Eu sînt copilul. Tu ţii în mîinile tale destinul meu.

Tu determini în cea mai mare măsură, dacă voi reuşi sau voi eşua în
viaţă.
Dă-mi, te rog, acele lucruri care mă vor îndrepta spre fericire.
Educă-mă, te rog, ca să pot fi o binecuvîntare pentru lume...

(din Child”s Appeal, Mamie Gene Cole)

SCOALA
PARINTILOR

UN PROIECT DESPRE CE
INSEAMNA SA FII COPIL SI CE
INSEAMNA SA FII PARINTE
TEMA 1. IMPORTANTA CONSILIERII PARINTILOR SI A COPIILOR
 În fiecare zi Trăsăturile pozitive caracteristice Trăsăturile negative
fiecare părinte părinţilor sînt: tipice părinţilor sînt:
trebuie să ofere  căldura şi afecţiunea
copilului său cei  stabilirea clară a limitelor  răceala şi ostilitatea
patru „A":  recunoaşterea promptă a  îngrijirea insuficientă
nevoilor  indiferenţa faţă de
• atenţie,  acceptarea neajunsurilor nevoile copilului
• acceptare,  capacitatea de a fi previzibil  neglijarea/respingerea
• aprobare,  fermitatea, stabilitatea  însuşirea de a fi
• afecţiune.  respectarea individualităţii imprevizibil
 recunoaşterea calităţilor.  lipsa de respect
 superioritatea.

Cele 6 abilitati de baza ale

Copilul acceptat Copilul neacceptat unui bun parinte

• Este creativ, liber, • Este închis, necomunicativ.  Abilitatea de a

denotă • Manifestă agresivitate, brutalitate, percepe copilul in
spontaneitate, e pus pe ceartă. mod realist.
inventivitate şi • Se joacă mai mult singur.  Abilitatea de a
originalitate . • Este respins de colegi şi deseori se accepta
• Manifestă izolează. responsabilitatea
autonomie, • Este partener ineficient de joacă. satisfacerii nevoilor
independenţă, amor La fel se comportă şi în activităţi copilului si nu
propriu, capacităţi comune cu adulţii sau semenii săi. invers.
de a se descurca • Se supără cînd pierde.  Abilitatea de a vedea
singur; este deschis • Este neordonat, neatent. in mod corect
pentru comunicare • Are stări de anxietate şi frustrare, capacitatile
şi relaţii cu cei din este nesigur în propriile forţe. copilului.
jur. • Caută să obţină simpatia semenilor  Abilitatea de a
• Are capacităţi de pe diferite căi (uneori neadecvate: interactiona cu
lider, tinde a se o face pe bufonul sau pe eroul copilul.
impune semenilor. etc.).  Abilitatea de
• Manifestă • Se cramponează de adulţi. empatizare cu
perseverenţă şi • Poate avea dereglări de limbaj, copilul.
curaj în atingerea comportament.  Abilitatea de a pune
scopurilor de • Se teme de părinţi, considerîndu-i in prim plan nevoile
valoare. duri, ostili, severi. copilului inaintea
• Posedă autoritate, • Se îmbolnăveşte frecvent, celor personale.
forţă de manifestă tristeţe, disperare,
concentrare, sarcasm şi pesi mism.
capacităţi de
autoapărare şi chiar
o anumită doză de
agresivitate
exteriorizată.
• Posedă o
individualitate
evidentă şi caută
activ să se afirme în
mediul social
apropiat lui.
• Preferă jocurile
creative: de
calculator,
construcţii, de
imaginaţie.
• Prezintă un nivel
de aspiraţie înalt,
 manifestă dorinţa
de a fi mai mare, de
a cunoaşte lumea şi
de a înfrunta
dificultăţile.
TEMA 2: SUPRAPROTECTIA SI NEGLIJAREA COPILULUI
Avantajele si dezavantajele stilurilor parentale:
Avantaje
Stilul indulgent
 Permite copilului sa-si dezvolte o
identitate proprie, o personalitate
distincta, originala;
 Copilul se simte important, special
si acest fapt contribuie la cresterea
nivelului stimei de sine;
 Confera copilului posibilitatea
dezvoltarii creativitatii si a
capacitatii de a lua decizii.
Stilul autoritar
 Copilul se obisnuieste sa devina
ordonat, disciplinat, respectuos fata
de cei de care ii este frica;
Dezavantaje
 Copilul va intelege foarte greu rolul
limitelor, al regulilor, de aceea nu va
sti sa tina cont de ele;
 Din cauza comportamentului sau
exagerat copilul poate fi considerat
„obraznic” sau chiar „copil
problema”;
 Parintii se asteapta ca el sa faca
decat ce vrea, nu va mai accepta
sfaturi;
 Parintii vor fi „depasiti” de situatie.
 Copilul va invata foarte greu sa
devina maleabil, sensibil la dorintele
celorlalti;
  Se dezvolta spiritul critic al  Toata viata se va ghida dupa reguli
copilului; stricte;
 Il invata pe copil sa devina  Nu-i va ierta pe cei care gresesc;
„perfectionist”.  Va avea dificultati in realizarea unei
comunicari eficiente;
 Va fi lipsit de initiativa, curaj si
vesnic nemultumit, pentru ca se
teme ca va putea gresi;
 Pentru el, „a gresi” este sinonim cu
„a fi un ratat”;
 Toate aceste lucruri vor determina
diminuarea stimei de sine.
Stilul indiferent

 Lipsa afectiunii il poate face pe  Copilul va creste avand impresia ca

copil ,ai rezistent la greutatile vietii. parerea lui nu conteaza;
 alta impresie consta in faptul ca el
crede ca este lipsit de importanta si
absolvit de orice responsabilitate;
 Va avea un nivel al stimei de sine
redus;
 Va creste fiind timorat;
 Se va dezvolta sentimentul de
inferioritate;
 Copilul si mai tarziu adultul care va
deveni, nu va fi in stare sa asculte
sfaturi, se va baza doar pe
experienta lui de viata;
 Va fi rigid, insensibil la sentimentele
celorlalti;
  Nu va fi in stare sa-si educe propriul
copil.

Stilul democratic

 Copilul va dobandi echilibru  Se va adapta greu stilului autoritar

emotional; (pe care il poate intalni la scoala, in
 Va fi capabil sa comunice eficient; grupul de prieteni etc);
 Va da dovada de creativitate;  Ar putea fi considerat „bleg” sau
 Va fi capabil sa ia singur decizii; „impertinent”.

 Va dobandi un nivel ridicat al

stimei de sine;
 Va avea respect pentru OM ;
 Va fi capabil sa-si identifice
propriile aptitudini si sa aleaga
singur meseria care i se potriveste;
 Va fi capabil sa-si indeplineasca
visele.

Stilul protector  Cand sunt mici, copiii pot prezenta

tulburari ale somnului, regimului
alimentar, stari de frica
nejustificate;
 Se poate simti sufocat;
 Nu reuseste sa comunice direct cu
parintele despre probleme, de teama
ca acesta se va ingrijora;
 Din acest motiv invata sa ascunda
informatii, va avea o viata secreta,
personala.
 TEMA 3: COMUNICAREA PARINTE-COPIL

Una dintre cele mai importante abilităţi ale unui părinte este
comunicarea, iar acest material îşi doreşte să ofere informaţii folositoare cu
privire la modul în care părinţii îşi pot îmbunătăţi această abilitate.

Buna comunicare dintre părinte şi copil reprezintă elementul cheie ce creşte

respectul de sine al copilului şi, totodată, ajută la construirea unei relaţii
armonioase.

Principiile de bază ale comunicării părinte-copil:

 Atunci când copilul doreşte să discute cu dumneavoastră, este indicat să închideţi

televizorul sau să amânaţi lectura articolului din ziar.
 Dacă copilul vă povesteşte ceva important evitaţi să răspundeţi la telefon în acelaşi
timp.
 Respectaţi intimitatea copilului dumneavoastră şi evitaţi conversaţiile cu
“spectatori”. Persoanele străine pot fi implicate în discuţie numai dacă tema
conversaţiei o cere.
 Învinovăţirea copilului în faţa persoanelor străine conduce către resentimente şi
ostilitate din partea acestuia.
 Evitaţi discuţiile “de sus”. Modul în care se realizează contactul vizual trebuie să
sugereze existenţa unei relaţii de parteneriat.
 Dacă sunteţi supărat sau furios, este bine să amânaţi discuţia pentru mai târziu când
veţi fi mai liniştit şi când veţi putea face o analiză obiectivă a situaţiei.
 Ascultaţi activ, chiar şi atunci când sunteţi obosit.
 Ascultaţi cu atenţie şi fiţi politicoşi. Evitaţi să întrerupeţi copilul atunci când
încearcă să vă comunice ceva.
 Evitaţi să căutaţi sensuri şi pericole ascunse atunci când copilul dumneavoastră vă
împărtăşeşte o întâmplare din viaţa lui.
 Înlocuiţi “De ce?” cu “Ce s-a întâmplat?“
 Dacă aveţi cunoştinţă de o situaţie anume este indicat să confruntaţi în mod direct
copilul cu informaţiile deţinute. Evitaţi să apelaţi la terţe persoane pentru a afla
adevărul.
 “Morala” făcută copiilor nu face altceva decât să închidă canalul comunicării,
astfel, încercaţi să reduceţi frecvenţa “episoadelor” moralizatoare.
 Evitaţi să caracterizaţi comportamentele copilului folosind cuvinte injurioase sau
etichetări ironice.
 În urma discuţiilor, copilul trebuie să rămână întotdeauna cu sentimentul că este
acceptat, chiar dacă ceea ce v-a împărtăşit nu este pe placul dumneavoastră.
 Lăudaţi efortul copilului de a comunica şi astfel veţi întări canalul comunicării.

TEMA 4 : PEDEPSELE SI RECOMPENSELE – ROLUL SI

EFECTUL LOR
Recompensa este consecinta care se ofera dupa un comportament, si care creste
probabilitatea ca acel comportament sa se manifeste in viitor.

“Principiul recompensei se refera la cresterea frecventei unui raspuns cand acel

raspuns este urmat imediat de o anumita de o anumita consecinta” (Kazdin, 1994).

Recompensa poate fi primara sau secundara, pozitiva sau negativa. Recompensa

primara satisface nevoile psihologice de baza (de ex. mancare), recompensa
secundara devine valoroasa datorita asocierii initiale cu recompensa primara
(lauda).
La copilul tipic recompensa secundara (laude, zambet, facut cu ochiul) este
deobicei valoroasa fara ca ea sa fie asociata cu o recompensa primara (ciocolata).
Copilul tipic se bucura de atentia si de aprobarea adultului. Insa in cazul copilului
cu autism, socializarea si comunicarea sunt afectate, astfel ca lauda nu are valoare
in sine. De aceea, in terapie se incepe cu recompensarea primara (o bucatica de
grisina) dupa un raspuns corect, aceasta fiind insotita intotdeauna si de recompensa
secundara (laude, aplauze). Cu timpul, scopul este acela de a scadea recompensa
primara si de a motiva copilul exclusiv cu laude sau oferindu-i jucarii care ii plac.

Recompensele sunt extrem de individualizate. Avem certitudinea ca acel ceva pe

care noi il oferim este recompensa, doar atunci cand probabilitatea ca acel
comportament sa apara in viitor creste. De exemplu, daca de fiecare data dupa ce
copilul arata farfuria la cerere (raspuns corect) noi ii oferim ciocolata si constatatm
ca pe viitor copilul ofera mai putine raspunsuri corecte sau ca nu este interesat sa
stea la masa pentru activitatea respectiva, inseamna ca ciocolata nu a fost o
recompensa.

Recompensa pozitiva (Positive reinforcement) inseamna a oferi ceva copilului in

urma raspunsului asteptat, ceva care creste frecventa comportamentului respectiv.
Recompensa pozitiva poate fi o lauda sau poate fi cearta. Ambele se numesc
recompensa deoarece se adauga ceva, copilul primeste ceva care ii mentine
comportamentul. Recompensele vor fi oferite doar in cadrul programului de lucru,
iar in afara acestuia doar pentru comportamente pozitive. Este necesar ca ele sa fie
usor de oferit şi consumate rapid (astfel evitam situatia in care recompensarea
dureaza mai mult decat lectia in sine).
Cu toate ca folosirea unor cantitati mai mari de recompense produc efecte mai
puternice, se poate evita saturatia prin folosirea unor cantitati mai mici si prin
varierea recompenselor(alimente, jucarii, reviste, activitati preferate).

Recompensa negativa (Negative reinforcement) se refera la a inlatura ceva, un

stimul, pentru cresterea unui anumit comportament. Atunci cand se inceteaza o
situatie care este perceputa de catre copil a fi frustranta se ofera o recompensa
negativa. Se numeste negativa pentru ca i s-a luat ceva copilului, iar ca rezultat el
se simte mai bine. De exemplu, daca un copil considera lectia frustranta (statul la
masa) dupa ce raspunde corect recompensa poate fi permisiunea de a se ridica de la
masa.
Recompensa, pozitiva sau negativa, creste frecventa unui comportament.

Scopul recompenselor:
  sa creasca motivatia copilului de a invata;
 sa mentina efortul copilului (rata mai mare de producere a raspunsurilor);
 sa diminueze comportamentele inadecvate care interfereaza cu invatarea;
 sa faca invatarea sa fie placuta;

Pedeapsa este consecinta neplacuta a unui anumit comportament indezirabil,

prezentarea unui stimul neplacut sau aversiv cu scopul de a reduce un anumit
comportament.
Pedeapsa apare cand un raspuns este urmat imediat de o consecinta care conduce in
viitor la scaderea in frecventa a acelui raspuns. Pedeapsa poate fi pozitiva sau
negativa.

Factorii care influenteaza eficienta pedepsei sunt:

– Daca este sau nu oferita imediat,

– Continuu sau intermitent,
– Intensitatea pedepsei.

TEMA 5: IGIENA SI SANATATEA

Igiena este un cuvant pe care il folosim pentru a ne referi la activitatile pe care le

facem pentru a ne pastra curati si sanatosi. Toti trebuie sa invatam sa ne insusim
obiceiurile care ne ajuta sa ne pastram sanatatea.

Igiena personala inseamna sa ai grija de tine in fiecare zi; cu cat pastrezi un nivel
ridicat de igiena personala, cu atat vizitele la medic vor fi mai rare. In plus, vei fi
mereu apreciat de familie si de prieteni.

Iata cateva reguli de baza care tin de igiena personala:

1. Spala-te o data pe zi pe tot corpul cu apa calda si sapun; sterge-te bine si
imbraca haine curate, proaspat spalate. Rufele murdare pune-le la spalat.

2. Spala-te pe maini inainte si dupa masa.

3. Spala-te pe maini dupa cumparaturi, dupa ce ai mangaiat animale, dupa ce ai

folosit toaleta, dupa ce te-ai jucat, dupa ce ai folosit batista pentru nas, te-ai
pieptanat sau te-ai incaltat, dar si dupa ce ai dus gunoiul.
4. Spala-te pe dinti dimineata, seara si dupa fiecare masa.

5. Mergi regulat la dentist.

6. Spala fructele si legumele inainte de a le consuma.

7. Aeriseste camera in care dormi.

8. Pastreaza-ti unghiile de la maini si picioare curate.