Metodele demografiei

Diversitatea factorilor naturali , alaturi de cei sociali, economici in care

populatia traieste provoaca studierea acesteia prin utilizarea unei metodologii de
cercetare care evidentiaza caracteristicile in timp si spatiu, care sa permita
clasificarea asezarilor umane, intr-un final.
Astfel, in studiul entitatilor teritoriale se folosesc metode, procedee si tehnici
traditionale, dar si altele moderne.
In randul metodelor traditionale se regasesc analiza si sinteza, dar si
metoda dialectica, inductiva, deductiva, istorica, caartografica, matematica,
modelarii, comparative, comparativa, alaturi de observatie si descrierea
geografică.
In randul metodelor moderne se numara metodele statistico- matematice,
cibernetice precum teoria compusilor, grafelor, analiza factoriala , vectoriala,
analiza suprafetelor statistice) care ofera nenumarate posibilitati in aprofundarea
analizei comparate a fenomenelor si proceselor .
La baza studiului populatiei si a asezarilor sta conceptia sistemica si structural-
genetica, lucru ce impune aplicarea de metode cantitative si a tehnicilor
moderne.
O metoda de cercetare o reprezintă MODELAREA , ce favorizeaza o
intelegere mai profunda, explicativă ,cauzal-genetică a fenomenelor
geodemografice. Rezultatele obtinute sunt foarte apropiate de realitate si
reproduc in mod demonstrative, mai simplificat aceste realități.
Categoriile de asezari sunt masurabile si sunt: caracteristicile de dispersie a
aşezărilor sunt exprimate prin diagrame de dispersie, indicele de centralitate a
comunelor poate fi exprimat prin grafe lineare, bifurcate, stelare. Acestea permit
realizarea de corelații intre asezarile umane si componentele peisajul geografic,
ce se afla într-o transformare continuă.
In cadrul acestui peisaj geografic se evidentiaza o faza de analiza in
descrierea functionarii subsistemelor sale, inainte de a se explicita prin relatii
matematice modul de functionare.
Ca o metoda principala de studiu a asezarilor umane se folosescte analiza
factoriala, ce prezinta urmatoarele avantaje:

2
‘’ este o tehnică modernă statistico-matematică care permite reducerea datelor
prin selectarea celor cu relevanţă sporită;
- determină factorii (variabilele) care pot explica evoluţia (variaţia) unor
fenomene direct observabile (manifeste), corelaţiile şi intensitatea legăturii
dintre ele;
- utilizează coeficienţii de corelaţie care constituie baza pentru analiza
factorială.’’(Vert Constantin, 2001, p.31)
In combinatie cu aceasta analiza se utilizeaza si metoda bonitării, prin evaluarea
cantitativa si calitativa a potentialului factorilor naturali, sociali si economici.
Stabilirea caror factori sunt considerati semnificativi in structura unei
asezari se realizeaza pe baza retinerii tuturor factorilor favorabili si restrictivi ce
alcatuiesc asezarea respectiva.Pentru aceasta se va realiza o diagrama in care se
noteaza: pe axa ordonatei -valoarea prin bonitare a fiecarui factor, iar pe axa
abscisei- numarul factorului pe categorii(natural, social si economic).
‘’ De menţionat faptul că dacă în cazul analizei factoriale generale sunt luaţi în
considerare toţi factorii indiferent de valoarea de bonitate, în cazul analizei
factoriale specifice vor fi eliminaţi factorii cu valori ce oscilează în jur de 0
respectiv între 1 şi –1.
Aşadar analiza factorială se desfăşoară în două etape:
- prima în care se realizează o evaluare a tuturor factorilor, evidenţiindu-se
şi importanţa fiecăruia pentru întregul din care face parte;
- a doua, numită şi analiza factorială specifică, ce se axează numai pe
factorii determinanţi în ierarhizarea, clasificarea şi regionarea geografică.‘’(Vert
Constantin, 2001, p.31-32)
Supraaprecierea sau subaprecierea , omiterea unor factori cu relevanta in cadrul
analizei factoriale se produce pe baza erorilor de selectare a acestora si conduce
la concluzii eronate privind potentialul asezarii respective.
Din cauza faptului ca asezarile umane au o evolutie complexa in timp si spatiu,
studiul lor prezinta unele particularitati.Un aspect este constituit de principiile
metodologice care orienteaza cercetarea geografica:
a. Principiul repartitiei spatiale
b. Principiul cauzalitatii
c. Principiul integrarii geografice
d. Principiul istorismului
e. Principiul regionalismului

3
 f. Principiul ecologic
g. Principiul sociologic
h. Principiul antropic.

Bibliografie:
Vert Constantin, Geografia Populatiei teorie si metodologie, Editura Mirton,
2001.