TRADIŢIILE ŞI OBICEIURILE ÎN GRĂDINIŢA DE COPII

Profesor Ungureanu Elena

Seminarul Teologic “Mitropolitul Dosoftei”, structură G.P.N. ”Piticot”, Suceava

Obiceiurile şi tradiţiile unui popor reprezintă identitatea şi unicitatea acelui popor în lume.
Tradiţiile, obiceiul, portul şi folclorul sunt comori inestimabile ce definesc un popor, făcându-l
unic, statornic şi nemuritor în ciuda scurgerii timpului. Să-i învăţăm pe copii să preţuiască şi să
respecte obiceiurile şi traditiile în care s-au născut, să-i învăţăm să iubească meleagurile natale,
portul românesc şi pe români. Să le sădim în suflet aceste elemente definitorii ale identităţii
neamului românesc, fără de care nu am mai putea şti de unde venim şi cine suntem de fapt noi
românii pe acest pământ.
Să-i ajutam pe copii să înteleagă imensitatea tezaurului nostru folcloric în care arta populară
românească este o minunată oglindă în care se reflectă cu cea mai mare intensitate frumuseţea
României, istoria şi mai ales sufletul neamului. Începând cu obiceiurile prilejuite de fiecare
eveniment important din viata poporului, continuând cu frumoasele costume pe care le îmbracă în
aceste împrejurări si terminând cu cântecele, dansurile şi strigăturile nelipsite de la aceste datini,
izvorul lor este nesecat pentru cel ce vrea să le cunoască şi să le adune în mânunchi pentru a le dărui
din nou.
Valorificând frumuseţea tradiţiilor şi obiceiurilor populare în cadrul serbărilor cu preşcolarii
reuşim să înfrumuseţăm viaţa copiilor, îi ajutăm să cunoască tradiţiile românesti si rolul important
pe care-l au în viaţa oamenilor din cele mai vechi timpuri, modul cum aceste tradiţii au dăinuit peste
timp. Prin conţinutul serbărilor îi ajutăm pe copii să înţeleagă mesajul şi conţinutul acestor obiceiuri
populare, adaptându-le particularităţilor de vârstă şi aptitudinilor artistice individuale. Cu acest
prilej introducem copiii în lumea frumoasă a cântecului, dansului, poeziei, poveştilor, glumelor,
proverbelor, zicătorilor şi strigăturilor, a unor evenimente tradiţionale - Crăciunul, Paştele, Moş
Nicolae, etc - copiii având posibilitatea să cunoască frumuseţea şi bogăţia folclorului, diversitatea
tradiţiilor şi obiceiurilor româneşti, armonia limbii române. Textele cântecelor şi poeziilor, ale
colindelor, pluguşorului, sorcovei transmit urările de bine în legătură cu unele îndeletniciri străvechi
ale românilor: uratul, semănatul, păstoritul. Cu aceste ocazii copiii îşi îmbogăţesc vocabularul cu
expresii populare, proverbe, zicători, strigături, pătrund în tainele limbii materne şi în comorile
înţelepciunii populare.
Toate sărbătorile şi praznicele creştine ne vorbesc despre unele evenimente sau fapte din
viaţa Mântuitorului sau despre viaţa celor drepti. Sărbătoarea  Naşterii Domnului are o importanţă
deosebită, fiind sărbătoarea familiei, a părinţilor, a bunicilor şi în special a copiilor.
La vârsta preşcolară sunt greu de înţeles evenimentele petrecute de Crăciun, Bobotează,
Paste. Noi, educatoarele încercăm să transmitem din generaţie în generaţie, portul, graiul,
obiceiurile şi datinile aşa cum le-am moştenit de la străbuni.În grădiniţă aceste obiceiuri s-au păstrat
şi transmis noii generaţii printr-o suită de activităţi cara cteristice vârstei preşcolare. Prin
intermediul proiectelor tematice corespunzătoare, care abordează tema obiceiurilor şi tradiţiilor
locale şi nu numai, prin intermediul programelor artistice desfăşurate de copii, prin intermediul
şezătorilor, al dansurilor populare derulate în instituţia de învăţământ reuşim de fiecare dată să
pastrăm vie amintirea strămoşilor noştri şi să transmitem mai departe zestrea populara, tradiţiile pe
care şi noi le-am moştenit de la înaintaşii noştri.
Activităţile de observare, lecturare a unor texte cu mesaj caracteristic, aducerea în prim plan
a unor elemente de limbaj popular, precum şi derularea de vizite şi activităţi specifice la Muzeul
Satului sau la Muzeul de Istorie şi-au pus amprenta asupra micilor moştenitori ai valorilor patriei
noastre. Cântecele populare întâlnite la toate serbările antrenează, tonifică si energizează gândirea,
memoria, atenţia, imaginaţia, creativitatea, spiritul de disciplină, prietenia.
Serbările organizate în grădiniţă reprezintă o sursă de bucurii și satisfacții ce creează
copiilor o stare de bună dispoziție, favorabilă atât dezvoltării psiho-fizice cât și estetice. Serbarea de
Crăciun” cuprinde întotdeauna colinde, scenete legate de nașterea lui Iisus, dansuri populare, dansul
caprei sau al căluților, plugușorul sau sorcova..
Copiii interpretează diferite roluri: solist vocal, dansator, povestitor, formându-și sau
perfecționându-și o serie de abilități artistice.
Serbărilor cu preșcolarii reușesc să valorifice frumuseţea tradiţiilor şi obiceiurilor populare,
înfrumusețează viața copiilor, îi ajută să cunoască tradițiile românești și rolul important pe care-l au
în viața oamenilor sau modul în care aceste tradiții au dăinuit peste timp.
Şezătorile organizate cu diferite prilejuri îi ajută pe cei mici să cunoască îndeletnicirile bunicilor,
cultura tradiţională, obiceiurile pe care înaintaşii le aveau cu diferite prilejuri. În cadrul acestora
sunt inserate zicători, strigături, doine sau dansuri populare, obiceiuri populare, precum Drăgaica
sau Paparuda, scenete cu teme religioase-Nașterea, Învierea ș.a.Un rol important îl au chiar  bunicii
sau părinții care, pe lângă aportul adus la amenajarea spațiului cu obiecte populare vechi, pot
participa direct, având propriul rol: interpret, instrumentist, olar, țesător.
Copii înțeleg mesajul și conținutul obiceiurilor populare, prin intermediul acestor
manifestări, adaptându-le particularităților de vârstă și aptitudinilor artistice individuale. Astfel îi
putem introduce pe copiii într-o lume frumoasă a cântecului, a dansului, a poeziei, a poveștilor, a
glumelor, a proverbelor, a zicătorilor, a tuturor evenimentelor tradiționale.
Un alt mijloc de a trezi în sufletul copiilor dragostea pentru tradiţii şi obiceiuri sunt
dansurile populare, care familiarizează pe aceștia cu melodiile populare românești de joc specifice
zonei natale. Copiii îndrăgesc dansul popular pentru ritm, dar și pentru simțire și îl învață cu
plăcere, imitându-i pe cei mari.
Cu ocazia sărbătorilor de iarnă copiii învață colinde, care îi atrag atât prin mesajul artistic
cât şi prin cel literar, adevarate comori.
Păstrarea tradiţiei este pentru toţi o datorie, dar şi o onoare. Obiceiurile străvechi ale
românilor, cu cântecele si dansurile populare, reprezintă oglinda și sufletul acestui popor, ale
înaintaşilor noştri, de aceea este bine să le cunoaştem şi să le transmitem şi copiilor noştri cu
fiecare prilej.
În Bucovina, colindatul este nu numai o datină ci, prin modul de organizare, a devenit o
adevarată instituţie, cu legi şi reguli specific. Repetiţiile pentru însuşirea colindelor se fac cu mult
timp înainte, fie la casele tinerilor, fie la biserică, fie în cadrul şezătorilor, singurele manifestări
socio-comunitare permise în Postul Crăciunului, fie, mai nou, la căminul cultural.
Poate cel mai important moment în derularea sărbătorii Crăciunului este seara de ajun,
atunci când se pregăteşte o masa specială, numită "masa de ajun", şi încep colindele. Colindatul,
însă, moment culminant al Crăciunului, s-a păstrat cu multa acurateţe în majoritatea comunităţilor
bucovinene. Datina este deschisă de către copii, care, în jurul prânzului, în grupuri mici, încep
colindul, trecând, pe rând, pe la toate casele.
Colindele rostite de Crăciun sunt considerate ca cele mai vechi forme literare, la noi fiind atestate
încă din Evul Mediu.
Răsplata tradiţională a micilor colindători constă în colăcei, mere, pere şi nuci, dar în zilele
noastre gazdele oferă mai ales bani şi dulciuri.
După începerea colindelor de noapte, oamenii consideră sărbătorile începute. Colindătorii
pornesc de obicei de la casa şefului de ceată, trec pe la primărie şi pe la preot, după care colindă
întregul sat. Ajunşi în curte, fără a rosti vreo formulă de cerere a permisiunii, flăcăii încep să
colinde. De la hiperbolizarea casei, a curţii şi a activităţii gospodarului, repertoriul colindelor
abordează subiecte diferite, care surprind, în mod alegoric, realităţi cunoscute. Colindele nu
folosesc versuri satirice, ci numai urări de sănătate şi de bun augur.
În cadrul procesului complex si îndelungat de formare a personalităţii copilului, 
cunoaşterea obiceiurilor şi a tradiţiilor populare locale are o importanţă deosebită, datorită
conţinutului de idei şi sentimente, a faptelor care oglindesc trecutul bogat şi plin de speranţe al
poporului nostrum.
În calitate de educatori suntem obligaţi să facem din creaţia noastră populară o carte de
vizită cu care să batem la porţile cunoaşterii şi cu care vom fi primiţi şi apreciaţi fară îndoială
oriunde în lume. Copiii se lasă îndrumaţi şi pot fi modelaţi în aşa fel încât pe fondul lor afectiv să se
aşeze elementele cunoaşterii artistice care vor imprima gândirii lor anumite nuante, ce vor îmbogăţi
substanţa viitoarei activităţi individuale şi sociale.
Bibliografie:
 MECT, 2008, ”Revista Învăţământului Preşcolar”. Editura ”Coresi”, Bucureşti, pag
238, 258.
 https://www.google.com/search?q=raditii-obiceiuri-si-superstitii-de-
craciun&oq=raditii-obiceiuri-si-superstitii-de-
craciun&aqs=chrome..69i57.1218j0j4&sourceid=chrome&ie=UTF-8
 Ghinoiu Ion, 2008, “Mică enciclopedie de tradiţii româneşti”, editura Agora,
Bucureşti