Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea ,,Științe Economice”

Departamentul ,,Finanțe și Bănci”

Lucrul individual
la disciplina SOCIOLOGIE
STUDIU DE CAZ
„Sărăcia în Republica Moldova”

Conducător științific: Movilă Valentina

Autori: Buga Cristian, Cheptănari Alina, Grosu Cătălina, Hîncu
Maria, Hîncu Vera, Miron Ecaterina, Moisei Mariana
grupa FB1901

Chișinău 2020

1
 CUPRINS pag.

INTRODUCERE 3
CAPITOLUL I. Delimitări conceptuale privind sărăcia 4
1.1. Generalizări privind definirea și clasificarea sărăciei 4
1.2. Factorii sărăciei și istorie 5
CAPITOLUL II. Sărăcia în Republica Moldova 9
2.1. Profilurile sărăciei sub aspect territorial 9
2.2. De ce moldovenii sunt săraci? 12
CONCLUZIE 14
BIBLIOGRAFIE 15

INTRODUCERE

2
 Actualitatea și importanța temei. Sărăcia reprezintă o problemă globală majoră care
continuă să afecteze un număr considerabil de persoane pe plan mondial. Astfel, pe glob circa
peste 1 mlrd. de oameni nu au acces la apă potabilă; 3 mlrd nu au acces la condițiile sanitare;
2 mlrd – la electricitate și peste 95 mln de persoane suferă de foame și malnutriție. Sărăcia
este una dintre cele mai serioase probleme identificată și în Republica Moldova. Pentru
Republica Moldova, studierea fenomenului sărăciei este deosebit de importantă, deoarece
populaţia ţării este grav afectată de sărăcie, care a modificat considerabil însăşi modul de
viaţă din ţară pe parcursul anilor de independenţă.
Scopul constă în analiza comparativă a sărăciei ca problemă globală, determinarea
cauzelor şi consecinţelor ei în Republica Moldova şi, în baza cercetărilor realizate, elaborarea
recomandărilor pentru eficientizarea reducerii sărăciei în spaţiul naţional, ţinând cont de
practica internaţională.
Obiectul îl constituie analiza complexă a dezvoltării conceptului de sărăcie în
societatea contemporană, precum și studiul evoluţiei sărăciei în Republica Moldova prin
identificarea cauzelor şi consecinţelor sărăciei pentru Republica Moldova.
Metodologia de cercetare include analiza şi sinteza, inducţia şi deducţia, cercetarea
de la abstract la concret, de la modificări cantitative la schimbări calitative, metoda
comparativă, observarea, compararea, selectarea. Toate acestea au scopul de a elucida unele
aspecte inedite ale fenomenului studiat, a sărăciei.
Baza informațională. Principalele surse de selectare a informației au constiuit datele
Biroului Naţional de Statistică al Republicii Moldova, ale ONU, BM, FMI, EUROSTAT. Au
fost consultate publicaţiile periodice, materialele conferinţelor ştiinţifice pe problematica
cercetată, literatura de specialitate din Republica Moldova şi alte ţări, precum și sursele ce au
relevat noțiunile generale privind fenomenul analizat.

CAPITOLUL I. Delimitări conceptuale privind sărăcia

3
1.1. Generalizări privind definirea și clasificarea sărăciei
Sărăcia poate fi definită ca o stare socială în care un individ, activ pe piața forței de
muncă, nu are posibilitate să-și asigure lui și familiei sale, mijloacele materiale minime de
subzistență. Pe de alta parte, sărăcia conduce la o viață lipsită de șansele de a trăi în cadrul
unui anumit standard minim de nivel de trai. Acest standard este relativ, fiind foarte diferit
după țară sau regiune. Organizația Mondială a Sănătății, organizație din cadrul ONU,
definește sărăcia ca pe un indice rezultat din raportul dintre venitul mediu pe glob pe cap de
locuitor și venitul mediu pe cap de locuitor al țării respective. De exemplu în Germania, unde
există un procent de 60 % din salariile medii din Uniunea Europeană, limita sărăciei a fost
considerată în anul 2003 la un venit lunar de 983 euro.
Alte repere pentru stabilirea limitei sărăciei este insuficiența venitului pentru
acoperirea cheltuielilor necesare unei alimentări regulate, sau a necesarului pentru
îmbrăcăminte, încălzire și alte necesități indispensabile traiului.
Această sărăcie atrage după sine deficiențe culturale, o lipsă de calificare și creșterea
analfabetismului populației.
Sărăcia poate să fie o sărăcie absolută și o sărăcie relativă, între aceste două forme
existând forme structurale tranzitive.
Conform conceptului sărăciei absolute, sărăcia este definită prin comparaţie cu o
anumită valoare. Pragul sărăciei absolute reprezintă expresia monetară a unui coş de
bunuri/servicii pentru acoperirea nevoilor umane de bază, iar cei care nu posedă resurse
economice necesare pentru a obţine acest minim, sunt consideraţi săraci. Conceptul dat, cel
mai des utilizat în plan global, este relevant în ţări cu venituri joase, dar are şi unele
neajunsuri: ia în considerare doar necesităţi fiziologice; calculul bazat pe consum de hrană e
problematic, volumul şi diversitatea hranei depinzând de mai mulţi factori; nu este consens
privind lista obiectelor minim necesare; este dificil de comparat sărăcia între diferite ţări, ş.a.
Conceptul sărăciei relative reflectă că sărăcia nu are doar aspect economic, dar şi
social, politic, cultural. Conform acestei abordări, o persoană se consideră săracă dacă se află
sub un anumit standard stabilit într-o societate dată. Conceptul dat este mai relevant pentru
ţări dezvoltate (dar sunt şi excepţii – în SUA se utilizează pragul absolut al sărăciei, pe când
în UE se utilizează pragul relativ). Conceptul sărăciei relative nu permite eradicarea completă
a sărăciei, deoarece întotdeauna vor fi persoane sub acest prag.
Caracteristica de bază a conceptului subiectiv al sărăciei este că pragul între cei
săraci şi cei înstăriţi se determină în baza percepţiei oamenilor privind bunăstarea lor,
realizate prin sondaje şi interviuri. Această abordare nu este utilizată oficial de sine stătător în

4
nici o ţară, dar serveşte ca procedeu complementar, de exemplu în UE. Neajunsul abordării
subiective al sărăciei este că ea e limitată de numărul celor chestionaţi.
Robert McNamara, un om politic american, definește sărăcia absolută ca o stare
extremă a existenței umane când individul în lupta pentru supraviețuire este expus la lipsuri
și umilințe de neînchipuit, ce depășesc fantezia lumii privilegiate.
În lume, aproape un miliard (850 de milioane) de oameni suferă de foame sau
subnutriție din care 170 de milioane de copii. La fiecare 5 secunde moare un copil de o vârstă
de sub 5 ani, în total mor anual cca. 30 de miloane de oameni din cauza subnutriției.

1.2. Factorii sărăciei și istorie

Un „factor” sau o ”cauză” nu înseamnă chiar același lucru. O „cauză” este ceva care
contribuie la originea unei probleme că sărăcia, în timp ce un „factor” este ceva care
contribuie la menținerea ei după ce a apărut deja.
La scară globală, sărăcia are multe cauze isorice: colonialismul, sclavajul, războiul și
cucerirea. Între acele cauze și ceea ce numim factorii care mențin sărăcia este o diferența
enormă. Diferența constă în ceea ce putem face azi. Nu putem merge înapoi în istorie că să
schimbăm trecutul; ceea ce putem să facem însă este să eliminăm factorii care perpetuează
acest fenomen.
Este bine știut că în urmă celor două războaie mondiale multe națiuni europene au fost
aruncate în sărăcie, din această cauză oamenii au supraviețuit cu greu și au fost nevoiți să
trăiască de pe urmă pomenilor și carității. În câteva decade, însă, această situație s-a
schimbat: venitul domestic real al națiunilor europene a crescut atât de mult încât multe dintre
ele au ajuns să fie printre cele mai prospere și influente națiuni din timpurile moderne. Știm,
de asemenea, că multe alte națiuni au rămas în urmă la nivel global chiar dacă au beneficiat
de așa numitele ”ajutoare” de bilioane de dolari. Întrebarea este De ce? Răspunsul este
simplu: deoarece numai simptomele au fost atacate, nu și factorii sărăciei. O altă clarificare
importantă, la nivel macro sau național un GDO (produs domestic net) scăzut nu înseamnă
sărăcia însăși ci doar simptomul sărăciei că problema socială.
Factorii sărăciei (că problema socială) sunt următorii: ignoranța, îmbolnăvirea, apatia,
lipsa de onestitate și dependență. Ei sunt considerăți doar că simple condiții fără nici o
evaluare morală: acești factori nu sunt răi sau buni, doar sunt. Dacă decizia unui grup de
oameni într-o societate sau comunitate este de a reduce sau a elimina sărăcia, acel grup va
trebui să-și realizeze obiectivul fără a judecă ci doar prin a observă și identifica factorii care
duc la sărăcie pentru a-i putea elimina. Acest lucru este cu atât mai important cu cât cei cinci

5
mari contribuie la apariția factorilor secundari ai sărăciei ca: lipsa de piețe, lipsa
infrastructurii, slăbirea conducerii, proasta guvernare, lipsa de locuri de muncă, lipsa de
pregătire, absenteism, lipsa de capital și altele. Așa cum am accentuat deja, fiecare dintre
acestea are la origini unul dintre cei cinci mari, reprezintă o problema socială și contribuie la
perpetuarea sărăciei, prin urmare, eradicarea lor este necesară pentru eliminarea sărăciei.
Ignoranța: Ignoranța înseamnă lipsa de informație sau lipsa de cunoștiințe. Ea este
diferită de stupiditate care înseamnă lipsa de inteligență sau prostie care înseamnă lipsa de
înțelepciune. Potrivit unui vechi proverb „Cunoașterea înseamnă putere”. Din nefericire, unii
oameni care știu acest lucru încearcă să păstreze informația doar pentru ei (ca strategie de a
obține avantaje nedrepte) și îi împiedică pe ceilalți de a o obține. Din acest motiv, nu te
aștepta că de fiecare dată atunci când vei transmite o informație sau aptitudine unei persoane,
ea/el să o împartă și cu ceilalți membrii ai comunității. La fel de important este să detectăm
care este informația necesară care lipsește într-o comunitate. Mulți proiectanți și oameni de
bună credință care doresc să ajute comunitatea să devină mai puternică cred că singura soluție
este educația. Dar educația înseamnă multe lucruri și unele informații nu sunt neapărat
importante. De exemplu, pentru agricultori faptul că Romeo și Julieta a murit în piesă lui
Shakespeare este puțin folositoare; în schimb, ei trebuie să știe tipurile de semințe care pot fi
plantate în solul local. Și asta pentru ca informația inclusă aici, spre deosebire de educația de
tip general, este destinată consolidării capacității și nu „iluminării” generale.
Îmbolnăvirea: Atunci când o comunitate are o rată înaltă de îmbolnăviri crește
absenteismul, scade productivitatea și bogăția este creată în cantități mai mici. Prin urmare,
dincolo de mizerie, discomfort și moarte, îmbolnăvirile constituie o cauza a sărăciei. A fi
sănătoși nu numai că ii ajută pe indivizi să fie bogați dar contribuie la eradicarea sărăciei în
comunitate. Aici, ca și în altă parte, prevenirea este mai indicată decât vindecarea. Aceasta
este una dintre ideile de baza ale PHC (ale sistemului de sănătate primară). Dacă populația
este sănătoasă economia merge întotdeauna mai bine și asta cu atât mai mult cu cât dacă
oamenii sunt bolnavi ei trebuie tratați. Sănătatea contribuie la eradicarea sărăciei mai mult
prin accesul la apă curată și sănătoasă, prin izolarea sanitatiei de sursele de apă, cunoștințe
despre igienă și prevenirea îmbolnăvirilor mai mult decât clinicile, doctorii sau
medicamentele care în comparație cu prevenirea îmbolnăvirilor sunt soluții curative mult mai
costisitoare. Trebuie să reamintim că aici ne ocupăm cu factorii și nu cauzele sărăciei. Nu
contează dacă tuberculoză este indigenă sau a fost introdusă de primii comercianți care au
venit; nu contează dacă HIV care cauzează AIDS a fost un plot CIA pentru a crea o armă de
război biologică sau dacă s-a transmis de la maimuțele folosite pentru a face supă. Acelea

6
sunt doar niște cauze probabile. A cunoaște factorii îmbolnăvirii poate duce la o igienă mai
bună și la comportamentul preventiv, fără a mai menționa eradicarea lor. Mulți oameni
consideră accesul la sistemul de sănătate că fiind legat de drepturile oamenilor, reducerea
mizeriei și creșterea calității vieții. Toate acestea sunt motive serioase pentru a contribui la
menținerea unei populații sănătoase. Pe lângă faptul că o populație sănătoasă contribuie la
eradicarea sărăciei, dorim să susținem că cea din urmă nu se măsoară doar într-o rată înaltă de
morbiditate și mortalitate ci că îmbolnăvirile contribuie și la alte forme și aspecte legate de
sărăcie (nu numai la sărăcia însăși).
Apatia: Apatia este prezentă atunci când oamenilor nu le pasă sau atunci când ei se
simt atât de slăbiți încât nu încearcă să schimbe lucrurile, să corecteze nedreptățile, să repare
greșelile sau să-și îmbunătățească condițiile de viață. Uneori oamenii sunt atât de neputincioși
să facă ceva încât devin invidioși nu numai pe membrii comunității ci chiar și pe cei din
familiei. Mai mult, ei încercă chiar să-i aducă și pe ceilalți care încearcă să facă mai mult la
nivel de sărăcie. Apatia naște apatie. Uneori apatia este justificată de percepte religioase,
„Dumnezeu ți-a decis soarta deci, acceptă ceea ce este dat”. Această formă de fatalism poate
fi folosită în mod greșit că scuză. Este OK să credem că destinul oamenilor se află în mâinile
lui Dumnezeu dacă acceptăm idea că el ar putea decide că ar trebui să devenim mai buni. Pe
aceeași linie, proverbul rusesc „Roagă-te lui Dumnezeu dar, de asemenea, plimbă-te pe mal”
demonstrează că dacă suntem în mâinile lui Dumnezeu avem și responsabilitatea de a ne ajuta
pe noi înșine. Ne-am născut cu multe abilități: să alegem, să cooperăm, să ne organizăm
pentru a ne îmbunătăți calitatea vieții; ceea ce trebuie să evităm este de a-l folosi pe
Dumnezeu sau Allah că scuză pentru a nu face nimic. Aceea este la fel de rău ca și un
blestem asupra lui Dumnezeu. În schimb, trebuie să-i mulțumim lui Dumnezeu și să folosim
talentele date de el. În lupta împotriva sărăciei, mobilizatorul folosește laudă și încurajarea
așa încât oamenii vor dori și vor învața cum să ia controlul asupra vieții lor.
Lipsa de onestitate: Atunci când resursele destinate unei comunități sunt deturnate în
scopuri personale de către o persoană la putere, aveam de a face cu mult mai mult decât
moralitatea. În acest set de training, nu facem judecăți de valoare a ceea ce este bun sau rău.
Totuși, trebuie să scoatem în evidență că un factor major care duce la sărăcie este lipsa de
onestitate a unor persoane care se află la putere. Suma sustrasă de la public și care este
folosită de o persoană individuală este mult mai mică decât scăderea bunăstării publice. 
Dependență: Dependența rezultă din poziția de primitor al carității. După un dezastru,
pe termen scurt, caritatea poate fi esențială pentru a putea supraviețui. Caritate pe termen
lung, însă, poate contribui la moartea celui care o primește și, cu siguranță, la continuarea

7
sărăciei. Dependență înseamnă atitudinea și credință că cineva este atât de sărac încât nu se
poate ajută pe sine, că un grup nu se poate ajută pe el însuși și că depinde total de asistența
din exterior. Atitudinea și credință împărțită reprezintă, în sine, cel mai important factor care
justifică perpetuarea condițiilor în care o persoană sau un grup devine dependent/ă de ajutorul
din exterior. 

CAPITOLUL II. Sărăcia în Republica Moldova

2.1. Profilurile sărăciei sub aspect territorial

8
Sărăcia în mediul rural. Dezvoltarea economică inegală înregistrată în satele și orașele
Republicii Moldova cauzează diferențierea teritorială substanțială între nivelul de bunăstare
al populației. Tradițional nivelul sărăciei în mediul rural este cel mai înalt. Acest fenomen
este legat de viaţa economică dominată de agricultură, sector în care se înregistrează cele mai
mici venituri, determinate la rândul lor de nivelul redus de modernizare a agriculturii și de
productivitatea scăzută a muncii în acest sector.
Nivelul sărăciei în mediul rural ramîne a fi mai înalt decât în mediul urban. În anul 2014
rata sărăciei absolute în sate a constituit 16,4%, în timp ce în orașele mari – 2,2%, iar în
orașele mici – 8,4%. Astfel, rata sărăciei în mediul rural este de 7,5 ori mai mare decât în
orașele mari, și de 2 ori mai mare decât în orașele mici. Astfel, circa 335 mii persoane din
mediul rural continuă să trăiască sub limita sărăciei.

Sărăcia în Republica Moldova are o nuanță rurală pronunțată, iar decalajul dintre nivelul
de bunăstare urban/rural s-a accentuat de-a lungul anilor. În 2014, 8 din 10 persoane sărace
erau locuitori ai mediului rural. Totodată, dacă în anul 2006, circa 65,7% din numărul total al
persoanelor sărace locuiau în mediul rural, în 2014 această pondere a crescut la 81,3%.
Această evoluție este explicată de ritmul mai înalt de descreștere a ratelor de sărăcie în
mediul urban comparativ cu mediul rural. Pe parcursul anilor 2006-2014 în orașele mari
(Chișinău și Bălți) nivelul sărăciei a diminuat de 9 ori, în orașele mici – de 4 ori, iar în sate -
de doar 2 ori. Astfel, cifrele demonstrează o adâncire a diferențelor dintre nivelul de
bunăstare a cetățenilor care locuiesc în mediul urban față de cei care locuiesc în mediul rural.

9
Factorul de bază care a determinat reducerea sărăciei rurale îl constituie transferurile de
peste hotare. În mediul rural, remitențele reprezintă circa 23,4% din veniturile medii
disponibile ale populației, sau altfel spus fiecare al patrulea leu din venitul disponibil este
primit din străinătate. Dacă nu ar exista aceste venituri, rata sărăciei în mediul rural ar fi de
2,1 ori mai mare decât în realitate și ar crește până la 35,3%, (comparativ cu rata reală de
16,4%).

O influență pozitivă asupra sărăciei în mediul rural l-a avut ajutorul social şi ajutorul pentru
perioada rece a anului. În anul 2014 circa 80% din totalul beneficiarilor de ajutor social şi
ajutor pentru perioada rece a anului au fost din mediul rural. În cazul, în care n-ar exista
ajutorul social şi ajutorul pentru perioada rece a anului, rata sărăciei ar atinge nivelul de
17,4% şi respectiv de 16,6 %. Astfel ajutorul social şi ajutorul pentru perioada rece a anului a
redus rata sărăciei în mediul rural cu 1,0 %. şi respectiv cu 0,2%. În mediul rural ajutorul
social este orientat mai eficient decît în mediul urban, acoperind preponderent populația
săracă. Analiza distribuției beneficiarilor de ajutor social pe chintile, arată că, circa 65% din
totalul beneficiarilor de ajutorul social din mediul rural fac parte din chintila I (cei mai săraci
20% din populație). Deosebit de eficient sunt orientate mijloacele financiare bugetare
destinate ajutorului social în mediul rural. Circa 80% din mijloacele financiare sunt orientate
exclusiv spre cele mai sărace familii (chintila I). În cazul ajutorului pentru perioada rece a

10
anului, în mediul rural, circa 46% din beneficiari fac parte din chintila I, și circa 44% din
suma destinată acestui ajutor a fost orientată spre chintila I.

Sărăcia în mediul urban.

În ultimii 9 ani sărăcia în mediul urban a diminuat de circa 5 ori. Totuși, au existat ani de
excepție: 2012 – când s-a înregistrat o creștere a sărăciei în orașele mici; și 2014 când s-a
înregistrat o creștere a sărăciei în orașele mari. Astfel, în 2014 rata sărăciei în mediul urban a
constituit 5%, inclusiv în orașele mici – 8,4%, și orașele mari (Chisinau și Bălți) – 2,2%. În
comparație cu anul precedent, în orașele mici sărăcia a diminuat cu 0,7 %, pe cînd în orașele
mari a crescut cu 1,2 %.
Factorul de bază care a determinat creşterea sărăciei în orașele mari a fost creșterea
prețurilor la produsele alimentare, în special la produsele agricole. Creșteri esențiale au fost
înregistrate la legume (+14,6%), produsele lactate (+8,8%), fructe (+7%). De asemenea, în
2014 au crescut prețurile la serviciile de apă și canalizare cu 3%. Aceste majorări de prețuri
au cauzat presiune asupra bugetelor gospodăriilor casnice din orașele mari și au determinat
plasarea unor familii sub limita sărăciei. Impactul inflației la produsele agrare a fost mai puțin
resimțit de locuitorii orașelor mici, dat fiind că o parte dintre aceștia (circa 4,4% din locuitori)
practică activități agricole, spre deosebire de locuitorii orașelor mari unde asemenea activități
nu sunt înregistrate.
Remitențele de peste hotare au avut un impact pozitiv asupra reducerii ratei sărăciei în
mediul urban. În cazul în care locuitorii orașelor mari nu ar primi remitențe, atunci rata
sărăciei ar fi constituit 8,2%, ceea ce ar fi cu 6,0 % mai mult decât în realitate (2,2%). Pentru

11
locuitorii orașelor mici lipsa remitențelor ar determina majorarea ratei sărăciei până la 24,3%,
sau cu 15,9 % mai mult decât în realitate (8,4%).

2.2. De ce moldovenii sunt săraci?

În fiecare an, pe 17 octombrie, este marcată Ziua Internațională pentru Eradicarea Sărăciei,
declarată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite încă în 22 decembrie 1992.
Republica Moldova rămâne una dintre cele mai sărace țări din lume. Din cauza sărăciei
fiecare persoană în parte o duce rău, iar în ansamblu societatea e săracă. Și invers, o țară
săracă diminuează potențialul economic, social și cultural al unei persoane, contribuind la
degradarea acestei persoane. Și în acest mod nu mai putem ieși din acest cerc vicios al
sărăciei.
Moldovenii au căutat căi de ieșire din această situație, căi de a scăpa de sărăcie. Cei mai mulți
au ales să emigreze, dar se pare că aceasta nu este o soluție de lungă durată. Transferurile
bani de peste hotare nu pot dura la infinit. Oamenii care se află peste hotare, pur și simplu, nu
vor mai trimite bani, mulți au tendința de a se îndepărta de țara de origine. În consecință,
volumul transferurilor de bani de peste hotare va scădea în viitorul apropiat. Un scenariu
favorabil pentru Republica Moldova este ca atât investitorii privați din țară, cât și cei de peste
hotarele ei să sporească cererea pentru forță de muncă internă, să majoreze salariile și să
cheme oamenii din diasporă acasă.
I-am rugat pe câțiva oameni din diverse domenii de activitate să ne spună de ce, după părerea
lor, moldovenii sunt săraci. Iată ce au răspuns:
1) Ion Dron, jurist, avocat
„Împroprietărirea cetățenilor acestei țări nu a fost o prioritate nici pentru guvernare, la fel ca
și gestionarea și punerea în valoare a potențialului uman. Politicile economice și fiscale au

12
fost promovate în așa fel încât omul să nu aibă poftă de afaceri sau de proprietăți. De ce?
Pentru că omul neîmproprietărit poate fi destul de ușor manipulat. Punct.”
2) Valeriu Ostalep, politolog, fost viceministru de Externe
„Sistemul de educație nu este îndreptat spre educarea unui cetățean puternic al propriului stat.
Nu este explicată și stimulată concurența și competiția. Nu este simțita legătura între
responsabilitatea directă pentru deciziile luate de către autorități în favoarea sau defavoarea
societății. Și, în sfârșit, corupția la nivelul cel mai înalt este bazată pe lipsa unei presiuni din
partea societății, care este divizată, slabă și foarte fricoasă. Lipsa cunoștințelor privind
protecția legală a intereselor.”
3) Svetlana Sainsus, cofondator al platformei de colectare de fonduri „caritate.md”
„Moldovenii sunt săraci fiindcă s-au născut într-o țară unde, din păcate, corupția e la putere.
Ajutoare vin în țară, dar ele sunt furate. Nu consider că Moldova e o țară săracă. Problema e
ca cei de „sus” sunt prea hapsâni. De aceea, noi niciodată nu vom avea salarii decente și un
trai decent”.
4) EL Radu, interpret
„Moldovenii sunt săraci din motiv că nu se ocupa corect de finanțele lor, uneori cheltuie pe
lucruri ce nu sunt necesare la moment, plus, de cele mai multe ori, investițiile nu sunt făcute
cu cap. Apropo, sunt săraci o buna parte dintre moldovenii ce au mai rămas aici, mai ales cei
în etate, moldovenii de peste hotare sunt bine-merci, vorbesc aici despre cei aflați în spațiul
European”.
5) Sergiu Ungureanu, economist
„Moldovenii sunt săraci din mai multe cauze. Sunt puțin informați despre posibilitățile pe
care le au pentru a atinge anumite scopuri economice. Cunosc foarte puțin despre cerințele
pieței. O altă cauză este educația tot mai proastă, moldovenii de azi mai degrabă așteaptă
ajutoare, decât caută soluții pentru problemele lor financiare. Politica statului și climatul
nesigur atât juridic, politic și economic, creat de acest stat, care este interesat să aibă oameni
săraci și proști. Frica, frica de a rămâne acasă și a risca să facă o afacere, frica de a lupta în
instanțe și nu numai, pentru drepturile lor, frica de acest stat. Mândria moldovenilor care îi
face de multe ori să cheltuie banii agonisiți pe chestiuni vremelnice de dragul falei în fața
vecinilor, în loc ca banii să-i investească în mici afaceri, astfel deschizând și noi locuri de
muncă”.

13
 CONCLUZII
Sărăcia reprezintă o problemă globală majoră şi cu toate eforturile de reducere,
continuă să afecteze un număr considerabil de persoane atât în plan național cât și
internațional.
În rezultatul cercetării fenomenului sărăciei ca problemă majoră, putem evidenția
următoarele concluzii:
1. Sărăcia reprezintă o problemă globală, cunoscută omenirii din timpuri străvechi. Şi în
prezent, cu ea se confruntă în diferită măsură cetățenii Republicii Moldova.
2. Sărăcia este incontestabil o problemă majoră pentru Republica Moldova. În urma analizei
cauzelor şi efectelor sărăciei în ţara noastră, se poate concluziona că ea manifestă atât
trăsături comune cu fenomenul dat în alte ţări, cât şi particularităţi specifice, printre care
faptul că afectează inclusiv persoane angajate în câmpul muncii, sănătoase, apte de muncă,
multe din ele cu studii superioare, şi chiar pe acei care dispun de valori materiale
semnificative.
3. Săracii sunt persoane/gospodării forţaţi să utilizeze timpul lor neproductiv, mare parte din
el fiind irosit în activităţi de asigurare cu servicii de bază, ei neavînd timp pentru instruire,
ceea ce nu le permite să rupă cercul vicios al sărăciei.
4. În toate arealele economice, indiferent de nivelul lor de dezvoltare, efectele sărăciei produc
un impact negativ durabil asupra dezvoltării umane, în aspect economic, social, politic,
cultural, ecologic, spiritual.
5. Sărăcia unei persoane diminuează potenţialul ei economic, social, cultura, şi astfel
contribuie la scăderea potenţialului întregii societăţi. Iar o ţară săracă este acea care nu a
valorificat potenţialul ei uman şi nu îl administrează eficient.
Prin cercetarea noastră, putem afirma că sărăcia este imposibilitatea unei persoane de
a-şi satisface necesităţile de azi şi probabilitatea scăzută de a le satisface în viitor. Deci,
sărăcia afectează negativ durabilitatea vieţii unei persoane. Sărăcia presupune confort scăzut
în viaţa cotidiană a unei persoane, cauzat de lipsa unor resurse, bunuri sau posibilităţi și lipsa
dorinței de schimbare.

14
 BIBLIOGRAFIE

https://mec.gov.md/sites/default/files/raport_privind_saracia_in_republica_moldova_2014.pdf?
fbclid=IwAR3tx5TCjmor0ew8H3k-If9GMANNtB09gWja6hk6xh1JdWeby5-5g4lQ-Xo
https://sputnik.md/opinie/20171017/15068745/de-ce-suntem-saraci-citeva-explicatii-gasiti-aici.html

15