Copilul, o persoană, reală, ca și mine

Nu creștem copiii după chipul nostru, ci persoane diferite

Cădem în capcana impunerii dorințelor noastre
Cum să-i înțelegem, să-i ascultăm dacă nu avem obișnuința să facem asta
cu noi?

Copiii își trezesc la realitate părinții

Îi ajută pe părinți să-și integreze părțile neintegrate din trecut
Orice comportament dificil al copilului este o șansă pt părinte să devină
mai conștient de el însuși
DE CE REACȚIONEZ în situația asta?
Să-i eliberăm pe copii de nevoia aprobării din partea noastră
Atât aprobarea cât și dezaprobarea comportamentului copilului nostru
ascunde în spate nevoia de control

Acceptarea
Acceptându-ne copilul, putem să-l creștem fără să-l judecăm
Acceptarea nu este o decizie intelectuală, ci ne cere întreaga inimă
Acceptând felul de a fi al copilului, poți să-ți conturezi felul în care să-l
ajuți

Omul nou
Începutul nou este acceparea omului vechi așa cum este (Maica Siluana)

Accept
Copilul meu este diferit
Copilul meu e tăcut
Copilul meu poate să fie încăpățânat
Copilul meu se poate supăra repede
Copilul meu minte des când îi este frică
Copilul meu are o inteligență scăzută

Rugăciune
Doamne, ajută-mă să accept că copilul meu:
Doamne, accept emoția pe care o simt când mă gândesc că copilul meu
este…

Poți să-ți accepți copilul în măsura în care te accepți pe tine

Accept că pot să mă port cu egoism, fără să mă gândesc la copilul meu
Accept dorința de putere și control din mine
Accept egoul meu
Accept că nu știu cum să mă port cu copilul meu
Rugăciune:
Doamne, ajută-mă să accept că eu:
Doamne, ajută-mă să accept emoția pe care o simt când mă gândesc că
eu…

Rugăciune:
Doamne, ajută-mă să mă iubesc și să mă accept așa cum mă iubești Tu
Doamne, acum sunt total neputincios, dăruiește-mi să-mi văd și să-mi
accept neputința ca să fac din ea locaș al venirii Tale vindecătoare. Acum
îmi simt boala asta, acum vindecă Tu această neputință

De ce nu putem accepta?
Când nu putem să ne acceptăm copilul este pentru că comportamentul lui:
• atinge rănile noastre nevindecate din copilărie
• ne amenință egoul

Copilăria
Experiențele din copilăria timpurie (până la 12 ani) sunt principalele
responsabile de parcursul dezvoltării creierului nostru, și sunt deci calea
prin care învățăm să ne liniștim emoțiile, să ne înțelegem pe noi înșine și
să relaționăm cu ceilalți și cu lumea exterioară

Autocunoașterea
Este felul în care îți conectezi trecutul din memorie cu experiența
prezentă

Atașamentul
Legăturile importante cu părinții și cu cei care ne îngrijesc se numesc
relații de atașament
Un model de atașament este modul în care creierul își amintește relațiile
de atașament pe care le-a avut și calea în care ne-am adaptat în aceste
experințe formatoare

Modele noastre de atașament

Se activează în situații specifice, care se aseamănă cu o anumită relație de
atașament din trecut, conturând felul în care vom reacționa în momentul
present

Atașamentul
• Securizant
• Nesecurizant
Atașamentul securizant
• A fi văzut
• A fi în siguranță
• A fi alinat
• Securitate

Atașamentul securizant
Dacă în copilăria timpurie am beneficiat de un astfel de atașament, atunci
începem stadiile adolescenței timpurii dispunând de un model mai sigur,
o stare mentală care conține multe funcții prefrontale stabile și armonios
dezvoltate

Atașamentul securizant
Starea de prezență este caracteristica distinctivă a atașamentului
securinzant, atât în modul în care ne conectăm cu ceilalți cât și cu propria
istorie de viață

Atașamentul nesecurizant
• Modelul evitant
• Modelul ambivalent
• Modelul dezorganizat

Modelele de atașament nesecurizante

Fiecare dintre ele reprezintă, în anumite feluri provocări pentru:
• Capacitatea noastră de a fi flexibili
• De a ne înțelege pe noi înșine
• De a relaționa cu ceilalți

Constientizarea evenimentelor prin care am trecut în timpul vieții noastre,

înțelegerea lor ne transferă de la modelul de atașament nesecurizant și
neintegrat către un loc de siguranță și un model integrat de atașament
Înțelegerea propriei vieți reprezintă o metodă dovedită științific de a
trece de la modelele de atașament nesecuriznat la cele securizante

Modelul evitant
O relație încărcată cu experiențe repetate în care nu am fost văzut, sau n-
am primit alinare
Este un răspuns adaptativ care asigură copilului supraviețuirea

Modelul evitant-caracteristici
 • Persoanele insistă că nu-și aduc aminte nimic despre viața lor în
familie
• Afirmă că viața lor de familie nu a avut nicio influență asupra
modului în care s-au dezvoltat
• Stare mentală de respingere
• Au emisfera dreaptă subdezvoltată
• Sunt blocate și nu-și mai simt nevoile
• Atenți la așteptările celorlalți și aleg cuvintele potrivite pentru a
răspunde așteptărilor
• În conversațiile lor lipsesc cuvinte sau fraze: simt că, probabil că
te-ai simțit, îmi imaginez că ai crezut că, mă întreb la ce se gândea
în acel moment..
• Greu să-și exprime nevoile înterioare și să ceară ajutor
• Convingerea că relațiile nu sunt importante
• Îi lipsesc capacitățile de conectare la ceilalți
• În centrul atenției se află comportamentul de suprafață
• Deși în exterior se pune accentul pe independență, este prezentă
adesea o nevoie interioară de apropiere

Modelul ambivalent
Copilul este supus la un comportament inconsecvent sau intruziv din
partea unui părinte
Când părintele se întoarce după o perioadă de separare, te agăți de el, pt
că nu ești sigur dacă îți va răspunde nevoilor de confort, nu știi la ce să te
aștepți

Modelul ambivalent -caracteristici

• Avalanșă de detalii autobiografice care nu au legătură cu întrebarea
pusă
• Se bazează pe emisferea dreaptă, într-un flux de emoții și amintiri
care ies la suprafață în narațiunea de atașament și în viață
• Copiii devin recipienții accidentali ai emoțiilor de care sunt
copleșiți părinții lor
• Confuzia care se naște în copil provine din faptul că el simte că nu
este văzut ca persoana care este cu adevărat
• Se simte invizibil și în plus, absoarbe emoții care nu au legătură cu
ceea ce simte el în realitate
• Persoana cu au astfel de atașament poate părea preocupată de de
anumite experimente din trecut
• Anxietate și incertitudine, frica că nu suntem văzuți
• Senzația că nevoile noastre nu sunt niciodată satisfăcute
 • Emoții copleșitoare sau apăsătoare
• Frica și furia se întrepătrund cu nevoia de siguranță și confort

Modelul dezorganizat
Dintr-o mulțime de motive, părintele tău ți se pare înfricoșător
Atunci când o figură de atașament devine sursa fricii, devenim
fragmentați
Nu te poți apropia și fugi simultan de aceiași persoană
O funcție neintegrată a creierului

Modelul dezorganizat- caracteristici

• Dacă cineva a murit, povestitorul poate începe să vorbească despre
persoana decedată ca și cum ar fi în viață
• În cazul unei amenințări, în răspunsurile persoanei s-ar putea sesiza
teroare ca și cum interlocutorului i-ar fi teamă chiar în acel
moment

Dificultăți:
• De echilibrare a emoțiile
• În a avea relații pozitive cu ceilalți
• A gândi clar în condiții de stress

Rugăciune
Doamne, fii binecuvântat în trecutul și rănile mele, binecuvântează-i pe
cei care m-au rănit și pe cei pe care eu i-am rănit

Atașamentul – soluții de vindecare

Evitarea - emisfera dreaptă subdezvoltată

• Timp cu mine
• Roata prezenței
• Senzațiile corporale
• Conștientizarea semnalelor non-verbale
• Memoria autobiografică

Timp cu mine
Dezvoltarea prezenței conștiente, în acum
Acceptarea vieții așa cum este, nu așa cum ți-ai dori tu să fie..

COAL
C – curios
O – deschis
A – accept ceea ce se întâmplă în momentul prezent fără a judeca
L – liber și iubitor față de experiență și făță de tine însuți

Roata prezenței
Exersează conștientizarea stărilor corporale interne – senzațiile corporale

Conștientizarea semnalelor non verbale

Uită-te la emisiuni TV cu sunetul dat la minim
Transmiteți-vă expresii nonverbale care exprimă diferite tipuri de emoții

Memoria autobiografică
Scrie în detaliu ce ai făcut în fiecare zi
Începe prin a descrie cum a fost când te-ai dat jos din pat, cum ți-ai
mișcat corpul în timp ce te îmbrăcai și cum ai luat micul dejun
După ce ai reactualizat amintirile recente, încearcă să repeți procesul
folosind reflecții autobiografice mai îndepărtate

Ambivalnența - emisfera stângă subdezvoltată

• Numește și îmblânzește
• Jurnal
• Roata prezenței
• Cunoaște-ți emoțiile

Numește și îmblânzește
La nivel cerebral, numirea unei emoții contribuie la atenuarea ei
Alegerea unui cuvânt pentru etichetarea experienței interioare devine
chiar benefică
Numirea stărilor va aduce integrare în viața ta

Jurnalul
Folosirea capacității emisferei stângi de a crea o poveste lineară, logică,
bazată pe limbaj, vei consolida aceasta abilitate narativă importantă
Să-ți narezi viața se poate transforma întru-un instrument integrativ
important

Cunoaște-ți emoțiile
Emoțiile nu sunt tot una cu faptele, ne ajută să ne clarificăm lumea
interioară intensă a emoțiilor care pot apărea, în special în contextul
provocărilor unei relații
Antrenează-ți observatorul interior, pt a-ți dezvolta o parte din minte care
observă și este martoră și narează propriile experiențe
Atașamentul dezorganizat
• Jurnal
• RAIN
• Imbrățișarea fluture
• Repararea relației

Jurnalul
Notează în el de fiecare dată când simți că lumea ta interioară se
fragmentează
Care au fost stimulii care au precedat disocierea?
Cum ți-ai dat seama că ai început să te prăbușești?
Ce te-a ajutat să ieși din această stare?

RAIN
R – recunoaștem trauma sau pierderea
A – acceptăm ce s-a petrecut și că poate fi într-o stare nesoluționantă
I – investigăm natura exeperienței în trecutul și prezentul nostru
N – nu ne indentificăm cu acele experiențe

Îmbrățișarea fluture
Plasează-ți palmele pe umeri, palma stângă pe umărul drept și cea dreaptă
pe umărul stâng și bate ușor, alternativ, ambii umeri

Plasează-ți o mână pe piept – în regiunea inimii - și cealaltă pe abdomen

Aplică o presiune ușoară cu fiecare mână și observă starea
Mută mâna așezată pe piept în zona abdomenului și mâna de pe
abdomen pe piept
Aplică o presiune ușoară și observă starea

Repararea relației
Repararea relației este vindecătoare: Doamne, binecuvântează-l pe…

Egoul
Este felul nostru artificial de a fi
Este o ideea pe care o avem despre noi, plecând de la opinia altor
persoane despre noi

Egoul
Operează ori de câte ori ne găsim atașați de un sistem de credințe
Furia, controlul, dorința de a domina, tristețea, anxietatea, dreptatea,
vinovăția, tristețea
Când operăm din rigiditatea dreptății noastre, aducem cu noi o idee, o
judecată
Când situația sau persoana nu corespund voinței noastre, reacționăm,
încercând să controlăm
Încetăm să-i mai vedem pe ceilalți

Egoul
1. Imaginii de sine
2. Perfecțiunii
3. Poziției sociale
4. Conformității
5. Controlului

Egoul controlului
Simțim nevoia să ne exercităm controlul asupra vieții judecând situațiile
și exprimându-ne dezaprobarea
Controlăm oamenii prin critici, judecată, învinovățire sau demonstrându-
ne superioritatea
Vedem controlul ca un mijloc de a fi în siguranță

Control
• Opinie: Dacă mă întrebi…
• Judecată: Îmi place/nu-mi place
• Ordin: Nu fi trist/ nu plânge/ nu te teme
• Control: Nu te accept așa
• Predică: Dacă eram eu..

Alternativă la control
• Te văd
• Te înțeleg
• Te aud
• Ești întreg așa cum ești

Acceptarea
Este copilul tău care te crește?
Mă port cu copilul meu într-un mod conștient sau intru în ceva ce ține de
trecutul meu?
De ce devin așa de reactiv?
De ce se declanșează reacția asta în mine?
Reacția noastră vine de la noi, nu din felul în care celălalt se poartă
 • Eu mă enervez când copilul nu-și face tema
• Eu mă enervez când copilul nu se culcă
• Eu mă enervez când copilul nu aude ce-i spun

Avva Dorotei
Pentru că nimeni nu vatămă pe altul. Ci de ne vătămăm, din starea noastră
ne vătămăm

Să fiu conștient înseamnă

• Să fiu prezent la tot ce trăiesc
• Să fiu capabil să răspund într-un mod potrivit
• Să nu mă identific cu rănile mele din copilărie, cu egoul meu
• Să nu vreau să fie cum îmi doresc eu, ci să accept ce este
Este ceea ce este!
Acceptarea realității este primul pas spre schimbare

Părintele conștient
Nu-și tolerează emoțiile, dar le îmbrățișează, le acceptă și I le dă
Domnului spre vindecare
Durerea vine de la egoul nostru

Iertarea
• Mă opresc, stau în emoția respectivă, nu fug de ea
• Accept emoția: Doamne accep că simt…
• I-o ofer Domnului: Doamne, Îți ofer Ție…
• Binecuvântez: Doamne, fii binecuvântat, binecuvântează-l pe..
• Și-L chem pe El să vindece sufletul meu: Doamne vino și
vindecă…

Cum mă ajută situația în care sunt, să cresc?

La ce mă împotrivesc?
Ce am nevoie să accept, ca să cresc?

Rugăciune
Doamne, vindecă ce am rănit în copilul meu, cu lucrul, cuvântul, gândul,
cu știință și fără de știință, cu voie și fără de voie și vinedecă sufletul meu
că am greșit Ție în el

s Maica Siluana
s Dr Shefali Tsabary
s Dr Daniel Siegel