Activitatea Psihologilor Scolari Intre Nevoi Si Idealuri

REVISTA DE PSIHOLOGIE
ŞCOLARĂ
Asociaţia Naţională a Psihologilor Şcolari
Volumul III, nr. 6/2010
Editura Universităţii din Oradea

REVISTA DE PSIHOLOGIE ŞCOLARĂ
Editor:
prof. univ. dr. Elena Bonchiş
Universitatea din Oradea, România
Editori executivi / Executive editors:
Lect. univ. dr. Marius Drugaş Asist. univ. dr. Gabriel Roşeanu
Universitatea din Oradea, România Universitatea din Oradea, România
Lect. univ. dr. Delia Bîrle
Universitatea din Oradea, România
Colectivul de supervizare / Advisory board:
Prof. univ. dr. Nicolae Mitrofan Prof. PhD, ABPP, Howard Kassinove
Universitatea Bucureşti, România Hofstra University, New-York, USA
Prof. univ. dr. Adrian Opre Prof. PhD Chryse Hatzichristou
Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj- University of Athens, Greece
Napoca, România
Colectivul editorial / Editorial board:
Lect. univ. dr. Elena Anghel Med. dr. Ramona Jurcău
Universitatea Titu Maiorescu, Bucureşti Universitatea de Medicină şi Farmacie
Prof. univ. dr. Mariana Caluschi Iuliu Haţieganu, Cluj-Napoca, România
Universitatea Petre Andrei din Iaşi, Lect. univ. dr. Mihai Marian
România Universitatea din Oradea, România
Lect. univ. dr. Marius Cioară Diplom-Psychologist Bernhard Meissner
Universitatea din Oradea, România Director of the ESPCT, Germany
Prof. univ. dr. Tinca Creţu Conf. univ. dr. Valeria Negovan
Universitatea Bucureşti, România Universitatea Bucureşti, România
Asist. univ. dr. Alina Decsei-Radu Conf. univ. dr. Cecilia Sas
Lect. univ. dr. Camelia Dindelegan Conf. univ. dr. Monica Secui
Prof. univ. dr. Anca Dragu Asist. univ. drd. Rosana Stan
Universitatea Ovidius Constanţa, România Universitatea din Oradea, România
Lect. univ. drd. Angelica Hălmăjan Assoc. Prof. PhD Mark Terjesen
Universitatea din Oradea, România St. John’s University, New-York, USA
Prof. univ. dr. Nicolae Jurcău Conf. univ. dr. Simona Trip
Universitatea Tehnică Cluj-Napoca, Universitatea din Oradea, România
România
Contact:
Str. Universităţii, nr. 3, Campus 2, Corp Z, Oradea, jud. Bihor, cod 410087, România
Tel.: +40 749 303119
Web: http://www.anps.ro
E-mail: psihoscolara@anps.ro
Revista de Psihologie şcolară este indexată de către Central and Eastern European Online
Library (www.ceeol.com.aspx.publication list.aspx) şi apare de două ori pe an.
ISSN: 1844 - 1815

Revista de Psihologie şcolară
Volumul 3, nr. 6/2010
SUMAR
Studii şi cercetări
Valentina Botnari
Competenţele profesionale: interpretări din perspectiva solicitărilor
moderne..................................................................................................... 7
Ioana Drugaş, Alina Dulău, Marius Drugaş
Activitatea profesională a psihologilor şcolari între nevoi şi idealuri...... 16
Bruno Broll-Barone, Anthony Iacovelli, Howard Kassinove
Furia perturbatoare la adolecenţi: teorie, cercetare şi aspecte
terapeutice................................................................................................. 39
Andreea Ioana Hangan, Jenica Petruţ
Cine sunt victimele şi agresorii în mediul şcolar? Constituie
victimizarea un factor predominant în dezvoltarea agresvităţii la copii
şi adolescenţi?........................................................................................... 47
Viorel Robu
Studiul echivalenţei transliterale dintre versiunea originală în limba
engleză a Inventarului pentru evaluarea anxietăţii faţă de testare (TAI)
şi versiunea în limba română (IAT)........................................................... 61
Tatiana Buianina, Bengt-Åke Armelius
Măsurarea convingerilor iraţionale cu ajutorul Idea Inventory: o
posibilă revizuire........................................................................................... 72
Valeria Negovan, Minodora Asiminei
Orientarea identităţii şi percepţia climatului parental la adolescenţi...... 81
Ala Petrulytė
Creativitatea şi performanţa şcolară a elevilor mici................................ 95
Ludmila Volobueva, Maria Osinenko
Perspective asupra competenţelor în sistemul rusesc de formare a 100
educatoarelor............................................................................................
Gabriel Roşeanu, Anita Fako
Investigarea relaţiei dintre stima de sine, ideile despre dietă şi stima
corporală la adolescenţi............................................................................ 104
Margaret M. Maas
Devenirea personalităţii............................................................................ 113
Journal of School Psychology
Volume 3, no. 6/2010
SUMMARY
Studies and Research
Valentina Botnari
Professional competences: interpretations from a modern demands
perspective................................................................................................. 7
Ioana Drugaş, Alina Dulău, Marius Drugaş
The professional activity of school psychologists: needs and ideals......... 16
Bruno Broll-Barone, Anthony Iacovelli, Howard Kassinove
Disruptive anger in adolescents: theory, research, and treatment issues. 39
Andreea Ioana Hangan, Jenica Petruţ
Who are the victims and the aggressors a school? Does victimization
constitute a dominant factor in the develpment of aggression in children
and adolescents?........................................................................................ 47
Viorel Robu
Studying the transliteral equivalence between the original English
version of the Test Anxiety Inventory (TAI) and the Romanian version
(IAT)........................................................................................................... 61
Tatiana Buianina, Bengt-Åke Armelius
Measuring irrational beliefs with the Idea Inventory: A proposed revision 72
Valeria Negovan, Minodora Asiminei
Adolescents’ identity orientation and perception of the parenting
context....................................................................................................... 81
Ala Petrulytė
Creativity and academic achievement of younger pupils.......................... 95
Ludmila Volobueva, Maria Osinenko
Perspectives upon competences in the Russian system of preschool
education teachers training....................................................................... 100
Gabriel Roşeanu, Anita Fako
Investigating the relationship between self-esteem, dieting beliefs and
body esteem in the case of adolescents..................................................... 104
Margaret M. Maas
The making of personality......................................................................... 113
ACTIVITATEA PROFESIONALĂ A PSIHOLOGILOR ŞCOLARI
ÎNTRE NEVOI ŞI IDEALURI
THE PROFESSIONAL ACTIVITY OF SCHOOL PSYCHOLOGISTS:

NEEDS AND IDEALS
Ioana Drugaş* Alina Dulău** Marius Drugaş***
Abstract
The activity of the Romanian school psychologists has been the subject for
a limited number of researches. Moreover, their professional needs were
seldom approached statistically. Our research aims to identify the intensity
of some major professional needs of the Romanian school psychologists. A
sample of 139 participants from 16 counties of Romania was investigated
using a self-report questionnaire developed by the authors of the present
article. The participants were contacted through e-mail, they completed the
electronic copy of the questionnaire, and then they sent it back. The results
emphasize (1) the need for bigger space destined exclusively for the activity
of the school psychologists; (2) the need for licensed assessment
instruments; (3) the need for a better organization of the professional
activity; (4) the need to hold a complex network of relationships with
colleagues, pupils, parents, and formal institutions; (5) the need to
participate to conferences and other forms of continuous training. The
research may stand as an argument in the dispute regarding the double-
natured status of the Romanian school psychologist: teacher and
psychologist.
Keywords: school psychologist, professional needs
Nasel şi colaboratorii săi (2001) afirmau că aproximativ 12% dintre elevii

de liceu din SUA au pus în practică încercări de suicid, iar aproximativ o treime
dintre elevi au manifestat acte de violenţă (apud Ehrhardt-Padgett et al, 2004).
Chiar dacă în literatura românească de specialitate statisticile fie nu sunt prea
exacte, fie diferă destul de mult între ele, se cunoaşte totuşi o creştere dramatică a
tulburărilor emoţionale apărute în rândul copiilor, fapt care trebuie să trezească un
alt nivel al conştiinţei şi al reexaminării a activităţii psihologului şcolar.
Astfel iau naştere întrebări precum „Ce ar trebui să facem?” sau „Cum am
putea veni în ajutorul copiilor, mai mult decât o facem acum?”. Rolul psihologului
şcolar devine din ce în ce mai pregnant, pe măsură ce se conştientizează gama largă
a activităţilor acestuia şi a resurselor de care dispune. De aceea existenţa unui
psiholog într-o şcoală are repercusiuni pozitive nu doar asupra întregii unităţi
*
prof. psihopedagog, Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă Orizont; e-mail:
ioanadrugas@gmail.com
**
psiholog şcolar, Liceul Teoretic Nicolae Jiga, Tinca; e-mail: dulau_alina@yahoo.com
***
lect. univ. dr., Universitatea din Oradea; e-mail: mariusdrugas@gmail.com
Activitatea profesională a psihologilor şcolari între nevoi şi idealuri 17
şcolare (elevi, conducere, cadre didactice şi auxiliare), ci şi asupra celor care intră
în contact cu şcoala (părinţii).
Cercetarea noastră îşi propune să identifice intensitatea cu care se
manifestă o serie de nevoi profesionale ale psihologilor şcolari din România.
Întrebările care au stat la baza construirii cercetării au fost:
(1) Psihologul şcolar din România dispune de spaţiul necesar pentru desfăşurarea
activităţilor terapeutice?;
(2) Cabinetul de asistenţă psihopedagogică este dotat corespunzător cu materiale
terapeutice şi cu instrumente de psihodiagnoză licenţiate?;
(3) Care este natura colaborărilor psihologului şcolar din România cu organismele
guvernamentale şi nonguvernamentale?;
(4) Cum este văzut psihologul şcolar de către ceilalţi colegi din şcoală?
(5) Psihologul şcolar din România îşi face cunoscut rolul faţă de copii şi părinţii
acestora?
Cine sunt psihologii şcolari?

The National Association of School Psychologists (NASP) afirma în 2000
că scopul psihologilor şcolari este cel de a pleda în favoarea respectării drepturilor
şi a bunăstării copiilor şi adolescenţilor. Prin urmare, din categoria largă a
psihologilor (incluzând bineînţeles consilierii şi psihoterapeuţii), psihologii şcolari
sunt cei mai apropiaţi de copii şi adolescenţi urmă este cel mai apropiat de copii şi
adolescenţi din categoria psihoterapeuţilor, consilierilor sau psihologilor în general.
Din punct de vedere al relaţiilor instituţionale, psihologii şcolari sunt
implicaţi într-o reţea vastă de legături având ca scop coordonarea şi monitorizarea
activităţii acestora (vezi Figura nr. 1).
Figura nr. 1. Instituţii responsabile de coordonarea şi monitorizarea activităţii

psihologilor şcolari
18 Ioana Drugaş, Alina Dulău, Marius Drugaş
Din cele trei categorii de instituţii aflate sub coordonarea şi monitorizarea
Centrelor Judeţene de Resurse şi Asistenţă Educaţională (CJRAE) ne oprim asupra
Centrelor Judeţene de Asistenţă Psihopedagogică (CJAP), care au menirea de a
oferi asistenţă psihopedagogică unui număr de minim 800 de elevi sau minim 400
de preşcolari. În cazul instituţiilor şcolare care au sub 800 elevi sunt constituite
cabinete interşcolare, formându-se o catedră pentru un psiholog şcolar din mai
multe ore de la două-trei instituţii.
Din investigaţiile realizate până în prezent nu am găsit o evidenţă a
numărului total de psiholog şcolari existenţi în instituţiile de învăţământ (publice
sau private) din România. Ceea ce se cunoaşte în schimb este numărul psihologilor
cu liberă practică în domeniul Psihologiei educaţionale, consilierii şcolare şi
vocaţionale, atestaţi de către Colegiul Psihologilor din România: 1697, la data
construirii articolului (iulie 2010). Acest lucru nu constituie neapărat o evidenţă a
psihologilor şcolari, atestatul de liberă practică putând fi dobândit de orice
absolvent al studiilor de licenţă în psihologie (deci nu implică neapărat şi
exercitarea profesiei de psiholog şcolar).
Date oferite de un ziar local din Constanţa vin să sprijine necesitatea
identificării numărului real al psihologilor şcolari din România. La adresa
www.telegrafonline.ro se specifica faptul că pentru mai mult de 500 de instituţii de
învăţământ există doar 63 de psihologi şcolari, fapt care determină un raport de
doar un psiholog şcolar la zece instituţii de învăţământ.
„Deficitul” de psihologi şcolari este susţinut şi de rezultatele studiilor
occidentale, care subliniază situaţia numărului scăzut al psihologilor şcolari şi
efectele acesteia asupra comunităţii (Tharinger şi Palomares, 2004; Davis et al,
2004; Curtis et al 2002). Totuşi, într-o analiză a numărului psihologilor existenţi în
şcolile din SUA, Davis et al (2004) afirmau că se constata o creştere semnificativă:
în 1970 existau aproximativ 500 de psihologi şcolari, iar în treizeci de ani mai
târziu peste 30,000.
Rolul psihologului şcolar în instituţiile de învăţământ

Conform Ordinului Ministerului Educaţiei şi Cercetării nr. 5418 din
08.11.2005, psihologul şcolar care profesează în cabinetele de asistenţă
psihopedagogică are următoarele atribuţii:
(1) asigură informarea şi consilierea preşcolarilor/elevilor, părinţilor şi cadrelor
didactice pe diferite subiecte;
(2) asigură prevenirea şi diminuarea factorilor care determină tulburări
comportamentale, comportamente de risc sau disconfort psihic;
(3) asigură examinarea psihologică a cadrelor didactice şi a elevilor;
(4) propune şi organizează programe de orientare şcolară, profesională şi a
carierei elevilor, în colaborare cu consilierii educativi;
(5) asigură servicii de consiliere şi cursuri pentru părinţi;
(6) sprijină şi asigură asistenţa şi consilierea metodologică a cadrelor didactice;
(7) elaborează studii psiho-sociologice privind opţiunile elevilor claselor terminale;
(8) recomandă părinţilor consultarea altor instituţii pentru problemele care nu sunt
de competenţa cabinetului de asistenţă psihopedagogică;
(9) colaborează cu mediatorii şcolari;
(10) asigură servicii de consiliere şi asistenţă psihopedagogică pentru copiii cu
cerinţe educative speciale.
Rolul psihologului şcolar poate fi rezumat prin următoarele concepte cheie:
„consultanţă”, „evaluare”, „intervenţie”, „prevenţie” şi „cercetare”. În acest fel,
activitatea prestată de psihologii şcolari serveşte mai multor grupuri: copiilor,
părinţilor, personalului didactic şi auxiliar din şcoală, dar şi propriei dezvoltări
personale. Pentru a clarifica ordinea priorităţilor, într-un raport al California
Association of School Psychologists (CASP) (2007) se sublinia faptul că în
momentul în care psihologul şcolar se confruntă cu rezolvarea unor probleme
enunţate (în acelaşi timp) de grupuri diferite, sprijinirea copiilor este cea care va
ocupa locul central în activitatea psihologului şcolar.
În legătură cu această multitudine de activităţi pe care trebuie să le
îndeplinească psihologul şcolar, cercetările arată faptul că satisfacţia în muncă a
celor implicaţi în activităţi diversificate este mult mai mare decât a celor care
realizează doar activităţi de evaluare (Proctor şi Steadman, 2003). Activitatea
profesională a psihologilor şcolari din România este caracterizată tocmai de această
diversitate, de la activităţile de consiliere individuală la colaborări cu organisme
externe instituţiilor de învăţământ.
Ce se întâmplă dacă şcoala nu are psiholog şcolar?
Nu trebuie să ne amăgim cu ideea că fără psihologii şcolari instituţiile de
învăţământ s-ar îndrepta spre dezastru. Şcolile se pot descurca fără psiholog şcolar,
la fel cum au făcut-o până la apariţia acestuia în sistemul de învăţământ. Se pune
astfel întrebarea dacă atribuţiile psihologului şcolar pot fi suplinite de alte persoane.
Sunt capabili directorul, celelalte cadre didactice sau asistenţii sociali să
înlocuiască sau să completeze lipsa unui psiholog şcolar din cadrul instituţiei? Aici
este locul pentru un răspuns negativ ferm. Nicio altă persoană din cadrul şcolii nu
poate să îndeplinească sarcinile unui psiholog, şi nici invers.
Ce se întâmplă dacă şcoala are psiholog şcolar?
Din păcate nu toate instituţiile şcolare utilizează la maxim competenţele
psihologului şcolar. Poate nu sunt cunoscute atribuţiile pe care le au psihologii
şcolari, poate aceştia din urmă nu se fac bine înţeleşi, poate munca psihologilor
şcolari nu are rezultate palpabile, precum cele obţinute la matematică, limba
română sau muzică. Există mulţi factori care pot genera o astfel de abordare a
activităţii psihologului şcolar. Adesea au apărut etichetări (uneori ironice) precum
„Dacă avem un psiholog în şcoală, acesta rezolvă orice problemă! ” sau „Psihologii
nu fac nimic, nu ştim când vin sau când pleacă! Rezultatele muncii lor nu se văd!”.
În ambele cazuri rolul psihologului şcolar nu este înţeles pe deplin. Acesta nu are
cum să elimine toate problemele întâmpinate în şcoală, dar poate să reducă
semnificativ numărul acestora. Şi chiar dacă rezultatele muncii lor nu se văd,
aceasta nu înseamnă că sunt inexistente. De multe ori copiii şi adolescenţii nu dau
feedback altor persoane despre cum se simt în cabinet. Astfel se ajunge la concluzia
că psihologul şcolar nu are rezultate palpabile. Uneori aceste rezultate rămân în
cabinet, în sufletul copiilor şi acolo vor rămâne pentru totdeauna, nematerializându-
se în ceva ce se poate măsura.
Existenţa unui psiholog şcolar într-o şcoală are repercusiuni pozitive asupra
întregii unităţi şcolare. Accentul îl punem pe rolul său în dezvoltarea emoţională,
socială şi academică a copiilor („Cum să am rezultate şcolare mai bune?”; „Cum să
depăşesc problema asta?”; „Cum să mă integrez în grup?” etc.)
Un alt rol important pe care îl îndeplineşte psihologul şcolar este acela de
consultat pentru cadrele didactice (dezvoltarea unei comunicări asertive, creşterea
eficienţei prin axarea pe munca în echipă etc.), consultanţă oferită conducerii şcolii
(oferirea unor strategii de management organizaţional, mijloace de rezolvare a
conflictelor apărute în cadrul şcolii etc.) şi nu în ultimul rând consultanţă acordată
părinţilor („Cum să mă înţeleg mai bine cu copilul meu?”; „Cum să-l ajut pe
copilul meu să depăşească această problemă?”; „Cu ce am greşit când …?”).
Nevoile profesionale ale psihologului şcolar

(1) nevoi legate de spaţiu şi materiale terapeutice
Cabinetul în care îşi desfăşoară activitatea psihologul şcolar trebuie să fie
organizat astfel încât să corespundă nivelului de vârstă al elevilor cu care lucrează.
Erdman şi Lampe (1996) afirmau că psihologii şcolari trebuie să creeze un mediu
fizic şi psihologic cât mai confortabil pentru activitatea terapeutică (apud Vernon,
2004). Amenajarea cabinetului trebuie să sugereze bună dispoziţie, optimism şi
căldură. Obiectele de mobilier, jucăriile, jocurile trebuie să fie de calitate şi
specifice copiilor/adolescenţilor, dar şi părinţilor (Orton, 1997, apud Vernon,
2004). Aşadar, în cabinetul psihologului şcolar trebuie să găsim o gamă largă de
materiale terapeutice specifice pentru etape diferite de vârstă. Spaţiul trebuie
organizat ergonomic, astfel încât copiii să se simtă confortabil, bineveniţi, să le
inspire calm şi să-i implice în actul terapeutic.
(2) nevoi legate de organizarea activităţii de consiliere
În general, psihologii şcolari petrec peste două treimi din timpul lor în
activităţi de identificare a problemelor cu care se confruntă copiii, respectiv
activităţi de evaluare iniţială. Serviciile pe care le oferă sunt foarte mult orientate
spre evaluare (50% sau mai mult), deşi se constată dorinţa de a reduce perioada
dedicată procesului de evaluare şi mărirea perioadei dedicate intervenţiei şi
consultărilor (Curtis et al, 2002).
În ceea ce priveşte numărul elevilor la care este normat postul de psiholog
şcolar în Statele Unite, Fagan (1988) afirma că începând cu anii 1930 numărul de
elevi/psiholog şcolar a scăzut considerabil de la 180,000 la 2,100 (apud Davis et al,
2004)., Conform NASP, începând cu anii 2000 postul de psiholog şcolar era
normat la un număr de 1,000 de elevi. Curtis et al (2002) realizau un studiu care îşi
propunea să identifice relaţia dintre numărul copiilor la care este normat postul de
psiholog şcolar şi activitatea profesională a acestuia. Din totalul celor 1,400 de
psihologi şcolari participanţi, 25,5% erau normaţi la 1,000 de elevi sau mai puţin,
iar 23,3% erau normaţi unui număr de elevi cuprins între 1,001 şi 1,500 de elevi.
Doar 3,1% dintre psihologii respondenţi aveau normat un număr de 4,500 de elevi.
În România, documentele legislative prezintă un număr minim de 800 de
elevi/preşcolari pentru care este normat postul de psiholog şcolar. Dacă instituţiile
de învăţământ (publice sau private) au mai puţin de 800 de elevi, norma unui singur
psiholog şcolar se formează prin adunarea acestora. Care sunt efectele acestei
strategii? Proctor şi Steadman (2003) realizau o cercetare care îşi propunea să
identifice relaţia dintre satisfacţia în muncă, burnout şi perceperea eficienţei la
psihologii şcolari normaţi la o singură instituţie, respectiv la cei responsabili de mai
multe instituţii. Rezultatele arătau că psihologii normaţi doar la o singură instituţie
sunt mai satisfăcuţi de munca lor şi nivelul burnout-ului este mai scăzut. Percepţia
asupra eficienţei muncii depuse a fost similară pentru grupurile comparate.
(3) nevoi legate de relaţionare
Psihologul şcolar este implicat într-o reţea complexă de relaţii formale şi
informale: Centrul Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională (CJRAE),
conducerea şcolii, cadrele didactice, personalul administrativ al şcolii, copiii şi
părinţii (vezi Figura nr. 2). Relaţiile stabilite cu colegii din cadrul şcolii trebuie să
fie caracterizate prin armonie şi cooperare (www.ispaweb.org). Psihologii şcolari
trebuie să lucreze ca membri ai unor echipe constituite în cadrul şcolii (cu copiii şi
părinţii sau cu conducerea şcolii, personalul administrativ, cadrele didactice) sau
interinstituţionale (cu ceilalţi psihologi şcolari sau cu persoane din cadrul CJRAE).
Figura nr. 2. Relaţii formale şi informale în care este implicat psihologul şcolar
(4) nevoi legate de perfecţionare şi formare continuă

Formarea continuă şi perfecţionarea sunt esenţiale pentru asigurarea
calităţii activităţii profesionale a psihologilor şcolari. Perfecţionarea acestora se
poate realiza fie prin iniţierea unor studii/cercetări în domeniu, fie prin parcurgerea
unor cursuri de perfecţionare coordonate de organizaţii atestate: naţionale (de
exemplu Centrele Judeţene de Asistenţă Psihopedagogică - CJAP) sau
internaţionale (The International School Psychologists Association - ISPA, The
National Association of School Psychologists - NASP); guvernamentale
(universităţile, direcţiile şi centrele de pregătire şi perfecţionare) sau non-
guvernamentale (Asociaţia Naţională a Psihologilor Şcolari - ANPS).
ISPA sugerează următoarele aspecte care trebuie să fie prezente în
dezvoltarea profesională a psihologilor şcolari:
 recunoaşterea necesităţii de a participa la perfecţionare pentru o dezvoltare
profesională continuă;
 căutarea supervizării şi a colaborărilor în situaţii sărace în informaţii;
 menţinerea la curent cu noutăţile ştiinţifice şi informaţiile profesionale în
domeniu, prin studierea cercetărilor recente, participarea la workshop-uri şi
conferinţe şi implicarea activă ca membru în organizaţii de profil
(www.ispaweb.org).
Metodologie
Obiectiv
Cercetarea îşi propune ca obiectiv principal identificarea intensităţii cu
care se manifestă diverse nevoi profesionale ale psihologilor şcolari din România.
Am grupat nevoile profesionale în cinci mari categorii şi anume: (1) nevoi legate
de spaţiul de desfăşurare a activităţii; (2) nevoi legate de materiale terapeutice şi
instrumente de evaluare şi diagnoză; (3) nevoi legate de modul de organizare a
activităţii; (4) nevoi legate relaţiile informale şi formale în care este implicat
psihologul şcolar; (5) nevoi legate de perfecţionare şi formare continuă.
Identificarea acestor categorii s-a realizat prin implicarea unui grup de experţi în
domeniul psihologiei şcolare (consilieri şcolari, psihologi şcolari care au normă şi
de logopezi şi cadre universitare).
Participanţi
Am utilizat un eşantion de 139 de psihologi şcolari din 16 judeţe. În tabelul
nr. 1 este prezentată distribuţia acestora. Participanţii au fost contactaţi prin e-mail
cu ajutorul coordonatorilor CJAP, cu excepţia celor din judeţele Prahova,
Mehedinţi, Gorj, Maramureş, Constanta şi Ialomiţa. O bună parte dintre
coordonatorii CJAP au fost foarte deschişi în a ne ajuta să intrăm în contact cu
psihologii şcolari, dar au existat şi cazuri în care nu am primit niciun răspuns.
Tabelul nr. 1. Distribuţia pe judeţe a participanţilor

Nr. Nr.
Judeţ N Judeţ N
crt. crt.
1. Dolj 25 9. Bistriţa Năsăud 6
2. Buzău 20 10. Cluj 6
3. Bihor 17 11. Brăila 3
4. Sălaj 16 12. Mehedinţi 2
5. Hunedoara 12 13. Gorj 2
6. Satu Mare 10 14. Maramureş 1
7. Prahova 9 15. Constanţa 1
8. Timiş 7 16. Ialomiţa 1
Datele privind variabilele demografice ale participanţilor sunt condensate

în tabelul nr. 2.
Tabelul nr. 2. Variabile demografice

Variabila % N Variabila % N
post profesor psiholog 42,4 59 grad debutant 16,4 20
ocupat consilier şcolar 36 50 didactic definitivat 48,4 59
psiholog şi logoped 9,4 13 grad II 13,9 17
grad I 18,9 23
gen feminin 92,1 128 vechime 1-5 ani 80,6 112
masculin 7,9 11 6-10 ani 15,8 22
11-15 ani 0,7 1
peste 16 ani 2,1 3
studii masterat 48,9 68 statut titular 82,8 101
licenţă 48,2 67 suplinitor 16,4 20
doctorat 2,9 4 detaşat 0,7 1
Instrumente
Am construit un chestionar (Chestionar privind nevoile psihologilor
şcolari – vezi Anexa 1) care a avut la bază analiza în detaliu a atribuţiilor
cabinetelor de asistenţă psihopedagogică în care aceştia profesează şi analiza
fişelor de post ale psihologilor şcolari consultate în câteva şcoli din judeţul Bihor.
Un alt factor care ne-a ajutat la construirea chestionarului a fost discutarea cu
grupul de experţi a problemelor şi nevoilor întâmpinate de unii psihologi şcolari
din judeţul Bihor.
Prima parte a chestionarului a fost destinată indicaţiilor necesare pentru
completarea corectă şi completă a acestuia, urmând apoi rubrica destinată datelor
de identificare a respondenţilor.
Chestionarul cuprinde 54 de itemi structuraţi în cinci categorii de nevoi:
(1) Spaţiu - nevoi legate de caracteristicile cabinetelor de asistenţă
psihopedagogică (suprafaţa ideală, ergonomie, mobilier, condiţii igienice) în
care psihologii şcolari îşi desfăşoară activitatea;
(2) Materiale şi instrumente - nevoi legate de:
a) echipament tehnic şi materiale terapeutice;
b) instrumente de psihodiagnoză.
(3) Organizarea activităţii - se referă la numărul copiilor cărora trebuie să li se
asigure asistenţa psihopedagogică, dar şi la modul în care psihologii şcolari ar
dori să-şi desfăşoare activitatea;
(4) Relaţiile pe care psihologii şcolari le stabilesc în activitatea lor de consiliere cu:
a) conducerea şcolii;
b) Centrul Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională (CJRAE);
c) Colegiul Psihologilor din România;
d) Asociaţia Naţională a Psihologilor Şcolari;
e) colegii;
f) părinţii;
g) elevii.
(5) Activitatea de perfecţionare şi formare continuă - nevoi legate de modul în
care psihologii şcolari doresc să se organizeze activitatea lor de formare şi
perfecţionare.
Răspunsurile au fost încadrate într-o scală de tip likert cu patru trepte, (1 –
„perfect dezacord”, 2 – „dezacord”, 3 – „de acord”, 4 – „perfect de acord”). Au
existat şi itemi cu răspunsuri binare (da/nu).
Procedură
În prima fază a cercetării au fost aplicate chestionarele psihologilor şcolari
din judeţul Bihor, cu ocazia organizării Cercului pedagogic şi a Comisiilor
metodice. Pentru a aduna un număr mai mare de subiecţi am continuat aplicarea
chestionarelor şi în alte judeţe. Acest lucru a fost posibil cu ajutorul
coordonatorilor Centrelor Judeţene de Asistenţă Psihopedagogică. Aceştia au
adoptat două categorii de sprijin: fie au aplicat dânşii chestionarele la Comisiile
metodice organizate sau au postat mesajul nostru pe grupul de discuţii al
psihologilor şcolari din acel judeţ, fie ne-au pus la dispoziţie adresele de e-mail ale
psihologilor şcolari pe care îi au în subordine.
Ultima etapă a fost expedierea chestionarului, în format electronic, la
adresele de e-mail puse la dispoziţie de CJAP. Completarea chestionarelor s-a
realizat electronic, la fel şi transmiterea chestionarelor completate către autorii
cercetării. Participarea a fost voluntară.
Rezultate şi interpretare
I. Nevoile legate de spaţiu

Existenţa unui spaţiu destinat exclusiv activităţii de consiliere (fără a-şi
desfăşura şi alţi specialişti activitatea în acelaşi cabinet) este considerată ca fiind
foarte importantă de către psihologii şcolari participanţi la studiu (97,1%).
Din totalul respondenţilor, 77% doresc să deţină un spaţiu cu o suprafaţă
mai mare decât în prezent. În schimb, la întrebarea referitoare la suprafaţa ideală
pe care trebuie să o aibă cabinetele de asistenţă psihopedagogică, 46,8% oferă un
interval cuprins între 12 şi 14m2, iar 33,8% un spaţiu de peste 14m2. Rezultatele par
să sugereze că există o discrepanţă între suprafaţa cabinetului actual şi suprafaţa
considerată ideală a acestuia, iar calculele statistice susţin această idee [χ2(2) =
7,46; p<0,05]. Inspectarea reziduurilor standardizate ajustate arată că diferenţele
apar la nivelul celor cred că suprafaţa ideală ar trebui să fie de 8-12 m2. Probabil
aceştia dispun de un cabinet foarte mic, şi ar dori unul mai mare (cel de 8-12 m2
fiind ideal).
În ceea ce priveşte caracteristicile ergonomice ale cabinetelor de asistenţă
psihopedagogică, peste 70% dintre participanţi sunt satisfăcuţi de luminozitate,
căldură, curăţenie sau accesul la materialele depozitate. În ceea ce priveşte
existenţa mobilierului necesar, 71% dintre subiecţi consideră că nu au nevoie de
mai multe piese de mobilier decât au, iar 63,3% afirmă că acestea sunt în
concordanţă cu particularităţile de vârstă ale copiilor.
II. Nevoi legate de materiale şi instrumente de psihodiagnoză

În această categorie am considerat importantă identificarea materialelor de
care are nevoie psihologul şcolar în activitatea sa. Am dihotomizat aceste materiale
în dotări tehnice/materiale terapeutice şi instrumente de psihodiagnoză.
În ceea ce priveşte dotarea cabinetului, psihologii şcolari consideră ca fiind
necesară prezenţa următoarelor dotări tehnice: calculator/laptop (87,1%),
videoproiector (80,6%), ecran de proiecţie (79,8%), imprimantă (87,1%),
reportofon (84,9%), casetofon (75,5%), copiator (84,9%), flipchart (84,2%). Nu sunt
diferenţe semnificative între subiecţii care nu sunt mulţumiţi de modul în care este
dotat cabinetul cu materiale terapeutice (consumabile, imagini, cărţi de specialitate,
cărţi cu poveşti etc.) şi cei care sunt mulţumiţi (53,3%, comparativ cu 46%).
Un alt subiect aflat în atenţia specialiştilor este cel al dotării cabinetelor cu
instrumente licenţiate de psihodiagnoză. 69,1% dintre participanţi afirmă că deţin
instrumente de psihodiagnoză cu licenţă. Nedotarea cabinetelor cu teste cu licenţă
intră sub incidenţa legii, de aceea acest procentaj de peste 50% nu trebuie să ne
încânte. Normalitatea ar fi ca toate instituţiile de învăţământ, de stat sau particulare,
în care îşi desfăşoară activitatea un psiholog şcolar, să deţină instrumente de
psihodiagnoză licenţiate. Din totalul subiecţilor care deţin instrumente de evaluare
licenţiate, 73,4% sunt mulţumiţi de mulţumiţi de numărul acestora. Instrumentele
de evaluare a inteligenţei se găsesc în 61,9% din cazuri, testele pentru evaluarea
dezvoltării cognitive în 44,66% din cazuri, iar testele proiective cu licenţă în 44,6%
din cazuri.
III. Nevoi legate de organizarea activităţii

În ceea ce priveşte perioada de desfăşurare a activităţii, 52,5% dintre
subiecţi consideră că perioada optimă de desfăşurare a activităţii este în timpul
desfăşurării celorlalte ore,iar 46,8% ar dori să-şi desfăşoare activitatea exclusiv
după ore. Nu există diferenţe semnificative [2(1) = 0,464; p> 0,05] între cele două
categorii. Analiza chestionarelor a reliefat însă faptul că deşi participanţii ar dori
să-şi organizeze activitatea în tipul celorlalte ore, activitatea de consiliere
individuală ar trebui realizată după orele de curs.
În ceea ce priveşte durata perioadei de depistare şi evaluare a copiilor de
la începutul anului, 54,7% dintre subiecţi o consideră ca fiind insuficientă, 43,2%
consideră că această perioadă este suficientă pentru a depista şi evalua copiii din
şcoală, iar 2,2% dintre subiecţi nu au răspuns. Nici la acest item nu am identificat
diferenţe semnificative [2(1) = 1,882; p>0,05] între categoriile de răspunsuri.
Rezultatele obţinute la itemul numărul elevilor/preşcolarilor la care să fie
normat un psiholog şcolar sunt prezentate în tabelul nr. 3. Majoritatea subiecţilor
(57,6%) doresc să fie normaţi la un număr de 250-500 elevi, şi doar 2,9% sunt de
acord ca numărul elevilor să depăşească 750. Situaţia în care se află în prezent
psihologii şcolari, şi anume aceea de a fi normaţi la minim 800 elevi, nu este
susţinută şi de către cei care profesează.
Tabelul nr. 3. Frecvenţa răspunsurilor subiecţilor în funcţie de numărul

elevilor/preşcolarilor la care trebuie normat un psiholog şcolar
sub 250 elevi 250-500 elevi 500-750 elevi peste 750 elevi nu au răspuns
% 28,8 57,6 10,1 2,9 0,7
IV. Nevoi legate de relaţiile formale şi informale în care este implicat

psihologul şcolar
Itemii construiţi pentru investigarea acestei categorii de nevoi reprezintă
partea cea mai voluminoasă a chestionarului. Dorinţa noastră a fost de a analiza
mai îndeaproape natura relaţiilor pe care le leagă psihologii şcolari cu diferite
organisme, dar şi cu părinţii şi copii,i pentru a-şi desfăşura activitatea de consiliere.
În acest scop am structurat analiza activităţii de consiliere în funcţie de relaţiile pe
care psihologul şcolar le are cu:
 conducerea şcolii;
 Centrul Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională (CJRAE);
 Colegiul Psihologilor din România;
 Asociaţia Naţională a Psihologilor Şcolari;
 colegii;
 părinţii;
 elevii.
a). relaţia cu conducerea şcolii

98,6% dintre psihologii şcolari consideră ca fiind foarte importantă
susţinerea din partea conducerea şcolii în activitatea pe care o desfăşoară. 96,4%
dintre aceştia consideră necesară existenţa unui buget, alocat din partea şcolii,
pentru activitatea cabinetului de asistenţă psihopedagogică. Acest buget este de
dorit să fie alocat semestrial (61,9%), iar cuantumul acestuia să fie de 2,146 lei (am
realizat media sumelor raportate de către subiecţi, unde valoarea cea mai mică a
fost de 100 lei, iar cea maximă de 10,000 lei). Subiecţii au afirmat că suma
estimată nu include achiziţionarea instrumentelor de psihodiagnoză cu licenţă.
b). relaţia cu CJRAE

Pentru a cunoaşte impactul pe care îl are Centrul Judeţean de Resurse şi
Asistenţă Educaţională în activitatea susţinută de psihologii şcolari în cabinetele de
asistenţă psihopedagogică, am dorit să analizăm opinia subiecţilor referitoare la
modul în care această instituţie îi ajută în realizarea sarcinilor. 79,1% dintre
subiecţi au afirmat că CJRAE îi ajută în realizarea sarcinilor ca psihologi şcolari.
Pentru a realiza o clasare a Centrelor Judeţene de Resurse şi Asistenţă
Educaţională în funcţie de sprijinul acordat psihologilor şcolari, am selectat doar
subiecţii care au răspuns afirmativ la acest item. Rezultatele obţinute sunt prezentate
în tabelul nr. 4.
Tabelul nr. 4. Sprijinul acordat de activitatea CJRAE psihologilor şcolari

% mulţumiţi Nr. participanţilor
Nr. total al
Judeţ de sprijinul mulţumiţi de sprijinul
participanţilor/judeţ
CJRAE CJRAE/judeţ
Sălaj 100% 16 16
Buzău 90% 20 18
Satu Mare 90% 10 9
Prahova 89% 9 8
Dolj 80% 25 20
Hunedoara 75% 12 9
Bihor 47% 17 8
Notă: Pentru acest clasament am selectat doar judeţele care au participat cu peste 9
subiecţi respondenţi, dorind să evităm interpretările asupra judeţelor reprezentate de un
număr mai mic de psihologi şcolari.
Judeţul Sălaj se clasează pe primul loc în ceea ce priveşte procentul

psihologilor şcolari (100%) mulţumiţi de activitatea pe care o derulează Centrul
Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională cu scopul de a-i sprijini în
îndeplinirea sarcinilor. La polul opus se află judeţul Bihor, în care doar 47% dintre
psihologii şcolari participanţi la cercetare consideră că activitatea derulată de
CJRAE îi ajută în îndeplinirea sarcinilor. Trebuie să specificăm faptul că subiecţii
din judeţul Prahova, deşi nu au participat în cadrul cercetării la îndemnul
coordonatorului CJRAE, sunt mulţumiţi în proporţie de 89% de activitatea pe care
o derulează această organizaţie.
c). relaţia cu Colegiul Psihologilor din România

Pentru a analiza opinia psihologilor şcolari referitoare la gradul în care
Colegiul Psihologilor din România (mai exact Comisia de Psihologie Educaţională,
Consiliere Şcolară şi Vocaţională) cunoaşte nevoile psihologilor şcolari din ţară
am construit un item care să investigheze acest aspect. Constatăm că 53,3% dintre
subiecţi consideră că CPR cunoaşte nevoile pe care le au psihologii şcolari din ţară,
44,6% sunt în dezacord cu această afirmaţie, iar 2,2% dintre subiecţi nu au răspuns.
În ceea ce priveşte utilitatea înscrierii în Colegiul Psihologilor din
România pentru propria dezvoltare profesională, 81,3% dintre respondenţi sunt de
acord sau perfect de acord cu această informaţie, 16,5% dintre subiecţi au răspuns
în dezacord, iar 2,2% dintre subiecţi nu au răspuns.
d). relaţia cu Asociaţia Naţională a Psihologilor Şcolari (ANPS)

51,1% dintre participanţi afirmă că le este complet necunoscută activitatea
derulată de ANPS cu privire la posibilităţile de dezvoltare profesională a
psihologilor şcolari. 47,5% sunt familiarizaţi cu posibilităţile oferite de ANPS.
Activitatea ANPS (referitoare la posibilităţile de dezvoltare profesională oferite
psihologilor şcolari) este cea mai cunoscută în judeţul Prahova (67%), urmat de
Bihor (59%). Procentul cel mai scăzut este în judeţul Sălaj (37,5%).
Dintre participanţi, doar 7,2% sunt membri ANPS, iar 38,1% dintre ei se
documentează adesea despre activitatea ANPS pe site-ul acesteia. Analizând
judeţele cu membri ANPS, constatăm că din judeţul Bihor nu este niciun subiect
care să fie membru ANPS. În ceea ce priveşte procentul subiecţilor care se
documentează despre activitatea ANPS pe site-ul acesteia, pe primul loc se situează
subiecţii din judeţul Dolj (48%), urmaţi apoi de subiecţii din judeţul Buzău (45%)
şi cei din judeţul Bihor (41%, chiar dacă nu sunt membri ai asociaţiei).
e). relaţia cu colegii

Din totalul psihologilor şcolari respondenţi:
 79,1% simt nevoia să colaboreze cu colegii pentru identificarea cazurilor
problematice;
 92,1% sunt deschişi în a colabora cu învăţătorul/dirigintele în vederea
creionării programului de intervenţie, şi doar 6,9% dintre subiecţi afirmă că
acest lucru poate fi pus în practică;
 68,4% sunt mulţumiţi de felul în care colegii au implementat, la nivel de clasă,
programele de intervenţie propuse pentru diferiţi copii;
 81,3% simt nevoia de a colabora cu cadrele didactice în vederea desfăşurării
unor activităţi care să se preteze nevoilor clasei;
 60,4% simt nevoia de a avea mai multă înţelegere din partea colegilor în ceea
ce priveşte învoirea de la ore a elevilor care participă la şedinţele de consiliere;
 68,3% consideră că majoritatea colegilor au o percepţie corectă asupra a ceea
ce înseamnă activitatea psihologului în şcoală;
 80,6% consideră că activitatea psihologului şcolar este prezentată corect de
către cadrele didactice în faţa copiilor.
f). relaţia cu părinţii

58,3% dintre subiecţi afirmă că „în cele mai multe cazuri” părinţii recunosc
şi acceptă problema copiilor, aceştia fiind de acord cu participarea copiilor atât la
şedinţele de consiliere individuală, cât şi la cele de grup, într-un procent ridicat
(65,5% - consiliere individuală; 62,6% - consiliere de grup). În ceea ce priveşte
deschiderea părinţilor în a oferi informaţii suplimentare despre situaţia
problematică a copilului, 65,5% dintre subiecţi au răspuns că în cele mai multe
cazuri părinţii se dovedesc a fi deschişi. Când s-a investigat dacă părinţii ar trebui
să se implice mai mult în continuarea demersului terapeutic şi acasă, 95% dintre
subiecţi au considerat că părinţii ar trebui să se implice mai mult decât o fac în
prezent şi doar 4,3% dintre subiecţi au afirmat că acest lucru ar trebui să se
întâmple la fel ca în prezent.
g). relaţia cu elevii

În ceea ce priveşte concordanţa dintre numărul elevilor care se adresează
cabinetului de asistenţă psihopedagogică şi numărul cazurilor problematice
existente la nivelul şcolii:
 5% consideră că în foarte mare măsură numărul elevilor participanţi concordă
cu cazurile problematice existente;
 42,4% afirmă că în mare măsură se întâmplă acest lucru;
 43,2% consideră că în mică măsură numărul elevilor care apelează la
activităţile de la cabinet concordă cu numărul cazurilor problematice;
 8,6% dintre subiecţi afirmă că nu există deloc concordanţă.
În momentul în care subiecţii au fost întrebaţi dacă simt că reuşesc să
satisfacă nevoile copiilor din instituţia de învăţământ în care lucrează, 86,3% dintre
subiecţi au răspuns afirmativ, iar 13,7% au răspuns negativ.
92,9% dintre subiecţi consideră că elevii ar trebui să se implice activ mai
mult în activitatea de consiliere. Ultimii itemi care vizau relaţia cu elevii au dorit
să sublinieze dacă elevii aplică în viaţa reală ceea ce au învăţat în cabinet şi dacă
aceştia încurajează şi alţi colegi să apeleze la psihologul şcolar când au o
problemă. Referitor la primul item, 90,6% dintre subiecţi au afirmat că elevii aplică
în viaţa de zi cu zi deprinderile învăţate în cabinet. În ceea ce priveşte al doilea
item menţionat, 94,2% dintre subiecţi au afirmat că elevii încurajează participările
la activităţile din cabinetul de asistenţă psihopedagogică şi de către alţi colegi care
se află în situaţii problemă.
V. Nevoi legate de activitatea de perfecţionare şi formare continuă

Ca şi în cazul altor profesii, şi psihologii şcolari doresc să simtă susţinere
din partea conducerii şcolii (79,1%) în ceea ce priveşte participarea la activităţi de
perfecţionare. 97,9% dintre subiecţi sunt de părere că bugetul şcolii trebuie să
conţină o sumă care să fie destinată exclusiv pentru cursurile de perfecţionare
destinate tuturor cadrelor didactice, iar 92,1% dintre subiecţi consideră ca fiind
foarte important ca direcţiunea şcolii să manifeste un interes major în informarea
şi stimularea psihologilor şcolari pentru a participa la cursuri de formare. La
itemul de câte ori pe an credeţi că este nevoie să participaţi la cursuri de
perfecţionare, majoritatea cred că de două-trei ori pe an este suficient
Tabelul nr. 5. De câte ori pe an credeţi că este nevoie să participaţi

la cursuri de perfecţionare
o dată/an de 2-3 ori/an de 4-5ori/an peste 5 ori/an nu au răspuns
% 10,1% 52,5% 28,8% 7,2% 1,4%
Subiecţii au fost întrebaţi dacă simt nevoia de a fi organizate mai des

cursuri de perfecţionare. 85,6% dintre aceştia au răspuns de acord sau perfect de
acord şi doar 14,4% au considerat că nu este nevoie de astfel de cursuri.
Ultimii doi itemi vizează participarea psihologilor şcolari la conferinţe. La
întrebarea vă face plăcere să participaţi la conferinţe, 89,9% au răspuns „da”, iar
9,4% au afirmat că nu le place să participe la conferinţe (0,7% dintre subiecţi nu au
răspuns). Numărul participărilor la conferinţe este prezentat în tabelul nr. 6.
Tabelul nr. 6. Numărul conferinţelor la care au participat subiecţii

pe parcursul activităţii lor profesionale
nicio 1-3 4-6 peste 6 nu au
conferinţă conferinţe conferinţe conferinţe răspuns
% 7,9% 60,4% 15,1% 15,8/ 0,7%
Majoritatea subiecţilor (60,4%) au fost la 1-3 conferinţe pe parcursul

întregii lor experienţe (până în prezent). Pentru a face o analiză obiectivă a
participării la conferinţe, am dorit să prezentăm şi vechimea pe care o au subiecţii
care au participat la 1-3 conferinţe: 61,4% dintre ei au o vechime de până la 3 ani
pe postul de psiholog şcolar. În ceea ce priveşte grupul de subiecţi care au
participat la 4-6 conferinţe, 61,9% dintre ei au o vechime de 4-7 ani.
Concluzii şi limite
Identificarea nevoilor psihologilor şcolari a fost motivată de varietatea

opiniilor (pro şi contra) vehiculate în instituţiile de învăţământ cu privire la rolul
psihologului şcolar: profesor sau psiholog. Odată cu investigarea nevoilor acestora
am realizat un portret general al activităţii profesionale a psihologilor şcolari,
începând cu dotările cabinetului şi finalizând cu natura relaţiilor stabilite cu cadrele
didactice, cu conducerea şcolii etc.
Un lucru care poate îngreuna familiarizarea comunităţii cu statutul real al
psihologului şcolar poate fi multitudinea de titulaturi atribuite postului de psiholog
şcolar. Cel puţin în această cercetare am întâlnit trei titulaturi pentru psihologul
şcolar şi anume: „consilier şcolar”, „profesor psiholog” şi „psiholog şi logoped”.
Pe lângă acestea trei se mai adaugă şi „profesor psihopedagog” pentru psihologii
din cadrul şcolilor de învăţământ special (care chiar dacă nu sunt recunoscuţi ca
psihologi şcolari desfăşoară de fapt aceleaşi activităţi ca şi aceştia), „psiholog şi
sociolog”, şi nu în ultimul rând „psiholog şcolar”. Prezenţa unui număr atât de
mare de denumiri pentru a descrie psihologul şcolar este în detrimentul construirii
unei imagini unitare a comunităţii asupra acestui statut.
Studiul nostru are meritul de a identifica un număr relativ mare de nevoi
profesionale ale psihologilor şcolari, precum şi intensitatea acestora. Prin
rezultatele obţinute, ne aliniem şi noi celor care susţin statutul aparte al
psihologilor şcolari în cadrul instituţiilor de învăţământ (Davis et al, 2004),
aducând însă discuţia la nivelul României. În plus, studiul nostru poate servi ca
punct de sprijin în disputa privind dublul statut al psihologilor şcolari.
Limitele cercetării includ cele inerente utilizării chestionarelor, precum şi
implicarea unui număr relativ mic de psihologi şcolari la nivel naţional. În plus,
este posibil ca eşantionarea în sine să sufere din cauza participării numai a
psihologilor şcolari familiari cu utilizarea computerului (completarea realizându-se
electronic, iar trimiterea prin e-mail).
Bibliografie:
CASP (2007). Code of ethics (revised by Susan Goldman & Brent Duncan). USA:
CASP Publications.
Curtis, M.J., Hunley, S.A., & Grier, J.E.C. (2002). Relationships among the
professional practices and demographic characteristics of school
psychologists. School Psychology Review, 31(1), 30-42.
Davis, A.S., Mcintosh, D.E., Phelps, L., & Kehle, T.J. (2004). Addressing the
shortage of school psychologists: A summative overview. Psychology in
the Schools, 41(4), 489-495.
Ehrhardt-Padgett, G.N., Hatzichristou, C., Kitson, J., & Meyers, J. (2004).
Awakening to a new dawn: Perspectives of the future of school
psychology. School Psychology Review, 33(1), 105-114.
NASP (2000). Professional Conduct Manual. Principles for professional ethics
guidelines for the provision of school psychological services. Document
prepared by The Professional Standards Revision Committee. USA: NASP
Publications.
Proctor, B.E., & Steadman, T. (2003). Job satisfaction, burnout and perceived
effectiveness of “in-house” versus traditional school psychologists.
Psychology in schools, 40(2), 237-243.
Tharinger, D.J., & Palomares, R.S. (2004). An APA-informed perspective on the
shortage of school psychologists: Welcome licensed psychologists into the
schools (And did we mention xeriscape gardening together). Psychology in
Schools, 41(4), 461-472.
Vernon, A. (2004). Counceling Children & Adolescents (third edition). Colorado:
Love Publishing Company.
www.didactic.ro/files/secretariat/omedc5418.pdf, accesat în 02.06.2010.
http://www.ispaweb.org/Documents/ethics_fulldoc.html, accesat în 25.01.2010.
http://www.telegrafonline.ro/pdf/pagini/1164146400/social.pdf, accesat în 20.06.2010.
OMEC nr. 5418/08.11.2005. http://www.didactic.ro/files/secretariat/omedc5418.pdf,
accesat în 24.06.2010.
Anexa nr. 1
Chestionar privind nevoile psihologilor şcolari1
Chestionarul doreşte identificarea nevoilor dumneavoastră cu privire la

spaţiul în care vă desfăşuraţi activitatea, la materialele/instrumentele necesare,
modul de organizare a activităţii, cu privire la relaţiile pe care le stabiliţi în
exercitarea activităţii de consiliere, dar şi cu privire la modul în care vedeţi dvs. că
ar trebui să vă fie susţinută activitatea de perfecţionare şi formare continuă.
Nu există răspunsuri corecte sau greşite, vă rugăm doar ca răspunsurile
dumneavoastră să reflecte realitatea, evitând răspunsurile dezirabile.
1
Vom utiliza titulatura de psiholog şcolar ca şi un concept umbrelă pentru mai multe
profesii (consilier şcolar, psihodiagnostician, psiholog şcolar care are ore şi de TTL)
Postul (cei care sunt şi psihologi şi logopezi, sunt rugaţi să precizeze acest lucru):
................................Iniţiale: ... Vârsta: … Gen: ... Studii (licenţă/masterat/doctorat):
Grad didactic: ... Numărul anilor lucraţi în funcţia de psiholog şcolar: ... Statutul ca
personal didactic (titular/suplinitor) ...Localitatea:…
I. SPAŢIU
1. Aş dori să am un cabinet care să fie destinat exclusiv pentru activitatea
psihologul şcolar.
perfect de acord de acord dezacord perfect dezacord
4 3 2 1
2. Aş dori să mi se pună la dispoziţie un cabinet în fiecare instituţie în care îmi
desfăşor activitatea (în cazul în care aveţi mai multe instituţii în care vă desfăşuraţi
activitatea sau în cazul în care clădirea are mai multe corpuri).
4 3 2 1
3. Simt nevoia ca spaţiul/cabinetul în care îmi desfăşor activitatea să fie mai
mare/spaţios.
4 3 2 1
4. Suprafaţa ideală a cabinetului unui psiholog şcolar trebuie să fie: (puneţi X în
căsuţa de sub varianta de răspuns aleasă)
mai mic de 8 m2 8 m2 - 12 m2 12 m2 – 14 m2 mai mare 14 m2
5. Daţi o valoare caracteristicilor ergonomice ce descriu cabinetului dvs. în funcţie

de scala prezentă mai jos:
1–satisface pe deplin nevoile mele profesionale; 2–satisface nevoile mele
profesionale; 3–nu-mi satisface nevoile profesionale; 4–nu-mi satisface sub nicio
formă nevoile profesionale
1. luminozitatea
2. căldura
3. curăţenia
4. mobilier adecvat vârstei
copiilor
5. mobilier adecvat pentru
depozitarea materialelor
didactice
6. mobilier suficient pentru
depozitarea materialelor
7. modul în care am acces la
mate-riale/instrumente
*pentru psihologii şcolari care au şi ore de logopedie:
6. Sunt satisfăcut de modul în care este delimitat spaţiul destinat logopediei de cel
necesar pentru activitatea de psiholog şcolar.
4 3 2 1
II. MATERIALE ŞI INSTRUMENTE
a). echipament tehnic şi materiale terapeutice
1. Cred că în cabinetul unui psiholog şcolar trebuie să se găsească următoarele
dotări:
1 – perfect dezacord; 2 – dezacord; 3 – de acord; 4 – perfect de acord
1. computer/laptop
2. videoproiector
3. ecran de proiecţie
4. imprimantă
5. reportofon
6. casetofon
7. xerox
8. flipchart
9. altele:
2. Sunt mulţumit de modul în care este dotat cabinetul cu soft-uri educaţionale.
4 3 2 1
3. Sunt mulţumit de modul în care este dotat cabinetul cu materiale terapeutice
(hârtie, cartoane, imagini, cărţi de specialitate, cărţi cu poveşti, pictograme, cărţi
ilustrate etc.).
4 3 2 1
b). instrumente de psihodiagnoză
1. La nivel de cabinet există teste psihologice achiziţionate cu licenţă?
da nu
1 2
2. Sunt mulţumit de câte instrumente de psihodiagnoză (cu licenţă) dispun în
dotarea cabinetului.
4 3 2 1
3. Indicaţi numărul de teste (cu licenţă) de care dispuneţi, la nivel de cabinet, pe
următoarele dimensiuni:
Dimensiune 1-3 3-5 peste 5
instrumente instrumente instrumente
1. Inteligenţă
2. Dezvoltare
senzorială
3. Dezvoltare cognitivă
4. Dezvoltare
emoţională
5. Teste proiective
6. Altele (precizaţi
care)
III. ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII
1. Consider ca orele de consiliere ar trebui sa aibă loc:
In timpul După orele de
celorlalte ore curs
2. Consider ca intervalul de timp de la începutul anului şcolar destinat depistării şi

evaluării cazurilor de la nivel de şcoală este:
prea mare suficient insuficient
3. Numărul de elevi la care ar trebui normat un post de psiholog ar trebui sa fie:

sub 250 elevi 250 - 500 elevi 500 - 750 elevi peste 750 elevi
IV. ACTIVITATEA DE CONSILIERE

a) relaţia cu conducerea şcolii
1. Consider că este important ca directorul şcolii să susţină şi să promoveze
activitatea psihologului şcolar.
4 3 2 1
2. Simt nevoia de a avea un buget alocat din partea şcolii pe care să-l gestionez în
funcţie de necesităţi.
4 3 2 1
3. Această sumă ar fi de dorit să fie alocată:
lunar semestrial anual niciodată
4. Estimaţi suma care ar fi necesară pentru activitatea derulată pe parcursul unui an

şcolar:
.........................................................
b). relaţia cu CJRAE
1. Consider ca activitatea Centrului Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională
mă ajută în realizarea sarcinilor ca psiholog şcolar.
4 3 2 1
c). relaţia cu Colegiul Psihologilor din România

1. Consider că Colegiul Psihologilor din România (mai exact Comisia de
Psihologie Educaţională, Consiliere Şcolară şi Vocaţională) cunoaşte nevoile
psihologilor şcolari din ţară.
4 3 2 1
2. Consider utilă, pentru dezvoltarea mea profesională, înscrierea în Colegiul
Psihologilor din România.
4 3 2 1
d). relaţia cu Asociaţia Naţională a Psihologilor Şcolari (ce are sediul în
Oradea)
1. Activitatea derulată de ANPS (Asociaţia Naţională a Psihologilor Şcolari) cu
privire la posibilităţile de dezvoltare profesională a psihologilor şcolari îmi este
cunoscută.
4 3 2 1
2. Sunt membru ANPS.
da nu
1 2
3. Mă documentez adesea despre activitatea ANPS pe site-ul acesteia
(www.anps.ro).
da nu
1 2
e). relaţia cu colegii
Simt nevoia:
1. de a colabora cu colegii mei în identificarea cazurile problematice.
în toate cazurile în cele mai multe în puţine niciodată
cazuri cazuri
4 3 2 1
2. de a colabora în vederea desfăşurării unor activităţi care să se preteze
nevoilor clasei.
cazuri cazuri
4 3 2 1
3. ca şi colegii mei să fie mai înţelegători în privinţa învoirii de la orele lor
a elevilor care participă la şedinţele de consiliere.
cazuri cazuri
4 3 2 1
4. Prefer să lucrez împreună cu învăţătoarea/dirigintele în vederea stabilirii unui
program de intervenţie.
4 3 2 1
5. Aceasta situaţie este posibil de pus în practică.
cazuri cazuri
4 3 2 1
6. Sunt mulţumit de felul în care colegii mei au implementat la nivel de clasă
programele de intervenţie propuse pentru diferiţi elevi.
4 3 2 1
7. Consider că activitatea pe care o desfăşor este percepută corect de către colegii
mei (ofer un sprijin ca şi specialist în domeniu şi nu o persoană care le subminează
autoritatea).
toţi colegii majoritatea o mică parte aproape niciun
colegilor dintre colegi coleg
4 3 2 1
8. Consider că activitatea psihologului este prezentată corect (în faţa copiilor) de
către colegii mei.
4 3 2 1
f). relaţia cu părinţii
1. Consider ca părinţii recunosc şi acceptă atunci când copiii lor se confruntă cu o
problemă.
cazuri cazuri
4 3 2 1
2. Părinţii acceptă participarea copiilor la şedinţele de consiliere la nivel de grup.
cazuri cazuri
4 3 2 1
3. Părinţii acceptă participarea copiilor la şedinţele de consiliere individuala.
cazuri cazuri
4 3 2 1
4. Părinţii sunt deschişi să ofere informaţii suplimentare despre situaţia
problematică a copiilor lor.
cazuri cazuri
4 3 2 1
5. Consider că părinţii ar trebui să se implice în continuarea demersului terapeutic
şi acasă.
mai mult decât o la fel cum o mai puţin decât nu este important acest
fac în prezent fac în prezent o fac în prezent aspect
4 3 2 1
6. Am reţineri în a comunica părinţilor erorile de educaţie pe care sesizez ca le fac
în educaţia copiilor lor.
4 3 2 1
7. Simt nevoia să mă implic mai mult în activităţi destinate exclusiv informării
părinţilor.
4 3 2 1
g) relaţia cu elevii
1. Consider că în prezent elevii conştientizează importanţa participării la şedinţele
de consiliere în situaţii problematice.
mai mult de 75% între 50% şi 75 între 25% şi 50% sub 25%
dintre elevi % dintre elevi dintre elevi dintre elevi
4 3 2 1
2. Consider că numărul de elevi care se adresează cabinetului de asistenţă
psihopedagogică reflectă numărul de cazuri problematice de la nivel de şcoală.
în foarte mare în mare în mică deloc
măsură măsură măsură
4 3 2 1
3. Simt că reuşesc să satisfac nevoile copiilor de la mine din şcoală.
în foarte mare în mare în mică deloc
măsură măsură măsură
4 3 2 1
*Dacă răspunsul este în mică măsură sau deloc, vă rugăm precizaţi motivul în
spaţiul de mai jos:
4. Cred ca elevii ar trebui sa se implice activ mai mult in activitatea de consiliere.
4 3 2 1
5. Consider că este exclusiv datoria mea să motivez elevii să îşi dorească să se
schimbe.
4 3 2 1
6. Estimez că în prezent elevii aplică în viaţa reală deprinderile însuşite în cabinet.
4 3 2 1
7. Consider că elevii care au participat la şedinţele de consiliere îi încurajează şi pe
alţii să vină la psiholog.
4 3 2 1
V. ACTIVITATEA DE PERFECŢIONARE ŞI FORMARE CONTINUĂ

1. Simt nevoia ca direcţiunea şcolii să-mi ofere aprobarea pentru a participa la
cursurile de formare profesională/perfecţionare.
4 3 2 1
2. Cred că şcoala ar trebui să deţină o parte din buget destinată exclusiv pentru
perfecţionarea personalului didactic (inclusiv a psihologului şcolar).
4 3 2 1
3. Cred că este foarte important ca direcţiunea şcolii să manifeste un interes major
în informarea şi stimularea psihologilor şcolari pentru a participa la cursuri de
formare/perfecţionare.
4 3 2 1
4. Simt nevoia de a urma cursuri de perfecţionare/workshop-uri:
o dată/an de 2-3 ori/an de 4-5 ori/an peste 5 ori/an
1 2 3 4
5. Simt nevoia de a se organiza (de către instituţiile autorizate) cursuri de
perfecţionare/workshop-uri mult mai des, decât se face în prezent.
4 3 2 1
6. Îmi place să particip la conferinţe.
da nu
1 2
7. Pe parcursul experienţei mele ca student la Psihologie şi ca psiholog şcolar am
participat la:
nicio conferinţă 1-3 conferinţe 4-6 conferinţe peste 6 conferinţe
1 2 3 4
Anexa nr. 2
De ce psihologii şcolari simt că nu reuşesc să satisfacă nevoile copiilor din

unitatea lor de învăţământ?
„Sunt foarte multe solicitări, mai ales dacă este o şcoală cu toate ciclurile de
învăţământ (primar, gimnazial, liceal). Dacă primim numărul maxim de ore ca obligaţie de
catedră, rămân doar 14 ore de cabinet. În plus, trebuie să fim şi la dispoziţia părinţilor şi
profesorilor şi să implementăm şi proiecte de prevenţie şi intervenţie. Considerăm că ar fi
foarte utilă degrevarea de ore la catedră, chiar dacă am pierde statutul de cadru didactic şi
am avea un program de 8 ore / zi şi am fi şi în vacanţă la dispoziţia elevilor. În cazul în care
norma este împărţită la trei, patru unităţi de învăţământ, pentru a cumula numărul de 800 de
elevi ajungi o dată sau de două ori pe săptămână într-o unitate, ceea ce este total
neproductiv. Indicată ar fi normarea unui consilier în fiecare unitatea de învăţământ,
indiferent de numărul de elevi. (De ce un secretar sau un contabil nu este condiţionat de un
număr de personal, iar consilierul este - de exemplu o şcoală cu 100 de elevi???). Având în
vedere că un proces de consiliere care cuprinde toate etapele, de la evaluare până la
intervenţie şi prevenţia recăderilor, durează un număr consistent de şedinţe. Noi nu putem
aloca tuturor acest beneficiu, ci doar cazurilor deosebit de grave, restul fiind abordate
superficial şi în mod discriminatoriu. Concluzionând, numărul mare de elevi pentru un
singur consilier şi numărul mic de ore alocate unei norme, nu pot satisface nevoile elevilor
(majoritatea colegelor petrec ore suplimentare în cabinet - neplătite - pentru a face faţă
tuturor cerinţelor şi atribuţiilor).”
S7 - psiholog şi logoped,26 ani, Bihor
„Postul este repartizat la trei instituţii şcolare. Cerinţe multe din partea
directorului, cerinţe ce nu ţin de activitatea consilierului. Elevi mulţi, nu reuşesc să mă
întâlnesc de suficiente ori cu un elev.”
S54 - consilier şcolar (la grădiniţă), 46 ani, Prahova
„Lucrez într-un grup şcolar. Copiii sunt din diferite localităţi rurale/urbane.
Educaţia socio-emoţională nu a făcut parte din priorităţile adulţilor/cadrelor didactice. Sunt
copii cu probleme sociale - economice - culturale - educaţionale - academice. Au părinţi
dintre-o anumită pătură socială şi economică, oameni care nu ştiu nici măcar unde învaţă
propriul copil sau vin doar când se termină anul şi aud că al lor adolescent rămâne
corigent/repetent. Mi-e foarte greu să vorbesc cu părinţii sau elevii mei. Profesorii nu fac
lobby pentru activitatea de consiliere la clasele dumnealor. Aşadar motivul ar fi că lucrez cu
oameni nepregătiţi pentru a solicita acest serviciu de specialitate sau oameni care nu ştiu ce
să facă cu informaţia primită de la mine.”
S48 - consilier şcolar, 26 ani, Bistriţa Năsăud
„Lipsa de experienţă, practică în activitatea de consiliere; lipsa unor formări

relevante care să adauge plus de valoare activităţii de consiliere; mentalitatea retrogradă a
unor cadre didactice vis-a-vis de psihologul şcolar”
S91 - profesor psiholog, 46 ani, Buzău
„Nu toţi elevii ajung să discute problemele cu psihologul şcolar, iar colegii -
profesorii nu sesizează de fiecare dată comportamentele diferite sau scăderea în
randamentul şcolar ale unor copii. Aici aş mai adăuga faptul că în şcoala în care mă aflu
există mentalitatea <Nu sunt nebun să mă duc la psiholog!>, lucru care împiedică
solicitarea unui ajutor de specialitate. Dea-lungul carierei mele de psiholog m-am întâlnit cu
foarte mulţi tineri care trăiesc în familii dezorganizate sau cu conflicte permanente în
familie, unde implicit apare neimplicarea părinţilor. Puţin se poate schimba din situaţia
existentă!”
S90 - profesor psiholog, 25 ani, Buzău
„Problemele adolescenţilor nu sunt strict de natură psihopedagogică, iar unii dintre

ei au nevoie de consiliere psihologică, de informaţii care uneori depăşesc competenţele unui
consilier şcolar. De asemenea statutul de consilier şcolar nu este ocupat numai de psihologi,
ci şi de sociologi şi pedagogi. În plus, consilierul şcolar nu poate fi şi logoped şi profesor
itinerant pentru copii care au nevoie de sprijin permanent.”
S62 - profesor psiholog, 50 ani, Prahova

Activitatea Psihologilor Scolari Intre Nevoi Si Idealuri

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Activitatea Psihologilor Scolari Intre Nevoi Si Idealuri

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

REVISTA DE PSIHOLOGIE

Asociaţia Naţională a Psihologilor Şcolari

Volumul III, nr. 6/2010

Editura Universităţii din Oradea

ISSN: 1844 - 1815

Studies and Research

THE PROFESSIONAL ACTIVITY OF SCHOOL PSYCHOLOGISTS:

Ioana Drugaş* Alina Dulău** Marius Drugaş***

Keywords: school psychologist, professional needs

Nasel şi colaboratorii săi (2001) afirmau că aproximativ 12% dintre elevii

Cine sunt psihologii şcolari?

Figura nr. 1. Instituţii responsabile de coordonarea şi monitorizarea activităţii

Rolul psihologului şcolar în instituţiile de învăţământ

Nevoile profesionale ale psihologului şcolar

(4) nevoi legate de perfecţionare şi formare continuă

Tabelul nr. 1. Distribuţia pe judeţe a participanţilor

Datele privind variabilele demografice ale participanţilor sunt condensate

Tabelul nr. 2. Variabile demografice

I. Nevoile legate de spaţiu

II. Nevoi legate de materiale şi instrumente de psihodiagnoză

III. Nevoi legate de organizarea activităţii

Tabelul nr. 3. Frecvenţa răspunsurilor subiecţilor în funcţie de numărul

IV. Nevoi legate de relaţiile formale şi informale în care este implicat

a). relaţia cu conducerea şcolii

b). relaţia cu CJRAE

Tabelul nr. 4. Sprijinul acordat de activitatea CJRAE psihologilor şcolari

Judeţul Sălaj se clasează pe primul loc în ceea ce priveşte procentul

c). relaţia cu Colegiul Psihologilor din România

d). relaţia cu Asociaţia Naţională a Psihologilor Şcolari (ANPS)

e). relaţia cu colegii

f). relaţia cu părinţii

g). relaţia cu elevii

V. Nevoi legate de activitatea de perfecţionare şi formare continuă

Tabelul nr. 5. De câte ori pe an credeţi că este nevoie să participaţi

Subiecţii au fost întrebaţi dacă simt nevoia de a fi organizate mai des

Tabelul nr. 6. Numărul conferinţelor la care au participat subiecţii

Majoritatea subiecţilor (60,4%) au fost la 1-3 conferinţe pe parcursul

Identificarea nevoilor psihologilor şcolari a fost motivată de varietatea

Chestionarul doreşte identificarea nevoilor dumneavoastră cu privire la

5. Daţi o valoare caracteristicilor ergonomice ce descriu cabinetului dvs. în funcţie

2. Consider ca intervalul de timp de la începutul anului şcolar destinat depistării şi

3. Numărul de elevi la care ar trebui normat un post de psiholog ar trebui sa fie:

IV. ACTIVITATEA DE CONSILIERE

4. Estimaţi suma care ar fi necesară pentru activitatea derulată pe parcursul unui an

c). relaţia cu Colegiul Psihologilor din România

V. ACTIVITATEA DE PERFECŢIONARE ŞI FORMARE CONTINUĂ

De ce psihologii şcolari simt că nu reuşesc să satisfacă nevoile copiilor din

„Lipsa de experienţă, practică în activitatea de consiliere; lipsa unor formări

„Problemele adolescenţilor nu sunt strict de natură psihopedagogică, iar unii dintre

S-ar putea să vă placă și

Ioana Drugaş* Alina Dulău Marius Drugaş*