Referat

Tema: Sărăcia

Materia: Nursing Comunitar Elev: Cioroianu Marieta Ramona

 Sărăcia poate fi definită ca o stare socială în care un individ, activ pe piața forței de muncă,
nu are posibilitate să-și asigure ,lui și familiei sale, mijloacele materiale minime de subzistență.
Sărăcia este o noțiune dinamică și trebuie privită în corelație cu nivelul de dezvoltare al fiecărei țări,
baza de evaluare fiind un anumit standard minim de nivel de trai. Acest standard este relativ, fiind
foarte diferit după țară sau regiune.
Organizația Mondială a Sănătății (OMS), organizație din cadrul ONU, definește sărăcia ca pe un
indice rezultat din raportul dintre venitul mediu pe glob pe cap de locuitor și venitul mediu (salariul
mediu) pe cap de locuitor al țării respective.
Alte repere pentru stabilirea limitei sărăciei sunt insuficiența venitului pentru acoperirea cheltuielilor
necesare unei alimentări regulate, sau a necesarului pentru îmbrăcăminte, încălzire și alte necesități
indispensabile traiului.
Această sărăcie atrage după sine deficiențe culturale, o lipsă de calificare și creșterea
analfabetismului populației.
Cauzele sărăciei sunt:
 Inegalitate socială;
 Războaiele, sau alte conflicte militare care,temporar, întrerup activitatea economică;
 Structura politică care nu permite sau,prin măsurile luate , descurajează libera initiativă;
 Structura economică ineficientă, cu multă birocrație și activități economice neadaptate
progresului economic si social;
 Guvenare ineficientă (incompetentă, coruptă), instabilitate legislativă, lipsa reformelor
necesare avântului economic care să conducă la diminuarea ratei somajului;
 Catastrofe naturale;
 Epidemii/pandemii care blocheaza activitatea economică si implicit raporturile comerciale;
 O creștere a numărului populației, raportat la resursele materiale existente;
 Pregatire profesională deficitară, datorită unui sistem de instruire {Invatamant} depăsit,
neadaptat necesitătilor reale ale economiei;
 Lipsa de interes a unor categorii de indivizi în formarea și dezvoltarea unor deprinderi pentru
integrare în structuri economice și activități eficiente s.a.m.d.
Saracia la nivel mondial
Potrivit ultimului Raport de Monitorizare Globala, rata saraciei se preconizeaza a fi in scadere pentru
prima data in 2015, si anume la 9.6%. Chiar daca aceasta este o veste imbucuratoare, daca privim in
profunzime, trei mari provocari ies in evidenta: nivelul existent al saraciei, inegalitatile prosperitatii
comune, dar si permanentele disparitati persistente in dimensiunile dezvoltarii care nu produc profit,
specifica World Economic Forum.

Gradul de saracie in Romania

Aproape jumatate din populatia tarii (40%) este expusa riscului de saracie sau excluziunii sociale, in
timp ce 29% dintre romani traiesc in lipsuri materiale extreme.
Situatia este deosebit de dramatica pentru copii, in conditiile in care 34% sufera de "privatiuni
materiale severe", si pentru romi, unde 90% dintre gospodarii traiesc in saracie si 84% nu au apa
curenta si electricitate.
"Romania ocupa aproape ultimul loc, in ceea ce priveste educatia, sanatatea, locuintele si serviciile
sociale" in cadrul Uniunii Europene, a declarat Alston, raportor special al ONU pentru saracia
extrema si drepturile omului, intr-o conferinta de presa sustinuta la Bucuresti.
Potrivit lui Alston, Romania a adoptat o strategie nationala care vizeaza integrarea acestei
comunitati, dar "lipseste vointa politica de aplicare" a sa, in conditiile in care guvernul nu alocat
fonduri pentru punerea ei in practica. "Raspunsul nu este ca acesti oameni vor sa ramana saraci ci ca
guvernul nu vrea sa joace rolul care ii revine pentru a-i scoate din saracie", a subliniat el.
Sărăcia în copilărie poate avea consecințe pe tot parcursul vieții, fiind mai puțin probabil ca cei mai
săraci copii să aibă acces la asistență medicală sau să-și finalizeze studiile, și mult mai probabil ca ei
să sufere din cauza unei alimentații proaste.
Copiii care nu reușesc să-și atingă întregul potențial nu pot contribui pe deplin la creșterea socială,
politică și economică, iar cei care cresc în sărăcie sunt mai predispuşi la sărăcie atunci când vor
deveni adulţi, perpetuând astfel un ciclu al sărăciei și dezavantajării.
Este în interesul pe termen lung al fiecărui stat să investească în copii și în protecția socială ce ține
cont de particularitățile copiilor, pentru a preveni, gestiona și depăși sărăcia care le amenință
bunăstarea. Din protecția socială fac parte transferurile bănești, precum și serviciile menite să ofere
copiilor și familiilor vulnerabile sprijinul și îngrijirea suplimentară de care au nevoie.
Specificul insecurității generată de sărăcie
Un om sărac este un om vulnerabil. Un stat sărac este și el, la rândul lui, un stat vulnerabil.
Desigur, și un om bogat este sau poate fi vulnerabil la atacul altor oameni bogați. Un stat bogat poate
fi și el vulnerabil, dar mult mai rar.
Sărăcia este starea în care ajunge un om sau un popor atât ca urmare a proastei gestionări a
resurselor proprii şi a unor politici cel puţin nechibzuite, cât mai ales datorită împrejurărilor,
conjuncturilor nefavorabile, ciocnirii dezavantajoase a intereselor, presiunii exterioare şi interioare
pentru care nu sunt găsite supapele necesare, nici soluţiile viabile. Aşa se întâmplă ca o ţară bogată în
resurse şi cu oameni foarte inteligenţi, cum este România, să se situeze şi să fie situată fără drept de
apel la coada continentului european, iar populaţia să suporte, de milenii, dezastrele generate de
aceste
presiuni cumplite, atât exterioare, cât şi interioare.
Efectele insecuritare ale sărăcirii ţării sunt categorice:
- scăderea numerică a populaţiei, cu efecte dramatice în viitor (se estimează că, în 2050,
România va avea mai puţin de 15 milioane locuitori), ceea ce va genera insecuritate demografică şi,
ca atare, foarte mici şanse de conservare a specificului neamului românesc,precum şi îngustarea
dramatică a bazei de selectare a militarilor voluntari şi de realizare a unei armate profesioniste
naţionale performante;
- scăderea dramatică nivelului educaţiei şi creşterea alarmantă a numărului de analfabeţi, mai
ales în mediul rural, ceea ce va duce la îndobitocirea neamului, la vulgarizarea comportamentului, la
imposibilitatea de a înţelege valorile societăţii moderne şi a le accesa, la transformarea marii mase a
oamenilor în servitori sau muncitori necalificaţi cu ziua sau cu ora pe la casele bogate, de obicei
străine;
- atragerea creierelor de către marile universităţi din afara ţării şi golirea României de
capacităţile ei intelectuale remarcabile, fără a realiza un schimb echitabil şi fără a participa efectiv la
o
dimensiune în reţea a formării şi circulaţiei elitelor intelectuale, ci doar la acceptare necondiţionată a
spolierii naţiunii de elementele ei cele mai valoroase, cărora, bineînţeles, le va fi cu mult mai bine în
altă parte;
- aservirea completă, pe termen lung şi în condiţii extrem de dezavantajoase pentru ţară a
bogăţiilor solului şi subsolului, a pământului, infrastructurii şi patrimoniului;
- transformarea României într-un spaţiu comercial al Uniunii Europene, al multinaţionalelor şi
producătorilor de pe alte meridiane;
- transformarea Armatei României într-o instituţie de aservire internaţională de nişă, cu tehnică
de luptă de mâna a doua, cumpărată pe bani grei şi nefolositoare într-o confruntare înalt
tehnologizată
de tipul celei pe care o presupune războiul modern, acesta fiind oricând posibil;
- desfiinţarea, în continuare a şcolilor, vulgarizarea sau alambicarea programelor şcolare,
umilirea dascălilor şi aservirea lor arbitrară şi gratuită dimensiunii străine, în detrimentul unei
educaţii
temeinice, pragmatice şi sănătoase, în respect faţă de valorile naţionale şi universale şi nu în dispreţ
faţă de poporul român, considerat din ce în ce mai mult, de către proastele „elite”, vulgare şi
indecente, drept un popor de mâna a doua, care merită să dispară;
Sărăcirea poporului român nu se rezumă la vânzarea pe nimic sau dăruirea resurselor ţării cui sa
nimerit, chiar şi unor firme sau unor societăţi care nu aveau nici un fel de competenţe în domeniu,
chiar unor firme formate din trei oameni, cu sediul într-un apartament de bloc de aiurea – numai de
dragul demonstraţiei progresului procesului privatizării –, ci presupune şi încurajarea evaziunii
fiscale, mita, corupţia, degradarea voluntară a condiţiei umane, izgonirea românilor peste frontieră,
furtul neruşinat din avuţia naţiunii, etichetarea şi dispreţul, bulversarea instituţiilor statului,
concedierea nejustificată şi arbitrară a poliţiştilor, într-o vreme strada devine câmp de bătaie între
clanuri şi infracţionalitatea creşte în progresie geometrică, vânzarea pe nimic a unor mari suprafeţe
de pământ, nepunerea în aplicare a unor sentinţe judecătoreşti rămase definitive.