Prof.înv.preşc.

Cîmpian Eugenia
 INDULGENT – părintele
indulgent permite copilului să
se manifeste cum vrea el, fără
a-i impune prea multe restricţii.
Această atitudine dă impresia
copilului că el este cel mai
important, cel mai special, fapt
ce determină creşterea stimei
de sine ( care reprezintă o
condiţie esenţială în
dezvoltarea armonioasă a
personalităţii). Pe de altă parte,
copilului îi va fi greu să
înţeleagă rolul limitelor, al
regulilor şi să ţină cont de ele,
atunci când situaţia o va cere.
 AUTORITAR – părintele autoritar cere
copilului să respecte cu stricteţe, fără să
comenteze, regulile impuse. Intenţia
copilului de a-şi manifesta independenţa
este interpretată ca o formă de răzvrătire,
fapt ce reprezintă o sursă importantă a
conflictelor părinte-copil. Părintele
autoritar îl învaţă pe copil să devină
ordonat, disciplinat, respectuos (faţă de
cei de care îi este frică) şi îi dezvoltă
simţul critic. Acest stil parental are
numeroase dezavantaje: copilul va învăţa
foarte greu să devină maleabil sau sensibil
la dorinţele altora; va fi neiertător cu cei
care greşesc şi va întâmpina dificultăţi în
dezvoltarea capacităţilor comunicative, va
fi frecvent lipsit de iniţiativă, de curaj,
veşnic nemulţumit, deoarece se teme în
permanenţă că ar putea greşi. Aceste
trăsături ale copilului reflectă diminuarea
stimei de sine.
 INDIFERENT – neglijează
copilul, nu este preocupat de
realizările lui şi nici nu
manifestă frecvent trăiri
emoţionale pozitive pentru el.
Copilul se manifestă indiferent,
învaţă că părerea lui nu
contează prea mult, se simte
lipsit de importanţă şi uneori
absolvit de orice
responsabilitate. El poate avea
o stimă de sine scăzută
(asemeni copilului crescut
autoritar), poate deveni timorat
şi urmărit în permanenţă de un
puternic sentiment de
inferioritate, va fi mai rigid,
mai insensibil, mai apatic, mai
pragmatic.
 PROTECTOR – este extrem
de atent la nevoile copilului şi
se dedică în totalitate “meseriei”
de părinte. Cel mai important
pentru el este să-i ofere
copilului securitate, deoarece
crede că un copil este o fiinţă
fragilă,
care are nevoie în permanenţă
de sprijin şi protecţie. Din
păcate, uneori protecţia acordată
copilului este exagerată, părinţii
devin veşnic îngrijoraţi, văd
catastrofe şi calamităţi la fiecare
colţ de stradă.
 Atunci când apare o problemă, părinţii protectori se
grăbesc să caute vinovaţii şi să ţină morala, în
detrimentul rezolvării conflictului şi stabilirii unei
reguli de disciplină. Aceşti părinţi, ca şi cei
autoritari, acceptă greu situaţiile în care copilul
începe să-şi dezvolte independenţa, însă ei nu
creează conflicte, ci intră în panică, se consumă.
Copiii care au părinţi exagerat de protectori, când
sunt mici, pot manifesta tulburări ale somnului şi ale
regimului alimentar, precum şi stări de frică
nejustificate. Cu timpul, ei se vor simţi sufocaţi şi
vor avea tendinţa de a se îndepărta de părinţi.
 DEMOCRATIC – are în vedere
întotdeauna ca drepturile
copilului să fie respectate, iar
pentru acest lucru va avea nişte
reguli clare, ce vor fi urmate
întocmai de toţi membrii
familiei. El este suficient de
indulgent, flexibil şi deschis spre
nou pentru a accepta tot ce ar
putea ameliora viaţa copilului şi
a familiei, însă este în acelaşi
timp suficient de autoritar pentru
a impune o disciplină riguroasă,
pentru a-l învăţa pe copil să
respecte reguli şi să
îndeplinească eficient sarcinile ce
i se dau.
 Este suficient de protector pentru a-i
oferi copilului siguranţa de care are
nevoie şi pentru a-l sprijini atunci
când situaţia o va cere, însă îi oferă
şansa de a lua decizii personale.
Încurajează copilul să fie
independent, respectându-i opiniile,
interesele şi personalitatea. În acest
fel, copilul îşi va dezvolta un
echilibru emoţional, îşi va dezvolta
deprinderi de comunicare eficientă,
va manifesta creativitate, iniţiativă,
capacitatea de a lua decizii,
autonomie personală, un nivel
ridicat al stimei de sine.