Care este specificul vârstei copilului meu și cum îl pot ajuta?

PROVOCĂRI ȘI SUGESTII
1. Provocările prunciei

Nivelul dat de dezvoltare al copilului este pragul de trecere spre

următoarea perioadă de dezvoltare. De obicei, se evidențiază trei aspecte
importante:
• Procesul stăpânirii mersului vertical, care continuă și în copilăria
fragedă.
• Voința și afectele – acestea sunt reacțiile de protest, opoziție și
contrapunere personală față de alți oameni.
• Vorbirea. Perioada dată se caracterizează prin faptul că nu putem spune
ferm –copilul vorbește sau nu. Trecerea copilului de la vorbirea
autonomă, la vorbirea activă este considerată drept începutul unei noi
perioade în dezvoltarea psihică și formarea personalității copilului.
Sugestii pentru a răspunde adecvat provocărilor vârstei:
• Fiți cât se poate de răbdător cu copilul. În această perioadă, copiii devin mai
capricioși, însă această perioadă este doar o etapă trecătoare.
• Ajutați copilul să formuleze corect cuvintele. Repetați dumneavoastră înșivă
cuvintele corect (de exemplu: dacă copilul spune la cuvântul „broscuță” –
„boscută”, el nu conștientizează că nu vorbește corect, iar repetarea de către adult a
cuvântului
amuzant „boscută” îl induce pe copil în confuzie și nu-i oferă ocazia de învăța
cuvântul corect).
• Ajutați-l să exploreze spațiile noi. Copilul, în perioada dată, va căuta să descopere
noi teritorii. Permiteți-i copilului să pipăie lucruri noi, să intre în spații noi. Îl puteți
conduce în acest sens, sprijinind-l de mânuță, conducându-l spre anumite locuri
punctate de dumneavoastră.
• Asigurați-i copilului un mediu de siguranță. În această perioadă, copilul, deseori,
cade dorind să stăpânească mersul vertical. Deseori, „trage” lucrurile pe care nu le
poate ajunge, iar în aceste situații sunt posibile accidentări. Adultul trebuie să
prevadă orice situație riscantă și să protejeze copilul.
• Încălțați copilul în încălțăminte comodă.
2. Provocările vârstei de 3 ani

• Una dintre cele mai importante laturi ale dezvoltării copilului de la 1 an până la 3 ani
este dezvoltarea conștiinței de sine. Acum, copilul începe a se concepe pe sine ca
pe un om ce există independent, care nu se schimbă odată cu schimbarea situației.
Conștiința de sine îl face pe copil să își schimbe atitudinea față de sine și față de
oamenii maturi din jur.
• Copilul începe a pretinde la aceeași libertate, la aceleași posibilități, care îi sunt
specifice omului matur.
• Provocarea majoră constă anume în criza relațiilor sociale ale copilului, ce se
manifestă prin contrapunerea dorințelor și intențiilor proprii, cerințelor înaintate de
oamenii maturi din jur. Anume din aceste considerente apar primele dificultăți
serioase în contactul adultului cu copilul, în interacțiunea și comunicarea cu el.

Păstrarea atitudinii precedente din partea adulților duce la conflicte stabile în relațiile
cu copilul și, din contra, schimbarea poziției adultului, faptul că copilului i se oferă
independența posibilă în comportare duce la învingerea greutăților și asigură
trecerea la perioada următoare de dezvoltare.
Sugestii pentru a răspunde adecvat provocărilor vârstei:

• Abordați copilul printr-o atitudine de la egal la egal. Odată cu atingerea vârstei de 3

ani, copilul trebuie tratat asemenea unui adult. El are nevoie de afirmare și adultul
este persoana de referință în acest sens.
• Evitați luptele de putere: exprimă-ţi clar aşteptările, fără să ţipi. Oferă-i opţiuni
simple
şi nu-i supraestima capacităţile. Dacă e necesar, încurajează-l să coopereze.
Înţelege că treaba lui e să te pună la încercare;
• Ajutați-l să-şi stăpânească sentimentele. Dacă loveşte, învaţă-l să spună: „Sunt
supărat/ furios!”. Explică-i: „Nu lovim.”, „Lovitura doare”. În jur de 2 ani şi jumătate, va
începe să devină empatic, pregăteşte-l din timp;
• Oferiții libertatea de a alege (de exemplu, dintre câteva variante de îmbrăcăminte,
dintre câteva activități de joacă etc.). Pentru a nu scăpa de sub control
comportamentului copilului, oferiți-i șansa de alegere de sine stătătoare, doar că
dintre variantele propuse de dumneavoastră.
• Cereți părerea copilului atunci când mergeți la cumpărături, în special, când dori ți să
cumpărați ceva anume pentru el. Acest lucru îi va crește gradul de maturitate și
responsabilitate.
• Implicați copilul în activitățile dumneavoastră mature (gătit, menaj, îngrijirea
animalelor de casă etc.). Această implicare îl face să participe la via ța socială, să
învețe abilitățile caracteristice unui adult și, totodată, îi satisface necesitatea de a se
considera un copil mare.
3. Provocările preșcolarității

• Evenimentul cel mai important în viața copilului de 6-7 ani este schimbarea
poziției
lui sociale – preșcolarul devine elev. Odată cu aceasta, se modifică radical
regimul
și modul de viață al copilului, se schimbă statutul lui în familie, se lărge ște sfera
lui de
comunicare cu adulții; elevul intră într-un colectiv nou de semeni; activitatea lui
dominantă nu este jocul, ci învățarea.
• Noua situație socială și activitatea de învățare pun în fa ța fostului pre școlar
sarcini
foarte mari: el trebuie să fie disciplinat, organizat, să depună zilnic eforturi
volitive și
intelectuale.
• Elevul de vârstă mică tot mai des este obligat să facă ceea ce trebuie și nu ceea
ce
își dorește. El trebuie să fie atent, să memorizeze, să analizeze, să compare, să
facă
generalizări. Toate aceste cerințe vin în contradic ție cu capacită țile sale. Anume
aceste contradicții au rol pozitiv foarte mare, odată ce ele devin for ța motrice a
dezvoltării psihice și a formării personalității elevului de vârstă mică. Prin
Sugestii pentru a răspunde adecvat provocărilor vârstei:
• Pregătiți copilul, încă din timpul perioadei de vară, cu noul regim pe care îl va avea
când va începe a merge la școală, în special, regimul de somn-veghe.

• Amenajați un loc special unde copilul își va putea pregăti temele și asigurați-i
rechizitele necesare.

• Respectați drepturile lui de școlar. Copilul are nevoie de alocarea unui timp pentru
efectuarea temelor pentru acasă, de pregătirea anumitor costume pentru celebrări
sau învățarea poeziilor pentru concursuri. Aceste lucruri trebuie respectate și de
către ceilalți membri ai familiei, astfel copilul se va simți încurajat în obținerea
succeselor școlare.

• Întrebați copilul despre activitățile școlare, atitudinea lui față de învățător și față de
colegii de clasă. Îngrijitorul trebuie să fie la curent cu ceea ce se întâmplă în mediul
școlar ce influențează copilul