru somn, masă și activități, combinat cu limite și
reguli clare, poate ajuta copilul să se simtă în siguranță și să învețe să se adapteze la un program
și să își dezvolte abilități de auto-reglare.

Educația:

În cazul antepreșcolarului, educația care persistă cel mai mult este cea informală desfășurându-
se în familie. Așadar, limbajul este un indicator al modului în care adultul interacţionează cu
antepreşcolarul şi al modului în care mediul îşi exercită influenţa; în jurul vârstei de 2 ani copilul
deţine în fondul lexical 200-300 cuvinte; la 3 ani 1000-1300 cuvinte.; după vârsta de 2 ani
limbajul are caracter situativ; există dificultăţi în pronunţie de tipul eliziunilor (se omit silabe);
înlocuirea unor sunete greu pronunţabile cu altele (de obicei r cu l), contragerea (contopirea sau
simplificarea a două cubinte în unul singur), metateză (inversarea silabelor); chiar dacă există
imperfecţiuni în pronunţarea unor cuvinte, însuşirea limbajului este extrem de importantă în
dezvoltarea cognitivă şi în facilitarea adaptării la mediu contribuind, semnificativ, la dezvoltarea
personalităţii. Gândirea are un caracter egocentric (totul gravitează în jurul nevoilor pe care le
are şi pe care doreşte să le satisfacă), animist (totul este însufleţit, tot ce simte antepreşcolarul
este proiectat asupra celor din jur, fiinţe sau obiecte), magic (orice este posibil); memoria este
alimentată de dorinţele pe care copilul le are, de aspectele cotidiene, frecvente şi care îl
influenţează direct; prin urmare, are un caracter involuntar, poate reproduce tot ceea ce a trăit
însă are nevoie şi de suportul adulţilor în anumite situaţii; are o capacitate de stocare, din punct
de vedere al timpului de aproximativ câteva săptămâni, până la un an (Rujoiu, 2022).
Educația în această perioadă implică și transmiterea valorilor și eticii către copil. Prin exemple și
prin stabilirea unor limite și reguli clare, părinții și îngrijitorii pot ajuta copilul să înțeleagă și să
internalizeze valorile precum respectul, generozitatea și onestitatea. Educația în valorile morale
și comportamentul etic începe să se contureze în această etapă timpurie a dezvoltării. Copilul
învață să împartă, să coopereze, să comunice și să înțeleagă emoțiile celorlalți. Prin activități de
5
grup, jocuri sociale și implicarea în comunitate, copilul își dezvoltă abilitățile sociale și învață să
facă față diversității și regulilor sociale. Prin încurajarea participării la activități de zi cu zi, cum
ar fi îmbrăcatul, hrănirea, igiena personală și organizarea jucăriilor, copilul își dezvoltă abilitățile
motorii fine, coordonarea și autonomia. (Verza, Verza, 2000)
De asemenea, pentru antepreșcolarii care sunt duși într-o creșă, intervine educația formală. În
cazul creșei, aceștia interacționează prin activități de grup specific, se află într-un mediu
protectiv, stimularea copilului în vederea dezvoltării intelectuale , psihomotrice și socio-afective,
Sprijinirea părinților și familiei în educația timpurie a copiilor, asigurarea unui regim raţional de
viaţă, în vederea dezvoltării normale, somatice şi psihomotorii a copiilor.

Studiu de caz

P. Ioana, în vârstă de 2 ani și jumătate, a fost abandonată la naștere de către mama sa, iar tatăl nu
a recunoscut -o. Aceasta a rămas în grija bunicii materne, în timp ce bunica nu mai vorbește
deloc cu fiica sa.
Bunica a rămas văduvă în urmă cu 3 ani. Aceasta este încadrată în gradul II de handicap și este
ajutată financiar din când în când de sora ei care locuiește în Franța.
Copila și bunica stau într-o garsonieră. Aceasta spune că are câteva jucării, însă nu are
posibilitatea să îi ofere cele necesare vârstei. Bunica are doar 4 clase, astfel că nu are un
vocabular foarte dezvoltat. Aceasta spune că nu o mai scoate pe Ioana foarte des afară deoarece
“nu se mai simte în putere”. Copila cântărește aproximativ 7-8 kg.
Bunica spune că o iubește foarte mult pe nepoată, cosiderând-o chiar fiica ei.

Identificarea tuturor nevoilor:

Nevoi din punct de vedere fizic:

- Luarea în greutate (hrană și nutriție adecvată)
- Dezvoltarea mersului
- Creșterea în înățime
- Nevoia de igienă și îngrijire

Nevoi din punct de vedere perceptual (auditiv, vizual, atins):

6
 - Nevoia de jucarii
- Nevoia de a explora
- Nevoia de percepere a mediului înconjurător
- Nevoia de a asculta povești
- Nevoia de a desena
- Nevoia de a imita

Nevoi din punct de vedere cognitiv:

- Capacitatea creierului este mai dezvoltată, are mai mulți neuroni
- Nevoia de comunicare verbală
- Nevoia de a percepe spațiul
- Nevoia de a repeta acțiunile și/sau cuvintele

Nevoi din punct de vedere afectiv-social:

- Nevoia de afecțiune
- Nevoia de iubire
- Nevoia de a petrece timpul cu copii de vârsta ei
- Nevoia de atenție
- Nevoia de a explora

Argumentarea și analiza nevoilor identificate

Nevoile identificate mai sus pentru stadiul ales, au o bază solidă în dezvoltarea fizică,
perceptuală, cognitivă și afectiv-socială a copilului.
Așadar, nevoile din punct de vedere fizic asociate studiului de caz au un rol foarte important
asupra Ioanei. Aceasta are aprox. 7-8 kg, pentru vârsta ei ar trebui sa aibă aprox. 14 kg, nevoia
de a lua în greutate, de a avea o hrană și nutriție adecvată îi asigură creșterea și dezvoltarea
sănătoasă.
În ceea ce privește dezvoltarea mersului Ioanei, și nu numai, copilul are nevoie de oportunități de
a se mișca și de a fi activ fizic. Copilului trebuie să i se ofere suficient timp pentru jocuri în aer
liber, plimbări, explorare și alte activități care îl implică să își folosească corpul și să-și dezvolte
abilitățile motorii.

7
Nevoia de igienă și îngrijire adecvată este importantă pentru sănătatea și bunăstarea copilului. O
rutină de igienă regulată, cum ar fi spălatul pe mâini, periatul dinților și îngrijirea corpului.

Nevoile din punct de vedere perceptual, Ioana duce lipsa jucăriilor specific vârstei, lipsa de a
explora, de a percepe mediul înconjurător. La această vârstă, copilul se joacă aproximativ 90%
din timp. La 2 ani și jumătate, copilul preferă jucăriile cu roți, jucăriile mecanice, jucăriile
muzicale, păpuși, mingi, animale, etc. Odată cu folosirea jucăriilor, se poate organiza mai bine,
devine mai variat și copilul este stimulat să participe mai intens și să adopte forme noi de acțiune
(Verza, Verza, 2000).
Are nevoie de a explora, de a percepe mediul înconjurător, culorile, anotimpurile, obiectele din
jur, de a încerca să imite cuvintele și acțiunile adulților.

Din punct de vedere cognitiv, în situația Ionei, bunica nu are un vocabular foarte dezvoltat care
să ajute la dezvoltarea comuniării nepoatei. Copilul începe să caute satisfacerea curiozității
senzoriale pe planul interogației verbale. Începe să-și exprime verbal dorințele, voința,
dificultățile, sentimentele. Dorința de comunicare devine intensă. În acest interval de vârstă,
copilul începe să înțeleagă și să dezvolte abilități cognitive de bază, precum recunoașterea
formelor, culorilor și mărimilor. Jucăriile și activitățile care implică sortarea, potrivirea și
îmbinarea obiectelor îi pot ajuta să-și dezvolte aceste abilități.
Este important să I se citească cărți și să fie încurajat să vorbească și să înțeleagă cuvinte noi.

De asemenea, din punct de vedere afectiv-social, Ioana duce lipsa iubirii părinților, însă bunica
încearcă să o acopere prin iubirea pe care o oferă. În această perioadă, atașamanetul față de
mama devine foarte puternic. În cazul Ioanei, aceasta este foarte atașată de bunica sa.
Atașamentul se exprimă prin zâmbet, acordarea atenției si este influențat de experiența de
comunicare afectivă din familie.
“Prin repetare, conduitele afectuase se complică și creează “drăgălășenia” copilului antepreșcolar
cu o dezvoltare psihoafectivă echilibrată și bogată. Apar și comportamente de reticență, cu
prezența în planul gândirii și imaginației a formelor de reflexibilitate legate de cee ace e permis-
nepermis, bun-rău, liniștit-agresiv, în care se reflect regulile de conviețuire și regimul zilnic al
copilului” (Verza, Verza, 2000 p.83).
Tot În acest stadiu, Ioana duce lipsa de a petrece timp cu copii de vârsta ei pentru că bunica nu o
scoate așa des afară. Acest lucru este important pentru că o ajută să învețe să comunice, să își
dezvolte abilitățile sociale și să își extindă lumea socială. Jocurile de grup și participarea la
activități sociale îi pot oferi oportunități de interacțiune și explorare.
Copilul are nevoie de atenția celor din jur, de a se juca cu el, de a intra în lumea pe care o crează
prin desenat, prin jucării, etc.

8
Bibliografie

Crețu T, (2016), Psihologia Vârstelor, Iași. Editura Polirom (p 105-128).

Rujoiu V, (2022), Curs Dezvoltare umană, București.
Verza E, Verza F.E, (2000), Psihologia Vârstelor. București. Editura Pro humanitate (p71-88).