Dragi pãrinți,

 
Vã invitãm sã veniți alãturi de noi, pentru a devein o mare familie. Împreunã
vom construi o relație mai bunã între școalã și familie,
pentru binele copilului dvs. Acest proiect propune dezvoltarea colaborãrii școalã –
familie dar nu traditional ci trasformarea ei intr-o familie.
În timpul întâlnirilor din acest an, ca si in cea de azi, se vor aborda diverse
teme, de larg interes pentru dezvoltarea și educarea copilului. Temele vor fi
abordate într-o manierã interactivã, cu pronunțat caracter aplicativ.
Succesul copiilor noștri depinde de noi. Vã așteptãm!
 
Doamna Inv….
Profesor consilier școlar
Oana Madalina Cazacu
 I. Orice copil este o persoană unică,
diferită de toate celelalte.
Fiecare copil este o persoană diferită de celelalte,
unică, de aceea, în educarea sa, părinţii şi educatorii
trebuie să se ţină seama de caracterul, de
personalitatea lui.
• Aceasta unicitate decurge din:
• factorii genetici
• experiența familiala
• influențele mediului (comunitate, mass media)
 II Nevoile copilului
1. Nevoia de a fi plăcut, iubit, înţeles şi acceptat.

2. „A-l iubi” vs. „A-l plăcea” pe copil. Copiii care se simt plăcuţi şi
îndrăgiţi răspund cu respect, cu efuziuni de iubire şi prin
ascultare.

3. Nevoia de a fi îngrijit şi ocrotit. Grija vs. neglijenţă şi răsfăţ.

Satisfacerea nevoilor fizice ale copilului nu este doar o dovadă de
iubire, ci şi de respect faţă de el. Neglijarea copilului, grija
excesivă şi răsfăţul sunt comportamente care influențează negativ
dezvoltarea acestuia.
 4. Nevoia de atenţie.
Atenţia vs. lipsă de interes/ignorare

Cum îi satisfaci nevoia de atenţie:

• îi remarci prezenţa;
• faci conversaţie cu el;
• te joci cu el;
• îi răspunzi la întrebări,
• îl mângâi, îl alini;
• îl antrenezi în activităţile tale, ale familiei, ale clasei etc.
 5. Nevoia de a fi tratat civilizat, politicos. Politeţe
vs. comportament necivilizat.

- Oferă-i un model de comportament.

- Fii constant în manifestarea comportamentului.
- Nu cere copilului ceea ce tu însuţi nu-i oferi.
 6. Nevoia de joacă
Jocul satisface nevoia de :
• -distracţie
• -învăţare
• -mişcare
• -explorare
• -exerciţiu
În timpul jocului:
• Îl cunoşti mai bine şi îi dai şi lui ocazia să te cunoască mai bine;
• Vă apropiaţi mai mult;
• Îi uşurezi învăţarea deprinderilor şi dezvoltarea abilităţilor
motorii, senzoriale, dezvoltarea vorbirii, gândirii, creativităţii şi
imaginaţiei copilului;
• Îi satisfaci nevoia de atenţie şi îi acorzi “porţia” zilnică, necesară
de iubire;
• Îl ajuţi să înveţe să se relaţioneze mai bine şi să interacţioneze
cu cei din jur, să exploreze lumea înconjurătoare.
7. Nevoia de stimulare şi învăţare, de încredere şi libertate.
Libertate vs. îngrădire.
• A-i da libertate să înveţe, să exploreze, să acţioneze
înseamnă să-l respecţi. A ţine cont de lipsa lui de experienţă,
a manifesta înţelegere pentru aceasta şi a nu i-o reproşa
înseamnă să-l respecţi.
• Când are interdicţii peste interdicţii, când e oprit de la a
încerca să facă ceva pentru că nu face bine ori nu poate, este
tot o formă de îngrădire a libertăţii sale şi, deci, o lipsă de
respect faţă de el.
 8. Nevoia de apreciere. Apreciere vs. Reproş

• Reproşurile repetate îl fac pe copil sa se simtă prost, îl

umilesc şi îi distrug încrederea în sine. Treptat, va căuta să
evite compania cuiva care veşnic îl face să se simtă inferior,
nepriceput, incapabil.

• Aprecierile, încurajările, lauda fac bine chiar şi celui mai

modest dintre oameni. Nimic din tot ce face un copil nu “e
firesc” – pentru el, este rezultatul învăţării şi al unui efort.
Dacă îl respecţi, apreciază-l făţiş, dar nu exagera .
 9. Nevoia de comunicare. Comunicare vs. violenţă

• Relaţia dintre copil şi adult se bazează pe comunicare. Aceasta

reprezintă un element esenţial şi care însoţeşte dezvoltarea
copilului pe tot parcursul vieţii.

• Cuvintele sunt adesea transformate în arme care rănesc

sentimentele copilului ori, pur şi simplu, sunt date uitării de
părinţi şi educatori care mai cred încă în bătaie ca fiind ruptă
din rai, ori în faptul că o palmă, o urecheală “prinde bine” la
vremea ei. Comunicarea în situaţie de criză este crucială.
 III. Rolul părintelui. Rolul educatorului
Părintele este primul şi cel mai important model
din viaţa oricărui copil. Respectul nu este un drum
cu sens unic. Copilul trebuie tratat cu respectul pe
care îl aştepţi şi tu de la el.
 Un adult poate pierde respectul unui copil dacă:

• Îi lipseşte respectul faţă de sine însuși;

• Manifestă lipsă de respect faţă de copilul respectiv şi faţă de
alte persoane;
• Manifestă lipsă de respect faţă de lucruri, de Creaţie la
modul general;
• Este inconsecvent şi dovedeşte lipsa voinţei şi a tăriei de
caracter;
• Nu are cuvânt şi simţul onoarei;
• Manifestă lipsă de interes faţă de opiniile şi cunoştinţele
copilului şi nu îi acordă atenţie;
• Este brutal, agresiv şi violent;
• Are o ţinuta neîngrijită şi neglijentă;
• Are un comportament necivilizat;
• Se pune în situaţii penibile, degradante, înjositoare în faţa
copilului.
 Mediul familial

• Copilul este o fiinţă cu însuşiri calitative diferite de cele ale

adultului şi are în mod legitim dreptul de a ocupa o poziţie
privilegiată şi de a se bucura de un “tratament” specific.
• Sănătatea, dezvoltarea şi educaţia copilului trebuie să fie
în centrul preocupărilor familiei.
 Dezvoltarea personalităţii copilului este rezultatul
unui ansamblu de factori: familiali, şcolari,
comunitari.
Factorii familiali sunt ca proximitate şi importanţă
cei mai importanţi în dezvoltarea unei personalităţi
armonioase, în securizarea fizică, afectivă şi
materială a copilului.
10 reguli educative în
familie
•Să-ţi iubeşti copilul (să-l accepţi aşa cum
este, să te bucuri de el şi să nu-l jigneşti, să
nu-l pedepseşti pe nedrept, să nu-l umileşti,
să-i dai prilejul să te iubească.)
•Să-ţi protejezi copilul, să-l aperi de primejdii
fizice şi sufleteşti, la nevoie sacrificându-ţi
propriile interese, chiar cu riscul propriei tale
vieţi.
•Să fii un bun exemplu pentru copilul
tău astfel încât el să trăiască într-o
familie în care domneşte cinstea,
modestia şi armonia.
•Să te joci cu copilul tău.
•Să lucrezi cu copilul tău.
•Să laşi copilul să dobândească singur
experienţa de viaţă, chiar dacă suferă
deoarece copilul superprotejat, ferit de
orice pericol, ajunge uneori un invalid
social;
•Să-i arăţi copilului limitele libertăţii
umane;
•Să-l înveţi să fie ascultător;
•Să aştepţi de la copilul tău numai aprecierile
pe care le poate da, conform gradului de
maturizare şi experienţei sale;
•Să-i oferi copilului tău trăiri cu valoare de
amintiri, serbări în familie, excursii, călătorii,
vacanţe, spectacole, manifestări sportive,
deoarece copilul se hrăneşte, ca şi adultul, din
trăiri care îi dau prilejul să cunoască lumea.
Exerciţiu:
Cum şi cât de des consideri că îţi tratezi
copilul fără respect într-o săptămână (în
medie):
- Zilnic, aproape zilnic, rar, ocazional, niciodată.

- Cât de des te tratează copilul tău fără respect

(tot într-o săptămână). Compară rezultatele.
 Exerciţiu:
Notează pe o listă exemple de
manifestări ale lipsei de respect pe care
le constaţi la copilul tău. Pe o altă listă,
trece formele prin care consideri că îţi
manifeşti tu lipsa de respect faţă de
cineva care, consideri tu, nu merită.
Compară cele două liste.