Promovarea imaginii şcolii prin activităţi extraşcolare

Obiceiurile, datinile, tradiţiile, portul popular sunt elemente care ne definesc ca popor şi ne
identifică peste graniţe. Una din caracteristicile poporului nostru este bogăţia obiceiurilor
tradiţionale. Acestea se cer a fi cunoscute pentru ca valorificarea lor să nu rămână superficială, ci să
poată fi descoperită în esenţa sa, descifrându-i sensurile şi semnificaţiile.

În Zona Dornelor s-au creat, dezvoltat şi transmis nenumărate obiceiuri, forme de

manifestare spirituală, care au darul de a reînvia trecutul, de a înţelege modul de viaţă a strămoşilor
noştri, de a conştientiza gradul de cultură şi civilizaţie şi a transmite elevilor gustul pentru etnic,
cultural şi estetic. Această moştenire spirituală trebuie transmisă mai departe elevilor prin cultivarea
dragostei şi a respectului faţă de tradiţii, prin familiarizarea acestora cu datinile şi tradiţiile păstrate
în timp de către oamenii locurilor, prin practicarea acestor obiceiuri la diferite activităţi şcolare şi
extraşcolare.

Datinile românilor sunt diferite de la o zonă la alta, însă tocmai acest aspect ne
individualizează, ne face mai frumoşi, mai interesanţi,
originali. Poporul român a fost mereu un popor de
oameni credincioşi, în esenţă ortodocşi, tocmai de
aceea, marea majoritate a obiceiurilor relaţionează cu
sărbătorile religioase (Sf. Andrei, Sf. Nicolaie,
Crăciunul, Boboteaza, Sf. Ioan etc).

Datinile de iarnă încep de obicei la Sf. Nicolae şi se

termină, în ianuarie, la Sf. Ioan. Aceste tradiţii de
sărbători sunt aşteptate cu nerăbdare deoarece ne umplu
sufletul de bucurie şi ne fac să simţim că suntem, cu adevărat, în sărbătoare.

Dacă i-am învăţa pe elevii noştri strigături strămoşeşti, cântece bătrâneşti, versuri vechi ce
fac parte din dansul străbunicilor noştri, făcându-i să înţeleagă că momentul prezent este valoros
doar în sărut cu trecutul, înseamnă că am născut în străfundul fiinţei lor cele mai nobile sentimente,
cele mai alese trăiri. Tradiţia face parte din istoria unui popor tocmai de aceea un popor care nu-şi
cunoaşte istoria este un popor sortit pieirii. De asemenea tradiţia însemnă bucurie, înseamnă
întoarcerea la vârsta eternei copilării. Obiceiurile ne favorizează legătura cu trecutul copilăriei
noastre, ne face să trăim momente unice a căror valoare le-am pierdut sau uitat, peste care s-a aşezat
tăcut, negura nepăsării.

Trăim într-un ritm alert şi într-un prezent în care părinţii nu mai au timp să-şi educe copiii în
spiritul tradiţiilor, de aceea şcolii îi revine un rol esenţial în a deprinde elevii cu valorile, datinile,
credinţele strămoşeşti. Protejarea bunurilor culturale din mediu rural tradiţional trebuie să conţină o
componentă fundamentală, cea a cântecelor şi jocurilor populare, a datinilor strămoşeşti, a portului
şi graiului neaoş, a folclorului în general. Educarea copilului în spiritul bunătăţii, înţelegerii,
toleranţei, întrajutorarea reciprocă, reprezintă o operă plină de dăruire prin care profesorul, alături
de familie, de preot ca slujitor al credinţei, îi asigură copilului deschiderea spre societatea umană,
spre evoluţia ei. De asemenea, învăţarea în spiritul valorizării culturii locale, a dragostei şi
respectului pentru averea înaintaşilor, pentru civilizaţia satului şi pentru importanţa familiei trebuie
1
să devină parte constitutivă a procesului de socializare atât în familie cât şi în şcoală. Apărarea
propriei identităţi, promovarea cinstei, respectului, ospitalităţii, omeniei, a dragostei de frumos, se
realizează doar păstrând şi dezvoltând patrimoniul moral-educativ tradiţional, averi căpătate de-a
lungul timpului prin trudă, inspiraţie şi răbdare.

Şcolii, ca principal agent de educaţie, îi revine rolul de a înarma tinerii cu simţ critic, cu
capacitatea de a înţelege şi răspunde adecvat diverselor provocări din partea societăţii, de a deveni
tot mai mult agenţi ai propriei formări. În acest sens, observăm că, în ultimul timp, politicile din
domeniul educaţiei pun accent deosebit nu numai pe dezvoltarea capacităţii educabililor de a se
adapta la schimbări, ci şi pe capacitatea acestora de a se pregăti pentru schimbare,
responsabilizându-se, pentru a deveni buni cetăţeni. În şcoală, în activităţile şcolare şi extraşcolare,
profesorul poate valorifica elemente legate de frumoasele obiceiuri şi tradiţii strămoşeşti prin
serbări şcolare, concursuri, parteneriate cu diferite instituţii, activităţi realizate cu ocazia celebrării
anumitor zile (1 Decembrie, 24 Ianuarie, Ziua Iei, Sf. Paşti, Dragobete, etc), dar şi în activităţile
educative extra-curriculare (trupa de teatru, ansamblu folcloric ş.a).

Serbarea de
Crăciun. Serbarea şcolară
reprezintă un mijloc prin
care se dezvoltă
creativitatea şi imaginaţia
elevului. Inovarea şi
creativitatea sunt
considerate competenţe
cheie pentru evoluţia
personală şi socială,
competenţe care oferă
independenţă şi libertate
de gândire. Prin
conţinutul serbării şcolare
îi ajutăm pe elevi să
înţeleagă mesajul şi
semnificaţia acestor datini, prin faptul că le putem adapta atât particularităţilor de vârstă cât şi
aptitudinilor artistice individuale. În aceste împrejurări deschidem porţi spre trecut prin care copiii
păşesc sfios spre o lume a cântecului, a dansului, a poeziei, a poveştilor, anecdotelor, proverbelor şi
zicătorilor, a strigăturilor şi jocurilor populare, acestora oferindu-li-se posibilitatea de a cunoaşte
bogăţia şi frumuseţea folclorului, delicateţea graiului şi diversitatea tradiţiilor şi obiceiurilor
româneşti.

Textele populare care sunt rostite cu prilejul anumitor sărbători (sorcova, pluguşorul,
colindele, uratul, semănatul), transmit urări de bine şi belşug pentru anul ce vine, deschid atmosfera
de sărbătoare şi binecuvântare creştinească, aduc miros de bunătate, prietenie şi voie bună. Cu
această ocaziei elevii îşi dezvoltă vocabularul îmbogăţindu-l cu expresii populare, strigături,
scrutează tainele limbii şi îşi însuşesc nestemate din înţelepciunea populară. Multă vreme, datinile
legate de aceste evenimente nu au mai fost respectate, rupându-se treptat legătura cu trecutul. Astăzi
avem libertatea să ne bucurăm de frumuseţea acestor sărbători, dar avem şi datoria să scoatem la

2
lumină bogăţia rânduielilor străbune, aşa cum au fost cântate şi rostite de veacuri, pe la casele
româneşti.

În acest an, la serbarea de Crăciun, am ales să pun în scenă o şezătoare folclorică, pe care
am adaptat-o zonei şi specificului naţional. Colindele şi cântecele pe care le-am folosit se găsesc în
antologiile publicate din 1990 încoace. Scena a luat aspectul unei case țărănești, fiind împodobită cu
icoane vechi, ştergare, traistă agățată în cui, masă cu fețe de masă cusute cu modele naționale, căni
și farfurii din lut, obiecte specifice prelucrării lânii:caierul şi furca de lâna, fuiorul, fusul, pieptenele,
vârtelniţa, druga,
răşchitorul, sucala,
scărmănătorul, cârligele,
andrelele, croşetul, acul şi
aţa, coșuri cu gheme și
sculuri pe care fetele le vor
depăna, bănci, covoare
țărănești și alte obiecte
specifice zonei Bucovinei.
Şezătorile, după cum le
arată şi denumirea în
tradiţia poporului nostru,
sunt reuniuni cu caracter
cultural-educativ, la care
copiii sunt antrenaţi şi
fiecare participant îşi dă
contribuţia cu ceea ce cunoaşte mai bine (o poezie, un cântec, ghicitori, interpretarea unor dansuri,
dramatizarea unor povesti). Şezătoarea este cu atât mai reuşită cu cât fiecare copil contribuie activ
la desfăşurarea programului ei. Aceasta trezeşte în conştiinţa copiilor sentimentele de dragoste de
patrie, de popor. Şezătoarea jucată a fost una mixtă în care femeile lucrează în aşteptarea feciorilor,
iar după venire flăcăii râd, glumesc şi le încurcă pe fete.

 Atmosfera de petrecere a fost întreţinută de glumele tinerilor, ghicitorile, vorbele de duh,

strigăturile şi versurile satirice, rostite mai ales de flăcăi, de poeziile şi cântecele rapsodului. S-au
rostit proverbe şi zicători, poveşti, legende şi snoave, s-au cântat colinde, s-a dansat hora .La acestea
s-au adăugat cântecele de lume şi de joc. În Bucovina, instrumentele muzicale specifice şezătorii
sunt fluierul, cobza şi vioara. Poezia colindelor este de o mare frumuseţe, degajând o atmosferă
plină de entuziasm în care sunt exprimate dorinţele şi năzuinţele oamenilor. A fost prezentă şi baba
Aglaia, asigurându-se astfel transferul valorilor tradiţionale, religioase, morale şi artistice de la o
generaţie la alta. Bătrânii au rolul de a da tinerilor sfaturi de viaţă, în vederea muncii, a comportării
în familie şi societate. Prezenţa lor este binevenită pentru bogata experienţă, pentru mărturiile
trecutului, pentru înţelepciune.

Prin interpretarea rolurilor şi pregătirea decorurilor am urmărit realizarea unui efect artistic
dar şi pedagogic, căutând un impuls pentru a trezi elevului dorinţa de a descoperi, cunoaşte, păstra
şi promova obiceiurile din strămoşi. Colindele, cântecul şi jocul popular (hora), îi antrenează şi îi
energizează atât fizic cât şi la nivel psihic. Este tonifiată gândirea şi memoria şi stimulată

3
creativitatea, imaginaţia, atenţia, relaţia cu ceilalţi. De asemenea se consolidează conexiunile
intergrupale, se dezvoltă încrederea în forţele proprii şi spiritul de toleranţă şi disciplină.

Valoarea deosebită a şezătorilor este determinată pe de o parte de conţinutul educativ al

materialului utilizat cât şi de calitatea artistică a acestuia, iar pe de altă parte modul de organizare şi
antrenare a copiilor într-o astfel de activitate, nu este altceva decât o metodă alternativă de
învăţământ. Prin această şezătoare am urmărit să formez copiilor unele trăsături morale, să-i învăţ
paşi de dans popular în concordanţă cu melodia, să primească şi să transmită frumuseţea artei
populare din generaţie în generaţie.
În concluzie, înlesnirea relaţiei elevilor cu acest univers valoric, prin implicare şi
explicare, reprezintă esenţa educaţiei pentru însuşirea valorilor culturale ale poporului nostru. Elevii
trebuie călăuziţi să-şi îndrepte atenţia spre substratul strămoşeşc de valori tradiţionale pentru a-l
înţelege, iubi şi răspândi. Folclorul românesc are o valoare inegalabilă, reprezentând sufletul
neamului nostru, tradiţia noastră vie, păstrată şi transmisă prin viu grai, este cel mai sfânt şi curat
lucru ce-l poate avea un român în inima lui. Identitatea românului.
Activitatea artistică, îndeosebi serbările şcolare, oferă prilej de organizare a unor situaţii
educaţionale bazate pe cooperare şi munca în grup, pe antrenarea elevilor în activităţi colective
favorabile pentru reliefarea personalităţii lor.

              Prof. PITICARIU SIMONA NICOLETA

LICEUL TEHNOLOGIC DORNA CANDRENILOR
JUD. SUCEAVA