De ce începe copilul să mintă?

Orice părinte îşi pune câteva întrebări fundamentale în faţa primelor minciuni spuse de copilul
său. Prima chestiune pe care doreşte s-o lămurească este motivaţia ascunsă a minciunii. Cu alte
cuvinte, "de ce mint copiii?". Dar mai sunt şi alte dileme fireşti: "Copilul minte sau relatează într-o
manieră subiectivă un eveniment?", "La ce anume serveşte minciuna?". Şi orice părinte se întreabă ce
trebuie făcut atunci când copilul minte.

Motivele minciunii
Înainte de orice, este bine de ştiut că, în jurul vârstei de patru-cinci ani, minciuna copiilor este
un semn al sănătăţii emoţionale. Ei trebuie să-şi pună la lucru fantezia prin aceste mici istorii
imaginare. Dincolo de aceasta vârstă, apar o mulţime de posibile cauze ale minciunii...
 Cel mic face o prostie şi acuză pe altcineva. Atunci când face un lucru rău, copilul are
sentimentul că a acţionat greşit şi încearcă să se disculpe pentru a rămâne un copil bun. Astfel,
proiectează asupra altcuiva responsabilitatea gestului său.
 Vrea să se protejeze de acuzaţii sau pedepse. Îşi doreşte să fie în continuare plăcut de cei din
jur şi acţionează ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. La teama de a se simţi "rău" se adaugă
frica de pedeapsă. Cu cât teama faţă de reacţia părinţilor este mai mare cu atât minciuna va fi
mai mare.
 "Se dă mare".  Mai există minciunile care iau aspectul unei poveşti fantastice, gândite pentru a-
i impresiona pe cei din jur - pe colegii de joacă, pe prietenii de la grădiniţă etc. pentru că nu
poate avea ceea ce îşi doreşte, pentru că se ştie mic şi lipsit de puteri şi mai ales pentru că vrea
să fie admirat, copilul inventează întâmplări în care el este eroul principal. Aceste scenarii nu
au nimic supărător. Mai târziu, ele se vor numi idealuri, şi nu vor mai fi povestite la timpul
trecut, ci la viitor.
 În unele momente, copilul simte nevoia de a contrazice ceea ce spun părinţii, prezentând o
variantă diferită a unei întâmplări sau eveniment. Este numai un joc, în care trebuie să intraţi cu
umor şi tact, pentru a nu tensiona situaţia. Când nu li se face pe plac, cei mici pot deveni
încăpăţânaţi.
 Dacă familia sau anturajul este prea exigent cu privire la educaţia sa şi la regulile de
comportare, copilul poate minţi ca să scape de aceste constrângeri.

1
  De asemenea, copilul mai poate inventa poveşti ca să-şi arate nevoia de autonomie. Minciuna
sau fantezia (de multe ori acestea se confundă) este regatul său secret, unde se retrage şi
trăieşte ca un rege.
 Dacă familia sau anturajul este prea exigent cu privire la educaţia sa şi la regulile de
comportare, copilul poate minţi ca să scape de aceste constrângeri.
 De asemenea, copilul mai poate inventa poveşti ca să-şi arate nevoia de autonomie. Minciuna
sau fantezia (de multe ori acestea se confundă) este regatul său secret, unde se retrage şi
trăieşte ca un rege.

 Nu-l culpabilizaţi şi nu-l judecaţi aspru. Amintiţi-vă că şi dumneavoastră aţi fost copii.
 Nu vă enervaţi. Acest lucru nu rezolvă nimic, dimpotrivă.
 Spuneţi-i că-i dezaprobaţi comportamentul, dar evitaţi confruntările.
 Încercaţi să înţelegeţi cauzele care l-au făcut să mintă.
 Nu insistaţi să vă spună adevărul. Se va închide în sine şi va comunica şi mai puţin cu
dumneavoastră.
 Îi puteţi spune că îl înţelegeţi, că nu-i uşor să spui adevărul, dar că nu-l veţi pedepsi dacă
încearcă.
 Asiguraţi-l că-l iubiţi în continuare, orice ar fi făcut.
 Folosi/i mici scenarii sau poveşti pentru a aborda problema.

Sursa: www.ghidul-parintilor.ro