FIȘA RESURSĂ 2

Stiluri parentale

Părintele autoritar

 cere copilului să respecte cu stricteţe, fără să comenteze, regulile existente;

 filosofia de viaţă a acestuia: „Nimic nu este mai presus de lege.”;
 nu consideră că este obligat să ofere explicaţii suplimentare, justificând prin expresii de
genul: „De ce? Pentru că sunt mama/ tatăl tău! Nu se discută!”;
 intenţia copilului de a-şi manifesta independenţa este interpretată ca o formă de rebeliune,
fapt care reprezintă o sursă importantă a conflictelor;
 este rece şi detaşat de copil, impunând respectul muncii şi efortului

Avantaje Dezavantaje

• copilul se obişnuieşte să devină ordonat, • copilul va învăţa foarte greu să devină

disciplinat, respectuos, faţă de cei de care îi
este frică;
• se dezvoltă spiritul critic al copilului;
 copilul devine „perfecţionist”.
sensibil la dorinţele altora;
• toată viaţa se va ghida după regulile
stricte;
• nu va ierta pe cei care greşesc;
• va fi lipsit de iniţiativă, de curaj şi veşnic
nemulţumit, deoarece se teme că va greşi;
• „a greşi” este sinonim cu „a fi un ratat”;
 stima de sine a copilului este
diminuată.

Părintele indulgent

 permite copilului să se manifeste cum vrea el, fără să-i impună multe restricţii;
 filosofia de viaţă a acestuia: „Copiii vor înflori singuri la timpul potrivit”;
 pentru părinte, cea mai mare valoare – libertatea de expresie (verbală, artistică);
 manifestă sensibilitate la drepturile altora, se consultă cu copilul atunci când ia decizie;
 manifestă căldură şi interes faţă de tot ceea ce face copilul.

Avantaje Dezavantaje

• permite copilului să-şi dezvolte o identitate
proprie şi să aibă o personalitate distinctă,
marcantă, originală,
• copilul se simte important, special, fapt ce
determină creşterea stimei de sine;
• se dezvoltă creativitatea şi capacitatea de a
lua decizii
• copilul înţelege foarte greu rolul limitelor,
al regulilor, de aceea, la nevoie, nu va şti să
ţină cont de ele;
• poate fi considerat obraznic sau chiar copil
„problemă”;
• s-ar putea, curând, el „să ia controlul
familiei”, în sensul că nu va mai face decât
ce vrea el şi nu va mai accepta sfaturi;
• părintele se va simţi „depăşit”.
Părintele democratic (echilibrat)

 îmbină controlul sistematic cu un nivel înalt al suportului parental;

 formulează reguli şi controlează respectarea lor, dar nu le impune;
 este deschis la schimburi verbale cu copiii;
 manifestă iubire, dar şi limite, așteptări, dar nu cereri;
 este suficient de indulgent, flexibil şi deschis spre nou, pentru a putea accepta tot ce ar
putea ameliora viaţa copilului şi a familiei;
 prezintă suficientă autoritate pentru a-i învăţa pe copii să accepte reguli şi să
îndeplinească eficient sarcinile care li se dau;
 este suficient de protector, pentru a oferi copilului securitatea de care are nevoie;
 încurajează copilul să fie independent, respectându-i opiniile, interesele şi personalitatea.

Avantaje Dezavantaje

• copilul îşi va dezvolta un echilibru • copilul se va adapta cu greu stilului

emoţional, care va sta la baza dezvoltării autoritar;
armonioase a personalităţii; • ar putea fi considerat „bleg”, pentru că nu
• copilul îşi va dezvolta deprinderi de va executa prompt sarcinile solicitate, sau
comunicare eficientă, va manifesta dimpotrivă, „impertinent”, pentru că discută
creativitate, capacitate decizională, ordinele.
autonomie personală;
• copilul va avea un nivel înalt şi sănătos al
stimei de sine;
• va manifesta respect faţă de alţii, va lua în
consideraţie opinia celorlalţi, va accepta
observaţii;
• independenţa care i se acordă, îl va ajuta
să-şi identifice propriile atitudini şi să aleagă
meseria care i se potriveşte cel mai bine.

Părintele indiferent

 neglijează copilul, nu este preocupat de realizările lui;

 nu manifestă frecvent trăiri emoţionale pozitive pentru copil;
 uneori lasă de înţeles că, copilul „este în plus”, „este o povară”, de care s-ar putea lipsi
oricând;
 filosofia de viaţă a acestuia: „În viaţă nu te poţi baza pe nimeni altcineva decât pe tine
însuţi”.
Avantaje Dezavantaje

• lipsa afecţiunii îl face mai rezistent la
greutăţile vieţii.
• copilul învaţă că părerea lui nu contează
prea mult, se simte lipsit de importanţă;
• îşi dezvoltă o stimă de sine redusă, poate
deveni timorat şi urmărit în permanenţă de
un complex de inferioritate;
• se va baza doar pe experienţa lui de viaţă;
• va fi mai rigid, mai insensibil la
sentimentele şi dorinţele celorlalţi, mai
apatic.
 Părintele protector

 este aparent un părinte model: extrem de atent la nevoile copilului, se dedică cu toată
fiinţa meseriei de părinte;
 prioritatea este de a oferi copilului securitate;
 consideră că un copil este o fiinţă fragilă, care are nevoie în permanenţă de sprijin şi
protecţie;
 filosofia de viaţă a acestuia: „Nu tot ce zboară se mănâncă.” Îşi învaţă copilul să fie
precaut şi rezervat, faţă de tot ceea ce vine din afara familiei;
 hiperprotecţia duce la îngrijorarea generalizată, calamităţi şi catastrofe sunt la fiecare colţ
de stradă;
- când apare o problemă, se grăbeşte să caute vinovații şi să ţină morală, ceea ce duce
la scăderea eficienţei rezolvării conflictului şi a învăţării unor reguli de disciplină;
 acceptă greu situaţia în care copilul începe să-şi dezvolte independenţa

Avantaje Dezavantaje

• copilul beneficiază de securitate, sprijin și • copilul se simte sufocat şi are tendinţa de

protecție. a se îndepărta de părinte;
• copilul găseşte că este dificil să comunice
direct cu părintele despre problemele
personale, de teamă că acesta nu îl va
înţelege şi se va îngrijora;
• copilul va învăţa să ascundă informaţii, va
avea o viaţă secretă, personală;
• frustrarea, mânia va exprima indirect, prin
acte de răzbunare sau de sabotaj.
FIȘA RESURSĂ 1

Joc de rol

Istoria mamei: O mamă povestește despre greutatea cu care ea îl făcea pe

fiul ei să vină acasă la timp. Ea povestește despre scuzele lui, despre
promisiunile încălcate şi ceasul stricat. Problema ei era una deosebită.
Istoria fiului: „Îmi place să mă joc după lecţii în curtea şcolii cu prietenii.
Ştiu că trebuie să fiu acasă la 17.45, dar uneori eu uit. Ieri şi alaltăieri am
întârziat. Mama a fost aşa mânioasă încât azi am hotărât să întreb cât este ora de
prietenul meu. Nu am vrut ca mama să strige din nou. Prietenul mi-a spus că
este 18.15. Am încetat joaca şi am alergat din toate puterile acasă. Am explicat
mamei că am întrebat ora de prieten, doar că era prea târziu de acum.”

 Prima reacţie părintească. „Am ascultat destule justificări de ale tale. Văd că
acum nu pot avea încredere în tine. Ei, de data asta vei fi pedepsit. În fiece zi,
următoarea săptămână vei veni acasă după lecţii şi vei sta acasă. Şi nu crede că
te vei putea uita la TV. Acum poţi să pleci la tine-n cameră. Cina s-a terminat”
(Stil autoritar, punitiv).

 A 2-a reacţie părintească. „O, dragule ai transpirat alergând. Stai să iau un

prosop umed şi să-ţi şterg faţa. Promite-mi că nu o să mai întârzii din nou. Mă
faci să mă simt tensionată când întârzii. Acum mergi şi spăla-te pe mâini căci
cina se răceşte... oh, poate mama să o încălzească încă odată pentru tine” (Stil
permisiv).

 A 3-a reacţie părintească. „Îmi spui că ai făcut un efort şi eu mă bucur să aud

asta. Dar sunt totuşi supărată. Nu vreau să mă îngrijorez din nou. Şi aştept că
dacă tu spui că vei fi acasă la 17.45, atunci aşa să fie. Noi am mâncat deja. Nu a
mai rămas supă, dar dacă vrei poţi să-ţi faci un sandwich” (Stil democratic cu
autoritate).