Sunteți pe pagina 1din 7

UNIVERSITATEA TOMIS CONSTANTA

FACULTATEA DE STUDII ECONOMICE SI ADMINISTRATIVE


SPECIALIZAREA ADMINISTRAREA AFACERILOR

REFERAT

DISCIPLINA: STATISTICA ECONOMICA

TEMA REFERAT:
METODE DE ANALIZA STATISTICA A LEGATURILOR DINTRE VARIABILELE
ECONOMICE (CONCEPT LEGATURA STATISTICA, TIPOLOGHIA LEGATURILOR
STATISTICE, METODE DE CARACTERIZARE A LEGATURILOR DINTRE
VARIABILE)

CADRUL DIDACTIC STUDENT


LECT. UNIV. DR. ENE PETRONELA PAROS CRISTIAN-GABRIEL

ANUL I 2019-2020
SEMESTRUL II
Variabilele economice reprezinta rezultatul unei multitudini de factori, unii principali,
altii secundari, sau intr-o alta acceptiune, unii esentiali, altii neesentiali.

Una dintre preocuparile majore ale statisticii este evidentierea si masurarea influentei
acestor factori asupra variabilelor, demers care comporta o serie de dificultati legate in primul
rand de complexitatea relatiilor, precum si de faptul ca relatiile de cauzalitate nu sunt
deterministe si se manifesta in general tot sub forma de tendinta. In plus, se manifesta, cu
predilectie intre factorii calitativi, o serie intreaga de interdependente care nu pot fii masurate cu
exactitate, ducand la acceptarea masurilor inexacte ca masuri variabile pentru legaturile dintre
variabile.

Legaturile de tip statistic sunt diferite de cele tehnice, a caror manifestare este in general
matematica, algoritmica si parametrica.

Procesele si fenomenele economice (si nu numai) apar si se dezvolta ca urmare a unor


cauze variate, care pot actiona in acelasi sens sau in sensuri opuse si cu diferite grade de
intensitate. Drept urmare acestea sunt legate intre ele prin conexiuni, uneori foarte complexe,
care nu sunt cunoscute sau observate de la bun inceput, ci, de regula, sunt descoperite pe masura
studierii lor. Manifestarea unui sau altuia dintre procese sau fenomene genereaza efecte care pot
provoca aparitia, modificarea sau incetarea altora determinand astfel relatii de interdependenta
sau cauzalitate. Complexitatea interactiunii dintre fenomene este cu atat mai mare cu cat acestea
apartin unor colectivitati mai numeroase. De aici deducem ca fenomenele si procesele
economico-sociale nu sunt univoc determinate fiind rezultatul conjugarii influentei mai multor
fenomene-cauza, iar in sistemul acesta de conexiuni nu toate raporturile de dependenta prezinta
aceeasi importanta intrucat exista factori ce se compenseaza reciproc.

Studiul statistic al raporturilor de dependenta dintre procese si fenomene se concentreaza


pe identificarea relatiei care exista intre doua sau mai multe caracteristici. Importanta cunoasterii
legaturii dintre un fenomen sau proces si a cauzelor care-l genereaza si determina este deosebita
intrucat numai in acest fel se creeaza posibilitatea reala de control si influentare a acestuia.

In economie, analiza legaturii cauzale intre doua evenimente nu trebuie facuta in mod
abstract, ci tinand seama de conditiile concrete in care acestea apar. Analiza legaturilor cauzale
incepe printr-un demers calitativ, avand la baza teoria economica si un numar suficient de mare
de observatii, in continuare utilizandu-se metode cantitative, specifice demersului statistic.
Statistica dispune de o serie de metode de studiere a dependentelor dintre doua sau mai multe
variabile. Printre acestea sunt si cele cuprinse in analiza de regresie si corelatie. Legaturile dintre
fenomenele si procesele economice apar ca legaturi statistice (stochastice), a caror particularitate
este faptul ca rezultatul este determinat ca urmare a influentei unui ansamblu de factori.
Legaturile statistice se manifesta, ca tendinta valabila numai la nivelul colectivitatii. Metodele
neparametrice se folosesc daca variabilele se exprima prin cuvinte, sau o variabila este calitativa
si alta cantitativa, sau ambele sunt cantitative, dar nu exista sficiente date pentru a se cunoaste
forma distributiei.
Obiectul de studiu al statisticii

Subsiste
mul
de
conducer
e
Subsistemul informaţional

Subsistemul condus

Statistica este stiinta care studiaza aspectele cantitative ale determinarilor calitative ale
fenomenelor de masa, fenomene care sunt supuse actiunii legilor statistice ce se manifesta in
conditii concrete, variabile in timp si spatiu.

Statistica poate fi: teoretica sau de ramura.

Elementele cercetarii statistice


1. Stabilirea scopului cercetarii
2. Colectivitatea supusa cercetarii (colectivitatea statistica):
 totala;
 partiala (de selectie).
3. Unitatea statistica:
 simpla – nu se mai poate descompune in subunitati (persoana, societatea);
 complexa (familia, echipa de lucru, cutia).
4. Caracteristicile statistice (variabile statistice)

Statistica si analiza economica – reprezinta stiinta care studiaza si analizeaza , prin intermediul
datelor statistice , fenomenele si procesele economice de masa , care au loc, laun moment dat,
intr-o structura organizatorica, utilizand metode si tehnici specifice, in scopul de a cunoaste
realitatea economica si de a oferi solutii care sa faciliteze procesul decisional.
Statistica si analiza economica au ca finalitate obtinerea de indicatori, calculati si analizati de
statistica , respectiv interpretati de analiza economica.
Rolul acestor indicatori este de :
 a favoriza cunoasterea dezvoltarii economico-sociale a tarii la un moment dat;
 a fundamenta stabilirea strategiei de dezvoltare viitoare
 a fundamenta deciziile luate in procesul managerial
 a fundamenta elaborarea planului si a programului de dezvoltare curenta si de perspective
 a facilita prezentarea rezultatelor obtinute
Activitatea statistica este realizata la nivelul fiecarui judet de Directiile judetene de
Statistica , iar la nivel national de catre Institutul National de Statistica.

Fenomenele si procesele social-economice nu sunt in general, fenomene independente, ci


ele se manifesta ca rezultat al actiunii unor factori de influenta si conditioneaza, la randul lor,
manifestarea altora. Spunem, asadar, ca intre fenomenele de masa, colective se manifesta
legaturi, dependente.
Legaturile statistice sunt specifice fenomenelor de tip colectiv, sistemelor deschise,
complexe, caracterizate de relatii suple, neunivoce, in care cauzele interactioneaza cu factorii
aleatori. Asadar, unei valori a factorului cauzal ii corespunde o distributie de valori ale
factorului dependent, cea ce ne indreptateste sa le tratam ca variabile aleatoare si sa le analizam
utilizand metode statistice. Legea statistica nu poate fi pusa in evidenta la nivelul fiecarui caz
particular, fiecarui element in parte, ci numai la nivelul unei mase de evenimente cu structura
completa.

Legaturile statistice (stohastice) sunt relatii prin care se realizeaza procesul de


determinare, aparitie si dezvoltare a fenomenelor de masa.

Trebuie subliniat ca metodele si tehnicile statistice utilizate in studiul legaturilor dintre


fenomenele de masa sunt cuprinse intr-o categorie numita „analiza corelatiei“. Trebuie sa facem,
insa, distinctia dintre un model de corelatie — care arata cat de puternic sunt legate cele doua
variabile, cat de mult tind sa se modifice impreuna — si un model de regresie — care
examineaza schimbarile unei variabile ca o functie de schimbarile sau nivelurile altei (altor)
variabile.

Modelul de regresie permite previzionarea uneia dintre variabile pe baza informatiilor


despre alte variabile.

Totodata, analiza corelatiei (in sens larg) este specifica variabilelor cantitative, numerice,
masurate pe scale de intervale si de rapoarte. Printr-o extensie a semnificatiei, putem efectua
analiza bivariata si multivariata a caracteristicilor calitative (nominale si ordinale) prin studiul
asocierii (sau contingentei) luand in considerare distributia simultana a unitatilor statistice
dupa doua sau mai multe variabile calitative.

Tipologia legaturilor statistice

Legaturile statistice se pot calificare dupa urmatoarele criterii:


• Dupa numarul caracteristicilor - factori luate in studiu, legaturile statistice pot fi:
- legaturi simple
- legaturi multiple.
Legaturile simple sunt acelea in care caracteristica rezultativa se studiaza numai in functie de
o singura caracteristica independenta considerata principala si variabila, iar celelalte
caracteristici - factoriale, chiar daca au fost identificate si inregistrate, se considera cu actiune
constanta in toate cazurile individuale inregistrate.
Legaturile multiple presupun sa se studieze dependenta unei caracteristici rezultative in
functie de mai multi factori inregistrati. Interpretarea statistica a legaturilor multiple implica si
analiza legaturilor simple dintre toate caracteristicile inregistrate pentru calculul corelatiei
multiple.
• Dupa continutul caracteristicilor incluse in analiza de corelatie, legaturile pot fi:
- de asociere
- de corelatie.
Asocierea statistica exprima relatia de interdependenta dintre doua sau mai multe
caracteristici exprimate calitativ sau intre o caracteristica calitativa si una numerica.
Corelatia statistica exprima relatia de interdependenta dintre doua sau mai multe caracteristici
exprimate numeric si se poate masura prin indicatori statistici de corelatie.
• Dupa directia in care se produc, legaturile pot fi:
- directe
- inverse.
Legaturile directe sau in acelasi sens se produc atunci cand, pe masura ce se modifica nivelul
de dezvoltare al caracteristicii factoriale, se modifica in acelasi sens si nivelul caracteristicii
rezultative.
Legaturile inverse sunt acelea in care, pe masura ce se modifica nivelul de dezvoltare al
caracteristicii factoriale, se modifica in sens contrar nivelul caracteristicii rezultative.
• Dupa forma legaturii, ele pot fi:
- rectiliniare, exprimate prin ecuatia functiei liniei drepte
- curbiliniare, exprimate prin ecuatia unei functii exponentiale, parabolice, hiperbolice etc.
Identificarea formei de realizare a legaturii este determinanta pentru masurarea corecta a
corelatiei dintre fenomenele social-economice.
• Dupa timpul in care se realizeaza, legaturile statistice pot fi:
- concomitente (sincrone)
- cu decalaj (asincrone).
Legaturile sincrone (concomitente) sunt cele care pot fi urmarite in dinamica pentru aceeasi
periaoda de timp.
Legaturi asincrone (cu decalaj) apar atunci cand caracteristicile factoriale incep sa actioneze
asupra variatiei caracteristicii rezultative, dupa scurgerea unei perioade de timp.

Metode elementare de caracterizare a legaturilor dintre variabilele statistice

Dintre metodele elementare de cercetare a legaturilor statistice amintim:


1) metoda seriilor statistice paralele
2) metoda gruparilor statistice
3) metoda grafica
4) metoda tabelului de corelatie sau contingenta
5) metoda analizei dispersionale.
Metoda seriilor statistice paralele reprezinta un procedeu simplu, ce consta in
organizarea in paralel a unor serii de date statistice, in ordinea crescatoare sau descrescatoare a
caracteristicii factoriale. Prin compararea seriilor de valori astfel ordonate se poate stabili daca
exista sau nu anumite legaturi intre ele, si daca da, care este directia acestora. Se pot compara in
acest mod serii de distributie, cronologice sau teritoriale.
Seriile paralele se folosesc cand avem un numar relativ mic de unitati observate. In cazul
unui numar mai mare de unitati observate si a unei variatii de amplitudine mare se recurge la
metoda gruparilor statistice.
Metoda gruparilor incearca sa surprinda aspectele esentiale ale legaturilor dintre
variabilele statistice, dupa ce unitatile colectivitatii se grupeaza in functie de caracteristica
factoriala. Pentru caracteristica rezultativa se calculeaza indicatorii derivati (marimi relative sau
medii) specifice fiecarei grupe.
Prin compararea variatiei caracteristicii factoriale cu cea a caracteristicii rezultative se pot
aproxima: caracterul legaturii, directia si intensitatea ei. Pentru analiza legaturilor dintre
fenomene trebuie sa se obtina grupe suficiente, pentru a se desprinde corect forma de
interdependenta dintre caracteristicile luate in studiu. In general este indicat sa se lucreze cu
intervale de grupare egale pentru fiecare din caracteristicile implicate in analiza de corelatie.
Metoda grafica consta in construirea graficului de corelatie (corelogramei), pe baza unui
sistem de coordonate rectangular. Valorile caracteristicii factoriale X sau intervalele acesteia se
trec pe abscisa, iar pe ordonata se trec valorile caracteristicii rezultative Y sau intervalele
acesteia. Fiecare unitate observata, prin valorile masurate pentru cele doua caracteristici, va
determina un punct de aceste coordonate pe graficul de corelatie. In functie de amplitudinea
variatiei caracteristicii factoriale se stabileste scala de reprezentare pe abscisa. Se recomanda, ca
si pentru caracteristica rezultativa Y, sa se stabileasca acelasi numar de diviziuni al scalii.
Metoda grafica se mai numeste si metoda “norilor de puncte”; ea sta la baza alegerii
functiei analitice in cazul regresiei si corelatiei.
Corelograma da posibilitatea stabilirii atat a existentei legaturii, a sensului, a formei, a
intensitatii, cat si a absentei legaturii.
Tabelul de contingenta este un tabel cu dubla intrare si prezinta o grupare a unitatilor
unei colectivitatii in functie de doua caracteristici: una dependenta si alta independenta. Se
foloseste in special in cadrul unui numar mare de observatii.
Metoda analizei dispersionale este utilizata pentru a verifica gradul in care valori
empirice ale unei caracteristici se abat de la valorile teoretice, determinate in general cu ajutorul
mediilor sau al ecuatiilor de regresie. Studiaza efectul variabilei/variabilelor independente asupra
celei dependente, altfel spus, masura in care variatia caracteristicii rezultative este dependenta
sau nu de factorul (factorii) de grupare.

Concluzionand, aprecierea existentei legaturilor dintre variabilele economice, dar mai ales
masurarea intensitatii acestor legaturi raman doua dintre principalele obiective ale statisticii
practice. Din acest motiv, intelegerea conceptului de legatura statistica, prezentat pe larg in
debutul acestui capitol, precum si a diversitatii legaturilor statistice posibile , sunt esentiale
pentru intregul demers viitor. Dupa o scurta trecere in revista a metodelor elementare, mai mult
intuitive, de caracterizare a legaturilor dintre variabile, este prezentata metoda regresiei, pe
exemplul concret al regresiei de tip liniar, dar cu scurte introspectii si in alte tipuri de regresie. In
final, sunt reliefati indicatorii statistici ai corelatiei (raportul si coeficientul de corelatie),
insistandu-se si pe metodele neparametrice si parametrice de verificare a semnificatiei ecuatiei de
regresie, coeficientilor de corelatie si intensitatii legaturilor dintre variabile in general.

Bibliografie:
 Isaic-Maniu Al., Voineagu V., Mitrut C. Statistica pentru managementul afacerilor,
Editura Economica, Bucuresti, 1999
 Lilea E. Statistica. Indicatori, definitii, formule de calcul, Editura Expert, Bucuresti, 1999
 Biji E., Lilea E., Vatui M., Gogu E. Aplicatii statistice in studiul fenomenelor economice,
Editura Oscar Print, Bucuresti, 2004
 http://inf.ucv.ro/documents/danciulescu/curs8-curs9-curs10.pdf
 https://www.studocu.com/ro/document/universitatea-de-vest-din-timisoara/statistica-
aplicata/note-de-curs/5-lecture-notes-1-10/3719599/view

S-ar putea să vă placă și