CONSILIERE PARINTI

CONSULTAII CU PARINTII
TEMA: CUM POT PARINTII SA-SI AJUTE COPILUL TIMID
CUM ESTE COPILUL TIMID
Copilul timid este cuminte, ascultator, supus, inhibat, tacut, retras (simte nevoia de singuratate
si se teme de oameni). De cele mai multe ori aceasta temere nu este justificata de realitate, frica de
oameni fiind mai mult imaginara. Neincrezator in sine ("Eu NUpot", "Eu NU voi fi in stare sa...",
"Eu NU o sa reusesc" )
Timidul oscileaza intre dorinta de a fi in mijlocul oamenilor si tendinta de a fugi de ei.
De aceea, copilul timid sufera pentru ca se simte neputincios in incercarea de a-si depasi inhibitiile si
frica de oameni.
Un copil rusinos nu isi manifesta starea de timiditate la el acasa pur si simplu,
deoarece NU ii este teama de parintii sai. Este, mai degraba, activ, ba chiar autoritar! Doar celelalte
persoane - strainii - ii provoaca anxietate. Timiditatea iese la suprafata cu predominanta in momentele
de interactiune sociala; copilul timid NU va resimti timiditate fata de familie, fata de cei pe care ii are
alaturi in mod constant
Timiditatea poate fi doar o trasatura temporara sau poate tine toata viata. Important e sa poti
sa il dezinhibi si sa il determini sa se adapteze usor in grupuri de copii. Nu trebuie sa te ingrijorezi
foarte tare daca copilul tau e timid. Cu timpul, prin integrarea in comunitati, precum gradinita, scoala,
acest comportament poate fi diminuat.
Ceea ce putini stiu este faptul ca principala cauza a timiditatii copiilor sunt chiar parintii si
bunicii. Lipsa de afectiune si atentie din partea parintilor, prea multe critici, neglijenta, chiar violenta
fizica si psihologica din familie (asupra copilului, dar si cea orientata asupra celorlalti membri)
determina instalarea timiditatii la copil. Toate aceste manifestari ale parintilor submineaza
increderea copilului in fortele proprii pentru multa vreme. Cand parintii nu stiu sa pastreze un anumit
echilibru in familie sau cand se comporta in asa fel incat respectul copilului pentru parinte sa scada,
vor aparea probleme legate de timiditate.
O alta greseala pe care o fac parintii in privinta copiilor este sa le ceara acestora unele lucruri
greu de obtinut. O persoana care se va lupta sa implineasca de fapt un ideal al parintilor, va ajunge la
un moment dat sa creada ca n-a facut niciodata nimic pentru sine si pentru placerea proprie. O
persoana care nu te lasa sa te manifesti asa cum simti, iti limiteaza de fapt increderea in sine.

CONSILIERE PARINTI

Copiii care se manifesta timid, au o stima pentru sine redusa, nu au incredere in fortele proprii
si sunt dominati de un puternic complex de inferioritate.
Cheia pentru depasirea timiditatii copilului sunt parintii care inteleg si accepta diferentele
individuale ale copiilor, si care ajuta copilul in a coopera cu oameni si situatii noi, in ritmul propriu al
copilului.
Cum recunoastem un copil timid?
Semnele timiditatii comportamentale (observate in mod constant in comportamentul copilului mai
ales dupa varsta de 3-4 ani):
Copilul sta lipit de tine cand discuti cu persoane necunoscute sau cand mergeti in vizita. Copilul
timid se agata de parinti cand sunt persoane necunoscute prin preajma. Dupa cateva minute,
daca copilul nu e presat , incepe sa se obisnuiasca cu acele persoane si sa se joace.
Se teme sa intre in contact cu cineva prin intermediul obiectelor (refuza sa ia un creion atunci
cand o persoana necunoscuta il ofera).
Devine nelinistit, intra in panica atunci cand tu sau o alta persoana la care tine foarte mult (de
exemplu, bunica) pleaca de acasa, chiar si pentru cateva ore;
Vorbeste putin, prefera cuvintele simple;
Atentie! Din cauza timiditatii, la varsta de 3-5 ani, cel mic poate dezvolta balbaiala. Aceasta
tulburare de vorbire dureaza, in general, cel mult 6 luni-1 an. Este recomandat sa te adresezi unui
logoped, mai ales daca balbaiala se prelungeste.
Plange foarte usor cand este certat;
Iti cere tie sa-i rezolvi problemele: Du-te tu, mami!, Spune-i tu, mami!;
NU-si face prieteni, ii este greu sa inceapa jocul sau o discutie cu alti copii. NU-si sustine punctul
de vedere niciodata. De aceea timidul prefera sa se joace cu copiii mai mici decat el. In acest fel
simte ca are controlul asupra situatiei;
Se teme de obiecte sau situatii care NU starnesc teama altor copii: animale, insecte, furtuna,
inaltime;
Are tulburari de somn, se trezeste noaptea. Aceste gen de manifestari apar in special la copiii de
3-5 ani, care simt ca mama a iesit din camera si se trezesc imediat;
Are ticuri: isi roade unghiile, isi freaca manutele, isi suge degetul, isi rasuceste parul, se leagana
cand vorbeste...
Are privirea indreptata in jos, NU te priveste frecvent in ochi;
Se rusineaza cand e privit de multa lume;
NU vorbeste sau vorbeste putin si are o voce tremurata, lasand o senzatie de ezitare;
2

CONSILIERE PARINTI

Cand este in parc sau la joaca, el prefera sa stea retras si sa NU aiba contact direct cu ceilalti, ci
doar sa-i priveasca de la departare;
Copilul timid este speriat, ii este teama de intuneric, necunoscut, oameni straini, animale, o teama
manifestata la o intensitate mai mare decat la ceilalti copii.
Copilul timid refuza sa vorbeasca cand se afla in afara casei . NU raspunde la intrebari simple
chiar daca cunoaste foarte bine raspunsul, se inhiba in fata publicului aflandu-se pe scena pentru
a-si spune poezia. Tace si priveste speriat in jur desi acasa a recitat foarte frumos.
Copilul timid alege sa se joace singur de cele mai multe ori. Are nevoie de timp pentru a accepta
in jocul lui pe alt copil. Ii este teama sa se joace cu alti copii pentru ca se teme ca pierde acel joc
si va starni batjocora celorlalti copiii.
Cum afecteaza timiditatea dezvoltarea individului?
Unul din doi copii este timid. Unii vor ramane timizi, fara a avea mai tarziu probleme majore
din cauza aceasta; in unele cazuri, insa, timiditatea - desi NU este o boala - poate afecta dezvoltarea
psihica normala a copilului.
Consecintele timiditatii:
probleme sociale: dificultatea de a face cunostinta cu oamenii si a nchega prietenii, ceea ce i
condamna la singuratate si depresie. De asemenea, timizii prezinta dificultate in rezolvarea
propriilor probleme (tema de "a bate la o usa" de frica a ceea ce se afla in spatele ei). Important
este sa intelegi ca teama de afirmare a copiilor care dispun de anumite abilitati ii face sa ramana
"anonimi" desfasurandu-si activitatile intr-un con de umbra. Asadar, luati masuri...ajutati copilul
sa depaseasca timiditatea!
probleme cognitive: incapacitatea de a gandi clar n prezenta altora, tinzand sa se blocheze n
conversatii. Ei pot parea din aceasta cauza, dezinteresati sau nepoliticosi, cand sunt de fapt foarte
nervosi si speriati. Aceasta stare permanenta de anxietate slabeste performantele timidului.
probleme in plan afectiv: desi capabili de sentimente intense si foarte afectuosi, timizii nu-si pot
exprima cu usurinta sentimentele deoarece au teama de a nu fi respinsi, motiv care le-ar creea
o mare suferinta.
probleme de percepere a sinelui: Excesiv de egocentrici, timizii sunt continuu preocupati de fiecare
aspect al nfatisarii si comportamentului lor. Traiesc sub presiunea a doua temeri: de a NU fi vazuti
de ceilalti si teama de a fi vazuti, dar considerati nesemnificativ
Lupta cu timiditatea copilului.
Numai 2-3% dintre persoanele timide ajung sa dezvolte o tulburare cronica si persistenta. Dar,
timiditatea NU se rezolva de la sine.

CONSILIERE PARINTI

Pentru a ajuta copilul trebuie sa dovedesti ca ai incredere in el. De exemplu, cand ezita sa
recite o poezie, desi o stie foarte bine, spune-i ceva de genul: "Stii, tu esti un copil destept si poti sa
faci acest lucru. Si chiar daca te balbai sau nu-ti aduci aminte, important este ca incerci si a doua oara
vei avea sanse mai mari. Nu conteaza daca gresesti... toti gresim, si mari si mici. Din greseli noi
invatam."
Atentie la atitudinea pe care o ai atunci cand copilul greseste! Nu folosi mesaje cu continut
critic distructiv (care diminueaza increderea in sine a copilului), de genul : "Nu, tu NU esti in stare
sa...", "Iar ai gresit !", " Tu NU intelegi. Esti prea mic pentru asta.", "Sa NU te balbai", "Ai grija ce
spui (faci). Vezi sa NU te faci de ras.", "Ai vazut copilul lui X ce cuminte si frumos se poarta. Toata
lumea il lauda. Tu...".
Daca e un copil sensibil, criticile lovesc in stima de sine si se va simti vinovat,
inferior celorlalti, va simti ca ceva nu e in regula cu el si astfel ii accentuezi neincrederea in sine si
timiditatea. Daca in diverse situatii sociale (la gradinita, in vizita) nu indrazneste sa spuna ca nu a
inteles ceva, ezita sa se adreseze celorlalti, in realitate copilul se teme ca va gresi, ca va fi judecat si
ca aceasta judecata va avea urmari: critica, dezaprobarea, respingerea, pierderea dragostei si atentiei
parintilor si a celor care-i servesc drept model. Este recomandat sa faci copilul sa inteleaga ca a gresi
e ceva firesc si e o cale spre progres, ca NU trebuie sa se simta vinovat daca greseste.
Cateva sfaturi practice care pot fi aplicate in lupta cu timiditatea copilului:
Nu il grabi in situatii noi. Este normal pentru copiii timizi sa cantareasca activitatile
nefamiliare inainte sa se implice. Lasa-i timp copilului sa se acomodeze inaintea unor situatii noi.
Fortarea copilului intr-o situatie pe care el o vede amenintatoare nu il va ajuta la formarea
aptitudinilor sociale. Ajuta copilul sa se simta in siguranta si ofera-i materiale interesante care sa
il faca curios sa interactioneze. Teama de necunoscut este absolut normala, ea facand parte din
dezvoltarea copilului si dispare, teoretic, pe la 2 ani. Daca copilul se obisnuieste dupa 10-15
minute de stat deoparte, atunci timiditatea este considerata a fi normala. Incepand din momentul
in care aceasta teama persista si provoaca dificultati in relatiile cu ceilalti, poti sa-ti pui intrebari,
pana atunci...incearca sa-l integrezi intr-un grup de joaca.
NU il compara cu alti copii;
Raspunde-i cu rabdare la fiecare gest, cuvant sau intrebare si incurajeaza-l sa vorbeasca cat
mai mult;
Invita frecvent copii la voi acasa si integreaza-l intr-un grup de joaca. Atentie, integrarea in
grupuri de copii trebuie sa se faca treptat, de la grupuri mici la cele mari, de la grupuri mai
linistite la petreceri de copii.
4

CONSILIERE PARINTI

NU il salva daca il vezi ezitant sau ca ii e frica de ceva. Arata-i ca esti langa el, insa lasa-l sa se
descurce singur.
Stabileste o relatie puternica intre tine si copilul tau si insufla-i acestuia increderea in sine si
respectul de sine. Copilul timid trebuie incurajat des, laudat, NU criticat.
Nu ii spune niciodata copilului tau ca e timid, mai ales de fata cu ceilalti, pentru ca este o
trasatura negativa si, in timp isi va insusi aceasta eticheta, comportandu-se ca atare. Poti sa-l
numesti, daca vrei linistit si cuminte!
Nu exagera cu dorinta de a-l proteja, lasa-l sa descopere singur lumea, noile situatii, oamenii si
locurile din jur si sa faca fata provocarilor. Etichetarea de catre parinti ca fiind "copil
problema" sau copil cu caracter dificil si protejarea lui exagerata de pericole sunt atitudini
daunatoare copilului, acesta nereusind niciodata sa-si depaseasca timiditatea, va trai senzatiade
frica la orice pas si va avea probleme de adaptare chiar si in viata adulta.
Mergeti impreuna si vizitati locuri necunoscute, situatii noi.
Pastrati o atmosfera calda si linistita in familie, fara certuri, pentru a-i da senzatia de protectie
si siguranta familiala.
Fiti atenti insa ca modul vostru de a va comporta este un prim model pentru copil...daca voi, ca
parinti, sunteti nesiguri, neincrezatori in voi insiva, ezitanti, timizi, cu dificultati de autocontrol,
copilului ii va fi greu sa fie altfel. Daca sunteti afectuosi, comunicativi si discutati deschis cu
copilul in diverse situatii, el va fi stimulat sa se deschida si sa aiba initiativa in comunicare. NU
IL FORTATI sa se schimbe. El NU poate deveni peste noapte altfel. Increderea in sine o va
castiga treptat si pe masura ce o dobandeste, va depasi in final timiditatea.
Incurajeaza copilul timid sa faca demonstratii de indemanare si incurajeaza-i autonomia; in
acelasi timp lauda-l, intrucat copilul care are o parere buna despre el insusi nu este timidFara
fortare..!.. NU-L OBLIGA pe micut sa vorbeasca, sa salute, sa raspunda la intrebari, sa se
expuna privirilor altora, caci va deveni si mai vulnerabil. Cu toate acestea, incurajeaza-l sa
vorbeasca si sa-si exprime deschis parerea (fie ea buna sau rea) si sa puna intrebari cand nu
intelege ceva. Incurajeaza-l pe copil sa vorbeasca...nu confunda incurajarea cu fortarea copilului!
Stimuleaza-l sa aiba initiative (in joc, comunicare si alte activitati) si lauda-l cand acest lucru se
intampla;
In diferite situatii sociale (exemplu: in vizita) prezinta-l altor persoane si incurajeaza-l sa puna
intrebari...dar nu-l obliga sa puna intrebari, NU-L FORTA! Incurajeaza-l sa vorbeasca mai intai
cu persoane cunoscute (pentru ca are sentimentul de siguranta in prezenta persoanelor familiare)
si apoi sa vorbeasca din proprie initiativa cu persoane straine.
5

CONSILIERE PARINTI

Lasa-l sa se descurce singur: nu vorbi si nu saluta in locul lui;

Poarta discutii cu alte persoane in care sa implici si copilul;
Nu-i permite copilului sa evite in intregime toate situatiile inconfortabile...el trebuie incet-incet sa
se adapteze situatiilor sociale;
Gaseste jocuri cat mai atractive, sau chiar inventeaza impreuna cu copilul jocuri noi...important
este ca prin acestea copilul sa comunice, sa povesteasca, sa descrie, ori sa sustina o activitate
fizica;
Alege cat mai multe activitati care sa permita copilului munca in echipa si colaborarea cu un
numar cat mai mare de persoane;
NU il pedepsi atunci cand este ezitant sau nu vrea sa comunice...explica-i ca oricine poate gresi;
Incurajeaza-l sa participe la serbari, evenimente, piese de teatru...dar NU-L FORTA!
Cere-i copilului sa te insoteasca atunci cand faci vizite sau mergi la cumparaturi... cere-i parerea
si informeaza-l asupra fiecarei decizii pe care o iei;
Raspunde-i cu rabdare la fiecare intrebare pe care o adreseaza, si incurajeaza-l sa intrebe de
fiecare data cand simte aceasta nevoie;
Incurajeaza-l sa practice un sport, daca se poate- colectiv, sau realizati impreuna scurte piese de
teatru, in care copilul va interpreta numai rolurile pozitive. Sporturile colective (tenis, baschet,
volei) sau cursurile de limbi straine il vor ajuta sa-si infranga timiditatea.
Organizeaza mici petreceri la care sa invite cativa colegi si incurajeaza aceste prietenii. Ajuta-l
sa-si formeze prieteni!
Plange usor, aproape din orice? Nu-l lasa plangand. Incearca sa-l familiarizezi cu situatia de care
se teme. Ii este frica de un catel? Du-te tu si mangaie catelul. Plange pentru ca l-ai certat?
Explica-i motivul pentru care l-ai certat...spune-i ca n-ai vrut sa ii faci rau!
Nu-l expune brutal situatiei de care se teme. De exemplu, cand ai musafiri, nu-i impune sa vina
si el in sufragerie, daca stii ca are o teama fata de necunoscuti;
Incearca sa-i pui in valoare calitatile (deseneaza foarte frumos, are talent la muzica, ii place
sportul s.a.). Profita de abilitatile lui si dezvolta-i laturile pozitive.
Explica-i inainte situatia in care urmeaza sa se implice (Exemplu: informeaza-l ca vor veni niste
prieteni la cina, ca el se va juca sau poate va vrea sa stea cu voi. E alegerea lui);
Pregateste copilul si pentru insuccesele care pot apare in relatiile sociale (refuz, tradare,
batjocora);

CONSILIERE PARINTI

Accepta copilul asa cum este...apropie-te de el cu prietenie, incearca sa nu-l judeci sau sa-i critici
comportamentul, ci sa-i explici, sa-l faci sa inteleaga si sa-l asiguri de ajutorul tau. Copilul trebuie sa
simta ca tu il intelegi