"Copiii ti nu sunt copiii ti.

Ei sunt fiii i fiicele vieii care tnjesc dup ea nsi.

Ei vin prin tine, dar nu de la tine,
i dei ei sunt cu tine, totui ei nu-i aparin.
Poi s le dai dragostea ta, dar nu i gndurile tale,
Pentru c ei au propriile lor gnduri.

Poi s le adposteti trupurile, dar nu i sufletele,

Pentru c sufletele lor locuiesc n casa viitorului,
Pe care tu n-o poi vizita, nici mcar n visele tale.
Te poi lupta s fii ca ei, dar nu ncerca s-i faci ca tine
Pentru c viaa nu zbovete n ziua de ieri.

Tu eti ca arcul din care copiii ti pleac ca nite sgei vii.

Arcaul vede inta de pe calea ctre infinit,
i-i d i ie puterea s vezi ct de departe poi ajunge.
Se ncordeaz cu tine, cu puterea Lui, aa nct sgeile s zboare iute i departe;

Las ca ncordarea ta n minile arcaului s fie spre bucurie,

Cci aa cum i iubete sgeata care zboar,
tot astfel El iubete arcul care este stabil."

Profetul, de KAHLIL GIBRAN