Nr de înregistrare:…..

……/……………………

Avizat, Aprobat,
Coord. CJAP Bacău, Dir. CJRAE Bacău,
Prof. Diana Aprodu Prof. Alexandrina Scorţanu

TITLUL PROGRAMULUI:

“SCAP DE STRES !”
PROGRAM DE CONSILIERE DE GRUP

An școlar:
2017 – 2018

Unitatea de învățământ unde se implementează programul:

ŞCOALA GIMNAZIALA Cleja, jud. Bacau

Profesorul consilier școlar ce implementează programul:

CAZACU OANA MADALINA
 I. DOMENIUL: Stil de viată sănătos

II. DESCRIEREA PROBLEMEI / MOTIVAȚIA PROGRAMULUI:

Suicidul, consumul de alcool sau droguri, refuzul şcolar, depresia au fost identificate
de numeroase studii ca fiind reacţii la multipli factori de stres la care sunt supuşi copiii şi
adolescenţii. Expunerea repetată la o serie de stresori determină dezvoltarea la copii şi
adolescenţi a unor tulburări comportamentale, emoţionale şi performanţe şcolare scăzute. Cei
mai importanţi factori protectori sunt mecanismele de coping care previn dezvoltarea acestor
tulburări. Se impune astfel necesitatea oferirii de suport în scopul diminuării afectivităţii
negative precum şi însuşirii de către elevi a unor mecanisme de coping.

III. SCOPUL PROGRAMULUI:

Însuşirea (formarea) unor abilităţi şi metode de management al stresului.

IV. OBIECTIVELE PROGRAMULUI:

1. să definească stresul;
2. să identifice sursele de stres;
3. să recunoască reacţiile emoţionale, cognitive, comportamentale, fiziologice la stres;
4. să identifice şi să analizeze diferite metode de coping;
5. să recunoască rolul convingerilor iraţionale în apariţia stresului;
6. să recunoască rolul gândurilor şi emoţiilor ca indicatori ai stresului

V. TIPUL BENEFICIARILOR:

- elevi din clasele VII - VIII

 VI. DETALIEREA GRUPELOR:
GRUPUL NUME SI PRENUME ELEV CLASA

Grupul 1.

Grupul 2.

ETC...

VII. METODE ŞI MIJLOACE UTILIZATE:

Formale, non-formale

VIII. PERIOADA DE DESFĂȘURARE:

Anul școlar 2017-2018 / sem. II

IX. SESIUNILE/ ACTIVITĂŢILE INCLUSE ÎN PROGRAM:

 ŞEDINŢA NR. 1 – Sa ne cunoastem
 ŞEDINŢA NR. 2 - Ce este stresul?
 ŞEDINŢA NR. 3 - Cum reactionam la stres?
 ŞEDINŢA NR. 4 - Strategii de cooping
 ŞEDINŢA NR. 5 - Managementul stresului
 ŞEDINŢA NR. 6 - Adaptare la stres
 ŞEDINŢA NR. 7 - Gândirea raţională
 ŞEDINŢA NR. 8 - Gânduri şi emoţii
 ŞEDINŢA NR. 9 - Stabilim prioritati
 ŞEDINŢA NR. 10 - Fă-ţi un plan!
 X. DETALIEREA SESIUNILOR /ACTIVITĂŢILOR INCLUSE ÎN
PROGRAM:

ŞEDINŢA NR. 1 Sa ne cunoastem

SCOPUL: Cunoaşterea membrilor grupului, stabilirea regulilor, introducere în problematica
stresului.

ACTIVITATEA 1: Povestea prenumelui

OBIECTIV: Autoacceptarea, afirmarea de sine, intercunoaştere şi creşterea coeziunii
grupului.
DURATĂ: 20 minute
MATERIALE: ecusoane, carioci.
DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII: fiecare elev îşi va scrie numele pe ecuson (cu culoarea
preferată) un simbol personal şi se va prezenta grupului spunându-şi prenumele şi ,,istoria”
prenumelui său (cine l-a mai purtat din familie, cine i l-a ales, care este motivul alegerii, cum
se simte cu numele său, cum este alintat, cum este apelat de persoane diferite - din familie sau
din grupul de prieteni - cum preferă să fie numit în grup, motivul pentru care a ales o anumită
culoare, ce exprimă simbolul desenat etc.).
Informaţii utile pentru coordonator: numele diferenţiază, scoate persoana dintr-o masă amorfă
de indivizi (anonimi), are o „vibraţie” specială pentru fiecare persoană în parte. Oamenii sunt
puternic identificaţi cu numele lor, iar a-l auzi echivalează cu a fi recunoscuţi psihologic.
Oamenii au nevoie să fie recunoscuţi şi să conteze (adică să li se atribuie o anumită
importanţă). A cunoaşte şi a reţine numele oamenilor este unul dintre simplele secrete ale
dezvoltării relaţiilor interumane. Rostirea numelui cuiva înseamnă recunoaşterea unicităţii,
personalizează comunicarea.

ACTIVITATEA 2: Ce aveţi în comun?

OBIECTIV: Formarea unor microgrupuri coezive, prin punerea participanţilor în situaţia de a
identifica ceea ce au în comun.
DURATĂ: 20 minute
MATERIALE: hârtie, creioane
DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII:
1. Se împarte grupul în microgrupuri formate din 3-4 participanţi. Fiecărui participant i se dă
o foaie de hârtie şi un creion.
2. În microgrupuri, fiecare participant va nota pe o foaie de hârtie ce lucruri comune are cu
ceilalţi.
3. Fiecare microgrup prezintă lista în faţa grupului.
4. Li se explică participanţilor că deşi sunt persoane diferite, au multe lucruri în comun, iar
acum cel mai important este acela de a învăţa să reacţioneze la stres.
ACTIVITATEA 3: Aşteptări
OBIECTIV: Exprimarea aşteptărilor legate de program şi stabilirea regulilor.
DURATĂ: 15 minute
MATERIALE: hârtie, creioane
DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII:
1. Grupul îşi va expune aşteptările pe care le are de la program şi de la consilier. Opiniile sunt
scrise pe o foaie de panou. Consilierul va răspunde dacă programul poate sau nu să răspundă
la aceste aşteptări.
2. Consilierul îşi va expune propriile aşteptări. Să fie punctual, să anunţe dacă va lipsi,
confidenţialitate, implicare, respect faţă de participanţi etc. Toate acestea sunt notate pe o
foaie de panou.
3. Cele două liste vor fi lipite pe un perete.
 ŞEDINŢA NR. 2 Ce este stresul?
SCOPUL: Definirea stresului, identificarea surselor de stres.

ACTIVITATEA 1: Ce este stresul?

OBIECTIV: Clarificarea conceptului de stres
MATERIALE NECESARE: coli A4, creioane
DURATA: 25 min.
MATERIALE: fişa de lucru „Ce este stresul?” 1.
DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII:
1. Elevii sunt rugaţi să se gândească la cuvinte şi expresii pe care ar putea să le utilizeze
pentru a exprima acest concept. Se notează pe tablă conceptele propuse şi se identifică
componentele stresului: sursele de stres, reacţiile la stres, modalităţile de adaptare la stres.
2. Elevii sunt solicitaţi să participe la un exerciţiu prin care vor înţelege mai bine ce este
stresul. Ei vor trebui să se gândească la o situaţie sau două în care s-au simţit stresaţi. Vor
trebui să descrie:
ce le-a trecut prin minte atunci când s-au simţit stresaţi;
care au fost emoţiile pe care le-au trăit în acele momente;
ce au făcut în acele situaţii.
3. Se împarte elevilor fişa de lucru pe care o vor completa individual.
4. Se discută în grupuri de câte 3 elevi pe baza situaţiilor descrise, încercând să identifice
caracteristicile definitorii ale stresului.
5. Se defineşte stresul ca fiind „un răspuns al organismului la confruntarea persoanei cu
situaţii şi sarcini pe care le percepe ca fiind dificile sau ameninţătoare”2.

Fişa de lucru „Ce este stresul?”

Situaţia Ce mi-a trecut prin Cum m-am simţit? Ce am făcut?
minte/la ce m-am
gândit
1.

2.

3.

1
Gabriela Lemeni, Anca Tarău (coord.), Consiliere şi orientare. Ghid de educaţie pentru carieră. Activităţi
pentru clasele IX-XII/SAM, Editura ASCR, Cluj-Napoca, 2004, p. 123.
2
Gabriela Lemeni, Mircea Miclea (coord.), Consiliere şi orientare. Ghid de educaţie pentru carieră, Editura
ASCR, Cluj-Napoca, 2004, p. 218.
ACTIVITATEA 2: Sursele de stres din viaţa mea
OBIECTIV: Identificarea celor mai frecvente surse de stres la elevi.
MATERIALE NECESARE: fişa de lucru „Sursele de stres din viaţa mea”3.
DURATA: 40 min.
DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII:
1. Se enumeră cu grupul factorii generatori de stres (brainstorming). Se înregistrează
răspunsurile pe o listă. Li se reaminteşte că ceea ce este stresant pentru o persoană poate să
nu fie pentru o alta.
2. Se solicită elevii să identifice principalele surse de stres cu care se confruntă la şcoală, în
familie, în relaţiile cu prietenii şi în relaţia cu ei înşişi şi să le noteze în fişa de lucru.
3. Elevii, grupaţi în perechi, vor trebui să organizeze situaţiile identificate în trei categorii: (a)
care permit acţiuni imediate; (b) care permit acţiuni viitoare; (c) care merită/trebuie ignorate
sau tolerate. Se oferă exemple de situaţii care merită tolerate: imaginea corporală, unele
caracteristici ale părinţilor, etc.
4. Se analizează rezultatele obţinute în urma acestor grupări. Se discută cu elevii relevanţa
situaţiilor care permit acţiuni imediate sau viitoare şi importanţa celor care nu permit astfel de
acţiuni.
5. Discuţie:
- Care este impactul stresului asupra calităţii vieţii?
- Cum să tolerez unele din lucrurile care nu pot fi schimbate?

Fişa de lucru „Sursele de stres din viaţa mea”

Care sunt sursele de stres din viaţa mea?

La şcoală În grupul de prieteni

În familie Care au legătură cu propria

persoană

3
Gabriela Lemeni, Anca Tarău (coord.), op. cit., p. 122.
 ŞEDINŢA NR. 3 Cum reactionam la stres?
SCOPUL: Conştientizarea reacţiilor la stres.

ACTIVITATEA 1: Semnele stresului

OBIECTIV : Recunoaşterea semnelor stresului şi descifrarea semnificaţiilor acestora
MATERIALE NECESARE: coli A4, creioane, fişa de lucru „Semnele stresului”4.
DURATA : 20 min.

DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII:
1. Se distribuie fiecărui elev fişa de lucru „Semnele stresului”. Elevii trebuie să citească şi să
pună un semn în dreptul acelor itemi pe care i-au experimentat în mod frecvent, uneori sau
deloc.
2. Se prezintă exemple în cadrul grupurilor mici (3-4 persoane).
3. Discuţie:
- Aţi fost conştienţi de aceste semne?
- Aţi fost surprins de frecvenţa acestor semne?
- Sunt şi alte semne care ar putea fi adăugate listei?

4
Ann Vernon, Dezvoltarea inteligenţei emoţionale. Educaţie raţional-emotivă şi comportamentală. Clasele IX-
XII, Editura ASCR, Cluj-Napoca, 2006, p. 58.
Fişa de lucru „Semnele stresului”
Bifaţi categoria potrivită, în funcţie de cât de des întâlniţi acel semn.

uneori

deloc
frecvent
Nr. Semnul
crt.

1. Incapacitatea de a dormi sau somn fără odihnă

2. Iritabil, mai indispus decât de obicei
3. Creşteri sau scăderi ale apetitului alimentar
4. Creşteri în consumul de medicamente/alcool
5. Stări bruşte de plâns
6. Îngrijorare pentru multe lucruri
7. Lipsa controlului şi a răbdării, ţipatul la alţii
8. Confuzie, nesiguranţă
9. Dureri de cap, corp tensionat
10. Comportament agitat, nerăbdător
11. Declin în obţinerea realizărilor
12. Dificultate de conlucrare cu ceilalţi
13. Nemulţumiri constante, sentimentul că lucrurile nu sunt
în regulă
14. Pierderea interesului în general
15. Cerinţă constantă de perfecţionare pentru sine sau ceilalţi

ACTIVITATEA 2: Reacţii la stres

OBIECTIV: Identificarea reacţiilor emoţionale, cognitive, comportamentale, fiziologice la
stres;
MATERIALE NECESARE: fişa de lucru „Căutarea cuvintelor”
DURATA : 35 min.

DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII:

1. Se împart participanţii în perechi. Fiecare pereche trebuie să se gândească la un anumit

moment din viaţa lor în care s-au simţit stresaţi (test, teză, examen etc.). Se vor nota reacţiile
fizice/fiziologice (ex: dureri de inimă, transpiraţii excesive, dureri de cap ), cognitive (ce au
gândit), emoţionale (ce au simţit), comportamentale (cum s-au comportat). - Cum v-aţi simţit?
Ce simptome aţi experimentat?
2. Se distribuie fiecărei perechi câte o copie a fişei de lucru „Căutarea cuvintelor” explicându-
le că aceasta conţine o serie de 22 de cuvinte care se pot constitui ca semne/simptome de stres
pe care trebuie să le identifice. Apoi trebuie să sublinieze termenii care se regăsesc şi în lista
lor personală. Se împart reacţiile la stres identificate în categorii: reacţii fizice, reacţii
cognitive, reacţii emoţionale, reacţii comportamentale.
3. Discuţie:
- În ce măsură v-ar putea fi utile aceste informaţii?
Fişa de lucru „Căutarea cuvintelor”

Căutaţi cuvintele ascunse în figura de mai jos. Sunt semne ale stresului.
A C D H K L I F T R E M U R A T B H K L M A I
Q X F T U I R V B N M I L G F U I R T Z U C N
S A Q A N X I E T A T E E R V B H J U A W F S
E R D G B V T N J K P I Z E W Y A C V O I N O
A R U Q R G A H K L N I O P C V Y X A S D F M
R C R B V U R E R V B H J U A W F A L P U F N
A R E S T V E B U Z A R I M R V B H J U A W I
A S R C Z U D I A R E E U R V B H J U A W P E
A G I E R V B H J U A W F R V B H J U A W T N
G V D T C V R V B H J U A W U R V B H J U A W
R H E M D N E R V O Z I T A T E I O L B P N G
E J C R V B H J U E R V B H J U A W F N L W T
S Z A E T H C J C D I S T R A G E R E E I U O
I R P L B T R V B H J U E R V B H J U A C F I
U S C A R E A G U R I I R V B H J U A W T G O
N A E C A N B E R V B H J U A W F J N Y I R B
E Q U R K S R V B H J U A W M R A U S C S T O
A C B I V I N U D U R E R I D E S P A T E M S
U N T M B U R V B H J U V N O I T N C J A N E
I R S I A N R V B H J U A W T H M O T U L U A
P Q I T M E E R V B H J U A W F O S I K A O L
E R V B H J U A W F A I R V B H J U A W G L A
P O T R A N S P I R A T I E I R V B H J U A W
 ŞEDINŢA NR. 4 Strategii de cooping
SCOPUL: Identificarea strategiilor de cooping.

ACTIVITATEA 1: Nu accentuaţi stresul!

OBIECTIV: Identificarea surselor de stres şi a posibilităţilor de a face faţă stresului.

MATERIALE NECESARE: chestionar5.
DURATA: 25 min.

DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII:

1. Se comunică elevilor că prin această activitate vor identifica metode prin care să poată
reduce nivelul stresului.
2. Se cere elevilor să completeze un chestionar cu situaţii concrete în care s-au simţit stresaţi.
3. Se împărtăşesc rezultatele în cadrul grupurilor de câte 3-4 elevi.
4. Se cere elevilor să se gândească la cât mai multe modalităţi prin care ar fi putut (sau au
reuşit) să reducă nivelul stresului în situaţiile de mai sus.
5. Discuţie:
- Din câte căsuţe aţi bifat în coloana „frecvent” a chestionarului, aţi putea spune că
sunteţi sau nu foarte stresat?
- Există vreun tipar general pentru sursele voastre de stres (de exemplu, mai mult stres
acasă, mai mult la şcoală, mai mult cu prietenii, etc.?

Chestionar

5
Idem, Programul Paşaport pentru succes în Dezvoltarea Emoţională, Socială, Cognitivă şi Personală a
adolescenţilor din clasele IX-XII, Editura RTS, Cluj-Napoca, 2008, p. 173.
Răspunde la fiecare punct bifând acea coloană care descrie cel mai bine cât de frecvent eşti
stresat în legătură cu acel punct.
Situaţia frecvent uneori niciodată
Părinţii
Fraţii
Banii
Prietenii
Întâlnirile
Sexul
Viitorul
Locul de muncă
Profesorii
Performanţa şcolară
Activităţile extraşcolare
Regulile de acasă sau de la şcoală
Expectanţele din partea altora
Expectanţele din partea ta
Expectanţele la şcoală
A fi inclus sau exclus
Constrângerea de a folosi droguri sau alcool
Înfăţişarea
Adaugă unul personal:

……………………………………………….

ACTIVITATEA 2: Ce pot să fac atunci când mă simt stresat?

OBIECTIV: Identificarea strategiilor de reducere a stresului şi a situaţiilor în care acestea se
dovedesc a fi eficiente.
MATERIALE NECESARE: fişa de lucru „Ce pot să fac atunci când mă simt stresat?”6.
DURATA : 35 min.

DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII:

1. Se introduc metodele de management al stresului prezentate în fişa cu informaţii.

Fişă cu informaţii
Cum facem faţă stresului
Dacă nu puteţi schimba situaţia stresantă, iată câteva idei de a-i face faţă: faceţi o activitate
fizică; discutaţi cu cineva apropiat despre ceea ce vă îngrijorează; dormiţi mai mult;
echilibraţi-vă activităţile; abordaţi problemele, nu le lăsaţi să vă copleşească; faceţi ceva care
vă aduce bucurie şi mulţumire; ascultaţi muzică; faceţi o baie fierbinte; mâncaţi echilibrat;
citiţi o carte bună; faceţi curat în casă; ţineţi un jurnal cu problemele care vă frământă; faceţi
exerciţii de relaxare; telefonaţi-i unui prieten; înscrieţi-vă într-o organizaţie; închiriaţi un film
trist şi plângeţi în voie; găsiţi-vă un nou hobby, plecaţi în concediu; faceţi-vă o nouă tunsoare;
faceţi-vă un masaj; respiraţi adânc de mai multe ori; meditaţi, spuneţi-vă lucruri bune despre
dvs. înşivă; discutaţi cu un consilier. Feriţi-vă de alcool, droguri şi supraalimentaţie.

2. Se grupează participanţii în grupe de câte 3-4 persoane şi se împart fişele de lucru.

Participanţii au ca sarcină să selecteze în grup 2-3 situaţii concrete în care s-au simţit stresaţi
şi apoi să completeze metodele de management al stresului cu cât mai multe modalităţi
concrete cunoscute de ei, care pot fi aplicate în situaţiile alese.
3. Fiecare grupă prezintă modalităţile identificate. Se realizează o listă comună cu metode de
management al stresului.
4. Discuţie:
- În ce situaţii se pot aplica strategiile de management al stresului?
- Există strategii de reducere a stresului general valabile sau ele sunt individualizate?

Fişa de lucru „Ce pot să fac atunci când mă simt stresat?”

Practicarea regulată a exerciţiilor de Stilul de viaţă sănătos. Exemple:

6
Gabriela Lemeni, Anca Tarău (coord.), op. cit., p. 126.
 relaxare. Exemple:

Căutarea suportului social – prieteni, Managementul timpului. Exemple:

familie. Exemple:

Dezvoltarea unor hobbyuri – sport, Comunicarea asertivă. Exemple:

muzică, teatru. Exemple:

Umorul. Exemple: Dezvoltarea abilităţilor de rezolvare de

probleme şi luarea deciziilor. Exemple:

Practicarea regulată a exerciţiilor fizice. Altele. Exemple:

Exemple:

ŞEDINŢA NR. 5 Managementul stresului

SCOPUL: Analiza diferitelor metode de coping.

ACTIVITATEA 1: Managementul stresului

OBIECTIV: Distingerea între tehnici „sănătoase” şi „nesănătoase” de management al
stresului.
MATERIALE NECESARE: fişa de lucru „Managementul stresului”7, hârtie şi creion.
DURATA: 25 min.

DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII:

1. Se discută despre faptul că există modalităţi „sănătoase”, respectiv „nesănătoase” de

combatere a stresului. Se distribuie fişele de lucru şi se solicită elevii să sublinieze acele părţi
ale poveştii care consideră că sunt tehnici de management al stresului.
2. Se cere elevilor să prezinte tehnicile de management al stresului identificate. Apoi se
împart în două categorii: „sănătoase” şi „nesănătoase”.
3. Discuţie:
- Cum faceţi distincţia între tehnicile „sănătoase” şi cele „nesănătoase” de management
al stresului?
- Care tehnici consideraţi că sunt mai des utilizate de către oameni atunci când sunt
stresaţi? Cele „sănătoase” sau cele „nesănătoase”?

Fişa de lucru „Managementul stresului”

7
Ann Vernon, Dezvoltarea inteligenţei emoţionale..., 2006, p. 63.
 Subliniaţi fiecare din tehnicile de management al stresului, după cum apar în
următoarea povestire:
Tim a trăit într-un stres constant în ultima vreme, deoarece părinţii lui s-au tot certat. El este
de părere că s-ar putea ca aceştia să divorţeze. Tatăl lui a băut mult, venind în stare de
ebrietate acasă. Evident, Tom a avut probleme cu dormitul, fapt care s-a răsfrânt asupra
rezultatelor lui şcolare. Pentru a nu se mai gândi la toate aceste probleme, a început să stea
mai mult pe afară cu prietenii lui şi chiar a început să consume alcool. Fiindu-i teamă să le
ceară părinţilor bani, a furat un pachet de beri dintr-un supermarket, pentru a putea bea cu
prietenii. Şi-a pierdut cumpătul şi cu prietena lui cam des în ultima vreme, iar o dată s-a
enervat atât de tare, încât aproape că a lovit-o. Astfel că lucrurile păreau să meargă din ce în
ce mai rău, până când, în cele din urmă, a discutat cu unul dintre prietenii săi, care i-a
sugerat să înceapă să alerge. A urmat sfatul acestuia, de asemenea a împrumutat o casetă de
relaxare de la un alt prieten, care i-a spus că-l va ajuta să doarmă mai bine. Şi, în final, a
mers la un consilier educaţional, pentru a discuta despre problemele pe care le-a avut.

ACTIVITATEA 2: Managementul stresului

OBIECTIV: Evaluarea propriilor metode de a face faţă stresului.
MATERIALE NECESARE: fişa de lucru „Managementul stresului”8, hârtie şi creion.
DURATA: 30 min.

DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII:

1. Se explică faptul că toţi avem o serie de strategii care ne ajută să facem faţă situaţiilor
stresante; fiecare participant va spune pe rând câte un lucru care îl ajută atunci când este
stresat; se notează răspunsurile.
2. Se oferă fişa „Managementul stresului”; fiecare persoană va bifa coloana potrivită în
funcţie de felul în care se descurcă în situaţiile stresante; se va adăuga orice metodă pe care
acestea le folosesc şi care nu apare în fişă.
3. Scorul se calculează pentru fiecare chenar, notând câte 3 puncte pentru „des”, 2 puncte
pentru „câteodată” şi 1 punct pentru „rar”.
4. Se prezintă rezultatele în perechi.
5. În cadrul grupului, participanţii sunt invitaţi să împărtăşească ceea ce au învăţat în această
activitate.

Fişa de lucru „Managementul stresului”

8
Apud Marinela Dumitrescu, Sorina Dumitrescu, Educaţia pentru sănătate mentală şi emoţională, Editura
Arves, Craiova, 2005, p. 77.
VORBIND DESPRE
ADESEA UNEORI RAR
PROBLEMĂ
Cântărirea argumentelor pro şi
contra
Fiind clar, privind scopurile şi
priorităţile proprii
Cerând sfatul
Făcând cunoscute părerile tale
Obţinând mai multe informaţii
Alte căi

SĂ-ŢI OFERI PLĂCERI ADESEA UNEORI RAR

Oferindu-ţi singur o plăcere
Făcând o baie sau un duş relaxant
Petrecând timp departe de casă (o
vacanţă sau măcar câteva ore)
Luând un prânz bun
Plecând într-un loc liniştit
Alte căi

EXPRIMAREA
ADESEA UNEORI RAR
SENTIMENTELOR
Împărtăşind sentimentele tale unui
prieten, coleg sau sfătuitor
Trăgând o porţie bună de plâns
Lăsând la o parte teama de a nu
deranja pe cineva (ex. ţipând)
Dansând sau cântând
Folosind exprimarea creativă (ex.
scriind, sculptând, cântând la un
instrument muzical)
Alte căi

DISTRÂNDU-TE ADESEA UNEORI RAR

Orientându-ţi atenţia către un
hobby sau un interes
Vorbind despre altceva
Făcând exerciţii
Concentrându-te către o activitate
mintală
Ajutând pe altcineva
Alte căi
 ŞEDINŢA NR. 6 Adaptarea la stres
SCOPUL: Analiza unor modalităţi de adaptare la stres.

ACTIVITATEA 1: Raţional sau emoţional?

OBIECTIV: Diferenţierea între abordările raţionale şi emoţionale utilizate în adaptarea la
stres.
MATERIALE NECESARE: hârtie şi creion, cântece foarte cunoscute care implică reacţii
impulsive, lipsa de putere emoţională şi reacţii mai raţionale (casete audio sau versuri).
DURATA: 25 min.
DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII:
1. Se precizează elevilor că obiectivul acestei activităţi este acela de a diferenţia între
soluţionarea problemelor într-o manieră raţională în care situaţia este analizată şi gândită) sau
bazându-ne pe emoţii. Se împart elevilor foile cu versuri sau se ascultă caseta audio. Se cere
elevilor să scrie câteva exemple din fiecare tip de reacţie.
2. Se discută câteva exemple desprinse din cântece pentru cele două abordări. De exemplu, o
afirmaţie de genul „Nu pot trăi fără tine” reflectă o abordare emoţională, în timp ce o
afirmaţie precum „Vom reuşi în cele din urmă” pare a fi mult mai raţională, presupunând o
serie de eforturi şi o luptă continuă pentru atingerea scopului.
3. După ce se mai discută o serie de exemple din fiecare tip de abordare, se cere elevilor să se
grupeze şi să caute o serie de exemple din propria experienţă şi să le prezinte întregului grup.
4. Discuţie:
- Care tip de abordări credeţi că sunt mai des utilizate: raţionale sau emoţionale?
- Care abordare este mai eficientă – cea raţională sau cea emoţională?

ACTIVITATEA 2: Mecanismele de apărare

OBIECTIV: Înţelegerea modalităţii în care mecanismele de apărare sunt utilizate în adaptarea
la stres.
MATERIALE NECESARE: hârtie şi creion.
DURATA: 25 min.
DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII:
1. Se explică elevilor faptul că mecanismele de apărare sunt ca nişte ziduri pe care le aşezăm
pentru a-i ţine pe alţii în afara lor, pentru a ne simţi în siguranţă sau pentru a ne ajuta să
evităm confruntarea cu anumite sentimente sau persoane în situaţii particulare. Se oferă o listă
cu principalele mecanisme de apărare şi descrierea lor.
2. Se formează grupuri de 3-4 participanţi. În fiecare grup o persoană va nota ceea ce zic
ceilalţi membri. Elevii trebuie să găsească o serie de mecanisme de apărare pe care ei,
prietenii, părinţii lor sau alte persoane din mediul lor le utilizează.
3. Se împărtăşesc în grupul reunit exemplele identificate.
4. Discuţie:
- Consideraţi că mecanismele defensive sunt utilizate foarte des? În ce scop?
- Ce credeţi că s-ar întâmpla dacă nu am utiliza aceste mecanisme defensive?
- Consideraţi că utilizaţi mecanismele defensive în scopul mascării propriilor emoţii?
Oferiţi exemple.
- Ce mecanisme defensive proprii v-ar plăcea să eliminaţi? Cum anume consideraţi că
puteţi realiza acest lucru?
 ŞEDINŢA NR. 7 Gândirea raţională
SCOPUL: Recunoaşterea rolului convingerilor iraţionale în apariţia stresului.

ACTIVITATEA 1: Gândirea raţională

OBIECTIV: Învăţarea deprinderilor de a gândi raţional.

MATERIALE NECESARE: fişa de lucru „Gândirea raţională”9, hârtie şi creion.
DURATA: 25 min.

DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII:

1. Se explică diferenţele dintre gândirea raţională şi iraţională: gândirea raţională se bazează

pe expectanţe realiste şi te ajută să îţi atingi scopurile. Gândirea iraţională nu te ajută să îţi
obţii scopurile deoarece eşti copleşit de emoţii distructive precum furia, vina sau deprimarea
care rezultă din gânduri iraţionale. Pe lângă acest lucru, oamenii care gândesc iraţional fac
„catastrofări” şi suprageneralizează. Ei exagerează lucrurile şi presupun cele mai rele lucruri.
Ei pot avea, de asemenea, ceea ce se numeşte viziune de tunel, a lua un mic detaliu şi a-l
folosi ca şi bază pentru a face alte judecăţi. Sau ei pot face inferenţe arbitrare, presupunând
ceva chiar şi atunci când nu există nici un fundament pentru el. Gândirea de tipul totul sau
nimic este de asemenea des întâlnită: lucrurile sunt fie într-un fel, fie într-altul; nu există cale
de mijloc.
2. Se împarte fiecărui elev fişa de lucru „Gândirea raţională”. Ei trebuie să identifice
credinţele iraţionale şi să indice ce anume este iraţional la ele.
3. Se introduce conceptul de disputare (atacare) ca şi o modalitate de a risipi credinţele
iraţionale. Disputarea implică a te întreba, a pune sub semnul întrebării lucrurile, astfel încât
să faci „găuri” în raţionamentul ilogic care caracterizează credinţele iraţionale.
4. Se cere elevilor să identifice la ei exemple de gândire iraţională pe care să le dispute.
6. Discuţie:
- Cât de uşor v-a fost să identificaţi credinţele iraţionale de pe fişa de lucru?
- Care tip de gândire credeţi că vă va ajuta să vă atingeţi scopurile şi să faceţi faţă
problemelor într-un mod mai eficient?

Fişa de lucru „Gândirea raţională”

Citeşte următoarele exemple şi identifică credinţele iraţionale (CI)..

1. Am mult prea multe lucruri de făcut săptămâna viitoare. Nu voi reuşi să le termin şi oricum
voi face o treabă proastă.

9
Ann Vernon, Programul Paşaport pentru succes…, 2008, pp. 203-204.
CI_________________________________________________________________________
_______
2. Nu voi putea suporta dacă prietena mea (sau prietenul) se desparte de mine. Nu voi mai
găsi niciodată pe cineva ca ea (ca el).
CI_________________________________________________________________________
_______
3. Părinţii mei nu mă lasă să fac nimic. Toţi ceilalţi tineri au mult mai multă libertate decât am
eu.
CI_________________________________________________________________________
_______
4. Ştiu că am picat testul acela de algebră avansată. Sunt atât de prost. Voi lua probabil un 4 la
această materie, şi asta va dovedi cât de prost sunt eu de fapt.
CI_________________________________________________________________________
_______

ACTIVITATEA 2: Determinanţii stresului

OBIECTIV: Identificarea situaţiilor şi a convingerilor iraţionale care contribuie la apariţia
stresului.
MATERIALE NECESARE: hârtie şi creion.
DURATA: 25 min.
DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII:
1. Se cere elevilor să scrie pe o foaie, fiecare în parte, câte o situaţie pe care o consideră
stresantă.
2. Se explică elevilor cum contribuie convingerile iraţionale la apariţia stresului.
3. Se ilustrează faptul că modificarea convingerilor iraţionale poate determina schimbarea
emoţiilor, rezultatul fiind diminuarea stresului.
4. Se cere elevilor să scrie câteva convingeri iraţionale referitoare la stresorii indicaţi, după
care să încerce să găsească o serie de convingeri raţionale care pot diminua intensitatea
emoţiilor negative, reducând astfel stresul.
5. Se insistă asupra faptului că gândirea raţională poate fi o bună metodă de reducere a
intensităţii unui stresor şi de punere a acestuia într-o lumină mai bună.
6. Discuţie:
- Aţi reuşit să identificaţi convingerile iraţionale ce stau la baza stresorului?
- Ce efect are schimbarea convingerilor iraţionale în convingeri raţionale asupra
stresorului?
- Care este conexiunea dintre stresori şi convingeri iraţionale?

ŞEDINŢA NR. 8 Gânduri şi emoţii

SCOPUL: Recunoaşterea rolului gândurilor şi emoţiilor ca indicatori ai stresului sau ai unei
probleme ce trebuie rezolvată.
ACTIVITATEA 1: Gânduri şi emoţii

OBIECTIV: Identificarea situaţiilor şi a convingerilor iraţionale care contribuie la apariţia

stresului.
MATERIALE NECESARE: fişa de lucru „Gânduri şi emoţii” 10, hârtie şi creion.
DURATA: 25 min.

DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII:

1. După ce se explică obiectivul acestei activităţi, se distribuie fişele de lucru şi se cere

elevilor să-şi imagineze că situaţiile prezentate chiar au avut loc şi ei au făcut parte din ele,
astfel că trebuie să identifice ce anume ar simţi în fiecare caz în parte.
2. Se explică faptul că emoţiile nu apar pentru simplul fapt că a avut loc un eveniment, ci
pentru că noi îi oferim o interpretare particulară atunci când ne raportăm la acea situaţie.
3. Se ajută elevii să identifice ce anume ar fi putut gândi referitor la prima situaţie. Se arată că
interpretarea pe care o dăm situaţiei este cea care determină emoţiile, şi nu evenimentul în
sine. Înţelegerea relaţiei dintre gânduri şi emoţii duce la creşterea controlului emoţional
asupra evenimentelor.
4. Se împărtăşesc răspunsurile (atât emoţiile cât şi convingerile care le-au determinat) la
celelalte situaţii. După aceea, se cere elevilor să identifice şi să discute o serie de cazuri
personale.
5. Discuţie:
- Ce se întâmplă cu emoţiile dacă schimbaţi convingerile şi gândurile care stau la baza
lor?
- Consideraţi că vă puteţi schimba gândurile cu privire la toate situaţiile?
- V-aţi schimbat vreodată emoţiile cu privire la o situaţie anume, modificându-vă
gândurile? Cât de mult v-a ajutat acest lucru?

Fişa de lucru „Gânduri şi emoţii”

Citiţi fiecare situaţie şi identificaţi-vă emoţiile şi gândurile pentru fiecare caz în parte.
1. Directorul liceului anunţă că nu se va ţine nici un banchet de absolvire pentru clasele care
termină liceul.

10
Ann Vernon, Dezvoltarea inteligenţei emoţionale..., 2006, p. 107.
Emoţii:_____________________________________________________________________
_______
Gânduri:___________________________________________________________________
_______
2. Părinţii nu vă lasă să mergeţi la facultatea la care vreţi.
Emoţii:
Gânduri:
3. După terminarea liceului, doriţi:
a) să plecaţi în alt oraş la facultate dar părinţii nu sunt de acord;
b) să rămâneţi la facultate în oraşul natal, pentru a fi cu prietenii, însă părinţii nu sunt de
acord, deoarece facultatea nu e foarte bună
Emoţii:_____________________________________________________________________
_______
Gânduri:___________________________________________________________________
_______
4. Iubitul vostru/iubita voastră începe să iasă cu altcineva.
Emoţii:_____________________________________________________________________
_______
Gânduri:___________________________________________________________________
_______

ACTIVITATEA 2: Acceptarea emoţiilor dureroase

OBIECTIV: Identificarea unor modalităţi de a face faţă unor emoţii dureroase.

MATERIALE NECESARE: decupaje din ziare în care sugerează modalităţi prin care oamenii
fac faţă emoţiilor dureroase (sfaturi, anunţuri din partea unor grupuri de suport).
DURATA: 25 min.
DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII:
1. Se împart elevii în grupuri de 3-4 persoane şi li se distribuie câteva articole fiecărui grup.
Apoi, li se cere să discute referitor la emoţiile şi sentimentele dureroase implicate, precum şi
cu privire la modalităţile în care au făcut faţă situaţiilor indivizii implicaţi.
2. Se împărtăşesc modalităţile de adaptare descoperite în articole, precum şi alte soluţii
personale sau ale elevilor.
3. Discuţie:
- Care metode au funcţionat cel mai bine în cazul vostru?
- Aţi utilizat şi metode care n-au avut doar efecte benefice? Exemplificaţi!
- Aţi descoperit metode alternative pe care v-ar plăcea să le utilizaţi?

ŞEDINŢA NR. 9 Stabilim prioritati

SCOPUL: Dezvoltarea abilităţilor de management al timpului.

ACTIVITATEA 1: Priorităţile, vă rog!

OBIECTIV: Dezvoltarea capacităţii de a-şi stabili priorităţile.

MATERIALE NECESARE: flipchart, fişa de lucru „Priorităţile, vă rog!”11, hârtie şi creion.
DURATA: 30 min.

DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII:

1. Se cere elevilor să noteze cinci lucruri pe care el sau ea le-ar alege să le facă într-o zi de
sâmbătă dacă nu ar avea angajamente sau alte responsabilităţi. Apoi se cere elevilor să
definească cuvântul prioritate (a precede în importanţă) şi se discută despre modul în care
decid asupra priorităţilor. Se cere elevilor să îşi ierarhizeze lucrurile notate pe listă,
numerotând prima prioritate cu 1, şi aşa mai departe. Elevii sunt invitaţi să îşi împărtăşească
exemplele şi se notează pe o coală de flipchart exemplele de la priorităţile numărul 1.
2. Se discută despre importanţa de a-şi stabili priorităţile cu scopul de a-şi atinge obiectivele.
3. Se distribuie fiecărui elev fişa de lucru. Fiecare elev va trebui să împartă primul grafic în
bucăţi sub formă de plăcintă, reprezentând în fiecare bucată modul în care îşi petrec ei o zi
obişnuită. De exemplu, presupunând că plăcinta reprezintă 24 de ore, trebuie să se gândească
la câte ore îşi petrec la şcoală, cu familia, cu prietenii, la locurile de muncă, făcându-şi temele,
participând la sporturi sau la alte activităţi extraşcolare, şi aşa mai departe. Apoi elevii se vor
grupa în grupuri de 3-4 pentru a compara rezultatele.
4. Elevii vor trebui acum să noteze pe hârtie idei despre modul în care le-ar plăcea să petreacă
cele 24 de ore. După ce îşi notează toate activităţile dorite, vor trebui să segmenteze cel de-al
doilea cerc în bucăţi de plăcintă, desemnând fâşia cea mai mare pentru activitatea prioritară şi
aşa mai departe până când şi-au schiţat toate activităţile. Elevii compară între ei schiţele
rezultate.
5. Se discută despre conceptul de management al timpului în relaţie cu stabilirea priorităţilor.
Se insistă asupra faptului că în stabilirea priorităţilor este importantă luarea în considerare a
consecinţelor.
6. Se cere fiecărui grup să creeze un scurt articol de sfaturi pentru cei din ultimul an de liceu
cu privire la stabilirea priorităţilor şi al managementului timpului. Elevii vor realiza un poster
cu aceste sfaturi.
3. Discuţie:
- Ce factori trebuie să luaţi în considerare pentru a vă stabili priorităţile?
- În această activitate, se aseamănă priorităţile voastre (cel de-al doilea cerc) cu modul
în care vă petreceţi voi, cu adevărat, timpul (primul cerc)? Dacă există o discrepanţă,
cărui fapt se datorează acest lucru, şi cum vă simţiţi în legătură cu el?

11
Ann Vernon, Programul Paşaport pentru succes…, 2008, pp. 265-266.
Fişa de lucru „Priorităţile, vă rog!”

Imaginează-ţi că primul cerc reprezintă o zi formată din 24 de ore. Gândeşte-te la modul în

care tu îţi petreci o zi obişnuită, şi împarte cercul în bucăţi (ca şi cum ai împărţi o plăcintă)
potrivit modului în care îţi petreci timpul. Marchează fiecare fâşie în conformitate (de
exemplu, 8 ore de somn, 6 ore la şcoală, şi aşa mai departe). După ce ai identificat modul în
care ţi-ar plăcea să petreci 24 de ore, împarte şi marchează cel de-al doilea cerc pentru a-ţi
reprezenta aceste priorităţi.

ACTIVITATEA 2: Programul meu săptămânal

OBIECTIV: Deprinderea modului de construire a unui program.

MATERIALE NECESARE: hârtie şi creion.
DURATA: 20 min.
DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII:
1. Se prezintă alcătuirea unui program săptămânal pe paşi şi se discută eficienţa unui astfel de
plan. Se analizează modul în care ei ar putea să realizeze acest plan.
2. Se cere elevilor ca, pornind de la paşii descrişi să-şi întocmească un program pentru
săptămâna următoare.
3. Discuţie:
- Care sunt paşii necesari realizării unui program săptămânal?
- Unde apar dificultăţi în realizarea unui program săptămânal?

ŞEDINŢA NR. 10 Fă-ţi un plan!

SCOPUL: Dezvoltarea abilităţii de a-şi face planuri realiste în vederea rezolvării unor
probleme, evaluarea programului.
ACTIVITATEA 1: Fă-ţi un plan!
OBIECTIV: Dezvoltarea abilităţii de a-şi face planuri realiste.
MATERIALE NECESARE: hârtie şi creion, fişa de lucru „Fă-ţi un plan!”12 .

12
Ibidem, pp. 197-199.
DURATA: 40 min.
DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII:
1. Se discută despre conceptul de planuri pe termen lung şi pe termen scurt.
2. Stabilim srategii de prevenire si diminuare a stresului:
- prevenirea stresului:
• stabileste-ti scopuri si limite realiste
• priveste lucrurile in ansamblu si incearca sa nu-ti schimbi buna dispozitie din cauza unor
aspecte insignifiante;
• gaseste-ti timp pentru activitatile care iti procura placere si o stare buna de spirit;
• executa regulat exercitii fizice;
• pastreaza-ti o privire optimista indiferent de dificultatile ivite;
• rasplateste-te pentru lucrurile bune facute pe parcursul unei zile.
- dminuare a stresului
Chiar daca de multe ori nu esti constient de nivelul ridicat al stresului, nu trebuie sa devii
prizonierul cestuia. Trebuie sa-ti asculti organismul pentru a percepe momentele cand stresul
actioneaza asupra sanatatii. Va oferim cateva metode de reducere a stresului:
• Adopta o maniera pozitiva de a privi lucrurile - stresul poate ajuta memoria de scurta durata
- el genereaza producerea glucozei care este trimisa la creier, oferind neuronilor energia de
care au nevoie. Pe de alta parte daca stresul se prelungeste poate impiedica distributia
glucozei, afectand memoria.
• Fa-ti timp pentru tine! Pentru a nu te simti vinovat, gandeste-te la acest lucru ca si cum ar fi
o recomandare din partea specialistului. Oricat de incarcat ar fi programul tau, nu-ti uita sa-ti
rezervi minim 15 minute pe zi, timp in care poti savura o plimbare, beneficiile unui dus sau
poti recurge la discutia cu un prieten bun.
• Somnul - este unul dintre cele mai bune remedii pentru sanatatea mintala si cea corporala.
Beneficiile unui somn suficient constau in diminuarea riscului de imbolnavire si in capacitatea
de a-ti solutiona problemele cu o minte limpede. Incearca sa dormi de la 7 la 9 ore pe noapte.
• Alimentatia sanatoasa - incearca sa mananci cat mai multe fructe, legume si produse bogate
in proteine. Sursele bogate in proteine sunt reprezentate de carnea de pui si de salata de ton.
Nu te lasa pacalit de impulsurile date de cafeina sau de zahar, pentru ca energia ta va disparea
imediat. Renunta la cafea, alcool si la tutun si vei resimti atat fizic, cat si psihic urmarile
deciziei tale.
• Miscarea - activitatea fizica nu numai ca iti modeleaza corpul, dar are o contributie
importanta si pentru dispozitia ta.
Lucreaza impotriva stresului prin activitatea fizica indiferent ca e vorba de plimbari, alergat,
tenis, gradinarit sau indeplinirea activitatilor obisnuite intr-o gospodarie. Endorfinele
(hormonii fericirii) eliberate in urma activitatilor sportive iti imbunatatesc starea de spirit.
• Relaxarea - Invata ce mod de relaxare ti se potriveste cel mai bine . Unele metode includ
respiratia adanca, yoga, meditatia sau masajul terapeutic. Practicarea lor iti elibereaza mintea
de gandurile suparatoare. Daca nu poti recurge la una din metodele de mai sus, ia-ti cateva
minute pentru a sta confortabil pe un fotoliu sau pe pat, asculta muzica linistitoare sau citeste
o carte.
• Vorbeste cu prietenii tai! Discutiile cu prietenii te ajuta sa faci fata stresului mult mai bine.
Gaseste pe cineva cu care sa poti vorbi necenzurat despre problemele si sentimentele tale.
Prietenii iti pot arata un punct de vedere omis de tine si-ti vor reaminti ca nu esti singur.
• Evita sa-ti administrezi singur calmante sau sa gasesti alte "fugi" - consumul de bauturi
alcoolice si de pastile mascheaza stresul, creand iluzia de solutionare a problemelor; in
realitate ele agraveaza lucrurile intr-o masura si mai mare.
• Apeleaza la sfatul unui specialist! Nu ezita sa consulti un terapeut in cazul in care te simti
depasit de probleme. Specialisti te ajuta sa depasesti impasul, nejudecandu-te in nici un fel.
• Stabileste-ti tinte tangibile - daca reduci numarul dorintelor imposibil de realizat vreodata,
poti decongestiona circuitul si afluenta factorilor stresori.
• Nu te supraincarca - rezolva problemele si conflictele pe masura ce apar sau fa-le fata intr-
un mod selectiv in functie de prioritati.
• Nu face mult zgomot pentru nimic - incearca sa-ti stabilesti prioritatile; fereste-te sa incepi
foarte multe lucruri in acelasi timp si sa nu duci la bun sfarsit nici unul dintre ele.
• Scrie-ti gandurile! Fie ca scrii un e-mail unui prieten, fie ca recurgi la pix si la hartie,
insemnarea problemelor cu care te confrunti te poate linisti foarte mult. Utilizarea unui jurnal
constituie o metoda grozava pentru a te elibera de stres.
• Ajuta-i pe altii! Cand ii ajuti pe cei din jur, indirect te ajuti pe tine. Nu ezita sa acorzi ajutor
persoanelor ce te inconjoara, atata vreme cat iti permite orarul. Ai grija insa sa nu te lasi
coplesit si sa-ti neglijezi propriile probleme.
• Gaseste-ti un hobby! Gaseste un lucru care iti produce placere si te face sa te simti impacat
cu tine insuti. Asigura-te insa, ca-ti vei acorda suficient de mult timp pentru a explora
interesele si hobby-urile.
• Fixeaza-ti limite! Problemele legate de munca si de familie iti necesita multe resurse.
Imagineaza-ti ca esti capabil sa faci in timp real fara a te suprasolicita. Nu te teme sa spui
"Nu" pentru a-ti menaja timpul si energia.
• Planifica-ti timpul! Inainte de a lua o decizie importanta gandeste-te cum ai de gand sa-ti
petreci timpul. Noteaza sarcinile pe care trebuie sa le indeplinesti pentru a-ti da seama de
prioritatile lor.
Exercitiu de respiratie adanca, pentru relaxare
- intinde-te pe pat sau aseaza-te confortabil pe un fotoliu/scaun;
- pune-ti mainile pe burta;
- numara incet pana la patru si ispira pe nas. Simti stomacul cum se mareste. Ramai nemiscat timp de o secunda;
- numara incet pana la 4 in timp ce expiri pe gura. Pentru a controla cat de repede expiri, tine-ti buzele de parca
ai fluiera. Stomacul va descreste treptat;
- repeta de 7 ori acest exercitiu.
3. Se împarte fiecărui elev fişa de lucru „Fă-ţi un plan!” pe care trebuie să o completeze cu
exemple personale.
4. Discuţie:
- Care parte din plan pare cea mai realizabilă? Dar cea mai puţin realizabilă?
- Vă faceţi, de obicei, planuri pentru a schimba lucrurile care trebuie schimbate? Dacă
nu, credeţi că acest proces v-ar putea fi util?

Fişa de lucru „Fă-ţi un plan!”

Completează fiecare pas, folosind propriile tale exemple.

Pasul 1

Identifică trei lucruri care merg bine în viaţa ta.

1. __________________________________________________________________
2. __________________________________________________________________
3. __________________________________________________________________

Pasul 2

Identifică trei lucruri pe care ţi-ai dori să le schimbi…lucruri care nu merg bine.
1. __________________________________________________________________
2. __________________________________________________________________
3. __________________________________________________________________

Pasul 3

Ia fiecare din cele trei lucruri pe care ţi-ai dori să le schimbi şi atribuie-le uneia dintre
următoarele categorii (sau creează o categorie proprie):
1. Relaţii cu prietenii sau profesorii
2. Şcoală
3. Relaţii cu membrii familiei
4. Bani, slujbă
5. Planuri de viitor

Pasul 4

Pentru fiecare categorie, identifică ceva foarte specific pe care ţi-ai dori să îl schimbi. De
exemplu, dacă în Pasul 2 ai scris că vrei o relaţie mai bună cu prietenul sau prietena ta, ai fi
catalogat acest lucru sub numărul 1, „relaţii cu prietenii”. Un lucru specific ar fi acela de a vă
vedea mai des.
Trebuie schimbat: _____________________________________________________
Trebuie schimbat: _____________________________________________________
Trebuie schimbat: _____________________________________________________

Pasul 5

Creează un plan specific, realizabil. De exemplu, dacă ai vrut să vezi pe cineva mai des,
planul tău realizabil ar putea fi să continui să ieşi în oraş vineri şi sâmbătă, şi să vă întâlniţi, de
asemenea, şi în zilele de marţi sau miercuri după şcoală.
Plan realizabil: _______________________________________________________
Plan realizabil: _______________________________________________________
Plan realizabil: _______________________________________________________

Pasul 6
Notează orice bariere care ar putea apărea în calea planului tău: ce anume ar putea împiedica
realizarea lor? Anticipează barierele şi notează sugestii pentru depăşirea lor. De exemplu, una
dintre barierele pentru care nu poţi merge la întâlnire în zilele de marţi şi miercuri, ar putea fi
că ai prea multe teme de făcut. O sugestie pentru depăşirea acestei bariere ar fi să învăţaţi
împreună sau să vă vedeţi timp de doar 30 de minute.
Posibilă barieră: ______________________________________________________
Sugestie: ____________________________________________________________
Posibilă barieră: ______________________________________________________
Sugestie: ____________________________________________________________
Posibilă barieră: ______________________________________________________
Sugestie: ____________________________________________________________

Pasul 7

Pune planul în acţiune!

XI: FEEDBACK / EVALUARE:

OBIECTIV: Evaluarea programului.

MATERIALE NECESARE: chestionare de evaluare.
DURATA: 15 min.
DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII: Elevii vor trebui să răspundă la întrebările din
chestionarul de evaluare. Răspunsurile lor vor ajuta la îmbunătăţirea programului.

Chestionar de evaluare

1. Ce impact credeţi că vor avea asupra voastră noile cunoştinţe şi abilităţi însuşite?
………………………………………………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………
2. Precizaţi trei lucruri pe care intenţionaţi să le aplicaţi:
………………………………………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………
3. Ce dificultăţi aţi întâmpinat?
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
………………………………
4. Ce recomandări puteţi face pentru eficientizarea acestui program?
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
………………………………