TRATAREA DIFERENŢIATĂ A COPIILOR PREŞCOLARI ÎN ACTIVITĂŢILE

MATEMATICE

INSTITUTOR MUNTEANU MIRELA - G.P.P. NR.53 ORADEA

Dodge D. în lucrarea sa”Programa creativă pentru vârstele mici”, Washington

DC, 1993,menţiona:”Schimbarea este întotdeauna dificilă, mai ales când este vorba de
predare,pentru că noi toţi abordăm această profesiune cu idei preconcepute în privinţa felului
în care predau profesorii şi învaţă copiii”.
Calitatea procesului de instruire depinde în mare măsură de calitatea pregătirii
educatoarei şi de sprijinul competent pe care aceasta îl primeşte de la cei care se implică în
realizarea unui program de educaţie diferenţiată şi individualizată. Educatoarea trebuie să se
gândească asupra modalităţilor optime de îmbinare a celor trei forme de activitate( frontală,
diferenţiată pe grupe şi individuală). Sarcinile de învăţare sunt unitare în cadrul fiecărei forme,
gradate prin conţinut şi mod de realizare, în acord cu capacităţile copiilor şi cerinţele
programei.
Atunci,când vorbim despre tratarea diferenţiată şi individualizată a copiilor
preşcolari, înseamnă că vorbim despre trăsăturile caracteristice ale personalităţii
educatoarei,modalităţile de asigurare şi realizare a instruirii, sprijinirea şi îndrumarea
educatoarelor şi nu în ultimul rând colaborarea cu alte persoane din colectivitatea preşcolară.
Un rol deosebit de important îl constituie pregătirea şi caracteristicele educatoarei pentru a
realiza activităţile eficient dar trebuie ţinut seama că fiecare îşi defineşte propriul rol şi care
variază de la o persoană la alta. Educatoarea trebuie să aibă disponibilitatea şi energia de a
încerca cât mai multe idei noi, de a persevera chiar şi atunci când lucrurile par a nu prea
merge bine chiar de la început, sau chiar atunci când metoda folosită necesită un efort
suplimentar. Trebuie reţinut faptul că orice învăţare a deprinderilor noi cere în primul rând
multă răbdare şi timp.
Învăţarea diferenţiată are ca scop eliminarea unor lacune din cunoştinţele şi
deprinderile însuşite de copii, atingerea performanţelor minimale acceptate iar rolul cel mai
important în acest tip de învăţare îl are îmbogăţirea şi aprofundarea cunoştinţelor acelor copii
capabili de performanţe superioare.
Descoperirea copiilor capabili de performanţe trebuie să constituie o prioritate în
activitatea educatoarelor, deoarece aceştia vor fi potenţiali olimpici, oameni de ştiinţă, etc. Se
pot numi copii superdotaţi doar acei copiii care dovedesc capacităţi superioare vârstei lor, iar
talentaţi sunt acei copii care dovedesc calităţi deosebite în anumite domenii precis definite,
acestea apar evidente în urma aplicării şi interpretării rezultatelor unor probe de evaluare
iniţială.
Pentru munca diferenţiată în învăţământul preşcolar doar educatoarea este cea care
planifică şi asigură activităţi care sunt potrivite fiecărui copil, dându-i posibilitatea să reflecte,
bineînţeles că într-o măsură oarecare, în privinţa procesului de învăţare, sprijinindu-l şi
încurajându-l.
 Activitatea de diferenţiere trebuie orientată spre acele aspecte care influenţează
randamentul şcolar. Orice activitate de diferenţiere a instruirii trebuie să pornească
întotdeauna, de la sesizarea trăsăturilor, dar şi a deosebirilor dintre subiecţi manifestate pe
mai multe planuri. Aceste trăsături îi diferenţiază pe copii reprezentând operaţia iniţială,
premisă a oricărei acţiuni de tratare diferenţiată , astfel educatoarea va şti cum să-şi orienteze
intervenţia educativă, adaptând-o în raport cu trebuinţele fiecăruia, dar şi pentru dezvoltarea
sentimentelor favorabile apartenenţei la grup. Nu trebuie uitat nici faptul că există situaţii în
care grupul de copii este eterogen, ca nivel de pregătire datorat faptului că unii vin direct în
grupa pregătitoare, alţii frecventează neregulat grădiniţa sau situaţiile unde sunt grupe
combinate. O altă clasificare a grupelor este cea a grupelor omogene care pot fi clasificate
la rândul lor în alte subgrupe: copii cu un nivel intelectual normal sau peste nivelul grupei şi
copii care au un ritm mai lent în gândire sau acţiune.
În cadrul activităţilor pe grupe sarcinile de lucru administrate fiecăreia din cele două
grupe omogene sunt diferenţiate dar echivalente în obiectivele propuse faţă de grupele
eterogene unde sarcinile sunt diferenţiate dar neechivalente. Prin organizarea învăţământului
diferenţiat se pot urmări două obiective: pe de o parte, copiii cu aptitudini deosebite îşi
însuşesc cunoştinţe mai multe decât prevede programa, iar cei mijlocii şi cei mai slabi îşi
însuşesc mai multe cunoştinţe decât dacă n-ar fi fost ajutaţi prin teme diferenţiate , ajungând
astfel ca şi ei să corespundă cerinţelor programei. Activitatea diferenţiată, alături de
activitatea frontală, oferă posibilitatea de a obţine cele mai bune rezultate în munca didactică:
deprinderi temeinice de muncă intelectuală, cunoştinţe asimilate precis şi capacitatea de a le
aplica în practică, dezvoltarea corespunzătoare a proceselor psihic. În activitatea practică, s-a
constatat că pe lângă folosirea unor metode active, euristice, la rezultate bune se ajunge şi
prin îmbinarea judicioasă a muncii frontale cu munca diferenţiată. Activitatea diferenţiată ,
alături de activitatea frontală, oferă posibilitatea de a obţine cele mai bune rezultate în munca
didactică: deprinderi temeinice de muncă intelectuală, cunoştinţe asimilate precis şi
capacitatea de a le aplica în practică, dezvoltarea corespunzătoare a proceselor psihic. În
activitatea practică, s-a constatat că pe lângă folosirea unor metode active, euristice,la
rezultate bune se ajunge şi prin îmbinarea judicioasă a muncii frontale cu munca diferenţiată.
La matematică, mai mult decât la orice altă disciplină, se formează nivele de gândire
şi ritmuri de lucru foarte variate, uneori chiar specifice fiecărui individ. Folosirea modului de
învăţământ individual şi mai ales a muncii diferenţiate, alături de activitatea frontală, oferă
posibilitatea de a obţine cele mai bune rezultate în munca didactică: deprinderi temeinice de
muncă intelectuală, cunoştinţe asimilate precis şi capacitatea e a le aplica în practică,
dezvoltarea corespunzătoare a proceselor psihice. Utilizarea fişelor este un procedeu care
permite fiecărui copil să execute o muncă personală mai bine adaptată posibilităţilor sale
intelectuale. Fişele pot fi aplicate cu condiţia să cuprindă sarcini care să nu depăşească
nivelul de înţelegere a copiilor, particularităţilor lor psihice şi cerinţele programei şcolare, care
trebuie concepute, structurate, integrate, corectate şi valorificate în lecţie.
Fişele matematice pot fi folosite în etapa reactualizării cunoştinţelor însuşite anterior,
în pregătirea copiilor pentru asimilarea cunoştinţelor noi, în fixarea şi evaluarea lor. Fişele de
lucru pot fi concepute în aşa fel încât să aibă o formă atractivă(culoare, desene) iar gradarea
lor nuanţată a dificultăţilor pot transforma fişele de exerciţii într-o activitate plăcută copiilor.
Din activitatea mea la grupă am constatat că fişele sunt rezolvate cu multă plăcere şi chiar
sunt aşteptate cu multă nerăbdare, astfel matematica pentru copiii preşcolari poate deveni o
activitate plăcută şi interesantă.
Consider că activităţile matematice diferenţiate oferă cadrul adecvat pentru folosirea
creativităţii oricărui cadru didactic, în condiţiile realizării cerinţelor programei şi asigură
totodată formarea aptitudinilor de şcolarizare a copiilor.
Educatoarea în funcţie de rezultatele evaluării formative va identifica componenţa
grupelor de nivel după gradul de asimilare a cunoştinţelor. Colectivul de copii se diferenţiază
de regulă pe 3 nivele: minim, mediu, maxim.
 Munca independentă în grupuri omogene constituie principalul mijloc pentru tratarea
diferenţiată a copiilor,determinant fiind nivelul realizării obiectivelor propuse,
comportamentului aşteptat, probele de progres. Voi prezenta modele de sarcini diferenţiate, la
grupa mijlocie,în cadrul activităţii de predare a numărului 5 pentru fiecare grup omogen.

Grupa I (nivel minim)

Desenează pe etichetă „tot atâtea”
linii câte elemente sunt în mulţime.
Colorează „tot atâtea” ouă vesele
cât arată cifra.

Grupa II(mediu)
Completează numărul de
elemente din mulţime,aşa încât să
fie”tot atâtea”cât arată cifra.
Desenează „tot atâtea”cercuri câte
elemente are prima mulţime,apoi
asociază cifra corespunzătoare.

Grupa III (nivel de performanţă)

Colorează cu albastru şirul cu”tot
atâtea”elemente câte cercuri sunt
pe etichetă şi asociază cu cifra
corespunzătoare.
Colorează cu verde cu un element
mai puţin decât numărul
cercurilor de pe etichetă şi
asociază cu cifra
corespunzătoare.

Bibliografie:

1. Dodge D.Programa creativă pentru vârstele mici,Washington DC,1993.

2.Neagu Mihaela, Beraru Georgeta, Activităţi matematice în grădiniţă, Iaşi, Editura Polirom,
1997,Pag.85-91.
3.Revista învăţământul preşcolar,Nr.1-2/ 2000,Bucureşti,Pag.150-154.
4.Revista învăţământul preşcolar, Nr. 3-4/1995, Bucureşti, Pag.106.