Sunteți pe pagina 1din 4

7.

Stratificarea sociala
1.Precizari preliminare
Definirea si delimitarea fenomenului de stratificare sociala porneste de la o notiune ceva mai
larga→ diferentiere sociala. Diferentierea e un process universal si se datoreaza simultan unor
factori naturali(innascuti) care conduc la infinita varietate a indivizilor umani(forta, inteligenta,
sanatate) si a unor factori sociali (diferentiaza oamenii dupa multiple criterii: activitati
desfasurate, mod de a se comporta, modul de a fi).

Un al doilea concept introdus→Ierarhizarea. Diferentele dintre indivizi pot fi concepute ca


rezultat al utilizarii unor criterii neierarhice(diferentiere orizontala) sau al unora
ierarhice(diferentiere verticala).Exem plu: Diferentierea dupa sex e neierarhica cea dupa varsta
ierarhica.

Ierarhizarea nu are semnificatie daca nu intervine evaluarea ( valorizarea). Nu vom putea


vorbi de ierarhie sociala sau de inegalitate sociala decat daca criteriul de ierarhizare este
completat de o evaluare sociala.Evaluarea este un act ce nu se confunda cu o judecata particulara
a cuiva, ci capata un character social prin consesul judecatii respective si prin mecanismele
mobilizate de societate pentru a intari respective apreciere: recompense morale, putere, prestigiu.

Se vorbeste de stratificare sociala, atunci cand apare, pe baza unei criteriu, o ierarhie
socialmente recunoscuta, conform careia indivizii sau pozitiile sociale sunt judecati in termini de
superior/inferior→ inegalitati sociale.
Cateva precizari(asa zice tnp) :

a). stratificarea poate viza fieindiviz i fie pozitiile sociale. Este de observat ca centrarea pe
indivizi are inconvenientul pulverizarii straturilor, putand gasi practice atatea straturi cati indivizi
sunt.

b). evaluarea are la baza o serie de elemente foarte concrete : putere, prestigiu, recompense,
care caracterizeaza fiecare pozitie sociala.

c). stratificarea se manifesta la toate nivelurile de organizare sociala: macro, mezzo, micro.
Ea isi gaseste forma cea mai transparenta in cadrulor ganiz atiilor : prin regulamente de
functionare se stabilesc sarcinile fiecarui post la fel ca drepturile si recompensele aferente.Se
poate vorbi si de stratificare si in familie si intre natiuni sau state.

d). sistemele de stratificare sunt complexe ( ele imbina simultan mai multe aspecte de
stratificare).

e). stratificarea semnifica existenta unor inegalitati sociale, dar nu toate inegalitatile dintre oameni.
Exista un numar restrans de variabile, criterii, caracteristici care se folosesc in studiile concrete.

f). desi societatile stratificate reprezinta regula si toate sistemele de stratificare presupun mai
multe feluri de inegalitati, insa nu toate sunt egal acceptate. O societate nu poate exista daca
inegalitatile din sanul(uhlalalala:>) ei nu sunt acceptate de majoritatea populatiei, pt a fi
acceptate ele au nevoie sa`si gaseasca justificarea intr-un system de valori prin care se ajunge la
calificarea unor inegalitati echitabile (acceptabile) si altele cainechitab ile (injuste). Sistemul de
valori se schimba in cursul istoriei si variaza de la societate la societate.
2. Manifestarea stratificarii
Se vorbeste de doua tipuri principale de conceptii in aceasta problema a caracterului
elementelor sau a formei in care se materializeaza stratificarea:
1.
Nominalista -> porneste de la ideea existentei unui continuu social. Exemplu :
marimea venitului de care dispune o familie sau un individ.
2.

Realista -> confera unitatilor obtinute prin clasificare o existenta obiectiva,


independenta de cel care realizeaza clasificarea. Spatial social astfel imaginat este unul
discontinuu, format din elemente clar determinate.

Lucrarile sociologice mentioneaza trei elemente:

a).Status ul : are trei acceptiuni -> 1. desemneaza o pozitie sociala in relatie cu altele, in
sensul in care apare atunci cand se descrie cuplul rol-status. Nu poate fi denumit stratificare
deoarece de exemplu relatiile profesor-elev, femeie-barbat nu exista relatii de subordonare.
-> 2. provine de la Weber si vizeaza stima, onoarea si

prestigiul de care se bucura o persoana.


-> 3. apare ca o notiune sintetica, ce se obtine prin agregarea
mai multor criterii.

b). Stratul : e un concept generic utilizabil in orice clasificare ierarhica pt a evidential grupe de indivizi
sau de pozitii sociale aflate aproximativ la acelasi nivel al ierarhiei. Putem desemna un grup de statusuri.

c). Clasele : apare in gandirea marxista reflectand raporturile de proprietate. Nu este o


inventie de`a lu` Marx(o inventat telefonu mobil?sau ce?tnp-u asta), dar este utilizata cu lejeritate
in sociologia Americana pt a desemna practice orice grupuri sociale si grupari de status. In
gandirea sociala europeana are o utilizare mai restransa, chiar si in afara marxismului. El se
aplica grupurilor mari de indivizi ce se diferentiaza prin semne exterioare: proprietatea,
mentalitatea, stilul de viata, intre clase neexistand treceri line , demarcatia intre ele fiind de tip
bariera. Pentru sociologi clasa sau marile grupuri sociale se prezinta ca rezultat, ca punct final al
analizei si nu ca punct de plecare.

3.
Teorii asupra stratificarii
Teorii conflictualiste

Insista asupra conflictelor sociale generate de inegalitati, preocupandu-se de procesele


istorice de schimbare. Prototipul il constituie teoria marxista, dar exista si alte teorii. Marxismul
utilizeaza notiunea de clasa sociala care este privita nu numai ca element pasiv ci ca element
motor al schimbarilor in societate.

Idei fundamentele:
a). sociologic la Marx notiunea de clasa deriva din cea de mod de productie , compus
cum se stie din 2componente majore: fortele de productie si relatiile de productie.
b). clasele se definesc n raport cu sursa de venituri , elementul central in definitie fiind
proprietatea.
c). Marx subliniaza deosebirile de interese ale diverselor clase sociale, si accentueaza
pana la exacerbarea divergentelor intre clase opuse.
d). se considera ca divergentele se transforma in conflicte intre clase, lupta de clasa fiind
motorul transformarilor sociale majore.
e). Marx sesizeaza imposibilitatea practica a actiunii collective a unui grup difuz si
recurge la metafoa hegelianaa trecerii de la clasa in sine la clasa pentru sine.
f). in societatea capitalista lupta intre clasa proletariatului si cea a burgheziei se va solda
cu Victoria primeia si va avea ca rezultat eliminarea inegalitatilor sociale.

Marx a gresit vazand in lupta de clasa un joc cu suma nula, finalmente au castigat ambele
clase si a progresat societatea in intregul sau. Un adversar de-al marxismului, Max Weber, mai
recurge la alte doua dimensiuni:

1.

cea de status social, avand ca rezultat grupe de status, cuprinzand personae cu


trasaturi comune in privinta stilului de viata, prestigiului familial. Fiecare
individ actionand in sensul de a se identifica cu cei de acelasi status si de a se
distinge cu cei de status diferit.

2.
cea de politica, conducand la construirea grupurilor si partidelor.

Mai exista si teoriile lui Pierre Bourdieu, care abordeaza problematica


inegalitatilor sociale aducand in discutie explicatii extreme de
interesante(estrapulifantastice). Doua idei ale lui Bourdieu sunt esentiale: notiunea de
clasa este diferita de cea utilizata de Marxism, categoriile sociale aflate tot in raport de
dominatie unele fata de altele se diferentiaza, Bourdieu construieste astfel oin treaga

teorie a dominatiei culturale, idée care se afla in centrul tuturor lucrarilor sale. A doua

contributie majora la dezvoltarea paradigmelor, se refera la faptul ca desi marxismul


dovedeste ca miza lor principala este schimbarea, el vrea sa explice de ce si cum
functioneaza un system inegalitar, aflat intr-o relativa stabilitate.

Teorii functionaliste

In explicarea stratificarii sociale, o serie de idei sunt legate de problema stabilitatii,


functionarii sistemului. Initiatorii teoriei de inspiratie functionalista asupra stratificarii sunt
unanim recunoscuti ca fiind K.Davis si W.Moore, postulatul central al teoriei lor si al tuturor
teoriilor functionaliste e acela ca stratificarea raspunde unor necesitati sociale, apoi se
porneste si de la ideea mai veche ca stratificarea are la baza diferentierea profesiilor, care insa nu
se reduce la stratificare.

Pentru a sintetiza conceptia lor se reproduce o schema de expunere a lu alt prost


Cherkaoui:
1.
orice societate este o multime de pozitii structurate, carora le sunt atasate
indatoriri sau functii.
2.
membrii societatii trebuie repartizati in aceste pozitii.
3.
indatoririle legate de fiecare pozitie trebuie indeplinite de catre cei care ocupa
pozitiile respective.
Se continua cu un principiu de ierarhizare, care evidentiaza tot atatea criterii de ordonare:
importanta functionala, calificarea si placerea muncii:
1’
pozitile nu sunt de importanta egala pt supravietuirea soc.
2’
ele nu reclama de la ocupantii lor acelasi nivel de competenta sau de talent.
3’
sarcinile legate de pozitiile diferite nu sunt indeplinite cu aceeasi parere de rau
de catre membrii soc.
Doua conditii fara de care mecanismul nu poate functiona:
1’’

societatea dispune de o multime de recompense ierarhizate pt a fi atribuite


membrilor.
2’’

exista o modalitate de repartizare a recompenselor in functie de valoarea


pozitiilor sociale respective.

Prima teorie ne spune cum sunt recompensati cei care fac lucrurile importante in societate
, iar a doua ne arata cum sunt obligate unii sa faca lucrurile cele mai dezgustatoare.
Parsons sustine ca importanta pozitiei sociale ocupata de un individ deriva dins is temul

valorilor supreme ale fiecarei societati. Fiecare societate are un system specific de valori,
care intra in joc atunci cand se apreciaa calitatile individuale ale persoanelor, perfomantele lor,
contributia la realizarea unor scopuri generale(tnp nu face asa ceva.numa ne fute.).