2. Cum pot deveni cel mai bun părinte pentru copilul meu?

STILURILE PARENTALE
PĂRINTELE AUTORITAR
-CERE COPILULUI SĂ RESPECTE CU STRICTEŢE, FĂRĂ SĂ COMENTEZE, REGULILE EXISTENTE;
-FILOSOFIA DE VIAŢĂ A ACESTUIA: „NIMIC NU ESTE MAI PRESUS DE LEGE.”;
-NU CONSIDERĂ CĂ ESTE OBLIGAT SĂ OFERE EXPLICAŢII SUPLIMENTARE, JUSTIFICÂND PRIN EXPRESII DE GENUL: „DE CE?
PENTRU CĂ SUNT MAMA/ TATĂL TĂU! NU SE DISCUTĂ!”;
-INTENŢIA COPILULUI DE A-ŞI MANIFESTA INDEPENDENŢA ESTE INTERPRETATĂ CA O FORMĂ DE REBELIUNE, FAPT CARE
REPREZINTĂ O SURSĂ IMPORTANTĂ A CONFLICTELOR;
-ESTE RECE ŞI DETAŞAT DE COPIL, IMPUNÂND RESPECTUL MUNCII ŞI EFORTULUI

AVANTAJE DEZAVANTAJE
• copilul se obişnuieşte să • copilul va învăţa foarte greu să devină
devină ordonat, disciplinat, sensibil la dorinţele altora;
respectuos, faţă de cei de • toată viaţa se va ghida după regulile
stricte;
care îi este frică; • nu va ierta pe cei care greşesc;
• se dezvoltă spiritul critic al • va fi lipsit de iniţiativă, de curaj şi
copilului; veşnic nemulţumit, deoarece se teme
că va greşi;
• copilul devine • „a greşi” este sinonim cu „a fi un
„perfecţionist”. ratat”;
• stima de sine a copilului este
diminuată.
PĂRINTELE INDULGENT
-PERMITE COPILULUI SĂ SE MANIFESTE CUM VREA EL, FĂRĂ SĂ-I IMPUNĂ MULTE RESTRICŢII;
-FILOSOFIA DE VIAŢĂ A ACESTUIA: „COPIII VOR ÎNFLORI SINGURI LA TIMPUL POTRIVIT”;
-PENTRU PĂRINTE, CEA MAI MARE VALOARE – LIBERTATEA DE EXPRESIE (VERBALĂ, ARTISTICĂ);
-MANIFESTĂ SENSIBILITATE LA DREPTURILE ALTORA, SE CONSULTĂ CU COPILUL ATUNCI CÂND IA DECIZIE;
-MANIFESTĂ CĂLDURĂ ŞI INTERES FAŢĂ DE TOT CEEA CE FACE COPILUL.

AVANTAJE
• • permite copilului să-şi dezvolte
o identitate proprie şi să aibă o
personalitate distinctă, marcantă,
originală,
• • copilul se simte important,
special, fapt ce determină
creşterea stimei de sine;
• • se dezvoltă creativitatea şi
capacitatea de a lua decizii.
DEZAVANTAJE
• • copilul înţelege foarte greu rolul
limitelor, al regulilor, de aceea, la
nevoie, nu va şti să ţină cont de
ele;
• • poate fi considerat obraznic sau
chiar copil „problemă”;
• • s-ar putea, curând, el „să ia
controlul familiei”, în sensul că
nu va mai face decât ce vrea el şi
nu va mai accepta sfaturi;
• • părintele se va simţi „depăşit”.
PĂRINTELE DEMOCRATIC (ECHILIBRAT)
-ÎMBINĂ CONTROLUL SISTEMATIC CU UN NIVEL ÎNALT AL SUPORTULUI PARENTAL;
-FORMULEAZĂ REGULI ŞI CONTROLEAZĂ RESPECTAREA LOR, DAR NU LE IMPUNE;
-ESTE DESCHIS LA SCHIMBURI VERBALE CU COPIII;
-MANIFESTĂ IUBIRE, DAR ŞI LIMITE, AȘTEPTĂRI, DAR NU CERERI;
-ESTE SUFICIENT DE INDULGENT, FLEXIBIL ŞI DESCHIS SPRE NOU, PENTRU A PUTEA ACCEPTA TOT CE AR PUTEA AMELIORA VIAŢA COPILULUI ŞI A
FAMILIEI;
-PREZINTĂ SUFICIENTĂ AUTORITATE PENTRU A-I ÎNVĂŢA PE COPII SĂ ACCEPTE REGULI ŞI SĂ ÎNDEPLINEASCĂ EFICIENT SARCINILE CARE LI SE DAU;
-ESTE SUFICIENT DE PROTECTOR, PENTRU A OFERI COPILULUI SECURITATEA DE CARE ARE NEVOIE;
-ÎNCURAJEAZĂ COPILUL SĂ FIE INDEPENDENT, RESPECTÂNDU-I OPINIILE, INTERESELE ŞI PERSONALITATEA.

AVANTAJE DEZAVANTAJE
• • copilul îşi va dezvolta un echilibru • • copilul se va adapta cu greu stilului
emoţional, care va sta la baza dezvoltării autoritar;
armonioase a personalităţii;
• • copilul îşi va dezvolta deprinderi de
• • ar putea fi considerat „bleg”, pentru
comunicare eficientă, va manifesta creativitate, că nu va executa prompt sarcinile
capacitate decizională, autonomie personală; solicitate, sau dimpotrivă,
• • copilul va avea un nivel înalt şi sănătos al „impertinent”, pentru că discută
stimei de sine; ordinele.
• • va manifesta respect faţă de alţii, va lua în
consideraţie opinia celorlalţi, va accepta
observaţii;
• • independenţa care i se acordă, îl va ajuta să-şi
identifice propriile atitudini şi să aleagă
meseria care i se potriveşte cel mai bine.
PĂRINTELE INDIFERENT
-NEGLIJEAZĂ COPILUL, NU ESTE PREOCUPAT DE REALIZĂRILE LUI;
-NU MANIFESTĂ FRECVENT TRĂIRI EMOŢIONALE POZITIVE PENTRU COPIL;
-UNEORI LASĂ DE ÎNŢELES CĂ, COPILUL „ESTE ÎN PLUS”, „ESTE O POVARĂ”, DE CARE S-AR PUTEA LIPSI ORICÂND;
-FILOSOFIA DE VIAŢĂ A ACESTUIA: „ÎN VIAŢĂ NU TE POŢI BAZA PE NIMENI ALTCINEVA DECÂT PE TINE ÎNSUŢI”.

AVANTAJE
• • lipsa afecţiunii îl face mai
rezistent la greutăţile vieţii.
DEZAVANTAJE
• • copilul învaţă că părerea lui nu
contează prea mult, se simte lipsit de
importanţă;
• • îşi dezvoltă o stimă de sine redusă,
poate deveni timorat şi urmărit în
permanenţă de un complex de
inferioritate;
• • se va baza doar pe experienţa lui de
viaţă;
• • va fi mai rigid, mai insensibil la
sentimentele şi dorinţele celorlalţi,
mai apatic.
PĂRINTELE PROTECTOR
-ESTE APARENT UN PĂRINTE MODEL: EXTREM DE ATENT LA NEVOILE COPILULUI, SE DEDICĂ CU TOATĂ FIINŢA MESERIEI DE PĂRINTE;
-PRIORITATEA ESTE DE A OFERI COPILULUI SECURITATE;
-CONSIDERĂ CĂ UN COPIL ESTE O FIINŢĂ FRAGILĂ, CARE ARE NEVOIE ÎN PERMANENŢĂ DE SPRIJIN ŞI PROTECŢIE;
-FILOSOFIA DE VIAŢĂ A ACESTUIA: „NU TOT CE ZBOARĂ SE MĂNÂNCĂ.” ÎŞI ÎNVAŢĂ COPILUL SĂ FIE PRECAUT ŞI REZERVAT, FAŢĂ DE TOT CEEA CE VINE
DIN AFARA FAMILIEI;
-HIPERPROTECŢIA DUCE LA ÎNGRIJORAREA GENERALIZATĂ, CALAMITĂŢI ŞI CATASTROFE SUNT LA FIECARE COLŢ DE STRADĂ;
CÂND APARE O PROBLEMĂ, SE GRĂBEŞTE SĂ CAUTE VINOVAȚII ŞI SĂ ŢINĂ MORALĂ, CEEA CE DUCE LA SCĂDEREA EFICIENŢEI REZOLVĂRII
CONFLICTULUI ŞI A ÎNVĂŢĂRII UNOR REGULI DE DISCIPLINĂ;
-ACCEPTĂ GREU SITUAŢIA ÎN CARE COPILUL ÎNCEPE SĂ-ŞI DEZVOLTE INDEPENDENŢA

AVANTAJE DEZAVANTAJE
• • copilul beneficiază de • • copilul se simte sufocat şi are
tendinţa de a se îndepărta de părinte;
securitate, sprijin și • • copilul găseşte că este dificil să
protecție. comunice direct cu părintele despre
problemele personale, de teamă că
acesta nu îl va înţelege şi se va
îngrijora;
• • copilul va învăţa să ascundă
informaţii, va avea o viaţă secretă,
personală;
• • frustrarea, mânia va exprima indirect,
prin acte de răzbunare sau de sabotaj.
 Educația pozitivă
 Educația parentală pozitivă este acea formă de educație care pune accent în primul rând pe
nevoile copilului. Ei ajung să se comporte într-un anumit fel din diverse motive, de asta, este important
să vedem ce stă în spatele unui anumit comportament.
 Educația pozitivă este despre copil și nevoile lui, nu ale părintelui.
 Modalitatea prin care copiii pot fi crescuți fără apel la violență și pedepse, în acord cu respectul
pentru ei ca ființe umane, cu nevoi de protecție, suport și iubire necondiționată.
 Modalitatea prin care părinții își mută atenția de pe obiectivele pe termen scurt - vreau să mă
asculte acum, către obiectivele pe termen lung - vreau ca, copilul meu să devină un adult autonom,
responsabil și echilibrat, cu care eu să am o relație caldă și apropiată și peste 20 de ani. Această
schimbare de focus îi ajută pe părinți să se gândească în fiecare moment: Ce am făcut astăzi pentru a
mă apropia de copilul meu? În ce fel faptul ca l-am lovit sau am țipat la el îl învață pe copil sa devină
autonom, responsabil, echilibrat și apropiat de mine peste 20 de ani? Prin această metodă, părinții
promovează soluțiile care îl învață pe copil autocontrolul și autodisciplina, pe care acesta și le va însuși
chiar și atunci când părintele nu este în preajmă.
 Educația pozitivă este comunicarea clară a limitelor și regulilor față de copil, astfel încât acesta să
înțeleagă care sunt așteptările celor din jur față de comportamentul său în diferite contexte de viață.
 Educația pozitivă este cunoașterea copiilor și a ritmului lor de dezvoltare, pentru a avea așteptări
realiste față de ei.
 A educa pozitiv copilul înseamnă a aduce în relația părinte-copil căldura, dar și structura și limite,
înțelepciunea de a transforma orice situație cotidiană, cât ar fi de negativă, de provocatoare, într-o
lecție de empatie, respect, înțelegere a nevoii care a creat acea situație. Orice părinte, trebuie sa își
pună permanent întrebarea: în ce măsura, ceea ce voi face sau voi spune acum, ne ajută, pe mine și
pe copilul meu, să nu ne mai găsim într-o astfel de situație?
 ABILITĂȚILE PĂRINȚILOR

Rolul de părinte este un amestec de bucurii și frământări pentru oricine și nimeni

nu poate pretinde că deține toate răspunsurile la problemele legate de creșterea
copiilor. Nici un părinte sau „specialist” nu le are. În plus, fiecare părinte are
identitatea și unicitatea lui, așa cum fiecare familie este unică.
Părinții trebuie să vină mereu în întâmpinarea nevoilor de dezvoltare ale copilului,
trebuie să-i permită copilului să ceară ceea ce are nevoie pentru că acesta să
capete încredere în el însuși, în oameni și în viață.
Nu exista o rețetă specială pentru a fi un bun părinte. Totuși există anumite calități
esențiale și indispensabile pentru părinte:
 Un bun părinte știe să se facă dispensabil pentru copil.
 Un bun părinte găsește timp pentru distracție.
 Un bun părinte știe cum și când să spună nu.
 Un bun părinte este un model pentru copil.
 Un bun părinte dă dovadă de o dragoste necondiționată față de copilul său.
 Un bun părinte acceptă copilul exact așa cum este el.
 Un bun părinte își iubește copilul pentru ceea ce este și nu pentru ceea ce
face.
Abilitățile pozitive de părinte nu sunt
ceva înnăscut; ele se învață.
Abilități de bază pentru a fi un bun părinte:
 Abilitatea de a percepe copilul in mod realist.
 Abilitatea de a accepta responsabilitatea satisfacerii nevoilor copilului si nu
invers.
 Abilitatea de a privi in mod corect colaborarea copilului.
 Abilitatea de a interacționa pozitiv cu copilul.
 Abilitatea de a răspunde nevoilor copilului.
 Abilitatea de a pune in prim-plan nevoile copilului înaintea celor personale.

 Relațiile dintre părinți și copii sunt sănătoase atunci când sunt orientate de
scopul de a îngriji și nu de a controla și manipula.
 Cele mai bune rezultate în educația copiilor le obțin părinții care sunt optimiști
în relația cu copiii lor.
 Educația copiilor este cea mai profitabilă investiție (în timp, atenție, întelegere,
dragoste) pe care o pot face părinții pentru ei.
 PARENTALITATE COMPETENTĂ VS.
PARENTALITATE DEFICITARĂ

Parentalitate competentă cuprinde comportamente care facilitează dezvoltarea

sentimentului de competență la copil – acestea sunt:
 Părintele este activ și pozitiv implicat în viața copilului.
 Dialogul dintre părinte și copil este direct, deschis și cooperant.
 Părinții comunică între ei cooperant.
 Părintele este flexibil în stabilirea limitelor de comportament.
 Părintele modulează în mod potrivit exprimarea iubirii și intimității.
 Părintele stabilește limite clare între copil și mediu.
 Părintele identifică și înțelege nevoile copilului.
 Părintele face observații corecte atât asupra comportamentului copilului, cât și asupra propriului
său comportament.
 Părintele dezvoltă și încurajează independența, dezvoltarea personală, responsabilitatea socială
și încrederea în sine a copilului.
 Părintele dezvoltă și întărește stima de sine a copilului.
 Părintele cunoaște punctele tari și punctele slabe ale copilului.
 Părintele este perceput de către copil ca un model de rol pozitiv.
 Părintele aplică strategii potrivite de disciplinare.
 Părintele sprijină relația copilului cu celălalt părinte.
 Părintele încurajează comportamentele adecvate social și respectul pentru regulile care
guvernează societatea.
Parentalitate deficitară reprezintă orice atitudine sau comportament al
părintelui care expune copilul la risc. Poate fi vorba despre: comportamente
adictive, abuzive sau disfuncționale din punct de vedere emoțional,
comportamente sau atitudini nepotrivite din punct de vedere social. Părinții care
se încadrează în acest grup pot crește copii cu probleme emoționale, psihologice,
sociale sau educaționale. Comportamentele de parenting deficitar cuprind:
 Consumul și abuzul de substanțe
 Abuzul fizic
 Abuzul sexual
 Stilul de parenting caracterizat prin neglijare
 Stilul de parenting autoritar
 Consumul și abuzul de alcool
 Abuzul emoțional/psihologic
 Abuzul verbal
 Abuzul de putere și control în relație
 Boala mentală gravă a părintelui
Vă mulțumim!