Stabilirea unui program sănătos de pregătire şi recreere pentru şcolari

Adaptarea şcolară a elevilor este uneori interpretată în sens restrictiv prin raportare la acţiunile
pedagogice necesare în anumite împrejurări concrete: intrarea elevului în clasa I (sau într-un nou ciclu
de instruire), pregatirea elevului în conditţile unei noi discipline de studiu; sprijinirea elevului cu
deficienţe în activitatea de învăţare.
Adaptarea şcolară presupune creşterea treptată a cerinţelor formulate faţă de elev, cât şi a
dimensiunilor personale ale acestuia. Ea poate fi analizată, pentru fiecare elev în parte ţinând cont de o
serie de indicatori relaţionali-valorici precum: integrarea in grup, perceperea pozitivă a grupului şcolar
(clasa), perceperea pozitivă a elevului de către grup, asimilarea unor valori corespunzătoare vârstei.
Se consideră că pentru evoluţia grupului chiar şi certurile dintre membrii săi au importanţă şi exprimă
evoluţia sociabilităţii celor care îl compun. Copilul cu o bună evoluţie psihică se integrează la timp şi
uşor grupului.
Părinţii au un rol semnificativ în adaptarea şcolară a copilului, în sensul că oricât de încărcat ar
fi programul zilnic al părinţilor, ei nu trebuie să omită niciodată să manifeste interes pentru prestaţia
şcolară a copilului şi trebuie să valorizeze eforturile copilului.
În timpul perioadei şcolare mici, memorarea conoaşte o importantă dezvoltare şi se
conţtientizează ca activitate intelectuală fundamentală în învăţare, iar repetiţia devine suportul ei de
bază.
Treptele copilăriei sunt treptele devenirii adultului în plan profesional, social, individual. Din
aceste motive, la vârstele mici, prin activităţi specifice, se urmăreşte stimularea şi formarea de
comportamente cât mai apropiate de cele necesare funcţionării optime a adultului în condiţiile extrem de
schimbătoare ale mediului (scopul educaţiei).
În copilărie, demersurile adaptative se discută in raport cu funcţionarea optimală a copilului, în
special, aceasta se leagă de adaptarea şcolară considerată ca indice de utilitate imediată, de
compatibilizare cu socialul a competenţelor dobandite dar mai ales, din perspectiva semnificaţiilor, a
efectelor lor în raport cu vârsta adultă.
Adaptarea şcolara presupune acomodarea elevului la sarcinile pe care i le impune procesul de
învăţământ.

1
 Criteriile de evaluare a adaptarii şcolare vizează capacitatea elevului de integrare în activitatea
didactică şi în viaţa comunităţii. Această capacitate valorifică următoarele categorii de factori
favorizanţi:
a) reuşita şcolară, care reprezintă un indicator cu o sferă mai largă decât adaptarea şcolară
(adaptarea şcolară fiind premisa reuşitei şcolare);
b) acomodarea şcolară la cerinţele comunităţii şcolare (colectiv didactic, clasa de elevi,
microgrupuri formate etc), aflate în continuă ascensiune;
c) maturitatea şcolară, care presupune valorificarea deplină a nivelului de dezvoltare biologică,
psihologică, socială şi culturală specifică vârstei şi treptei de învăţământ respective;
d) orientarea şcolară adecvată resurselor interne (intelectuale-nonintelectuale) şi externe
(cerinţele familiei şi ale mediului social) existente sau aflate într-o anumită linie de evoluţie;
e) (re)orientarea şcolară specială, determinată de imposibilitatea rezolvării pedagogice a unor
cauze obiective, instabilitate psihomotrică, tulburări comportamentale.
În realizarea obiectivelor propuse în procesul instructiv-educativ elevul trebuie, să se conformeze
cerinţelor, sarcinilor învăţămantului, adică să-şi însuşească cuantumul de informaţii prevăzute şi să-şi
formeze deprinderile şi priceperile necesare. La şcoală el începe să înveţe cum se învaţă în general, dar
şi procedurile speciale învăţării fiecărei dsicipline şcolare. Copilul va învăţa cu atât mai temeinic şi în
consecinţă se va adapta cu atât mai bine cu cât el acceptă mai rapid metodele şi mijloacele de
învăţămant. În prima clasă, micul şcolar trebuie să se obişnuiască cu noul învăţător chiar şi cu localul
(exterior şi interior) al şcolii, cu noii colegi, să se adapteze circumstanţelor proprii situaţiei din clasă, în
care multe comportă unele schimbări imprevizibile. El trebuie să nu intre în dezacord cu regulile de
convieţuire din mediul şcolar, ştiind că adaptarea şcolară optimă nu poate fi realizată decat în condiţiile
unui climat şcolar oportun.
Părinţii trebuie să fie în permanaţă alături de copiii lor şi să le asigure cadrul şi condiţiile
necesare unei învăţări eficiente. Ei trebuie să-i înveţe pe copii să respecte un program de învăţare,
odihnă şi recreere adecvate.
Camera de lucru a copilului nu trebuie sa aibă elemente de distragere a atenţiei (stingeţi
calculatorul şi televizorul, telefonul pe silent, etc.). Aceşti distractori sunt mult mai atractivi în
momentul în care copilul are de făcut o sarcină monotonă, aşa că trebuie sa îi ţinem deoparte de
influenţa lor. Spaţiul trebuie să fie bine iluminat, bine aerisit, fără zgomote deranjante, iar poziţia
copilul pe scaun să fie corespunzătoare (o poziţie prea comodă invită la visare, pe când una prea
incomodă este obositoare).
Temperatura optimă este 22-24 grade Celsius vara, iar iarna 18-20 grade Celsius. Lumina nu
trebuie să fie slabă, dar şi lumina strălucitoare oboseşte vederea şi scade randamentul. 
2
 Alimentaţia este foarte importantă în învăţare: trebuie să fie cât mai naturală şi bogată în
vitamine. Complexul de vitamine B măreşte capacitatea de concentrare, funcţiile mintale  şi IQ-ul. S-
a constatat ca majoritatea celor cu probleme de învăţare nu acordă o importanţa cuvenită micului dejun.
Dar şi o masă extrem de încărcată îl face pe om inapt pentru munca intelectoală o bună vreme (sistemul
digestiv acaparând cam 60% din energia nervoasă disponibilă) de aceea nu este bine să înveţi imediat ce
ai terminat de mâncat.
Somnul: se ştie că dacă un om poate trăi fără hrană o lună, 2-3 zile de nesomn duc la tulburări
psihice iar dacă o noapte nu dormi bine a doua zi "nu eşti bun de nimic". Necesarul de somn este, pentru
copii de 7 ani, 12 ore de somn, iar pentru cei de 8-11 ani - 11 ore. 
Fiecare copil are ritmul propriu de activitate dar se ştie că există ritmuri zilnice, săptămânale şi
anuale care se regăsesc la majoritatea persoanelor. 
În timpul anului, capacitatea de muncă intelectuală este mai mare toamna, la începutul iernii şi la
sfârşitul primăverii, aşa că va trebui să avem în vedere aceste lucruri pentru planificarea studiului pe
termen lung pentru un examen. 
În cursul săptămânii, capacitatea de învăţare este mai redusă lunea şi sâmbăta, creşte luni, marţi,
miercuri şi începe să scadă iar de joi până sâmbata. 
Pe parcursul unei zile, maximul activităţii intelectuale este între orele 9-13, scade între 13 şi 15
şi începe să crească după circa o oră şi jumatate de la masa de prânz, atingând un nou maxim între orele
16-20.    

Consilier şcolar,

Militaru Ana-Maria