IET,,Izvoraș”satul Musteața

Ședință cu părinții:

Coordonator ANET:Antoci N.

2022
TEMA: VIOLENȚA ÎN FAMILIE
OBIECTIVE:
. Să definească noțiunea de violență;
. Să indentifice tipurile de violență și consecințele lor;
. Să ofere soluții constructive de prevenire a violenței în familie.
Timp : 50 min
Materiale : foi A4, carioci, postere.
AGENDĂ :
1.Activitatea ,, Spargerea gheții”
2.Deducerea noțiunii ,,VIOLENȚĂ”.
3.Tipurile de violență.
4. ,,Violența în familie”
5. Pînza de păianjen : ,,Un pas spre non-violență. ”
6.Activitatea ,,PĂPUȘA”.
7. ,,3 DE CE ? ”.

Etapa Conținutul ativității(totul va fi prezentat în PPt) Evaluare

E Activitatea ,,Spargerea gheții”
V În sală sunt fișe scrise cu expresii cu caracter
O pozitiv/negativ și imagini la fel cu caracter
C negativ/pozitiv.Părinții citesc toate frazele ,privesc
A imaginile apoi selectează una care i-a fost spusă cel mai des
R in copilărie de familia s-a.
E Expresii frumoase: Te iubesc; Esti un copil minune;
A Tu esti mindria noastra; Cum a fost azi la gradiniță?; Ne
mândrim cu tine.
Expresii cu caracter negative: Esti o proastă; Mii rușine cu
tine; Mai bine nu te-nășteai;
închide gura; M-am săturat de tine.
După ce ne asigură m că toți au câ te o fișă ,îi rugă m să
formeze un cerc.
Analiza activității:
1.Rostiți cu voce tare fraza aleasă/imaginea.
2.Cine vă adresa aceste cuvinte și în ce moment ?
3. Cum va-ți simțit atunci?
4.Credeți că această fraza v-a influiențat viața? Cum?
5.Cât de des folosiți această frază în cominicarea cu copilil
dvs.?
MOTTO : ,,Noi, cei mari, uitam adesea ca am fost copii. Și
lucrul acesta ar trebui să ni-l aducem aminte, mai ales când
ne găsim în fața copiilor.”
6.Ce emoții v-au trezit aceste imagini?
7.Ce reprezinta ele? Sunt imagini reale?
8. Ce idei/gânduri v-au venit privindu-le la începutul
activității?

R Deducerea noțiunii„VIOLENȚA”
E
A
L
I VIOLENȚA ESTE
Z
A
R
E
A

S
E
N
S
U
L VIOLENȚA-acțiune brutală însoțita de agresivitate,furie,
U nestăpînire, în vorbe și în fapte, care provoacă durere și
I suferința, aducând cu sine încălcarea drepturilor omului și a
legii. Violența este și atunci când cineva te amenință că te
va lovi sau va face rău altcuiva.
Tipurile de violență
Violenţa în familie este orice act vătămător, fizic sau
emoțional, care are loc între membrii unei familii. Și copiii
sau tinerii pot avea, între ei, relații marcate de violență.
Violenţa domestică poate avea loc în orice familie şi în
orice casă în care există o persoană violentă.
Violenţa domestică poate fi de mai multe tipuri:
Abuzul fizic înseamnă să-i provoci unei persoane durere
prin pălmuire, îmbrâncire, lovire cu mâna, piciorul sau cu
alte obiecte etc.;
Cel mai des, abuzul fizic presupune:
 Bătăi cu mîna sau cu un obiect (furtun, cablu, vargă)
aplicate pe oricare parte a corpului
 Scuturarea copilului.
 Punerea copilului în genunchi.
 Legarea copilului, scuturarea sau lovirea lui de
obiecte.
 Trasul de păr şi de urechi.
 Provocarea arsurilor sau otrăvirea.
 Expunerea la munci grele, care depăşesc capacităţile
fizice ale copilului,
Abuzul emoţional are loc atunci când unei persoane i se
spun lucruri care o fac să se se simtă înfricoșată, amenințată
sau umilită, pentru ca, în consecință, să se simtă prost. De
exemplu, să-i spui permanent cuiva că este prost, urât, etc;
Controlul comportamentului este, la fel, o formă a
violenței, și are loc atunci când o persoană este împiedicată
cu forța să se comporte liber. Putem vorbi de controlul
comportamentului când unui bărbat/unei femei i se interzice
să-și vadă rudele şi prietenii, să se angajeze la serviciu sau
să folosească banii așa cum crede de cuviință.
Neglijarea necesităţilor copiilor se întâmplă atunci când
copilul este lăsat fără supraveghere, nu este hrănit, spălat,
protejat de către părinţi sau îngrijitori. De asemenea, copiii
sunt neglijaţi atunci când părinţii nu le asigură dreptul la
educaţie, dezvoltare şi asistenţă medicală.
Cele mai grave forme de neglijare sunt:
 Neasigurarea alimentaţiei adecvate nevoilor de
 dezvoltare ale copilului
 Neasigurarea îmbrăcămintei adecvate
 Dezinteresul faţă de starea de sănătate a copilului
 Locuinţă cu spaţiu şi igienă necorespunzătoare
 Supraveghere insuficientă
 Lipsă de preocupare pentru educaţia copilului
 Privarea copilului de afecţiune
 Abandonul copilului.

Abuzul sexual în familie se întâmplă mai rar decât alte

tipuri de abuz, dar are consecinţe mult mai grave. Presupune
atingeri indecente, comportament cu caracter sexual,
întreţinerea forţată a raporturilor sexuale între părinţi, dar şi
orice raport sexual între părinţi şi copii, fraţi şi surori, rude
maturi şi copii.
Părinții redau informația asimilata printr-o schema grafică.
Evaluare
Se prezintă la tabla posterele.
orala
,,Violența în familie”
Vizionarea unui scurt metraj în care sunt expuse
consecințele violenței în familie.
Discuții pe baza filmulețului.
Pînza de păianjen :
,,Un pas spre non-violență. ”
1.Stabilirea cauzei apariției violenței în familie.
Motivele frecvente pentru care copiii se comportă urât:
A)DORINŢA DE A FI ÎN CENTRUL ATENŢIEI
Dacă copilul nu primeşte suficientă atenţie din partea
părinţilor, necesară pentru o dezvoltare armonioasă şi un
echilibru emoţional, el găseşte modalitatea de a se face
observat – neascultarea. Nu este plăcut să fii pedepsit, în
schimb atenţia mult aşteptată – este obţinută!
Acordaţi atenţie suficientă copilului Dvs.!

B) LUPTA PENTRU AUTOEXPRIMARE

Mulţi părinţi impun copiii să facă anumite lucruri, deoarece
cred că aşa este cel mai bine sau invers – împiedică copii să-
şi realizeze anumite idei. De fapt, aceşti părinţi uită că
tendiţa spre libertate apare la copii foarte devreme şi se
manifestă prin: „Eu singur”, „Eu pot”, „Eu vreau”. Atunci
când li se interzic copiilor prea des unele lucruri, li se fac
mereu observaţii sau critici – ei se revoltă şi se
încăpăţinează.
Aveţi încredere în copilul Dvs. şi permiteţi-i să se
manifeste!
 C) DORINŢA DE RĂZBUNARE
Se întâmplă că, uneori, copiii se supără pe părinţi din
diferite motive (atenţia mai mare la frăţiorul mic, divorţul
părinţilor, certurile din familie, observaţiile şi pedepsirea
copilului). De fapt, în adâncul sufletului copilul suferă, însă
această suferinţă se manifestă ca neascultare, încăpăţinare
sau comportament rebel. Mesajul acestui comportament
este: „Voi m-aţi făcut să mă simt rău. Atunci şi vouă să vă
fie rău!”
Comunicaţi des cu copilul Dvs. şi nu-l ignoraţi din cauza
problemelor care le aveţi!

D) Pierderea încrederii în sine

Acumulând critici în adresa sa (că nu spune sau nu face
ceva bine, că nu poate să realizeze ceva de unul singur),
copilul poate gândi „Dacă oricum nu reuşesc, de ce să mai
încerc?”. Astfel, copilul devine indiferent faţă de tot ce se
întâmplă în jurul lui.
Încurajaţi copilul în tot ce face! El descoperă lumea şi
învaţă!

Propuneti câte trei strategii din partea grupului de

prevenire a violenței în familie.
De exemplu : nu exista motiv pentru care copilul să fie
bătut,etichetat,insultat, harțuit, abuzat sexual; să avem
încredere în copilul nostru; să le oferim sprijin atunci când
solicita ajutor.

R Activitatea ,,PĂPUȘA”.
E Pe o foaie A2 este desenat o papușă.(copil..)
F 1.Părinții adreseaza cuvinte frumoase papușii.
L 2.Papușa trece din nou prin mânile părinților doar că de data
E aceasta vor adrese expresii urâte, rupând câte o bucata de
C foaie.
Ț 3.Al treilea cerc din nou se trece papușa,însa se vor lipi
I bucățile rupte formulând și o scuza pentru vorbele urâte
E adresate recent.
-Cum este papusa? Ce s-a schimbat?
-E la fel ca la început? Ce ar putea simboliza semnele de pe
corpul papușii?
-Ce se întîmplă cu copii noștrii când sunt numiți urât?
-Ce semne rămân în sufletul lor?
 ,,3 DE CE ? ”.
1.De ce „ NU ” violenței în familie?
2.De ce ?
3.De ce ?

E TEMA PENTRU ACASA:

X 1.Pe parcursul unui saptamâni încercați să înlăturați
T motivele comportării urâte din partea copilor dvs.
I 2.Înlocuiți expresile cu caracter negativ cu cele cu caracter
N pozitv.
D Observați care vor fi schimbările.
E Copiii învaţă ceea ce trăiesc!
R „Dacă trăiesc în critică şi cicăleală, copiii învaţă să
E condamne.
Dacă trăiesc în ostilitate, copiii învaţă să fie agresivi.
Dacă trăiesc în teamă, copiii învaţă să fie anxioşi.
Dacă trăiesc în încurajare, copiii învaţă să fie
încrezători.
Dacă trăiesc în toleranţă, copiii învaţă răbdarea.
Dacă trăiesc în laudă, copiii învaţă preţuirea.
Dacă trăiesc în acceptare, copiii învaţă să iubească.