Budget Lesson Plan

GHID DE EDUCAȚIE FINANCIARĂ
Mariana ZUBENSCHI
Iuliana DRĂGĂLIN • Rodica CRUDU
Aliona LÎSÎI • Tatiana GRIBINCEA
2019
Ghidul reprezintă rezultatul proiectului
”Te h n ic i ș i s t r a tegii d e g es t io n a r e a f i n a nț e lo r p e r so n a l e”,
finanțat de programul de granturi al Foundation Open Society Institute,
în cooperare cu Programul de Burse al Open Society Foundations,
administrat la nivel local de către Centrul de Informații Universitare.
Ghid de educaţie financiară / Mariana Zubenschi, Iuliana Drăgălin, Rodica Crudu [et al.];
Centrul de Informaţii Universitare. – [Chişinău] : S. n., 2019 (Tipogr. „Artpoligraf”). – 106 p.:
fig. color, fot., tab.
Referinţe bibliogr. la sfârşitul paragrafelor. – Apare cu sprijinul financiar al progr. de granturi
al Foundation Open Soc. Inst. – 350 ex.
ISBN 978-9975-108-81-2.
334:336(036)
G 49
Mariana ZUBENSCHI, Iuliana DRĂGĂLIN,

Rodica CRUDU, Aliona LÎSÎI, Tatiana GRIBINCEA
2
CUPRINS
ÎNTRODUCERE ................................................................................... 4
PLANIFICARE FINANCIARĂ ................................................................ 7
ÎNȚELEGEREA GESTIONĂRII FINANȚELOR PERSONALE .................. 15
PLANIFICAREA CARIEREI ................................................................... 24
GESTIONAREA BANILOR ȘI FLUXUL DE NUMERAR .......................... 35
GENERALITĂȚI ALE DECLARAȚIEI PE VENIT ...................................... 42
DECLARAȚIA ELECTRONICĂ CET-18 ................................................. 48
INSTRUMENTE FINANCIARE .............................................................. 52
GESTIONAREA CONTURILOR BANCARE ȘI

CONSOLIDAREA UNEI LINII DE CREDIT ............................................. 56
GESTIONAREA RISCURILOR, PROTECȚIA

VENITURILOR ȘI A ACTIVELOR FINANCIARE ..................................... 62
ACHIZIȚIA DE IMOBIL ......................................................................... 70
ASPECTE FINANCIARE ALE PROPRIETĂȚII

INTELECTUALE ȘI A RĂSPUNDERII PERSONALE .............................. 75
PLANIFICAREA CHELTUELILOR PENTRU

ASIGURĂRILE SOCIALE ...................................................................... 84
PLANIFICAREA CHELTUIELILOR PENTRU SĂNĂTATE......................... 91
PLANIFICAREA VACANȚELOR ............................................................ 95
ASIGURĂRILE PE VIAȚĂ ÎN REPUBLICA MOLDOVA ............................ 100
3
ÎNTRODUCERE
În epoca activităților financiare virtuale, gestionarea cu resursele financiare necesită a fi problematizate
în rândul tuturor cetățenilor.
Cu cât competențele financiare de gestionare a banilor vor fi însușite și aplicate mai timpuriu, cu atât
persoana va demonstra o adaptare economică mai sustenabilă în mediul său de existență și cel de afaceri.
Abilitatea de gestionare a resurselor individuale financiare și familiarizarea cu strategiile de planificare a
investițiilor personale timpurie poate fi încurajată prin intermediul simulări și modelării activităților economice
cotidiene.
Scopul primordial al ghidului de educație financiară constă în educarea tinerilor de a gestiona cu

succes resursele financiare proprii. Unul din argumentele fundamentale este oferit de activitățile cotidiene
implicite, reprezentate de decizii financiare complexe și dificile. Bineînțeles că sunt specialități la care
tinerii pot aplica să studieze, însă nu toți se văd economiști, contabili sau manageri. Iar apelarea la un
specialist din domeniul economic oricum se va realiza prin prisma unui sentiment de încredere parțială,
comparativ cu aplicarea cunoștințelor însușite în urma studierii și exersării activităților din ghidul prezent.
Drept continuitate, cunoștințele însușite vor fi reflectate într-un șir de solicitări adevărate precum: achitarea
de taxe, impozite, cotizații, studii, carieră, mobilitate academică și profesională, credit, investiții etc.
Publicarea ghidului de educație financiară prezintă rezultatul proiectului ”Tehnici și strategii de gestionare
a finanțelor personale”, finanțat de programul de granturi al Foundation Open Society Institute în cooperare
cu Programul de Burse al Open Society Foundations, administrat la nivel local de către Centrul de Informații
Universitare. Proiectul a fost desfășurat în incinta Centrului Național de Inovații Digitale în Educație „Clasa
Viitorului”, în perioada 11.05.19 – 26.05.2019.
Finalitățile urmărite în acest ghid sunt:

• utilizarea informațiilor practice primare în atingerea succesului financiar (care ar fi semnificația
banilor, descrierea modalităților de gestionare a finanțelor, motivații și strategii de sustenabilitate financiară);
• înțelegerea aspectelor de mediu precum relațiile dintre economia de piață și succesul financiar
(nevoi și resurse: umane, financiare, informaționale; buget personal și fluxul de numerar; funcțiile de buget;
economisirea, dobânda etc.).
• Aplicarea principiilor economice în luarea deciziilor de natură financiară (resurse, gestionare,
manipulări, strategii și investiții financiare; gestiune durabilă și rezultate bănești etc.).
• Cunoașterea valorii timpului în luarea de decizii financiare personale (ariile planificării financiare și
etapele vieții, părțile componente a unui plan financiar, rentabilitate, profit, credit ipotecar și cel de consum;
overdraft, riscuri financiare și asigurarea acestora etc.).
• Practicarea și atribuirea de decizii inteligente (SMART) ce conduc la beneficii monetare, sustenabilitate
și realizare personală.
• Identificarea calificativelor personale de gestionare și argumentare financiară (educație, experiență,
profesionalism, inteligență, negociere, compromis, cercetare.
• Însușirea de cunoștințe economice fundamentale și practicarea eficientă a acestora, precum: venit,
salariu, bugetare, plan financiar anual, regula celor trei buzunare, cheltuieli esențiale, cheltuieli dorite,
priorități financiare, economii, modalitate de gestionare a banilor, software de gestionare a banilor, intrările
de numerar, ieșiri de numerar, interes economic, valoarea în timp a banilor, interes complex etc.
Cercetările au demonstrat că situațiile determinate de lipsa de informație economică fac ca oamenii

să fie limitați și deseori excluși în participarea la dezvoltarea și susținerea economică personală, precum
start-up sau deschiderea unei afaceri.
În contextul acestei imponderabilități economice existențiale de conținuturi, ghidul nostru își propune
să răspundă la următoarele întrebări, prin prisma însușirii și practicării următoarelor aspecte:
4
1. De ce este necesar să planifici bugetul propriu (planificare financiară, înțelegerea gestionării cu

finanțele personale, planificarea carierei, declarație financiară, instrumente și bugete)?
2. De ce este necesar să gestionezi banii (primul interlocutor banca și cardul bancar, impozitul pe
venit, conturi bancare, consolidarea unei lini de creditare; achiziția unui imobil?
3. Cum să îți protejezi veniturile și activele financiare: gestionarea cu riscurile de proprietate și răspundere;
cheltuielilor pe sănătate, vacanțelor și a asigurărilor pe viață?
4. De ce ai nevoie să îți planifici o carieră și să o raportezi la aspecte financiare.
5. Cum să îți asiguri un trai decent și să îți planifici cele mai importante aspecte ale vieții?
Metodologia de lucru se centrează pe satisfacerea obiectivelor proiectului ”Tehnici și strategii de

gestionare a finanțelor personale” și în special pe integrarea aspectelor practice de lucru cu comunitatea,
investigarea conexiunilor de satisfacere a nevoilor grupului vizat. Informații adiacente despre acest proiect
puteți afla pe pagina de Facebook denumită ”Program educațional de gestionare a finanțelor personale”,
precum și a expedia mesaje pe pagina programului, cu adresa:
https://www.messenger.com/t/gestionarea.finantelor.personale.program.marz
Suntem receptivi la mesaje edufinancemd@gmail.com
Ideea și conceptul aparține coordonatorului proiectului

”Tehnici și strategii de gestionare a finanțelor personale”
Mariana ZUBENSCHI
Deținătoarea Premiului Academic al Societății Civile 2015,
acordat de Open Society Foundations.
Alumni al programului de Dezvoltare Curriculară a Open Society
Foundations, desfășurat la Columbia University of the City of New
York, 2011-2013.
Experiență didactică internațională și mobilitate academică:
Sudan 2008, USA 2010, Turcia 2011, USA 2012-2015.
Expertiză în domeniul psihologiei sociale și asistenței sociale.
Autoarea modelului relativității echilibrului profesional.
Publicații a peste 10 capitole de carte și 50 articole menționate
în reviste naționale și internaționale.
Activități și interese științifice bazate pe cercetarea și extinderea subiectelor ce țin de dezvoltare
personală, echilibru profesional, etică în afaceri și responsabilitate socială, dezvoltare de sine, colaborare
în echipă și leadership, metode de cercetare în acțiune, medicină socială, consiliere clinică și îngrijire
paliativă, lucrul cu comunitățile, înțelegerea sistemelor comunitare, tehnici sociale de intervenție
5
ÎNTRODUCERE
Autorii ghidului de educație financiară sunt experți din domeniul economiei, psihologiei și a dreptului.
Iuliana DĂGĂLIN
Secretar de Stat în domeniul infrastructura calității și cooperării internaționale în cadrul Ministerul
Economiei și Infrastructurii.
Decan al Facultății Științe Economice, 2012-2017, ULIM.
Doctor în științe economice, conferențiar universitar.
Responsabilă de Filiera Francofonă ”Gestion et administration des entreprises”, 2010-2017, ULIM.
Cercetări în domeniul managementului calității, gestiunii afacerilor, antreprenoriatului mic și mijlociu,
negocierilor în afaceri.
Expert în domeniul economiei și cooperării internaționale, managementul calității, parte a proiectelor
Reparti-Eco și ATHENA.

Rodica CRUDU
Deținătoarea Premiilor Cristalul Calității 2018 pentru perseverenta și corectitudine in evaluarea
programelor de studii, oferit de ANACEC.
Fulbright Faculty Development Fellowship, USA 2017.
Decan al Facultății Relații Economice Internaționale, Academia de Studii Economice a Moldovei, ASEM.
Doctor in științe economice, conferențiar universitar, profesor Jean Monnet.
Expert în domeniul integrări europene, instituții și politici Europene, tehnicilor de comerț exterior,
riscurilor în afaceri economice.
Publicații și cercetări a peste 65 de publicații științifice în diverse reviste de specialitate și culegeri
ai conferințelor științifice internaționale.
Activități și interese științifice în domeniul inovaților, antreprenoriatului inovativ, creșterii economice.
Aliona LÎSÎI
Deținătoarea premiilor de gradul doi pentru activitatea didactico-științifică, oferit de Guvernul
Republicii Moldova, pe anii 2017, 2015 și 2013; savantul anului 2012, oferit de BNM.
Decan al Facultății de Business și Economie (AUM).
Expert în domeniul afacerilor mici și mijlocii, dreptului în afaceri, membru al comisiei de cenzori a
A.O. Uniunea Juriștilor.
Activități și interese științifice în domeniul managementului economic și a dreptului în afaceri.
Tatiana GRIBINCEA
Șef de catedră ”Științe ale Educației și Limbi Moderne”, USPEE ”Constantin Stere”.
Expert în domeniul economiei sociale, elaborării, implementării și monitorizării politicilor de protecție
și asistența socială a grupurilor vulnerabile din Republica Moldova.
Publicații și cercetări a peste 50 de publicații științifice în diverse reviste de specialitate și culegeri
ai conferințelor științifice internaționale, autoarea ghidului practic ”Proiectarea carierei profesionale
ale asistenților sociali”.
Activități și interese științifice în domeniul sistemului de protecție socială, pregătirii profesionale a
asistenților sociali din comunitate.
6
PLANIFICRE
FINANCIARĂ
Obiective de studiu:
• Cunoașterea conceptului de planificare financiară.

• Identificarea ariilor de planificare financiară.
• Evaluarea necesităților de planificare financiară la diferite vârste.
• Identificarea și înțelegerea aplicațiilor disponibile pentru gestionarea bugetului sau planificare
financiară.
Cuvinte cheie: planificare financiară, decizii financiare, active, pasive, datorii, investiții, educație
financiară, vârsta, pensionare, necesități financiare.
Planificarea Financiară: concept și etape. Perioada economică incertă în care trăim crește
importanța unor decizii financiare înțelepte. Orice decizie financiară necesită întâi planificarea și după aceea
acțiunea. Principalele preocupări atunci când luăm decizii financiare ar trebui să fie să evitam dificultățile
financiare și să ne creștem siguranța și prosperitatea financiară.
Motto:
Motto: Nevoile noastre financiare se modifica pe parcursul vieții,
fiecare perioadă fiind caracterizată de provocări financiare diferite.
A fi „bogat” înseamnă altceva pentru fiecare dintre noi.

Pentru unii înseamnă să nu aibă griji financiare și să își poată
plăti facturile la timp, iar pentru alții înseamnă să dețină
proprietăți și să aibă venituri considerabile. Felul în care
fiecare se gândește să devina bogat diferă de la o persoana
la alta. Unii creează avere din propria afacere, în timp ce
alții se concentrează pe un loc de munca bine plătit. Un al
mod prin care putem să ne sporim averea este să investim
inteligent. Cu toate aceste diferențe, cu toți ne dorim să
putem să ne controlăm situația financiară și să putem să
ne bucuram cât mai mult de ceea ce câștigam. Pentru a atinge acest obiectiv și nu numai, trebuie întâi
să identificam obiectivele și după aceea să le organizăm după priorități și importanță [2].
Planificarea financiară este procesul prin care rezolvam provocările

financiare pentru a ne atinge obiectivele, dezvoltând și implementând un
”Plan Financiar” care ia în considerare situația curentă de la care pornim și
obiectivele financiare pe care dorim să le atingem. Planificarea financiară
este procesul prin care stabilim, planificam, atingem și revizuim obiectivele
financiare printr-un management financiar adecvat.
Scopul procesului de planificare financiară este să ajungem să ne controlăm situația financiară.

Planificarea financiară personală ne ajuta să realizăm „harta banilor” noștri, de unde vin și unde se duc,
cu scopul de a-i direcționa în sensul în care ne dorim, realizând un ”Plan Financiar”.
Scopul procesului de planificare financiară este să ajungem să ne controlăm situația financiară.

Planificarea financiară personală ne ajuta să realizăm „harta banilor” noștri, de unde vin și unde se duc,
cu scopul de a-i direcționa în sensul în care ne dorim, realizând un ”Plan Financiar”.
7
PLANIFICRE FINANCIARĂ
Figura1. Ariile planificării financiare
Personal, vom avea imaginea completă a situației noastre financiare cu plusuri și minusuri, dar și cu
oportunități și amenințări. Întocmirea ”Planului Financiar Personal” deși este o activitate complexă care
ne va solicita timp și implicare, nu este o activitate pentru care avem nevoie de studii superioare de
specialitate [3].
Cele 6 arii ale planificării financiare sunt (Figura1):

1. Managementul cash-fol-ului se referă la cum alocăm veniturile pentru a acoperi cheltuielile zilnice
și cum economisim regulat pentru a ne atinge obiectivele financiare.
2. Managementul datoriilor ne ajută să ne ținem sub control datoriile, ne învață să apelam la împrumuturi
doar atunci când situația o impune și să încercam să ne folosim de instrumentele financiare pentru a le
achita cât mai curând și mai eficient.
3. Managementul riscului și planificarea asigurărilor este una din cele mai importante arii ale planificării
financiare și se refera la a ne asigura ca avem suficiente venituri pentru evenimentele neprevăzute și ne
permite să ne planificăm care este cea mai potrivită perioadă pentru fiecare tip de asigurare astfel încât
să facem cele mai bune alegeri acoperind riscurile cât mai eficient.
4. Planificarea educației copiilor ne permite, în momentul în care copiii ajung la vârsta la care își vor
alege profesia și cariera, să ii putem susține financiar să își urmeze visul fără a ne constrânge financiar și
fără a renunța la propriile vise.
5. Planificarea investițiilor implică alocarea resurselor financiare disponibile în instrumente financiare
adecvate pentru a ne atinge obiectivele financiare și pentru a le crea valoarea.
6. Planificarea pensionarii implică acumularea de capital în perioada în care muncim pentru a atinge
independența financiară când ne pensionam.
Toate aceste arii ale planificării financiare sunt interconectate

între ele. Planificarea financiară nu se referă numai la investiții, ci la a
avea imaginea de ansamblu asupra tuturor aspectelor vieții financiare
pentru a ne atinge obiectivele [4].
Scopul planificării financiare este să economisim ca să putem să

investim pentru a ne atinge mai ușor țintele propuse. Nu ne putem
gândi la a începe să investim fără a avea un fond de rezerva, pentru
ca în situația în care apare o urgenta va trebui să apelam la banii din investiții și asta s-ar putea să ne
afecteze randamentele.
Planificarea financiară personală este un proces continuu care

durează toata viată. Evaluând-ne în fiecare an planul financiar, vedem
ce progrese am făcut și putem decide daca trebuie să ne modificam
obiectivele sau să stabilim altele noi. Planul financiar trebuie revizuit
la anumite intervale de timp pentru ca nevoile și preferințele noastre
8
sunt diferite în fiecare etapa a vieții și se schimba odată cu înaintarea în vârsta. De asemenea el trebuie
evaluat și modificat ori de câte ori intervine o schimbare majora în viată noastră, când ne schimbam locul
de muncă, ne căsătorim, ne mutăm în casă nouă, apare un nou membru în familie sau pur și simplu când
ne dam seama că ne dorim să schimbam direcția [3].
Când începem Planificarea Financiară? Nu suntem niciodată prea tineri și niciodată prea bătrâni
pentru a începe procesul de planificare financiară, dar cu cât începem mai devreme cu atât vom beneficia
mai mult de efectele pozitive ale planificării. Viată este plina de schimbări, pentru a le administra cu succes
ne trebuie un plan financiar bine întocmit [1].
Planurile și obiectivele noastre financiare se schimba odată cu noi, de aceea este bine să evaluam și
să reînnoim planul financiar ori de câte ori situația o cere. Cum arată nevoile noastre financiare în fiecare
etapa a vieții?
Etapa 13 – 17 ani. Este etapa în care ne pregătim pentru viată de adult și ne gândim să ne facem un
plan pentru viitor, ne gândim ce studii vrem să urmăm și ce carieră ni s-ar potrivi cel mai bine. În aceasta
perioadă ne vom schimba planurile de mai multe ori pentru că oportunitățile și tentațiile încep să își facă
loc în viată noastră. Începem să avem nevoi financiare și să ne gândim cum am putea să ne satisfacem
aceste nevoi pe cont propriu. Este etapa în care ar trebui să ne punem bazele educației financiare, să luam
contactul cu primele noțiuni despre sistemul financiar, de unde vin banii și ce înseamnă să economisim.
Tot acum începem să facem diferența dintre nevoi și dorințe și trebuie să învățam și să acceptam că nu
putem să ne satisfacem toate dorințele pe care le avem.
La aceasta vârsta este cel mai potrivit să începem să ținem o evidenta a banilor
pe care îi cheltuim și să ne formăm un sistem propriu de monitorizare financiară. Daca
avem puse bazele unei educații financiare corecte de la vârste fragede vom deveni niște
adulți responsabili din punct de vedere financiar și vom ști să luam decizii financiare
corecte și bine documentate.
Etapa: 18 -25 ani. Aceasta perioada este caracterizată de optimism, avem toata

viată înainte, nu deținem multe proprietăți personale dar avem planuri de viitor mari.
Este perioada în care ne gândim să economisim pentru nunta sau pentru achiziția unui imobil și de aceea
se mai numește și perioada de acumulare în care punem bazele stabilității noastre financiare.
Este etapa în care ne începem viată profesionala și ne gândim cum putem să atingem independenta
financiară. Vom face alegeri în privința educației și a carierei și aceste alegeri vor avea impact asupra
întregii noastre vieți financiare.
Ne gândim deja pentru prima dată să ne satisfacem nevoile financiare prin

intermediul creditelor și implicit începem să ne gândim să economisim pentru
achitarea ratelor sau pentru viitor. Odată cu independența financiară începem
să apreciem valoarea banilor câștigați prin forțe proprii și suntem mai atenți
la cheltuielile pe care le facem și ne facem un plan în aceasta privința. Cel
mai important în aceasta perioada este să ținem evidența veniturilor și a
cheltuielilor pentru a putea vedea care este sursa și destinația banilor noștri
pentru a avea control asupra lor.
Este momentul în care ne dezvoltăm identitatea financiară și ne cream un sistem financiar după care
să ne ghidam.
Etapa: 25 – 40 ani. Este perioada în care au loc cele mai importante decizii din viată noastră:
întemeierea unei familii, cumpărarea unei case, consolidarea carierei. Înțelegerea implicațiilor financiare
ale acestor decizii este foarte importanta pentru viitorul nostru financiar. Deciziile pe care le luam acum
ne vor decide viitorul.
9
Este etapa în care daca ne-am întemeiat o familie ne dorim să avem copii
și astfel ne facem planuri privind creșterea și educarea lor. Situația noastră
financiară va fi influențata de apariția noilor membrii și planurile noastre vor
lua noi forme, trebuind să acoperim nevoi financiare crescute. Apariția unui
copil ne face să ne gândim la asigurările de viată pentru cel care generează
veniturile familiei pentru a proteja viitorul celorlalți membri ai familiei în cazul
unor evenimente nefericite.
În aceasta etapa cele mai multe persoane încep să se gândească la asigurările de viată, la fondurile
pentru studii pentru copii și la asigurările de sănătate pentru părinți. Astfel ne protejam propriul viitor.
Avem nevoie de o strategie care să acopere toate aceste nevoi și care să ne ofere imaginea de ansamblu
a ceea ce vrem să realizam de acum înainte.
Este momentul în care ne gândim la siguranța financiară și luam în considerare oportunitățile de
investiții. Trebuie să ne asiguram ca avem banii necesari pentru a asigura traiul nostru și al familiei pentru
cel puțin 6 – 9 luni înainte de a ne gândi să începem să investim. Este important să învățam să economisim
pentru bunurile pe care vrem să le achiziționam înainte de a le cumpăra pe credit. Este perioada în care
ne permitem să ne gândim la investiții și este foarte important să avem un plan de investiții pe baza
obiectivelor pe termen lung pe care ni le-am stabilit.
Cariera este și ea foarte importanta pentru ca ne asigura sursele de venit și ne gândim la noi oportunități
profesionale și impactul lor asupra situației noastre financiare.
Este de asemenea vârsta la care ne gândim pentru prima data la pensionare. Deși mai este destul
timp pana la acel moment, situația financiară și confortul cu care ne-am obișnuit ne fac să ne gândim la
viitor și la ce ne-am dori să obținem atunci când nu vom mai lucra.
Etapa: 40 – 55 ani. În aceasta perioada viată este relativ stabila, suntem

siguri pe ceea ce deținem și pe ceea ce vrem să facem în viitor și probabil ne
permiți să ne gândim la vacante și deținem resurse care ne permit să ne gândim
să le folosim în viitor, adică să economisim. Cu cât ne cresc veniturile, cu atât ne
cresc responsabilitățile și riscurile la care ne expunem. Este momentul în care
experiența ne permite să luam în considerare serios investițiile pentru conservarea
și sporirea averii.
Suntem exact la mijlocul dintre nevoile a doua generații, copiii noștri și părinții noștri. Este perioada
în care trebuie să ne susținem copiii pentru a putea urma studiile superioare pe care și le doresc și ne
gândim și la susținerea financiară de care au nevoie părinții noștri.
Cu cât ne apropiem mai mult de vârsta pensionarii cu atât asigurarea resurselor necesare pentru
pensionare devine o prioritate pentru noi. În aceasta etapa este cel mai important să ne revizuim planul
financiar sau daca nu avem unul să ne facem unul [5].
Etapa: 55 – 65 ani. Este timpul consolidării și al stabilității financiare, cariera este într-un punct sigur,
iar copiii sunt mari și pornesc deja pe propriul drum. Avem timp la dispoziție să ne gândim la pensionare
și la stabilitatea financiară pe care dorim să o atingem. Este momentul în care ne gândim din ce în ce mai
mult la nevoile financiare pe care le vom avea după pensionare și trebuie să ne respectăm planul pentru
a ne putea bucura de perioada ce va urma. Luăm în considerare opțiunile pe care le avem după ce nu
vom mai lucra, ne gândim la posibilitatea de a munci part-time sau de a ne ajuta copiii.
Dacă ne-am făcut un plan financiar și l-am respectat cu strictețe, vom face față cu succes și încredere
perioadei care va urma. Acum este momentul în care ne gândim să ne achitam toate datoriile înainte de
a ne pensiona pentru a nu avea prea multe griji financiare. Este etapa în care asigurările de sănătate sunt
cele care ne atrag cel mai mult.
10
Încercam să previzionam cheltuielile pe care le vom avea după ce nu vom mai lucra și ne facem un
plan pentru cum le vom acoperi.
Etapa 65+. Este perioada în care ne bucuram de rezultatele planului nostru financiar. Este momentul
în care vom evalua situația noastră financiară și nevoile pe care le avem și vom decide cum vom dori să
trăim din acel moment. Sănătatea și veniturile sunt doua criterii foarte importante după care ne vom ghida
când vom lua deciziile următoare. Este etapa în care începem să culegem roadele muncii noastre de o
viată și ar fi bine să ne bucuram de fiecare clipa.
Este momentul mult așteptat în care putem să ne petrecem timpul cu familia și cu cei dragi, în care
ne gândim cum să ne recream și cum putem să obținem cât mai mult de la aceasta perioada.
În fiecare etapa a vieții și a procesului de planificare financiară trebuie să ținem cont de conjunctura
economică ce se modifică și odată cu ea și noi trebuie să ne adaptăm planul pentru a ne asigura ca
poate fi realizat [1].
Aplicații ce pot fi utilizate pentru planificarea financiară?
Dacă vrei să-ți gestionezi rapid și sigur bugetul personal, fără

să ai nevoie de cursuri de specialitate, poți folosi o aplicație pentru
administrarea bugetului. Există mai multe aplicații care te pot ajuta
să-ți gestionezi planul financiar sau bugetul tău. Toate aplicațiile
pentru gestionarea bugetului au însă următoarele elemente în comun:
• Te ajută să economisești bani, pentru că vei ști mereu de

ce sumă dispui și ce cheltuieli îți permiți să faci,
• Îți oferă acces la informațiile tale financiare oricând și oriunde,
• Te ajută să planifici bugetul lunar și să ții evidența tuturor cheltuielilor,
• Poți administra bugetul alături de familie,
• Eviți penalizările, pentru că vei afla la timp când trebuie să plătești ratele și facturile.
a) Aplicații pentru a înregistra încasările și cheltuielile.
Aceste aplicații te vor ajuta să faci planuri în avans, să eviți costurile și complicațiile care apar când
ratezi o plată, și să descoperi unde faci cheltuieli inutile.
May Rallet este o aplicație foarte ușor de folosit, prin care poți fi mereu la curent cu cheltuielile
tale. Astfel, în funcție de veniturile de care dispui, vei putea să-ți gestionezi mai simplu administrarea
bugetului, fiind mereu la curent cu toate facturile pe care trebuie să le plătești. Vei putea realiza un buget
zilnic personalizat, cu sumele necesare pentru mâncare, de exemplu, sau pentru benzină. De asemenea,
aplicația îți furnizează rapoarte pe care le poți analiza oricând dorești.
Cash Control îți permite să modifici oricând dorești sumele din bugetul personal. Poți adăuga sau
șterge diferite cheltuieli, transferuri de bani sau facturi. În plus, poți verifica oricând ai nevoie balanța de
plăți, rapoartele și soldurile, iar la nevoie vei primi întregul istoric de tranzacții realizate. Poți gestiona foarte
ușor plățile recurente, ratele la credite și vezi permanent suma de care dispui pe card.
Money Manager pune accentul pe grafice, pe elemente vizuale, fiind astfel o alegere
bună dacă nu ești pasionat de cifre. Astfel, poți vedea exact unde ajung banii tăi și poți
face backup la date, dacă vei avea nevoie să schimbi telefonul. Aplicația poate descărca
toate informațiile și într-un document Excel, în cazul în care ai nevoie de acest tip de fișier.
Mint este considerată una dintre cele mai bune aplicații pentru gestionarea bugetului.
Trebuie doar să te conectezi prin aplicație la contul tău bancar și Mint va realiza automat
11
un model personalizat de buget. Îți arată imediat unde se duc banii tăi și de unde ar trebui să mai tai
din cheltuieli. Sistemul este foarte sigur, similar unui cont bancar, deci nu trebuie să-ți faci griji că datele
tale financiare vor ajunge la altcineva. Aplicația îți trimite alerte pentru plata facturilor și te ajută să achiți
rapid toate datoriile. De asemenea, ai marele avantaj că vei regăsi aici, într-un singur loc, toate informațiile
despre depozitele, creditele și conturile tale bancare.
CashBase te ajută să gestionezi bugetul alături de familie (poți acorda acces mai multor utilizatori),
să ții evidența plăților efectuate și să te asiguri că banii vor fi cheltuiți pe ceea ce contează pentru tine. Îți
poți planifica foarte ușor plățile, în funcție de veniturile tale, și poți chiar să faci economii. În plus, te vei
organiza mult mai simplu, pentru că îți poți împărți bugetul în mai multe categorii (sau portofele): pentru
ratele la credite, pentru concediu, pentru cheltuielile uzuale etc. Poți primi câteva un raport în fiecare
săptămână, iar graficele pe care le vei analiza sunt foarte intuitive și bine realizate.
Spondee te ajută nu doar să ții evidența veniturilor și cheltuielilor, ci îți poate oferi și sfaturi utile,
personalizate, ca să poți face economie. Prin aplicație poți gestiona bugetul alături de familie și, dacă
este nevoie, poți folosi diferite monede (dolari, euro, lei). În plus, prin sincronizarea aplicației cu contul tău
bancar vei putea urmări oricând destinația banilor.
Ex pense IQ este ușor de utilizat și permite o gestionare rapidă a bugetului personal. Poți salva în
aplicație tranzacțiile care se repetă în fiecare lună, adăuga poze cu fiecare tranzacție în parte și face Proiecte
separate pentru bugetul dedicat concediului sau unui eveniment important din viața ta. De asemenea, vei
fi avertizat dacă ai început să cheltuiești mai mult ca de obicei sau dacă vrei să faci o tranzacție care îți
depășește suma din cont. Interfața este simplă și intuitivă.
Pocnet Budget – cu aceasta aplicație poți face economii importante în fiecare lună – asta deoarece
poți planifica toate cheltuielile necesare chiar înainte de începerea unei luni. Astfel, vei avea o imagine cu
sumele de plată minime și maxime pe care știi să trebuie să le achiți în fiecare lună. Prin urmare, vei putea
să te organizezi mult mai simplu și să iei în calcul (sau nu) alte investiții sau cheltuieli.
Money Wize este una dintre cele mai simple aplicații pentru administrarea bugetului.
Cu ajutorul ei poți planifica bugetul lunar și ține foarte ușor evidența facturilor și a
cheltuielilor, clipă de clipă. Vei putea să-ți planifici în detaliu atât bugetul lunar cât și
cel zilnic. Interfața e simplă și intuitivă și îți permite să-ți organizezi separat bugetul
de cheltuieli personale, de concediu sau de afaceri.
Splitwise este aplicația de care ai nevoie dacă împarți în mod regulat cheltuielile cu altă persoană
sau cu un grup. Dacă ai colegi de apartament, este aproape esențială. Trăim într-o economie activă,
dar colaborarea cu prietenii pentru a plăti facturi poate deveni incomodă. Plata pentru câteva băuturi
suplimentare la bar nu pare să fie mare lucru, dar facturile de la restaurant, cheltuielile pentru alimente,
benzină și alte costuri comune se adună rapid. Iar dacă participanții consideră că aceste cheltuieli nu au
fost distribuite în mod corect, acest lucru poate duce la sentimente negative. E greu să faci socotelile în
cap, dar există anumite aplicații care se pot ocupa de calcule și te pot scăpa de jenă. Poți crea propriul
grup, pentru tine și colegii de apartament, de exemplu, și apoi toată lumea adaugă propriile costuri. Poți
să încarci și imagine, de exemplu chitanțe, dacă e nevoie. Apoi costurile sunt împărțite în modul pe care
l-ai ales și fiecare persoană face propriile transferuri când e nevoie. Aplicația se poate ocupa chiar și de
situațiile complicate în care o persoană datorează bani alteia, dar nu întregului grup.
b) Aplicații pentru economii
Te-ai săturat să trăiești de la un salariu la altul? E timpul să treci la următorul nivel și să economisești
cu ajutorul aplicațiilor.
Plum este asistentul tău personal de economii, și va pune o sumă mică de bani deoparte în fiecare
lună. Nu are propria aplicație deoarece funcționează prin Facebook Messenger. Nu trebuie decât să o
12
conectezi la contul tău bancar, iar aplicația va calcula suma pe care trebuie să o economisești, fără să
te lase fără bani la sfârșitul lunii. Banii tăi sunt întotdeauna accesibili, iar aplicația folosește inteligența
artificială pentru ca tu să poți vorbi pe Facebook cu asistentul tău în orice moment.
c) Aplicații pentru cash back
Dacă locuiești în afara SUA sau Marea Britanie, conceptul de cash back probabil nu este unul familiar.
Pentru britanici și americani, este o modalitate excelentă de a economisi bani când fac cumpărături.
Emitenții de carduri de credit oferă cash back pentru achiziții pentru a stimula utilizarea cardului de credit,
iar anumite aplicații te pot ajuta să profiți de aceste oferte.
Ebates este populară în SUA și te ajută să găsești oferte cash back în

magazinele pe care le vizitezi frecvent. Peste 1500 de magazine sunt listate în
aplicație, inclusiv Walmart, Safeway și Sam’s Club. Dacă ai noroc, e posibil să
primești cash back în valoare de până la 25%.
CheckoutSmart este pentru britanicii care doresc să câștige cash back. Funcționează la cele mai
populare magazine, inclusiv Tesco, Sainsbury’s, Morrissons și Asda. Nu trebuie decât să cauți ofertele
pe telefon, și apoi să încarci o fotografie a bonului fiscal.
d) Aplicații pentru transfer de bani în străinătate
TransferWise este noua modalitate rapidă și corectă

de a trimite bani în străinătate.
Este posibil să plătești mult mai mult decât crezi atunci când faci transferuri internaționale - brokerii
și băncile tradiționale folosesc foarte rar rata reală de schimb.
Acestea sunt doar câteva dintre cele mai cunoscute aplicații prin care îți poți administra bugetul. În
funcție de ce anume îți dorești și de necesități, poți găsi cea mai bună aplicație pentru tine, astfel încât
să câștigi timp și bani în timp ce rămâi mereu la curent cu veniturile și cheltuielile tale. O aplicație pentru
administrarea bugetului devine practic un consilier financiar digital, pe care îl poți folosi oricând dorești
fără să fie nevoie să te deplasezi undeva. Trebuie doar să deschizi aplicația din telefon.
Există mai multe aplicații de acest fel, fiecare având avantajele sale, de aceea e bine să cunoști cât
mai multe, ca să alegi exact ce ți se potrivește cel mai bine.
Întrebări de evaluare:
1.Ce este planificare financiară?
2.Care sunt cele 6 arii ale planificării financiare?
3.Când începem Planificarea Financiară?
4.Ce aplicația se pot folosi pentru gestionarea bugetului sau
planului tău financiar?
Activitate: Cheltuie creativ
Scop: de a sesiza ușurința și avantajele utilizării aplicației
MyWallet în gestionarea cheltuielilor personale
Durata: 5 minute.
Acțiune desfășurată în mod individual.
Finalitate: aplicația încărcată pe smartphone sau alt dispozitiv electronic personal
Instrucțiune: Descarcă aplicația My Wallet -Expense Manager de pe Google Play și realizează un
buget zilnic personalizat, cu sumele necesare pentru mâncare, de exemplu, sau pentru benzină. De
asemenea, aplicația îți furnizează rapoarte pe care le poți analiza oricând dorești.
13
BIBLIOGRAFIE
1. MITITELU, M. Ce este Planificarea Financiară Personala? Disponibil online:
http://www.abcdarfinanciar.ro/ce-este-planificarea-financiară-personala/ (22.02.2016)
2. Cum facem corect o planificare financiară ? Disponibil online:

https://profitpoint.ro/cine-are-nevoie-de-planificare-financiar
3. MITITELU, M. Când începem Planificarea Financiară? Disponibil online:

http://www.abcdarfinanciar.ro/cand-incepem-planificarea-financiară/
4. Aplicații pentru gestionarea finanțelor. Disponibil online:

https://transferwise.com/ro/blog/aplicatii-finante (17.10.18)
5. Aplicații pentru urmărirea bugetului. Disponibil online:

https://transferwise-blog.s3.amazonaws.com/budget_laptop_office.jpg
14
ÎNȚELEGEREA GESTIONĂRII
FINANȚELOR PERSONALE
• Determinarea etapelor necesare în realizarea unui plan financiar personal.

• Identificarea părților componente ale planului financiar personal.
• Stabilirea obiectivelor financiare personale.
• Cunoașterea motivelor întocmirii un plan financiar.
• Evaluarea avantajelor planificării financiare personale.
Cuvinte cheie: plan financiar personal, venituri, cheltuieli, cheltuielile variabile lunare, cheltuielile
periodice, active financiare, obiective financiare, buget.
Motto: Procesul de planificare financiară, este un proces

logic care poate fi adaptat situației oricărei persoane.
Etapele și părțile componente ale ”Planului Financiar”
Un ”Plan Financiar„ este un document în care este cuprinsă situația financiară prezentă, se analizează
nevoile financiare, se stabilesc obiectivele și se propun activitățile ce trebuie întreprinse pentru atingerea
obiectivelor.
Planificarea financiară ar trebui să înceapă cât mai devreme pentru a ne putea

atinge obiectivele cât mai curând. Dezvoltând obiceiuri financiare sănătoase, cum
ar fi economisirea, crearea unui buget, investirea și revizuirea situației financiare,
vom fi mai bine pregătiți să facem față schimbărilor și provocărilor vieții.
Realizarea planului financiar personal necesită timp și implicare, dar pe parcursul

procesului vom învăța multe despre noi și despre situația noastră financiară. Planificarea financiară este
o călătorie pe care este bine să o începem cât mai devreme pentru a ajunge cât mai departe [2].
Etapa 1. Primul pas în realizarea planului financiar personal este evaluarea situației actuale prin
realizarea bugetului de venituri și cheltuieli.
Realizarea bugetului de venituri și cheltuieli reprezintă prima etapă a procesului de planificare financiară.
Pentru a putea să ne stabilim obiective financiare realizabile, trebuie să știm cum ne administrăm resursele
financiare lună de lună, pentru a ști de ce resurse financiare dispunem.
Realizarea unui buget de venituri și cheltuieli presupune în primul rând să știm pe ce venituri ne bazăm
în fiecare lună, după care trebuie să ținem evidența cheltuielilor, pentru a vedea dacă la sfârșitul lunii
cheltuim mai puțin decât câștigăm, diferența alocând-o economisirii și implicit obiectivelor financiare pe
care vrem să le realizăm. Dacă cheltuim mai mult decât câștigăm înseamnă că trăim acumulând datorii
și atunci trebuie să facem modificări în comportamentul nostru financiar pentru a ajunge fie să cheltuim
mai puțin, fie să câștigăm mai mult sau ambele. Scopul final al îmbunătățirii comportamentului financiar
este să ajungem să economisim, pentru că numai astfel putem să investim pentru a ne asigura un viitor
financiar așa cum ne dorim.
Evidențierea veniturilor în bugetul de venituri și cheltuieli este relativ ușor de realizat dacă veniturile sunt
aceleași în fiecare lună. Dacă realizăm bugetul pentru o familie, atunci trebuie să ținem cont de veniturile
15
ÎNȚELEGEREA GESTIONĂRII FINANȚELOR PERSONALE
lunare ale ambilor soți și de alte venituri, dacă este cazul. În categoria altor venituri
putem include veniturile din chirii, veniturile sociale, alocații sau indemnizații și
veniturile din investiții, dobânzi sau dividende, dacă acestea nu sunt reinvestite.
Dacă obținem venituri variabile, atunci pentru întocmirea bugetului lunar se va

lua în considerare o medie a acestora pe ultimele luni, iar dacă avem și venituri
ocazionale, precum primele sau bonusuri în funcție de rezultate, acestea se vor
considera venituri suplimentare care se vor aloca în momentul realizării lor, fără a
se include în bugetul anual, datorită incertitudini lor.
În ceea ce privesc cheltuielile, acestea sunt de mai multe feluri. Există cheltuieli fixe lunare, care au
aceeași valoare în fiecare lună și din care fac parte facturile de întreținere a locuinței și de telecomunicații,
ratele bancare, chiria, dacă este cazul, plata serviciilor educaționale sau alte abonamente sau servicii
care au aceeași valoare în fiecare lună. Cea mai simplă metodă de a ne asigura că aceste cheltuieli au
fost făcute integral la timp, este să facem plățile online setându-ne direct debit și astfel ele vor fi efectuate
automat în fiecare lună, fără a le mai duce noi grija [1].
Cheltuielile variabile lunare, sunt cheltuielile care își modifică valoarea de la lună la lună. În această
categorie sunt incluse cheltuielile cu mâncarea, transportul, serviciile medicale, cheltuielile pentru uz
casnic și uz personal, divertisment și altele.
O altă categorie de cheltuieli importantă o reprezintă cheltuielile periodice anuale, trimestriale sau
ocazionale. Exemple de astfel de cheltuieli sunt taxele și impozitele anuale, asigurările cu plata trimestrială
sau anuală, cheltuielile aferente anumitor evenimente (sărbători), zilele aniversare sau cheltuielile cu începerea
școlii. Tot aici includem și cheltuielile privind modernizarea locuinței sau cele legate de întreținerea mașinii
(revizia periodică sau ITP). Și cheltuielile privind concediile și vacanțele sunt cheltuieli cu caracter periodic,
de aceea trebuie să le planificam de la începutul anului [3].
Pentru a nu omite această categorie de cheltuieli din previziunile noastre anuale

putem în fiecare lună să alocăm 1/12 din suma totală anuală a acestor cheltuieli și astfel
ne asigurăm că vom avea din ce să le plătim fără să afectăm bugetul lunar. Pentru a
face acest lucru fie trebuie să estimăm cât mai corect toate aceste cheltuieli periodice,
fie să le fi ținut evidența în anii anteriori pentru a ne fi mai ușor să le planificăm cât
mai corect anul acesta. Pentru o previziune cât mai fidelă încearcă să estimezi aceste
cheltuieli la începutul anului pentru fiecare lună în parte, după care să te asiguri că ai
alocat resursele necesare pentru acoperirea lor.
Pentru a putea avea o imagine cât mai corectă asupra situației tale financiare în primul rând trebuie să
ai o evidență a celor mai importante documente financiare. Este bine ca documentele financiare originale
să fie îndosariate într-un loc sigur în ordine cronologică pentru a putea fi ușor accesibile ori de câte ori
avem nevoie de ele. Pentru a avea o imagine de ansamblu asupra finanțelor noastre personale în momentul
analizei, trebuie să evaluăm ceea ce deținem, adică activele și ceea ce datorăm, adică împrumuturile sau
pasivele (Tabelul 1.).
Dacă diferența dintre active și pasive este pozitivă, înseamnă că eforturile noastre dau rezultate, în
timp ce dacă diferența este negativă înseamnă că deciziile financiare pe care le-am luat până în prezent
ne-au adus mai multe datorii decât dețineri.
Chiar dacă până la acest moment în viață am reușit să acumulăm active valoroase, dacă suma datoriilor
este mai mare decât valoarea totală a activelor înseamnă că nu am reușit să administrăm datoriile eficient
pentru a acumula avere. Dacă tot ce am acumulat este pe datorie, aceasta are un preț, care de cele mai
multe ori se reflectă în situația noastră financiară generală. Tot ce achiziționăm pe datorie este mai scump
decât dacă am achiziționa fără să ne împrumutăm din cauza dobânzii pe care trebuie să o plătim pentru
banii împrumutați [1].
16
Active Pasive
Proprietățile imobiliare (casa, apartament, teren); Locuința (soldul creditului imobiliar);
Conturile bancare curente sau de economii, Mașina (soldul creditului pentru mașină);
depozitele și banii cash; Creditele de nevoi personale;
Investițiile (acțiuni, obligațiuni, fonduri de investiții,

Cardurile de credit, descoperitul de cont
fonduri de pensii, planuri de studii, etc);
(overdraft);
Mașina;
Asigurările (de viață, de sănătate, de studii, etc); Facturile neachitate;
Creditele la Instituțiile Financiare Nebancare

Pensiile private;
(IFN);
Alte bunuri personale și obiecte de valoare (artă,

Alte împrumuturi (de la rude sau prieteni).
bijuterii, etc)
Tabelul 1. Categoriile activelor și pasivelor
Evaluarea situației financiare ar trebui realizată cel puțin anual pentru a putea urmări rezultatele obținute
în raport cu eforturile depuse și pentru a fi tot timpul conștienți de valoarea noastră.
Etapa 2. După ce am evaluat situația curenta obiectiv și am conștientizat unde ne aflam trebuie să
ne stabilim obiectivele financiare pentru a vedea unde vrem să ajungem și când, de aceea obiectivele
financiare trebuie stabilite atât pe termen scurt și mediu cât și pe termen lung. Pentru a ne stabili obiectivele
financiare trebuie să ținem cont ca acestea trebuie să fie încadrate în timp, să stabilim pana când vrem să
atingem obiectivul respectiv și măsurabile prin suma pe care ne propunem să o atingem prin obiectivul
respectiv. Încadrate în timp obiectivele pot fi împărțite în obiective intermediare pentru a ne da seama
ce trebuie să facem în fiecare an/luna/zi pentru a atinge obiectivul respectiv. Obiectivele financiare pot fi
variate, de la o achiziție de mare valoare, pana la asigurarea educației copiilor sau asigurarea confortului
financiar la vârsta pensionarii. Obiectivele noastre diferă în funcție de momentul vieții în care ne aflam și
de valorile fiecăruia dintre noi.
Cum ne stabilim obiectivele financiare personale? Obiectivele pe care ni le stabilim ne motivează

acțiunile. Stabilirea obiectivelor financiare este centrul procesului de luare a deciziilor financiare. Obiectivele
financiare sunt baza planificării, implementării și măsurării progreselor în ceea ce privesc cheltuielile,
economiile și activitățile de investiții.
Este ușor să ne stabilim obiective de genul “vreau să fiu fericit” sau “vreau să am o situație financiară
stabila”, dar pentru a ne putea atinge obiectivele ele trebuie să fie specifice.
Fiecare dintre noi vrea să se simtă confortabil din punct de vedere financiar la
S Specific vârsta pensionarii și cu toți ne dorim să putem să le asiguram copiilor un viitor prin
urmarea unei scoli bune. Dar ce înseamnă o scoală buna și o pensionare confortabila?
M Measurable Stabilirea unor obiective clare ne ajuta să le măsuram și să le atingem.
Obiectivele stabilite trebuie să fie SMART:

A Attainable
• Specific – Prezinta exact ce este de făcut cu banii;
• Măsurabil – Specifica exact suma necesară;
R Realistic • Posibil de Atins – Precizează cum poate fi atins obiectivul stabilit;
• Realistic – Obiectivul este posibil de atins;
• Încadrat în Timp – Stabilește pana când trebuie atins obiectivul;
T Timely
17
Daca suntem pentru prima data în fata stabilirii obiectivelor financiare putem să începem prin a ne
stabilii obiective financiare mici, pe care să le putem atinge intra-un interval de timp relativ scurt pentru a
putea simții beneficiile îndeplinirii obiectivelor și pentru a ne obișnui cu procesul de stabilire, urmărire și
evaluare a obiectivelor. Cu cât vom avea mai mult satisfacții mici cu atât vom fi mai motivați să ne stabilim
obiective financiare curajoase pe termen lung [4].
Trebuie să ne facem o strategie în care să ținem cont de preferințele noastre și să dăm prioritate
obiectivelor pe care le-am stabilit. Obiectivele financiare diferă de la persoana la persoana pentru ca situația
noastră personala, profesionala și familiala diferă. Principalii factori care influențează obiectivele noastre
financiare sunt: momentul vieții în care ne aflam, valorile personale și factorii economici. După ce ne-am
stabilit obiectivele financiare, în funcție de etapa în care ne aflăm, următorul pas este să le organizăm în
dependență de prioritățile lor. Nu putem să ne atingem toate obiectivele în același timp și cu siguranță
importanța lor diferă pentru fiecare dintre noi, de aceea trebuie să ne organizăm obiectivele. Asta nu
înseamnă ca trebuie să așteptam să ne atingem un obiectiv ca să începem să lucram la cel de-al doilea,
dar în funcție de importanta lor vom decide cât alocam pentru fiecare dintre ele la început și cum se va
modifica ponderea lor în timp [3].Stabilirea obiectivelor ne ajuta să conștientizam ce ne dorim și să ne
canalizam toate eforturile în direcția dorita. Persoanele care își stabilesc obiective sunt mult mai eficiente
pentru ca știu ce au de făcut pentru a ajunge acolo unde își doresc.
Stabilirea obiectivelor financiare în 10 pași [5]:
1. Fa o lista cu obiectivele financiare. În aceasta etapa putem să ne așternem obiectivele financiare

pe foaie așa cum ne trec prin minte, pentru ca în etapele următoare le vom defini astfel încât să le putem
atinge. Studiile arata ca persoanele care își stabilesc obiective au mai multe șanse să le atingă.
2. Stabilește care este motivația ta pentru atingerea fiecărui obiectiv. Astfel vom putea în etapa
următoare să le prioritizăm. Motivația fiecărui obiectiv este foarte importanta, daca am stabilit obiectivele
doar pentru ca așa este bine, dar nu avem nici o motivație să le realizam nu avem prea multe șanse să
le îndeplinim.
3. Stabilește obiectivele prioritare. Trebuie să ne prioritizăm obiectivele astfel încât să ne concentram

pe maxim 3 obiective principale în același timp și pe parcurs ce le atingem să trecem la următoarele,
astfel vom înlocui tot timpul un obiectiv îndeplinit cu următorul de pe lista.
4. Transforma obiectivele generale în obiective specifice, măsurabile și așezate în timp. Astfel

vom știi exact când am atins un obiectiv pentru ca el este format din cifre și termene limita. Obiectivele
stabilite trebuie să fie provocatoare pentru ca daca sunt realitate cu ușurința ne va demotica faptul ca
l-am atins prea ușor și vom fi dezamăgiți.
5. Împarte fiecare obiectiv în acțiuni. Pentru a atinge fiecare obiectiv trebuie să desfășuram mai
multe acțiuni care ne vor ajuta să ajungem acolo unde ne dorim. Trebuie să scriem toți pașii pe care
trebuie să ii urmam și să ii așezam în timp astfel încât la final obiectivul să fie realizat.
6. Evaluează bugetul. Daca știm deja care este situația bugetului nostru, cât încasam, cât cheltuim
și cât economisim, acum este momentul să decidem ce suma vom aloca lunar pentru atingerea fiecărui
obiectiv propus.
7. Fa-i publice obiectivele. Pentru ca planul nostru să aibă mai multe șanse de succes putem să li
împărtășim cu cineva de încredere care ne poate susține în procesul de atingere a obiectivelor. Prezentând
cuiva obiectivele și pașii pe care intenționam să ii urmam pentru a le atinge ne responsabilizam și ne ajuta
să le respectam
8. Evaluează-ți progresul. La început este bine să ne evaluam progresele luna de luna pentru a ne
obișnui cu rutina și pentru a avea tot timpul în minte ce avem de făcut. După ce începem să respectam
18
planul putem să decidem cât de des este necesar să monitorizam evoluția noastră.
9. Este motivant de fiecare data când atingem un obiectiv financiar important să ne răsplătim pentru
efortul depus și pentru perseverenta de care am dat dovada. Noi decidem fiecare obiectiv atins ce
recompense merita și odată primita recompensa motivația noastră de a atinge noi obiective va creste.
10. Ia-o de la capăt!!! Nu în ultimul rând când am atins un obiectiv li înlocuim cu altul și reluam
procesul pentru a ne asigura ca și acesta va fi dus la bun sfârșit.
Etapa 3. Al treilea pas în întocmirea planului financiar personal este realizarea bugetului personal și
al familiei pentru a vedea care sunt resursele de care dispunem și cât de eficient sunt acestea administrate.
Scopul întocmirii bugetului personal este urmărirea cu
strictețe a destinației resurselor disponibile pentru ca
la sfârșitul perioadei analizate să obținem surplus, pe
care să putem să li alocam pentru realizarea obiectivelor
financiare propuse. Daca după ce am finalizat bugetul
realizam ca nu rămânem cu disponibilități atunci trebuie
să luam masuri pentru a-l îmbunătății și pentru a obține
excedent. Prioritizarea cheltuielilor este un prim pas
pentru de reducerea cheltuielilor pentru a începe să
economisim.
Etapa 4. Întocmirea planului este cea mai importanta etapa a planului pentru ca în aceasta etapa
vom decide ce acțiuni trebuie să întreprindem pentru a ne atinge obiectivele stabilite anterior. Ca să
putem să ne atingem obiectivele trebuie să le prioritizăm pentru ca este puțin probabil ca vom putea să
alocam resurse financiare în toate direcțiile în același timp. De aceea trebuie să vedem care sunt cele
mai importante obiective pentru noi în fiecare etapa a vieții și în funcție de asta să stabilim cât vom aloca
atingerii fiecărui obiectiv și când vom începe să facem acest lucru. Tot în aceasta etapa trebuie să decidem
în ce vom investii economiile făcute astfel încât să ne aducă randamente cât mai bune. Pentru a putea
decide în ce investim trebuie să aflam și care este poziția noastră fata de risc, care este gradul de risc pe
care li acceptam și cât de optimiști suntem în fata potențialelor pierderi. Trebuie să luam în considerare
mai multe variante din care să o alegem pe cea mai potrivita situației noastre, care să corespunda valorilor
noastre și situației economice actuale. Aceasta etapa se încheie atunci când avem planul financiar în
forma scrisa pentru ca astfel vom putea respecta și evalua planul și li vom putea modifica atunci când va
fi necesar [1].
Etapa 5. Implementarea planului. Am analizat situația, ne-am stabilit obiectivele, am văzut care
sunt resursele de care dispunem și am decis cum vom aloca resursele pentru a ne atinge obiectivele.
Acum urmează etapa în care trebuie să punem în aplicare planul. Un plan bine realizat dar care nu este
pus în practica și respectat cu cea mai mare strictețe, nu ne va aduce rezultatele dorite doar pentru ca
l-am făcut.
Etapa 6. Evaluarea și îmbunătățirea planului. Procesul de planificare financiară este unul dinamic

care nu se încheie atunci când am luat decizia de a acționa sau când am atins un obiectiv propus. Procesul
de planificare financiară este unul continuu care trebuie adaptat schimbărilor personale, economice și
sociale care au loc. Când evenimentele vieții ne afectează nevoile financiare, procesul de planificare
financiară ne oferă instrumentele necesare pentru a ne adapta cât mai repede schimbărilor. Laful de
important ca întocmirea planului este și evaluarea lui, să stabilim daca planul nostru ne aduce beneficiile
pe care le-am planificat sau daca trebuie să li îmbunătățim sau chiar să li modificam.
Este foarte important să realizam toate aceste etape împreuna cu familia, pentru ca astfel fiecare
conștientizează situația și poate interveni cu sugestii privind îmbunătățirea ei. Cu cât vom implica mai
activ toata familia în realizarea planului financiar cu atât fiecare membru al familiei își va însuși mai bine
planul și va simți ca va contribui la realizarea lui.
19
10 Motive să-ți întocmești un plan financiar.
Scopul realizării planului financiar personal este să facem fata evenimentelor neprevăzute care au loc
în viată noastră, fără a avea probleme financiare și de a ne organiza resursele disponibile astfel încât să
ne asiguram viitorul așa cum ne dorim.
Un plan financiar cuprinzător ne poate îmbunătăți calitatea vieții și ne poate creștere gradul de satisfacție
prin reducerea incertitudinii cu privire la nevoile și resursele viitoare [3].
Avantajele specifice ale planificării financiare personale sunt:
1. Ne optimizam fluxul de numerar. Evaluând care sunt veniturile și cheltuielile noastre vom putea lua
decizii să cheltuim mai eficient și mai controlat și întotdeauna în concordanta cu ceea ce ne-am propus.
Este bine ca atunci când decidem să cheltuim o suma mai mare să analizam mai întâi daca respectiva
cheltuiala ne va duce mai aproape de ceea ce ne-am propus sau doar ne satisface o dorința.
2. Avem tot timpul imaginea de ansamblu asupra ceea ce se întâmpla cu resursele noastre
financiare. Întocmind planul financiar personal vom ști tot timpul care este situația noastră financiară la un
moment dat, care sunt veniturile și cheltuielile, cât economisim, în ce investim și care sunt randamentele pe
care le obținem. Este bine să știm tot timpul unde ne aflam pentru ca astfel ne va fi mai ușor să păstram
drumul pe care l-am ales.
3. Stabilim ceea ce ne dorim în materie de achiziții de mare valoare, educația copiilor și pensionare. Acestea
sunt doar 3 din cele mai importante arii ale planificării financiare personale și fiecare dintre ele necesita
timp și resurse pentru a ajunge la nivelul la care ne dorim. Numai conștientizând ceea ce ne dorim putem
să ne canalizam eforturile în direcția atingerii țintelor stabilite.
4. Stabilim nivelul necesar de asigurări și momentul cel mai potrivit să le achiziționam. Analizând
nevoile noastre, dar și varietatea de tipuri de asigurări disponibile pe piața, aflam daca suntem suficient
asigurați și daca asigurările pe care le avem sunt cele de care avem nevoie sau daca exista riscuri la care
suntem supuși dar nu suntem asigurați corespunzător.
5. Luam decizii financiare mai bune care să respecte ceea ce ne-am propus să obținem. Planificarea
financiară ne ajuta să vedem cum fiecare decizie financiară pe care o luam ne ajuta să ne realizam
obiectivele. Evaluând opțiunile pe care le avem și alegând din mai mult variante avem mai multe șanse
să luam decizii bine informate și corelate intre ele. Parcurgând etapele planificării financiare vom câștiga
experiența și vom învață importanta respectării deciziilor luate pentru atingerea obiectivelor.
6. Ne stabilim obiectivele financiare și ne aliniem obiectivele pe termen scurt și mediu cu cele pe

termen lung. Planificarea financiară ne ajuta să ne definim și să ne măsuram obiectivele pe fiecare interval
de timp în parte. Este foarte important să știm direcția în care ne îndreptam, fiind mult mai ușor să NU ne
abatem de la ce am stabilit de fiecare data când ceva “ispititor” ne iese în cale și astfel, avem mai multe
șanse să ajungem acolo unde ne-am propus.
7. Aflam cât trebuie să economisim pentru fiecare obiectiv în parte. Un plan financiar bine întocmit ne
va indica daca obiectivele noastre sunt realizabile sau daca eforturile pe care le facem pentru a economisii
sunt suficiente. Astfel, putem să ne dam seama daca trebuie să ne regândim obiectivele sau daca trebuie
să facem ceva pentru a ne sporii economiile.
8. Evaluam progresele pe care le facem în respectarea planului și în atingerea obiectivelor. Planul financiar

trebuie evaluat cel puțin o data pe an sau de fiecare data când o schimbare majora are loc în viată noastră.
Evaluând planul financiar putem să comparam situația actuala cu cea inițiala sau cu cea precedenta,
pentru a măsura progresele pe care le-am făcut, daca am respectat ceea ce ne-am propus sau daca
estimările făcute de noi sunt realiste.
20
9. Facem fata mai ușor provocărilor vieții. Având tot timpul un fond de rezerva la dispoziție putem să
facem fata mai ușor schimbărilor care pot interveni în viată noastră. Existenta unui plan financiar și a unui
fond de rezerva ne oferă încredere ca să putem să facem fata evenimentelor viitoare fără să ne abatem
de la ceea ce ne-am propus.
10. Luam decizii privind investițiile pe care vrem să le facem. Știind care sunt resursele de care
dispunem, unde vrem să ajungem și care este nivelul de risc acceptat de noi, putem decide care sunt cele
mai potrivite instrumente financiare în care să ne investim resursele pentru a ne atinge fiecare obiectiv în
parte.
Crearea unui Plan Financiar Personal ne ajuta să avem imaginea de ansamblu asupra situației noastre
financiare, să ne stabilim atât obiectivele financiare pe termen scurt și mediu, cât și obiectivele financiare
pe termen lung. Când avem un plan financiar este mult mai ușor să luam decizii financiare și să respectam
pașii pe care ne-am propus să ii parcurgem pentru a ajunge la situația financiară pe care ne-o dorim.
Planificarea financiară ne ajuta să ne îmbunătățim relațiile personale printr-o planificare mai buna și o

comunicare mai eficienta a deciziilor financiare.
Avantajele planificării financiare. Pentru a ajunge

oriunde îți trebuie un plan, același lucru este valabil și în
cazul viitorului tău financiar. Din păcate, pentru majoritatea
dintre noi, planificarea financiară este ca o vizită la dentist,
o amânăm până când ne dăm seama că este prea târziu.
Planificarea financiară este procesul de administrare

a resurselor financiare pentru a ajunge de la situația
financiară prezentă la cea dorită în viitor. Planificarea
financiară este soluția care îți oferă strategiile necesare
pentru a-ți transforma obiectivele financiare în realitate și
îți oferă direcția și disciplina de care ai nevoie pentru a
obține siguranța financiară [2].
Parcurgerea etapelor procesului de planificare financiară presupune evaluarea situației financiare

curente, stabilirea obiectivelor financiare, realizarea bugetului de venituri și cheltuieli, realizarea
planului financiar care te ajută să îți atingi obiectivele financiare, punerea în aplicare a
planului și evaluarea și revizuirea planului.
Parcurgând procesul de planificare financiară vei găsi un echilibru între ceea ce câștigi și ceea ce
cheltuiești, vei găsi soluții pentru a-ți asigura resursele financiare necesare pentru atingerea obiectivelor
propuse, îți vei planifica viața financiară pe termen scurt, mediu și lung, vei reduce incertitudinea privind
siguranța zilei de mâine și vei face față mai ușor situațiilor neprevăzute fără să-ți fie afectată situația
financiară.
Cel mai important beneficiu al planificării financiare este că te ajută să investești resursele financiare
disponibile în instrumente financiare adecvate profilului tău de investitor pentru a le crește valoarea și a-ți
atinge nivelul de stabilitate financiară pe care ți-l dorești.
Urmând etapele procesului de planificare financiară vei beneficia de toate avantajele:
• îți vei forma o imagine de ansamblu asupra situației tale financiare, îți vei evalua situația financiară
prezentă și îți vei stabili obiectivele financiare pe termen scurt, mediu și lung;
• vei identifica slăbiciunile și vei găsi soluții de îmbunătățire a situației tale financiare;
• te vei asigura că ai alocat suma corectă de bani în locul potrivit și la momentul potrivit pentru a-ți
atinge obiectivele financiare stabilite;
21
• vei stabili o strategie sau un plan care să te ajute să îți atingi obiectivele financiare luând în
considerarea profilul tău de risc, situația prezentă și planurile viitoare;
• folosind planificarea financiară îți controlezi situația financiară, obținând un sentiment de siguranță
diminuând stresul legat de bani;
• planificarea financiară te îndrumă să alegi o strategie de investiții care să te ajute să acumulezi în
timp avere;
• planificarea financiară te ajută să devii mai responsabil privind investițiile pe care le faci, disciplina
fiind esențială în finalizarea cu succes a acestui proces.
Procesul de planificarea financiară are la bază profilul de risc al investitorului și oferă o strategie
personalizată pentru atingerea obiectivelor financiare stabilite. Teoretic oricine are un venit poate beneficia
de avantajele planificării financiare.
Planificarea financiară te ajută să întocmești un plan pentru a identifica cea mai bună soluție pentru
atingerea obiectivelor financiare. Planificarea financiară oferă sens și direcție alegerilor tale financiare.
Identificând și prioritizând obiectivele financiare, poți înțelege mai bine cum fiecare decizie financiară pe
care o iei îți afectează celelalte aspecte ale vieții. O dată ce ai pus bazele planului care îți arată unde te
situezi, poți să începi să analizezi opțiunile pe care le ai și ce impact pot avea ele pe termen lung asupra
viitorului tău financiar.
Poate la sfârșitul procesului nu vei știi cum va arăta viitorul tău, dar cu ajutorul planificării financiare cu
siguranță vei știi că indiferent ce se va întâmpla tu vei avea un plan care te va ajuta să faci față situațiilor
neprevăzute.
Niciodată nu este prea târziu sau prea devreme pentru a începe planificarea financiară!
1. Care sunt etapele și părțile componente ale Planului Financiar?
2. Care sunt motivele să-ti întocmești un Plan Financiar?
3. Cum facem corect o planificare financiară ?
4. Care sunt avantajele planificării financiare?
Activitate
Planul Financiar Personal
Scop: de a elabora un plan financiar personal pentru un an
Durata: 30 minute.
Finalitate: lista cheltuielilor și veniturilor așteptate
Instrucțiune: Enumerați mai întâi toate cheltuielile fixe lunare, cheltuielile variabile lunare și cele
periodice, după care scrieți toate veniturile lunare și alte venituri (de ex: veniturile din chirii, veniturile
sociale, alocații sau indemnizații și veniturile din investiții, dobânzi sau dividende, dacă acestea nu sunt
reinvestite etc.), dacă este cazul.
22
BIBLIOGRAFIE
1. Mititelu, M. Etapele întocmirii Planului Financiar Personal. Disponibil online:
http://www. abcdarfinanciar.ro/etapele-intocmirii-planului-financiar-personal/ (24.02.2016)
2. Mititelu, M. Cum ne stabilim obiectivele financiare personale? Disponibil online:

http://www.abcdarfinanciar.ro/cum-ne-stabilim-obiectivele-financiare-personale/ (07.03.2016)
3. Mititelu, M. 10-motive-să-ti-intocmesti-planul-financiar-personal. Disponibil online:

http://www.abcdarfinanciar.ro/10-motive-să-ti-intocmesti-planul-financiar-personal-cât-mai-curand/
(24.02.2016)
4. Mititelu, M. Realizarea bugetului de venituri și cheltuieli (venit pasiv, venit activ). Disponibil online:
https://profitpoint.ro/realizarea-bugetului-de-venituri-si-cheltuieli
5. Mititelu, M. Avantajele planificării financiare. Disponibil online:

http:/ /psihologiabanilor.ro/avantajele-planificarii-financiare/
23
PLANIFICAREA
CARIEREI
• Identificarea pașilor cheie în planificarea unei cariere de succes.

• Evaluarea aspectelor psihologice ce țin de angajarea în câmpul muncii.
• Practicarea unor strategi mentale de eficientizare a resurselor proprii.
Cuvinte cheie: carieră, planificarea carierei, oportunități, motivați, domenii profesionale, valorile unei
cariere, obiective SMART, stil personal de muncă.
Motto: Lucrați pentru a trăi, sau trăiți pentru a munci?
Puține decizii în viață vă vor afecta într-o măsură mai mare decât alegerea profesională. Venitul, timpul
liber, oportunitățile de călătorie și persoanele pe care le veți cunoaște vor fi puternic influențate de cariera
personală.
Cariera reprezintă activitatea profesională sau munca aleasă pe parcursul vieții unei persoane.
Cariera este o oportunitate în care investești resurse personale și poți fi remunerat financiar. Cariera este
indispensabilă, deoarece îți va permite să fii remunerat în dependență Din perspectiva validității alegerii
carierei și a integrării persoanei în mediul profesional, cariera este un patrimoniu moștenit, un construct,
un ciclu, o pregătire profesională, o călătorie, o resursă, un rol, o istorie, fiind reprezentată de relații și
întâlniri neprevăzute [2, p.92].
Planificarea carierei este importantă deoarece angajarea într-un loc de muncă ar servi intereselor și
abilităților personale și ar susține financiar persoana. La moment, fiecare din noi trebuie să se centreze
pe carieră, nu pe activitatea profesională. Activitatea profesională și cariera nu sunt două aspecte ce pot
fi separate, ele sunt complimentare.
O carieră de succes reprezintă: un venit mai major, beneficii și remunerări mai înalte, experiențe
profesionale (educaționale) adiționale, oportunități de avansare și un viitor asigurat. Astfel planificarea carierei
este mai prioritară decât o intenție independentă, precum este activitatea profesională. Planificarea carierei
îți va permite să deții controlul față de aspectele încotro te îndrepți și cum să ajungi acolo unde mizezi.
Raționamentele alegerii și planificării carieri sunt: de a identifica și valorifica talentul său, de

a se dezvolta profesional și multilateral, de a exersa noi posibilități și resurse economice (de agonisire și
susținere a unui trai decent), de a antrena diferite competențe și abilități personale.
La nivel individual, fiecare persoană trebuie să se cunoască pe sine și să fie capabilă să își dezvolte
capacitățile și talentele proprii, să analizeze diversitatea carierilor din câmpul profesional și oportunitățile
pe care le oferă, iar după luarea unei decizii să adopte un plan personalizat. Planului personalizat trebuie
să conțină următoarele componente: învățare (educație profesională), angajare, formare (specializare),
remunerare, promovare și mobilitate. Iar fiecare reper al planului să fie evaluat și apreciat (Figura 1).
Competențele generale pe care oamenii de succes dețin în mod obișnuit includ: capacitatea de a
relaționa eficient cu ceilalți într-o varietate de setări, dorința de a îndeplini sarcinile mai bine decât necesită
a fi făcute, un interes major de a învățare în continuu, dorința de a face față conflictului și de a se adapta
la schimbare, o conștientizare înaltă a principiilor contabilității, finanțelor și marketingului, cunoașterea
tehnologiei și a programelor informatice, capacitatea de a rezolva creativ problemele în cadrul unei echipe,
24
cunoașterea tehnicilor de cercetare și a resurselor literaturii de specialitate, abilități bine dezvoltate de

comunicare scrisă și orală cât și o înțelegere a motivațiilor personale și a motivațiilor celorlalți [3, p.43].
Aceste competențe oferă oamenilor flexibilitate, facilitând trecerea dintr-o organizație la alta și adaptarea
cu succes a noilor obiective în carieră.
Figura 1. Componentele planificării carierei
Planificarea carierei intuiește o strategie, planul propriu trebuie să conțină obiective și scopuri pe termen
lung, mediu și de lungă durată, de rând cu ridicarea nivelului de educație și a acumulării de experiențe
profesionale. O carieră ce ți se potrivește îți va oferi oportunități să dezvolți capacitățile și să valorifici
abilitățile personale în activitatea profesională. Realizarea acestui plan al carierei va aduce un echilibru
sustenabil dintre viața privată și cea profesională. Planificarea unei carieri nu se stopează atunci când
atingi un nivel anumit și nici atunci când te angajezi pentru prima dată în câmpul muncii. Planificarea
carierei este un proces continuu. De fiecare dată când circumstanțele din viața ta
se schimbă, se modifică planul și traseul carierei. Fiecare plan începe cu evaluarea
valorilor și a intereselor proprii. După care se revăd abilitățile, experiențele și nivelul
de educație, precum și aspectele de compatibilitate dintre abilități și cerințele
domeniului profesional ales. Astfel, cu cât nivelul tău de educație va crește cu atât
șansele, rețeaua profesională și oportunitățile de avansare se vor mări. Rețeaua
profesională este unica sursă care te poate promova mult mai ușor, decât ai căuta un
loc de muncă la târgul de cariere, deoarece fiind deja parte din mediul profesional,
colegii te cunosc și împărtășesc un grad mult mai înalt de credibilitate față de ceia
ce prezinți ca specialist și te pot recomanda direct superiorilor săi [1, p.45]. Totuși
toate acestea vor avea loc atunci, când vei fi parte a rețelei angajaților din domeniul profesional în care
te-ai specializat, vei cunoaște tendințele în carieră și profilurile profesionale la angajare. Bineînțeles, până a
lua o decizie referitor la cariera ta, e necesar să analizezi toate opțiunile: personale și de referință la mediul
profesional. Aceste opțiuni, în special cele de mediu pot contraveni unor aspirații personale. De exemplu,
cariera aleasă ține de exercitarea puterii și responsabilizarea personalului ce au încălcat ordinea publică,
iar persoana este destul de generoasă și nu poate acționa în dezavantajul valorii ce o împărtășește. Prin
urmare, capacitatea obiectivă de a te ști este crucială în identificarea și planificarea carierei.
25
PLANIFICAREA CARIEREI
O veche zicală spune: „Dacă nu știi unde mergi, s-ar putea să ajungi în altă parte și nici măcar să nu
știi unde”. Stabilirea obiectivelor este esențială pentru luarea deciziilor în carieră. Obiectivele personale
prezintă fundamentul în planificare, implementare și măsurare a progresului avansării în carieră, cât și
confruntarea cu diverse situații din viață. Setarea obiectivelor trebuie să corespundă criteriilor SMART,
unde:
• S - specific, astfel încât să știți exact care sunt obiectivele dvs., astfel încât să puteți crea un plan
conceput pentru a atinge aceste obiective.
• M - măsurabil cu o anumită sumă. De exemplu, ”să devin un bun profesionist in trei ani de practică”
este mai măsurabil decât ”să devin un bun profesionist”.
• A - orientat spre acțiune, oferind bază pentru acțiunile pe care le veți întreprinde. De exemplu,
„Reducerea situațiilor de risc profesional” va însemna de obicei acțiuni de a limita incidențele neprogramate.
• R - realist, care implică obiective axate pe carieră și situația de viață. De exemplu, probabil că nu
este realist să te aștepți să cumperi o mașină nouă în fiecare an dacă ești student cu normă întreagă.
• T – temporal, indicând un interval de timp concret de realizare a obiectivului propus. Acest lucru
vă permite să vă măsurați progresul obiectivelor planificate în carieră.
Planificarea unei carieri este argumentată de motivație și împărtășită de valorile ce sunt fundamentale
în cariera angajatului. Spre exemplu, persoanele care tind să fie independente și autonome sunt motivate
de ași alege un domeniu profesional care s-ar caracteriza prin independență, libertate, creativitate, sau
dacă își dorește să împărtășească putere, atunci ele se vor ghida de valori precum sunt puterea socială,
autoritate, bunăstare și recunoaștere (Tabelul 1).
În elaborarea unui algoritm de planificare a carierei, e necesar să respectăm următorii pași:
• Evaluează valorile și interesele proprii.

• Identifică unul dintre domeniile cele mai apropiate (dezirabile).
• Potrivește abilitățile, experiențele și nivelul de educație cu domeniul profesional ales.
• Deține permanent avantajul cu ajutorul oportunităților pe care ți le oferă relațiile profesionale.
• Aliniază-te la tendințele de angajare din viitorul apropiat.
• Finalizează planul propriu și dă start unei cariere de succes.
Odată ce ai consolidat acest algoritm elaborează cinci pași specifici, pe care-i vei respecta în următorii
cinci anii, conform ordinii de mai jos:
• Structurează un plan personalizat cu referire la cariera de viitor.

• Definitivează activitățile profesionale și a valorilor personale pentru a obține o performanță înaltă
în muncă (exercițiu).
• Continuu mărește nivelul de educație și experiențe profesionale.
• Identifică un mentor care ar putea să te ajute în aspect profesional.
• Aderă și fii activ în cadrul asociațiilor profesionale relevante carierei selectate.
În concluzie, acești pași sunt indispensabili în realizarea planului carierei proprii. Succesul în carieră
ține atât de efortul propriu cât și de gradul de afiliere la mediul profesional. Succesul în carieră nu este
doar efortul singular al persoanei, însă responsabilitatea cea mai mare o poartă persoana, deoarece ea
decide, alege traseul carierei și acționează. Din acest considerent fiecare tânăr trebuie să se ghideze de
următoarele componente în planificarea carierei: să cunoască abilitățile, aptitudinile, motivațiile și valorile
proprii, care-l vor ajuta să se orienteze atunci când stabilește un plan riguros, să fie deschis de a acumula
noi experiențe, în permanență să actualizeze cunoștințele sale profesionale, să adopte un plan, o strategie
în calea unei cariere de succes.
26
# Motivație Valorile carierei Domenii profesionale
Independență, liber tate, Antreprenoriat, arhitectură,

1. De a avea o direcție proprie
creativitate, viziune design, artă
V i ață p l i nă de va r i etate, R e s u r s e u m a n e, d r e p t,
2. De a avea parte de stimulare provocări copleșitoare și servicii de deservire, vânzări,
interesantă transport,
Putere socială, autoritate, Politică, avocatură, securitate,

3. De a deține putere
bunăstare și recunoaștere forțe armate, mediere
Funcționari de birou, medicină,

4. De a fi în siguranță Securitate familială. sănătate
economie
Semnificația vieții, altruism,

Medicină, educație, consiliere,
5. De a împărtăși bunăvoință afecțiune și dragoste matură
asistență
față de oameni
Cercetare, expertiză, analiză,

6. De a mă realiza Cunoștințe și motive
construcții
Tabelul 1. Legătura dintre domeniul motivațional și valorile carierei
Să nu uităm că Henry Ford a menționat că cele mai mari și importante lucruri ce nu apar în imaginea
de succes a unei societății: este reputația omului și calitățile sale. Planificarea unei carieră de succes,
implementarea, dezvoltarea și evaluarea reperelor sale ne va aduce odată cu avansarea în funcție, siguranța
financiară râvnită în viitorul apropiat.
1. Cum definim ce sete o carieră?
2. Ce te motivează personal să scrii un plan de avansare în carieră?
3. De ce aspecte trebuie să ții cont atunci când îți planifici o carieră?
4. Care sunt factorii ce te pot promova în carieră?
5. Ce conține planul personalizat al carierei tale?
6. Ce competențe generale vor oferi un grad de mobilitate și flexibilitate mai mare în cazul în care o
persoană decide să schimbe locul de muncă?
7. Evaluează motivațiile personale și valorile carierei proprii.
8. Ce subînțeleg obiectivele SMART?
9. Enumeră pașii necesari ai algoritmului de planificare a carierei.
10. Compară corespunderea lor cu planul propriu al carierii?
Activități.
1. Job versus carieră

Scop: de a sesiza diferența dintre profesie și carieră.
Durata: 5 minute.
Finalitate: lista activităților profesionale și a carierelor împărtășite
Instrucțiune: Oferă exemple de profesii și cariere. Identifică similaritatea și diferența dintre aceste
două coloane.
27
Profesii (loc de muncă) Carieră
Șofer de maxi-taxi Manager de salon
Ce gând îți survine
2. Situația mea vocațională (SMV)
Scopuri:
• Evaluarea poziției vocaționale a clientului.

• Reflexie privind poziția în situația vocațională la moment.
• Identificarea factorilor vocaționali și cei de risc vocațional.
• Proiectarea depășirii factorilor de risc.
Durata: 10 minute
Finalitate: generalizarea capacităților profesionale
Instrucțiune: Încercați să răspundeți la fiecare dintre următoarele afirmații cât mai sincer. La întrebările
1-18 încercuiți ”A” atunci când afirmația corespunde adevărului sau opiniei proprii, și ”F” când este falsă
sau nu corespunde adevărului. Iar la întrebările 19 și 20 încercuiți ”Da” atunci când sunteți de acord cu
afirmația și ”Nu” când nu vă reprezintă opinia proprie.
28
Vârsta: Specialitatea:

Alte specialități:
Enumerați toate specialitățile sau ocupațiile profesionale pe care le considerați să le practicați:
Instrucțiune: Încercați să răspundeți la fiecare dintre următoarele afirmații cât mai sincer. La
întrebările 1-18 încercuiți ”A” atunci când afirmația corespunde adevărului sau opiniei proprii,
și ”F” când este falsă sau nu corespunde adevărului. Iar la întrebările 19 și 20 încercuiți ”Da”
atunci când sunteți de acord cu afirmația și ”Nu” când nu vă reprezintă opinia proprie.
Atunci când mă gândesc să însușesc o profesie, să

#
am o carieră sausă ocup un loc de muncă:
1. Am nevoie de o reasigurare că am făcut o alegere corectă. A F
2. Sunt îngrijorat/ă că interesul prezent se poate schimba cu vârsta (timpul). A F
3. Nu sunt sigur/ă că ocupația dată o voi practica bine. A F
4. Nu știu care sunt punctele mele slabe și forte. A F
Profesiunea pe care o pot practica poate să mă remunereze insuficient, pentru
5.
viața pe care mi-o doresc.
A F
Îmi este frică că aș face o alegere proastă profesională, dacă chiar acum ar
6.
trebui să decid.
A F
7. Am nevoie să identific ce carieră ar trebui să urmez. A F
8. Timpul de reflectare cu privire la profesiune a fost de durată și dificil pentru mine. A F
9. Mă simt confuz/ă cu privire la întreaga problemă ce ține de carieră. A F
10. Nu sunt sigur/ă că prezenta ocupație este una potrivită pentru mine. A F
11. Nu cunosc suficient cu ce se ocupă specialiștii din diferite domenii profesionale. A F
12. Nici o ocupație nu mă reprezintă cu adevărat. A F
13. Nu sunt sigur/ă ce carieră îmi va aduce satisfacție și succes. A F
14. Aș dori să măresc numărul de ocupații pe care le-aș putea avea în vedere. A F
Estimările proprii cu privire la abilitățile și talentele mele variază cu mult de la
15.
an la an.
A F
16. Nu sunt sigur/ă de mine în multe domenii ale vieții. A F
17. Am aflat ce ocupație aș dori să urmez în mai puțin de un an. A F
Nu pot să înțeleg cum unii pot fi atât de determinați cu privire la ceea cu ce
18.
vor să se ocupe.
A F
29
Aș dori să cunosc mai multe despre:
Cum să găsesc un loc de muncă în domeniul profesional pe care l-am ales. Da NU

Ce fel de persoane sunt acceptate în diferite domenii profesionale. Da NU
Mai multe informații cu privire la oportunitățile de angajare. Da NU
Cum să obțin profesionalizarea sau trainingul necesar în domeniul profesional
ales.
Da NU
19.
Altele:
Exprim următoarele dificultăți:
Sunt nesigur pe abilitatea mea de a fi pregătit profesional. Da NU

Nu dispun de bani suficienți, ca să urmez cariera pe care mi-o doresc cel mai
mult.
Da NU
Nu sunt înzestrat cu abilitățile necesare să urmez profesiunea aleasă. Da NU
O persoană influentă nu îmi aprobă alegerea profesională. Da NU
Altele
20.
30
3. Luarea deciziilor
Scop: de a sesiza diferența dintre interesele și valorile proprii și aspectele profesionale.
Durata: 5 minute
Finalitate: lista activităților profesionale și a carierelor împărtășite
Instrucțiune: în baza domeniu profesional în care activezi, oferă răspunsuri la aspectele din grilă.
Compară aceste rezultate cu interesele și valorile identificate în exercițiul 2.2.
Domeniul profesional........................................... Aspecte profesionale
Condițiile de muncă
Numărul de ore petrecute la serviciu
Deplasări
Activități fizice
Depăr tarea spre alte locații și împrejurări
profesionale
Nivelul de educație
Certificări, experiențe și traininguri necesare
pentru a ocupa o poziție de muncă medie
Poziții tipice a avansării în carieră inclusiv

relocări geografice care sunt necesare de
avansa
Nivelul de educație
Certificări, experiențe și traininguri necesare
pentru a ocupa o poziție de muncă mai înaltă
Salariu primar și salariul pe o poziție mai

avansată
Beneficii ordinare prevăzute
Perspective de carieră în termenii creșterii

numărului de angajați și avantaje tehnologice
4. Definirea activităților profesionale și a valorilor personale
Scop: să considere și să argumenteze influența valorilor personale în desfășurarea activităților

profesionale
Durata: 15 minute
Finalitate: lista activităților profesionale alineate la valorile personale
Instrucțiune: Organizați o listă evidențiind principalele activități care sunt grupate în 7-8 domenii
majore - de exemplu, ”Serviciu”, „Familie“, „Proiectul X“, „Dezvoltarea personală“, etc. Acum vei fi mai liber
pentru a evidenția activitățile profesionale și vei fi mai puțin captat de imensitatea acestora.
31
1)...................................................................................................................................................................................
2)..................................................................................................................................................................................
3)..................................................................................................................................................................................
4)...................................................................................................................................................................................
5)..................................................................................................................................................................................
6)..................................................................................................................................................................................
7)..................................................................................................................................................................................
8)..................................................................................................................................................................................
Pentru fiecare domeniu aparte, întreabă-te: „De ce vreau să realizez aceste activități?“.
1)..................................................................................................................................................................................
2)..................................................................................................................................................................................
3)..................................................................................................................................................................................
4)..................................................................................................................................................................................
5)..................................................................................................................................................................................
6)..................................................................................................................................................................................
7)..................................................................................................................................................................................
8)...................................................................................................................................................................................
Care este cel mai valoros domeniu și care ar fi cauza sau motivul de angajare în soluționarea problemei
date? Acesta poate fi familia, bogăția materială, promovarea profesională, serviciul, dezvoltarea personală,
etc. Aici nu contează să ai un limbaj clar și o structură clară, cel mai important ar fi să identifici valorile
fundamentale care le-ai dori să le urmezi în activitățile tale profesionale și în viață. Scrie-le pe o foaie
separată.
1)...................................................................................................................................................................................
2)...................................................................................................................................................................................
3)...................................................................................................................................................................................
4)...................................................................................................................................................................................
5)...................................................................................................................................................................................
6)...................................................................................................................................................................................
7)...................................................................................................................................................................................
8)...................................................................................................................................................................................
Acum, atrage atenție listei proprii de activități generale, îndeosebi remarcă lucrurile mari și complexe,
și compară-le cu lista valorilor tale. Întreabă-te, „Am nevoie de aceasta?“ - și exclude ceia ce consideri
că este în exces. În paralel cu aceasta, specifică modul de redactare a principalelor domenii a activității
profesionale. Atunci când ai realizat acest lucru, scrie-le pe această pagină din nou lista ta de valori și în
dreptul fiecărei activitatea profesională actualizată:
Valoare Activitate profesională
1)...........................................................................................1).....................................................................................
2)..........................................................................................2).....................................................................................
3)..........................................................................................3).....................................................................................
4)..........................................................................................4).....................................................................................
5)..........................................................................................5).....................................................................................
6)..........................................................................................6).....................................................................................
7)..........................................................................................7).....................................................................................
8)..........................................................................................8).....................................................................................
Mai mult, în toate etapele de planificare a activităților tale, consultă în mod constant la această listă,
specificând planurile tale, completează și corectează de sine stătător această lista.
”Puterea unei determinări adevărate este mai mare decât dorințele minții subconștiente.”
32
5. Identificarea stilului personal în muncă
Scop: să considere și să argumenteze influența și semnificația stilului personal de muncă în desfășurarea

activităților profesionale.
Durata: 15 minute.
Finalitate: lista factorilor profesionali ce influențează activitatea în muncă.
Instrucțiune: ar fi util să consideri ce este important și critic în activitatea profesională proprie. Stilul
personal în muncă influențează semnificativ procesul de decizie, selectarea domeniului, planificarea, strategia,
condițiile de muncă pe care le accepți, scopurile profesionale și relațiile tale cu mediul profesional. Pentru
fiecare valoare profesională (în muncă) evaluează cât de importantă este și bifează corespunzător în tabel.
Factorul Semnificația
stilul personal în activitatea Foarte
profesională Așa și așa Nesemnificativă
semnificativă
1. Condițiile de muncă
Independență și autonomie
Flexibilitatea timpului
Schimbare și varietate
Modificări și risc
Provocări fizice
Cerințe și sarcini fizice
Provocări mentale
Presiune și termeni limită
Precizie în muncă
Luarea deciziilor
2. Scopuri profesionale
Adevăr și cunoștințe
Expertiză și autoritate
Apreciere estetică
Condiții sociale
Beneficii materiale
Realizare și recunoaștere
Etice și morale
Spirituale și transpersonale
3. Relațiile de muncă
Munca de unul singur
Contactul public
Prietenii apropiate
Apartenență de grup
A ajuta pe alții
A influența pe alții
A superviza pe alții
A controla pe alții
33
BIBLIOGRAFIE
1. GARMAN, TH.; FORGUE, R. Personal Finance. Cengage Learning, 11e Edition, 2013, 590 p. ISBN
1-111-53101-3.
2. INKSON, K. Understanding Careers. The Metaphors of Working Lives. Sage Publications Inc.,
2007, 344 p. ISBN 978-0761929505.
3. KAPOOR, R.,J.; DLALBY, R.,L.; HUGHES J.,R. Personal finance. Ney York: The McGraw-Hill/Irwin
series in finance, insurance, and real estate, 2012, 852 p. ISBN 978-0-07-353069-7.
34
GESTIONAREA BANILOR
ȘI FLUXUL DE NUMERAR
• Înțelegerea modalităților de gestionare a banilor.

• Evaluarea diferențelor dintre cheltuielile esențiale și dorite.
• Însușirea factorilor care influențează fluxul de numerar.
Cuvinte cheie: venit, salariu, bugetare, plan financiar anual, regula celor trei buzunare, cheltuieli
esențiale, cheltuieli dorite, priorități financiare, economii, modalitate de gestionare a banilor, software de
gestionare a banilor, intrările de numerar, ieșiri de numerar.
Motto: Gestionarea banilor nu este dificilă, ea ține de bunul simț.
Ești suficient de curajos pentru a-ți continua călătoria spre obținerea libertății financiare? Gestionarea
banilor poate fi dificilă și uneori confuză, mai ales la început. Există multe de învățat, indiferent de cât de
mult știi deja. Este un proces de învățare pe tot parcursul vieții. Dar vestea bună este că cea mai grea
parte a procesului este la început. Odată ce îți organizezi sarcinile financiare, viața într-adevăr devine mult
mai ușoară [3, p.20].
Odată ce ai un venit sau un salariu este esențial să planifici și să gestionezi cu rigurozitate volumul
său. Crearea unui proces de gestionare a banilor în cel mai eficient mod te va menține să poți să salvezi
bani pentru alte activități din viața ta. Astfel e necesar să atragi atenția următoarelor aspecte: care este
relația de succes dintre planificarea succesului personal și cel financiar, ce beneficii poți obține în urma
planificării bugetului personal într-un an sau pe parcursul vieții, care este circuitul tipic al banilor tăi, ce e
un buget personal, cum să-ți planifici bugetul personal și care sunt etapele cheie, ce ar trebui să acopere
și să includă bugetul personal, ce conține planul personal financiar anual, care sunt beneficiile cunoașterii
distribuirii bugetului personal și a planificării în timp [5, p.19].
Bugetarea este procesul de prognozare a cheltuielilor viitoare și a economiilor. Crearea unui buget
echilibrat depinde de următoarele aspecte: definirea priorităților ce țin de cheltuielile personale, cunoașterea
venitul propriu și cel al membrilor familiei, calcularea tuturor cheltuielilor dintr-o lună, crearea unui buget
realist și revizuirea scopurilor și cheltuielile zilnice, lunare, anuale etc.
Figura 1. Regula celor trei buzunare
35
GESTIONAREA BANILOR ȘI FLUXUL DE NUMERAR
Gestionarea unui buget este o sarcină foarte complicată și adeseori confuză, însă regula celor trei
buzunare e o bună strategie care te va ajuta să planifici dorințele, să-ți organizezi care sunt cheltuielile
necesare și cum să fii independent în situații de tensiune financiară. Regula celor trei buzunare sau
legea 50/30/20 este cea mai universală și practică în gestionarea bugetului personal. Această lege te va
ajuta să definești pe ce trebuie să te focusezi mai mult și unde să identifici pârghia cea mai flexibilă care
te-ar ajuta să redresezi situația de tensiune. Ea e foarte simplă atunci când privești la imaginea data per
ansamblu (Figura 1).
Astfel trebuie să cheltui maxim 50% din banii câștigați lunar pe necesități esențiale precum servicii
comunale, întreținere, alimentare, transport, servicii medicale, cheltuieli legate de muncă, achitarea impozitelor
(Tabelul 1). Dorințele sau cheltuielile dorite sunt doar 30% din suma venitului lunar (îmbrăcăminte, odihnă
în weekend, vacanțe mici, restaurante). Cele 20% rămase, sunt economiile tale care le păstrezi pentru
situații precum: banii la care vei apela în vreo urgență majoră precum poate fi starea de sănătate, pentru
un fond personal de pensionare, o plată a unei sume împrumutate (extra debit), planificarea unei vacanțe
cu familia, procurarea unui imobil sau a unui automobil.
Necesități %
Cheltuieli de gospodărie (întreținere, servicii comunale, energie electrică etc.) 25-35%
Alimentare 5-10%
Vehicul (asigurare, benzină și întreținere) 7-10%
Buget pentru întreținerea sănătății 5-10%
Cheltuieli legate de întreținerea unei persoane 5-10%
Plăți lunare pentru linii de creditare și depozite bancare 2-5%
Tabelul 1. Un zoom al celor 50% de cheltuieli esențiale
Regula celor trei buzunare ne permite ca banii salvați din cheltuielile esențiale și dorințe să fie depozitați
în buzunarul priorităților financiare, iar cei din cheltuielile dorite să fie redirecționați pentru cheltuieli
esențiale. Banii economisiți pot fi colacul de salvare a zilei de mâine, ei rămân în buzunarul trei inaccesibil
pentru cheltuieli de alt gen decât situații specifice. Planurile de viitor reprezintă o dimensiune importantă
a direcției financiare. Scopurile financiare sunt planuri pentru activități viitoare care necesită planificarea
cheltuielilor, economisirea și investirea banilor. Salvarea veniturilor curente și a investițiilor pe termen lung
reprezintă cea mai bună modalitate de îmbunătățire a poziției financiare și a securității financiare pe termen
lung. Motivele obișnuite pentru economisire includ:
• alocarea banilor pentru cheltuieli neregulate și neprevăzute;

• strângerea de bani pentru o plată în avans;
• procurarea în viitor a unor articole scumpe, cum ar fi aparatele electrocasnice sau echipamente
sportive sau să plătească pentru o vacanță;
• asigurarea unor cheltuieli pe termen lung, cum ar fi educația copiilor sau pensionarea;
• câștigarea veniturilor din dobânzile aferente a economiilor efectuate pentru cheltuielile de trai.
Algoritmul de mai jos prezintă exemple de obiective financiare comune bazate pe situația și perioada
vieții [1, p.56]:
1. Evaluarea situației actuale: măsurați poziția financiară actual și determinați nevoile personale,
valorile și situația vieții.
2. Planificarea direcției gestionării bugetului personal: stabilirea obiectivelor financiare, estimarea
veniturilor personale, alocarea unui buget pentru un fond de urgență și a economiilor, prevederea unei
sume pentru cheltuieli fixe și cheltuieli variabile.
3. Implementarea bugetului, această fază implică sume particulare de înregistrare a cheltuielilor.
4. Evaluarea programului de gestionare a finanțelor proprii: revizuirea modelelor de cheltuieli și
economii.
36
Odată cu finalizarea acestui algoritm, pot parveni eventualele evaluări a obiectivelor de gestionare a
finanțelor personale și alocări bugetare.
Cu toate că bonul de casă de la supermarket și sumarul plăților online îți poate oferi o imagine destul
de completă a cheltuielilor, aceste înregistrări nu servesc scopului de planificare a cheltuielilor. Un buget
necesită precizarea modalității de a cheltui venitul personal disponibil [4, p.43].
Modalitatea de gestionare a banilor este o procedură de bugetare și organizare personală, care te

ajută să controlezi și să calculezi care sunt veniturile personale și ce cheltuieli poți efectua în dependență
de perioada de timp selectată. Se întâlnesc următoarele modalități de bugetare:
• mentală, există doar în mintea unei persoane. Acest sistem simplu poate fi potrivit dacă aveți
resurse limitate și responsabilități financiare minime. Un buget „în minte” riscă să fie uitat, adică sumele
pe care intenționați să le cheltui pentru diverse articole pot fi neglijate.
• fizică, implică fișiere, dosare, sau mape în care persoanele păstrează o sumă de bani alocată
categoriilor de cheltuieli (esențiale și dorite). Acest sistem permite să vezi pe ce se duc banii. Plicurile
conțin o cantitate de numerar exactă sau o notă care menționează suma care va fi folosită pentru produse
alimentare, servicii comunale și chirie, îmbrăcăminte, divertisment și alte tipuri de cheltuieli.
• scrisă, oferă un plan detaliat de cheltuieli. Acest tip de buget poate fi inclus într-un carnet sau pe
o fișă de evidență a bugetului disponibilă în magazinele de birotică. Aspectul ordinar al bugetului scris
este o foaie de calcul care conține mai multe coloane pentru fiecare lună a anului calendaristic, după care
puteți compara sumele dintre venitul personal lunar și cele reale pentru diverse categorii de cheltuieli.
• computerizată, folosind un software de calcul tabelar. Modelele în Excel sunt cele mai primare
modalități computerizate, însă ele pot fi salvate electronic sau puteți apela la un software de gestionare a
banilor pentru calculator Cashcontrol sau Quicken sau la o aplicație pentru android și Ios cum ar fi Mint,
Wally, Penny, Goodbudget, Spendee sau. Mai multe opțiuni sunt disponibile cu diferite caracteristici și
complexitate. Costurile variază de la descărcări gratuite la plătite. În plus față de crearea unui buget, aceste
programe sunt capabile să te ajute și cu alte sarcini de planificare financiară. Modalitatea computerizată
îți oferă posibilitatea de a controla online bugetul personal. În plus, băncile, uniunile de credit, firmele de
brokeraj și alte instituții financiare dispun de diferite instrumente de bugetare și de gestionare financiară
personală pe site-urile lor Web.
Modalitatea de gestionare a bugetului personal ține de situația personală actuală și de preferința pentru
modalitatea de menținere a informațiilor financiare. Cel mai important aspect în alegerea unei modalități
de bugetare este acela de a găsi unul care oferă informații exacte și la timp pentru a vă ajuta să vă atingeți
obiectivele financiare [2, p.89].
La bugetare, primul pas este de a crea o declarație personală privind fluxul de numerar, care
măsoară intrările de numerar și ieșirile de numerar. Comparând fluxurile și ieșirile de numerar vă permite
să monitorizați cheltuielile și să determinați cantitatea de numerar pe care o puteți aloca pentru economii
sau pentru alte scopuri.
Principala sursă de intrări de numerar pentru cetățeni este salariul lor, dar pot exista și alte surse
importante de venit. Depunerile în diferite tipuri de conturi de economii pot genera intrări de numerar
sub formă de venituri din dobânzi. Anumite acțiuni pot genera venituri trimestriale cu dividende. Factorii
cheie care influențează intrările de numerar sunt etapa de profesionalizare sau avansare în carieră,
abilitățile profesionale, tipul de activitate și numărul de persoane în familie cu un venit stabil.
a. Veniturile în numerar sunt relativ scăzute pentru persoanele care sunt la facultate sau care-s la
început de carieră, însă ele tind să crească pe măsură ce se câștigă experiență de muncă și se avansează
în carieră. Rezultă că intrările de numerar tind să fie mai mici pentru persoanele mai tinere și mult mai mari
37
pentru persoanele în vârsta de 50 de ani. Cu toate acestea, există multe excepții de la această tendință.
b. Venitul variază de asemenea în funcție de tipul de activitate. Locurile de muncă care necesită
abilități specializate tind să achite salarii mult mai mari decât cele care necesită abilități care pot fi obținute
foarte rapid și ușor. Nivelul de venit asociat cu abilități specifice este, de asemenea, afectat de cererea
pentru aceste abilități. Cererea pentru persoanele care dețin o licență în istorie sau literatură este scăzută,
comparativ cu domeniul IT.
c. Numărul de salariați în familie sau persoane ce au un venit stabil, la fel influențează fluxul de numerar,
intrările și ieșirile sale. din familia dvs. Dacă sunteți singurul beneficiar de venituri, fluxurile de numerar
ale gospodăriei dvs. vor fi de obicei mai mici decât dacă există un al doilea beneficiar de venituri. Multe
gospodării au acum două persoane cu venituri, o tendință care a mărit substanțial fluxurile de numerar
către aceste gospodării.
Ieșirile de numerar reprezintă toate cheltuielile efectuate în urma deciziilor de cheltuieli personale. Există
cheltuielile mari (chirie) și mici (de întreținere a blocului). Nu este necesar să documentați toate cheltuielile,
dar ar trebui să urmăriți modul în care sunt cheltuite majoritatea banilor. Înregistrarea cheltuielilor print-o
procedură de bugetare, luând bonul de casă vă ajută să identificați modul în care ați cheltuit banii. Utilizarea
unui card de credit sau a unui card bancar pentru achizițiile făcute vă oferă, de asemenea, o evidență
scrisă a tranzacțiilor dvs. Mulți oameni folosesc aplicații bancare pentru a înregistra și monitoriza ieșirile
de numerar. Intrările de numerar sunt puternic influențate de factorii care vă afectează nivelul veniturilor.
Factorii cheie care afectează ieșirile de numerar sunt dimensiunea familiei, vârsta și comportamentul
personal în calitate de consumator.
a. Persoana care susține o familie va suporta, în mod normal, mai multe cheltuieli decât o singură
persoană fără persoane aflate în întreținere. Cu cât sunt mai mulți membri ai familiei, cu atât sunt mai mari
cheltuielile și cu atât sunt mai mari ieșirile de numerar. Cheltuielile pentru hrană, îmbrăcăminte, îngrijire și
școlarizare sunt mai mari pentru familiile cu mai mulți dependenți.
b. Pe măsură ce oamenii îmbătrânesc, tind să cheltuiască mai mulți bani pe case scumpe, mașini și
vacanțe. Această ajustare a cheltuielilor poate rezulta din creșterea veniturilor (intrări de numerar) în timp,
pe măsură ce progresează pe parcursul carierei cât și de experiența de succes în gestionarea banilor
proprii.
c. Comportamentul personal în calitate de consumator afectează cel mai mult venitul acestuia. La
o extremă sunt oamenii care își cheltuie tot venitul în câteva zile de la primirea acestuia, iar la cealaltă
extremă sunt cei care reduc la minimum cheltuielile și se concentrează pe salvarea pentru viitor. Unii
consumatori cheltuiesc excesiv pentru a obține o satisfacție imediată, fără a încerca să planifice viitorul
lor financiar. Ei încearcă să aibă o mașină sau o casă care are cel puțin aceeași valoare ca cea a colegilor
lor. Acest comportament poate duce la grave probleme financiare deoarece intrările de numerar sunt mai
mici decât își pot permite.
Acum, puteți să vă întrebați dacă vă puteți permite un nou televizor, o mașină nouă, un alt an de studii
sau o vacanță. Puteți răspunde la aceste întrebări prin stabilirea poziției financiare. Mai exact, folosiți ceea
ce știți despre sursele de venit și comportamentul de consumator pentru a estima cât de mulți bani veți
va avea la sfârșitul săptămânii, trimestrului sau a anului. Atunci când obțineți o estimare, puteți decide
dacă există modalități prin care puteți fie să vă măriți venitul, fie să reduceți cheltuielile pentru a obține
un nivel mai ridicat de numerar.
Odată cu trecerea timpului, ar trebui să vă examinați bugetul pentru a stabili dacă progresați spre
obiectivele financiare pe care le-ați stabilit. Trebuie să identificați componentele pe care le puteți modifica
din buget pentru a vă îmbunătăți bugetul în timp, pentru a vă mări economiile, pentru a achita mai multe
datorii sau pentru a vă putea realiza mai ușor obiectivele financiare. Întrebări de evaluare:
38
1. Cum definim ce este regula celor trei buzunare?
2. Ce este definit prin cheltuieli esențiale?
3. De ce aspecte trebuie să ții cont atunci când îți alegi modalitatea
de bugetare?
4. Cum ai caracteriza ce este fluxul de numerar?
5. Care sunt factorii care influențează ieșirile și intrările de numerar?
Activități.
1. Gestionarea banilor
Scop: de a însuși și caracteriza care sunt aspectele importante în gestionarea banilor.
Durata: 20 minute.
Acțiune desfășurată în grup.

Finalitate: caracterizarea comportamentului de consumator a unei familii și delimitarea fluxului de
numerar.
Instrucțiune: Identifică grupul în funcție de numărul tău. Fiecare grup are facturi, conturi de plată
și taxe zilnice. În tabelul de mai jos, împărțiți toate sumele în dependențe de natura lor, analizați-le și
răspundeți la următoarele întrebări:
• Care este venitul familiei?

• Pe sunt cheltuiți banii în grupul dvs.?
• Cum se distribuie banii conform regulii 50/30/20?
• Care sunt scopurile economice a acestei familii?
• Care sunt cheltuielile luare a acestei familii?
• Această familie organizează bugetul său realist?
• Ce credeți că ar trebui să revadă?
• Cum credeți, care ar trebui să fie aproximativ bugetul lunar al unei familii cu doi copii de 10 și 15
ani?
• Care ar fi suma totală necesară pentru a acoperi cheltuielile lunare?
• Ce dificultăți ați întâmpinat în timpul repartizării bugetului?
• Ce ați învățat din exercițiu dat?
Categoria Denumirea produsului Prețul

a. Salariul de bază
Venitul (100%) b. Salariul prin cumul
Suma totală (lei)
a. Energie electrică
b. Întreținerea blocului
c. Produse alimentare
1. Cheltuieli esențiale d. Credit ipotecar
(nu trebuie să depășească 50% din e.
suma totală a venitului)
Suma totală (lei)
39
a. Foen
b. Costum
c.
2. Cheltuieli dorite
(nu trebuie să depășească 30% din
suma totală a venitului)
Suma totală (lei)

TOTAL CHELTUIELI = Cheltuieli esențiale + cheltuieli dorite (1+2)
TOTAL ECONOMII = Venitul-Total cheltuieli
(nu trebuie să constituie mai puțin de 20% din suma totală a venitului)
2. Activitate: Estimarea comportamentului personal în calitate de consumator
Scop: de a evalua comportamentul propriu de cumpărare.
Durata: 5 minute.
Finalitate: cunoașterea ieșirii majore de numerar alocat unui bun.
Instrucțiune: în calitate de consumator evaluează comportamentul personal măsurând proporția

fluxurilor de numerar într-o perioadă recentă (cum ar fi ultima lună) , în corespundere cu fiecare scop
financiar propus. În primul rând, clasifică toate cheltuielile în categorii cum ar fi mașina, chiria, alte cheltuieli
de întreținere, îmbrăcăminte și divertisment (vezi tabelul din activitatea 1). Apoi, determină proporția ieșirilor
de numerar care sunt alocate pentru fiecare dintre aceste categorii. Dacă un procent foarte mare din
ieșirile de numerar este alocat mașinii, s-ar putea sugera că mașina vă dictează stilul de viață, deoarece
vă lasă foarte puțini bani pentru a cheltui pe alte lucruri necesare.
Ce soluții financiare ai întreprinde?
3. Activitate: Estimarea economiilor pe care le poți realiza într-un an
Scop: estimarea valenței sumei economiilor într-un an.
Durata: 15 minute.
Finalitate: suma priorităților financiare preconizată pentru un an.
Instrucțiune: Conform tabelului din prima activitate, fiind curios de cât de mulți bani ai putea salva în
anul următor, extindeți bugetul pentru celelalte luni ai anului ce urmează, știind aproximativ venitul familiei
într-o lună. Aplică regula celor cinci buzunare și răspunde la următoarele întrebări:
40
• Care este suma venitului anual?

• Care este suma preconizată pentru cheltuielile esențiale anuale?
• Care este suma preconizată pentru cheltuielile dorite?
• Ce fluxuri de numerar ai subestimat?
• Care este suma economisită pentru prioritățile financiare?
4. Planificarea unui stagiu profesional
Scop: de a proiecta factorii personali de risc financiar într-un stagiu profesional.
Durata: 15 minute.
Acțiune desfășurată în grup.
Finalitate: suma banilor salvați.
Instrucțiune: Identifică grupul în funcție de numărul tău și creați grupuri unde participanții vor avea
numărul corespunzător.
• În prezent, trebuie să planificați un stagiu de o săptămână la Roma în mijlocul lui septembrie, la

GEOX pentru a promova componente și accesorii din Moldova, pentru încălțăminte.
• Pentru această pregătire profesională, organizația vă plătește pentru: zborul spre Roma tur-retur,
cazare în Labaro și o diurnă de 50 de euro. În total 1000 de euro.
• Utilizând platformele web: Maps.Google.com, TripAdvisor, Kayak și altele ce le cunoașteți, identificați
prețul cel mai accesibil și organizați-vă șederea pentru această perioadă (deoarece diferența de
bani/suma rămasă nu se va fi returnată organizației).
• Care este suma rămasă în grupul dvs. sau câți bani ați salvat?
BIBLIOGRAFIE
1. GARMAN, TH.; FORGUE, R. Personal Finance. Engage Learning, 11e Edition, 2013, 590 p. ISBN
1-111-53101-3.
series in finance, insurance, and real estate, 2012, 852 p. ISBN 978-0-07-353069
3. KIYOSAKI, T.R. Managing your money. Rich Dad. CASHFLOW Technologies Inc., 2010, 22 p.
4. MADURA, J. Personal finance. Pearson Education, Inc., 5th ed., 2014, p.697. ISBN-13: 978-0-13-
299434-7
5. SANTORO, C. Budgeting: The Fundamental Guide for Beginners.: A simple practical approach to
managing your money, investing & saving for the future. CreateSpace Independent Publishing
Platform, 2017, 42 p. ISBN 1544260989.
41
GENERALITĂȚI ALE
DECLARAȚIEI PE VENIT
• Examinarea semnificaților noțiunilor aferente a impozitului pe venit.

• Evaluarea impozitului pe venit salarii pentru anul 2019.
• Cunoașterea categoriilor de plătitori și de asigurați, tarifelor contribuțiilor individuale de asigurări
sociale de stat obligatorii pentru anul 2019.
Cuvinte cheie: venit impozabil, scutire, persoană întreținută, royalty, obiect al impunerii, demarare
procentuală, anuități.
Principalele noțiuni aferente impozitului pe venit sunt: venit impozabil, scutire, persoană întreținută,
royal, desemnare procentuală și active de capital, pe care le vom descrie mai jos.
Venit impozabil – venitul brut, inclusiv facilitățile acordate de angajator, obținut

de contribuabil din toate sursele într-o anumită perioadă fiscală, cu excepția
deducerilor şi scutirilor, aferente acestui venit, la care are dreptul contribuabilul
conform legislației fiscale [1, 2, 4].
Scutire – sumă care, la calcularea venitului impozabil, se scade din venitul

brut al contribuabilului [4].
Persoană întreținută este persoana care întrunește toate cerințele de mai jos:
a) este un ascendent sau descendent al contribuabilului sau al soției (soțului)

contribuabilului (părinții sau copiii, inclusiv înfietorii şi înfiații) ori persoană cu dizabilități
în urma unei afecțiuni congenitale sau din copilărie rudă de gradul doi în linie colaterală;
b) are un venit ce nu depășește suma de 11280 lei anual. La calcularea venitului nu
se include suma alocațiilor achitate din mijloacele bugetului de stat pentru persoanele
cu dizabilități în urma unei afecțiuni congenitale sau din copilărie şi pentru persoanele
cu dizabilități severe şi accentuate.
Desemnare procentuală – proces în care contribuabilii direcționează

un cuantum procentual de 2% din suma impozitului pe venit calculat anual la
buget către beneficiarii desemnării procentuale.
Royal (redevență) – plăti de orice natură primite în calitate de recompensă

pentru utilizarea ori transmiterea dreptului de utilizare a oricărui drept de autor
şi/sau a drepturilor conexe, inclusiv asupra unei opere literare, artistice sau
științifice, inclusiv filme de cinema şi filme sau benzi pentru televiziune sau
radiodifuziune, a oricărui brevet de invenție, marcă comercială, design sau
model, plan, produs soft, formulă secretă sau proces, pentru utilizarea ori transmiterea dreptului de utilizare
a informației referitoare la experiența în domeniul industrial, comercial sau științific.
Subiecți ai impunerii sânt [5]:
a) persoanele juridice şi fizice rezidente ale Republicii Moldova, care desfășoară

activitate de întreprinzător, persoanele care desfășoară servicii profesionale, precum
şi persoanele care practică activitate profesională în sectorul justiției şi în domeniul
42
sănătății, care, pe parcursul perioadei fiscale, obțin venit din orice surse aflate în Republica Moldova,
precum şi din orice surse aflate în afara Republicii Moldova;
b) persoanele fizice rezidente cetățeni ai Republicii Moldova care nu desfășoară activitate de
întreprinzător şi pe parcursul perioadei fiscale obțin venituri impozabile din orice surse aflate în Republica
Moldova şi din orice surse aflate în afara Republicii Moldova pentru activitatea lor în Republica Moldova;
b1) persoanele fizice rezidente care desfășoară activități independente şi pe parcursul perioadei fiscale
obțin venit din orice surse aflate în Republica Moldova şi din orice surse aflate în afara Republicii Moldova
pentru activitatea lor în Republica Moldova;
c) persoanele fizice rezidente cetățeni ai Republicii Moldova care nu desfășoară activitate de
întreprinzător şi obțin venit din investiții şi financiar din orice surse aflate în afara Republicii Moldova;
d) persoanele fizice rezidente cetățeni străini şi apatrizi care desfășoară activitate pe teritoriul
Republicii Moldova şi obțin venit din orice surse aflate în Republica Moldova şi din orice surse aflate în
afara Republicii Moldova pentru activitatea lor în Republica Moldova, cu excepția venitului din investiții şi
financiar din orice surse aflate în afara Republicii Moldova;
e) persoanele fizice nerezidente care nu desfășoară activitate de întreprinzător pe teritoriul Republicii
Moldova şi pe parcursul perioadei fiscale obțin venituri conform capitolului 11 din prezentul titlu.
(2) Subiecții impunerii sânt obligați să declare venitul brut obținut din toate sursele.
Obiect al impunerii îl constituie [5]:
a) venitul din orice surse aflate în Republica Moldova, precum şi din orice surse
aflate în afara Republicii Moldova, cu excepția deducerilor şi scutirilor la care au dreptul,
obținut de persoanele juridice şi fizice rezidente ale Republicii Moldova care desfășoară
activitate de întreprinzător, de persoanele care desfășoară servicii profesionale, precum
şi de persoanele care practică activitate profesională în sectorul justiției şi în domeniul
sănătății;
b) venitul din orice surse aflate în Republica Moldova, inclusiv facilitățile acordate de angajator, precum
şi din orice surse aflate în afara Republicii Moldova pentru activitatea în Republica Moldova, cu excepția
deducerilor şi scutirilor la care au dreptul, obținut de persoanele fizice rezidente cetățeni ai Republicii
Moldova care nu desfășoară activitate de întreprinzător;
b1) venitul din orice surse aflate în Republica Moldova, precum şi din orice surse aflate în afara Republicii
Moldova pentru activitatea în Republica Moldova, obținut de persoanele fizice rezidente care desfășoară
activități independente;
c) venitul din investiții şi financiar din orice surse aflate în afara Republicii Moldova, obținut de
persoanele fizice rezidente cetățeni ai Republicii Moldova
care nu desfășoară activitate de întreprinzător;
d) venitul din orice surse aflate în Republica Moldova
şi din orice surse aflate în afara Republicii Moldova pentru
activitatea în Republica Moldova, cu excepția venitului din
investiții şi financiar din orice surse aflate în afara Republicii
Moldova, obținut de persoanele fizice rezidente cetățeni străini
şi apatrizi care desfășoară activitate pe teritoriul Republicii
Moldova;
e) venitul obținut în Republica Moldova de persoanele fizice
nerezidente care nu desfășoară activitate de întreprinzător
pe teritoriul Republicii Moldova.
43
GENERALITĂȚI ALE DECLARAȚIEI PE VENIT
Sursele de venit impozabile. În venitul brut se includ: venitul provenit din activitatea de întreprinzător,
din activitatea profesională sau din alte activități similare; venitul de la activitatea societăților obținut
de către membrii societăților şi venitul obținut de către acționarii/deținătorii de unități (titluri) emise de
organismele de plasament colectiv în valori mobiliare; plățile pentru munca efectuată şi serviciile prestate
(inclusiv salariile), facilitățile acordate de angajator, onorariile, comisioanele, primele şi alte retribuții similare;
venitul din chirie (arendă); creșterea de capital definită la art.40 alin.(7); venitul aferent provizioanelor
neutilizate conform art.24 alin.(16), art.31 alin.(6); suma diminuărilor reducerilor pentru pierderi la active
şi la angajamente condiționale în urma îmbunătățirii calității acestora pe parcursul perioadei fiscal; suma
diminuărilor provizioanelor destinate acoperirii eventualelor pierderi ce țin de nerestituirea împrumuturilor
şi a dobânzilor aferente în urma îmbunătățirii calității şi/sau rambursării acestora pe parcursul perioadei
fiscale; venitul obținut sub formă de dobândă; royalty (redevențe); anuitățile, inclusiv primite în baza
tratatelor internaționale la care Republica Moldova este parte; sumele şi despăgubirile de asigurare primite
în baza contractelor de asigurare şi coasigurare şi neutilizate conform art.22. Excepție fac cele prevăzute
la art.20 lița);
Venitul rezultat din neachitarea datoriei de către agentul economic, cu excepția cazurilor când formarea
acestei datorii este o urmare a insolvabilității contribuabilului; dotațiile de stat, primele şi premiile care nu
sânt specificate ca neimpozabile în legile prin care se stabilesc aceste plăti; veniturile obținute, conform
legislației, ca urmare a aplicării clauzei penale, în formă de despăgubire pentru venitul ratat, precum şi ca
urmare a reținerii arvunei sau restituirii arvunei; alte venituri care nu au fost specificate la literele menționate
şi care nu sânt neimpozabile conform legislației fiscale [6].
Active de capital reprezintă: acțiunile, obligațiile,

alte titluri de proprietate în activitatea de întreprinzător;
proprietatea privată nefolosită în activitatea de
întreprinzător; terenurile; opțional la procurarea sau
vânzarea activelor de capital.
Mărimea creșterii sau pierderii de capital provenite

din vânzare, schimb sau din altă formă de înstrăinare
a activelor de capital este egală cu diferența dintre
suma încasată (venitul obținut) şi baza valorică a
acestor active.
Suma încasată ca urmare a vânzării, schimbului sau a înstrăinării în alt mod a activelor de capital
este egală cu suma mijloacelor bănești şi/sau valoarea evaluată la prețul de piață a activelor de capital
obținute sub formă nemonetară.
Mărimea creșterii sau pierderii de capital provenite din tranzacționarea la bursă a acțiunilor prin
intermediul unui broker/unei societăți de investiții se determină în baza raportului brokerului/societății de
investiții, conform modului stabilit de Ministerul Finanțelor [3].
Persoana care face o donație se consideră că a vândut bunul donat la un preț ce reprezintă mărimea
maximă din baza lui valorică ajustată sau prețul lui de piață la momentul donării.
44
Tip scutire Suma anuala MDL Suma lunara MDL
Scutirea personală 24000 2000

Scutirea personală majorata 30000 2500
Scutirea acordată soției (soțului) 11280 940
Scutirea acordată soției (soțului) majorată 18000 1500
Scutirea pentru pers. întreținute cu excepta. pers. cu dizabilități

3000 250
in urma unei afecțiuni congenitale sau din copilărie
Scutirea pentru pers. întreținute cu dizabilități in urma unei

18000 1500
afecțiuni congenitale sau din copilărie
Tabelul 1. Scutiri valabile pentru anul 2019
Creșterea sau pierderea de capital nu este recunoscută în scopuri fiscale în cazul încheierii unui
contract de donații între rude de gradul I, precum şi între soți.
Creșterea sau pierderea de capital provenită din vânzare, schimb sau din altă formă de înstrăinare a
locuinței de bază nu este recunoscută în scopuri fiscale.
Tarifele și baza de calcul al contribuției

Categoriile de plătitori și de asigurați individuale de asigurări sociale de
stat obligatorii
1.1. Angajatorul, persoana juridică sau fizică asimilată angajatorului 6% din salariul lunar și din celelalte recompense
1.2. Persoanele care exercită independent profesiunea de medic în una 6% la venitul medicului de familie titular al
dintre formele de organizare a activității profesionale prevăzute de Legea practicii medicului de familie, determinat în
ocrotirii sănătății nr. 411/1995 conformitate cu prevederile legislației
1.3. Persoanele fizice:
– fondatori ai întreprinderilor individuale;
– notari învestiți în funcție în modul stabilit de lege;
– executori judecătorești învestiți în funcție în modul stabilit de lege;
– avocați care au înregistrată una dintre formele de organizare a activității Taxă fixă în conformitate cu legea bugetului
de avocat în condițiile legii; asigurărilor sociale de stat anuală
– administratori autorizați care au înregistrată una dintre formele de
organizare a activității de administrator în condițiile legii;
– persoane fizice care desfășoară activități independente în domeniul
comerțului cu amănuntul, cu excepția comerțului cu mărfuri supuse accizelor
Taxă fixă în conformitate cu legea bugetului
1.8. Titularii patentei de întreprinzător, cu excepția pensionarilor, persoanelor asigurărilor sociale de stat anuală, dar nu
cu dizabilități, precum și a persoanelor care se încadrează în categoriile mai puțin de 1/12 din această sumă lunar, în
de plătitori prevăzute la pct. 1.1–1.7 funcție de durata activității desfășurate pe
bază de patentă
1.9. Angajatorul din domeniul transportului rutier de persoane în regim
de taxi
– pentru persoanele angajate prin contract individual de muncă care Taxă fixă în conformitate cu legea bugetului
efectuează transport rutier de persoane în regim de taxi asigurărilor sociale de stat anuală
Tabelul 2. Categoriile de plătitori și de asigurați,
tarifele contribuțiilor individuale de asigurări sociale de stat obligatorii pentru anul 2019
45
GENERALITĂȚI ALE DECLARAȚIEI PE VENIT
Suma creșterii de capital în perioada fiscală este egală cu 20% din suma excedentară a creșterii de
capital recunoscute peste nivelul oricăror pierderi de capital suportate pe parcursul perioadei fiscale.
Pentru anul 2019, impozitul pe venit constituie 12% din mărimea

venitului impozabil (Tabelul 1.).
Primele de asigurare obligatorie de asistenta medicală

pentru anul 2019 în formă de contribuție procentuală la salariu şi la
alte recompense, calculată pentru categoriile de plătitori prevăzute
în anexa nr. 1 la Legea nr. 1593/2002 cu privire la mărimea, modul şi
termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenta
medicală, se stabilește la 4,5% pentru fiecare categorie de plătitor).
1. Cum definim termenul de venit impozabil?
2. Care sunt subiecții impozitării?
3. Enumerați sursele de venit impozabile?
4. Enumerați primele de asigurare obligatorie de asistenta
medicală pentru anul 2019?
Activități.
Odată ce suntem salariat, pe lingă venitul încasat, avem anumite obligațiuni și înlesniri fiscale.
Scop: Deducerea impozitelor și taxelor aferente salariului.
Durata: 5 minute.
Finalitate: Calcularea impozitelor și taxelor aferente salariului.
1. Angajatul Ion Rusu are salariul calculat lunar de 2000 lei și beneficiază de scutire personală.
Se cere: De calculat impozitul pe venit și celelalte taxe aferente pentru luna aprilie 2019.
2. Angajatul Ion Rusu are salariul calculat lunar de 4000 lei și beneficiază de scutire personală.
3. Angajatul Ion Rusu are salariul calculat lunar de 4000 lei și beneficiază de scutire personală și
pentru două persoane întreținute.
4. Angajatul Ion Rusu are salariul calculat lunar de 4000 lei și beneficiază de scutire personală, are
la întreținere o persoană cu dizabilități in urma unei afecțiuni din copilărie și solicită scutirea
pentru soție.
46
BIBLIOGRAFIE
1. Codul Fiscal al Republicii Moldov Nr.1163-XIII din 24 aprilie 1997. În: Monitorul Oficial al Republicii
Moldova 25.03.2005, ed. spec.
2. Legea contabilităţii nr.113-XVI din 27.04.2007. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 2007,
nr.90-93.
3. Ordinul Ministerului Finanțelor, nr.150 din 05 septembrie 2018 În: Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, septembrie 2018.
4. NEDERIŢA, Alexandru. Contabilitatea financiară. Chişinău: ACAP, 2003. 630 p.
5. BUCUR, V., GRAUR, A. Contabilitatea impozitelor, Chișinău: ASEM, 2016, 618p.
6. CASIAN, A., BAURCIULU, A. Finanțe publice, Chișinău: RGP Grup, 2017, 224 p.
47
DECLARAȚIA
ELECTRONICĂ CET-18
• Înțelegerea principiilor de completare a declarației electronice.

• Cunoașterea particularităților de obținere a semnăturii mobile personalizate.
• Evaluarea oportunităților completării declarației electronice.
Cuvinte cheie: cont fiscal, declarația impozitului pe venit a persoanei fizice, declarație electronică,
semnătură electronică, buletin de identitate electronic.
Impozitele - prețul pe care îl achităm pentru posibilitatea

de a trăi într-o societate civilizată.
Oliver Wendell Holmes Jr.
Conform ghidului de utilizare pentru sistemul „Declarația Electronică”

pentru persoane fizice, declarația impozitului pe venit poate fi depusă
online prin intermediul serviciului Declarația Electronică. Serviciul
este implementat cu scopul de a simplifica procesul de depunere a
declarațiilor contribuabilului (persoane fizice și juridice) către serviciul
fiscal. Potrivit Serviciului Fiscal de Stat, depunerea declarației impozitului
pe venit aferente anului trebuie efectuată de către cetățeni până la
sfârșitul lunii martie a anului.
Conform serviciului fiscal electronic, Centrul de Guvernare

Electronică a lansat Serviciul Declarație Electronica la sfârșitul anului
2014. Toate datele introduse în formularele fiscale ale serviciului
Declarație electronică se verifică automat, ceea ce exclude posibilitatea apariției greșelilor în procesul
perfectării formularelor fiscale [1].
În conformitate cu legislația fiscală, persoanele fizice urmează să depună

până la data limită Declarația cu privire la impozitul pe venit (forma CET-18). Prin
urmare, beneficiind de serviciile electronice de raportare, și semnarea nelimitat
toate declarațiile cu „Semnătura electronică Fiscservinform” inclusiv și în
serviciul „Declarația electronică”.
Pentru a beneficia de serviciul Declarația Electronică contribuabilul trebuie să parcurgă câteva etape:
1. Este necesar să se vă înregistrați pe portalul www.servicii.fisc.md
Activarea contului de utilizator va avea loc la prima accesare a serviciului „Declarație Electronică”
de către utilizator. La prima intrare în sistem utilizatorul se va autentifica cu login-ul şi parola, primite la
înregistrarea ca utilizator a serviciului „Declarație Electronică”, după care sistemul va cere modificarea
parolei. Utilizatorul va îndeplini indicațiile serviciului „Declarație Electronică”. Parola nouă va respecta
regulile privind parolele de acces descrise în ghidul e utilizare.
La accesarea ulterioară a serviciului „Declarație Electronică” autentificarea utilizatorului se va efectua

cu login-ul şi parola înregistrată de sine stătător. Contribuabilii, care au înregistrat ca utilizatori a serviciului
„Declarație Electronică” mai multe persoane responsabile, fiecare intră în sistem cu login-ul şi parola
48
proprie. În acest caz toți utilizatorii vor vizualiza toate declarațiile contribuabilului.
2. Ia-ți Semnătura Digitală Mobilă sau Semnătura Electronică a Centrului de Telecomunicații

Speciale.
O semnătură digitală pentru documentele electronice este echivalentă cu o semnătură olografă pentru
documentele pe suport de hârtie. Semnătura reprezintă un eșantion de date ce demonstrează că o anumită
persoană a scris sau a fost de acord cu acel document căruia i s-a atașat o semnătură. Semnăturile
digitale permit autentificarea mesajelor/documentelor electronice, asigurând destinatarul de identitatea
expeditorului şi de integritatea mesajului/documentului. De fapt, o semnătura digitală furnizează un grad
mult mai mare de securizare decât semnătura olografă.
O semnătură electronică avansată calificată pentru documentele electronice este echivalentă cu o

semnătură olografă pentru documentele pe suport de hârtie. Semnătura electronică avansată calificată
permite autentificarea documentelor electronice, asigurând destinatarul de identitatea expeditorului și de
integritatea documentului.
Utilizând semnătura electronică, eliberată de Centrul de

Certificare al Î.S. „Fiscservinform” beneficiarii au posibilitatea să
se autentifice pe portalul www.servicii.fisc.md prin intermediul
serviciului guvernamental MPass și primești acces automat și
gratuit la toate serviciile fiscale electronice. Atenționăm, că nu
mai sunt necesare deplasări adiționale la Î.S. „Fiscservinform”
pentru a încheia un Acord de conectare la serviciile electronice.
Dacă încă nu dețineți o semnătură electronică, Î.S.„Fiscservinform”

vă propune cele mai avantajoase opțiuni și oferte cu privire la
obținerea „Semnăturii electronice Fiscservinform”. Completați
cererea on-line, prin accesarea link-ului https://pki.fsi.md/home/ro/comanda-online și semnătura electronică
va fi livrată gratuit oriunde în țară.
Obținere Semnătură Electronică
1. Accesați portalul www.semnatura.md.
2. Alegeți opțiunea “Obține semnătură electronică”. Alegeți tipul de persoană “Persoană Fizică”.
3. Urmați pașii indicați și introduceți informația solicitată pentru a finaliza cu succes înregistrarea.
4. La finele înregistrării descărcați, imprimați și semnați pachetul de documente.
5. Cu pachetul de documente vă prezentați la sediul Serviciului Tehnologia Informației și Securitate
Cibernetică, prestator de servicii de certificare. Mai multe despre ei poți afla accesând,
https://stisc.gov.md/.
Pachetul de documente conține:
• Contractul de prestări servicii, semnat olograf de către solicitantul serviciilor, în 2 exemplare;

• Cererea de certificare a cheii publice, semnată olograf;
• Copia actului de identitate, valabil la data solicitării;
• Confirmarea plății.
Achitarea semnăturii electronice poate fi efectuată prin: sistemul de plăți electronice Mpay
(www.mpay.gov.md), terminale de plată în numerar (cash-in) și bancă. Este necesar să păstrați bonul de
plată și să îl prezentați la sediul Prestatorului de servicii de certificare împreună cu pachetul de documente.
Persoana fizică poate fi reprezentată de către o altă persoană fizică, pentru a solicita serviciile de
certificare, printr-o procură autentificată notarial [2].
49
DECLARAȚIA ELECTRONICĂ CET-18
3. Autentifică-te prin MPass pe servicii.fisc.md
Serviciul electronic „M-Pass” este un serviciu reutilizabil, furnizat la nivelul platformei tehnologice comune
a Guvernului, care are scopul de a oferi un mecanism integrator, securizat și flexibil de autentificare și
control al accesului utilizatorilor în sistemele informaționale, inclusiv serviciile electronice.
În urma autentificării M-Pass va apărea o interfață în care utilizatorul selectează modalitatea de

autentificare. Selectați modalitatea de autentificare:
• Semnătura mobilă;
• Semnătura electronică CTS;
• Buletin de identitate electronic;
• Semnătura electronică Fiscservinform.
4. Completează declarația pe servicii.fisc.md [3].
5. Semnează documentul utilizând Semnătura Digitală Mobilă sau Semnătura Electronică

CTS, astfel se va deschide pagina https://mpass.gov.md/login.
Potrivit Codului fiscal, persoanele fizice au obligația de a depune Declarația pe impozitul de venit
(Forma CET08) în următoarele cazuri:
50
• lucrează la două sau mai multe locuri de muncă, unde obțin salariu care, cumulativ, depășește o
suma anumită;
• au obținut venituri atât sub formă de salariu, cât și din vânzarea proprietății;
• nu au primit salariu, dar au obținut venituri de la vânzarea proprietății (case, apartamente, mașini
etc.) sau darea în chirie a terenurilor agricole;
• își schimbă domiciliul permanent din Republica Moldova în altă tara;
• solicitarea spre restituire a impozitului pe venit achitat în plus.
1. Explică care este scopul serviciului declarației electronice?
2. Care este predestinația formei CET-15?
3. Cum poți obține semnătura electronică Fiscservinform?
4. Enumeră documentele de care ai nevoie să le prezinți la la sediul Serviciului Tehnologia Informației
și Securitate Cibernetică.
5. După ce ați cunoscut oportunitățile declarației electronice, ce modalitate de completare ai alege
în continuare, pe hârtie sau electronic?
BIBLIOGRAFIE:
1. https://www.youtube.com/watch?v=ocA45FciFGg&feature=youtu.be
2. Ghid de utilizare ,,Accesare servicii fiscale electronice prin autentificare M-pass”.
Legea nr. 91 din 29.05.2014 privind semnătura electronică și documentul electronic.
51
INSTRUMENTE
FINANCIARE
• Cunoașterea caracteristicilor instrumentelor financiare.

• Evaluarea funcțiilor și a capacităților de investiție a instrumentelor financiare.
• Însușirea particularităților instrumentelor financiare și a posibilităților de protecție a investiților.
Cuvinte cheie: instrument financiar, acțiune, obligațiune, active financiare, warante, CFD, Swap, Forex
Spot, contract futures, contract options.
Motto: Dacă dorești să creezi o valoare financiară a ta, atunci învestește!
Un instrument financiar reprezintă orice activ sau grup de active care poate fi tranzacționat.
Capacitatea de a cumpăra sau a vinde face parte din definiția unui instrument financiar, la fel ca şi faptul
că acesta poate fi tranzacționat anonim între persoane care nu s-au întâlnit niciodată.
Scopurile principale al instrumentelor financiare este de a controla riscurile și a asigura

mecanisme flexibile de investiție a resurselor financiare.
Dacă dorești să creezi o valoare financiară proprie, atunci

învestește. Investițiile creează o valoare în timp, ce pot satisface
nevoile personale pe o perioadă mai îndelungată decât economiile.
Astfel orice investitor urmărește trei obiective: lichiditatea investițiilor,
siguranță și profitul banilor săi. Pentru a realiza aceste obiective,
este necesar să cunoaștem ce sunt instrumentele financiare,
ce denumim acțiuni, obligațiuni sau instrumente derivate,
precum și alte aspecte. Presa financiară de specialitate oricum vine
cu facilitarea acestei sarcini. Instrumentele financiare sunt de obicei, identice cu multe alte active, precum
acțiunile din aceiași companie, şi vor avea un format standardizat. Unele dintre acestea poartă drepturi
la un venit în cazul obligațiunilor, la o opinie privind activitățile companiei în cazul acțiunilor, iar altele nu.
Pe lângă instrumentele financiare convenționale, precum acțiunile, obligațiunile, mărfurile şi instrumentele
pieței monetare, există şi instrumente derivate, precum contractele ”futures” şi ”pe opțiuni” ale
căror valoare este legată de cea a instrumentelor de „suport” din care sunt derivate, de aici şi denumirea
acestora. Titlurile comerciale de valoare şi pachetele de împrumuturi sunt, de asemenea, instrumente
financiare, de asemenea acestea pot fi contracte complexe, de cele mai multe ori standardizate etc [4].
Scopul principal al derivatelor este de a dispersa riscul investitorilor.
Instrumentelor financiare exercită următoarele funcții: acționează ca mijloc de plată (acțiuni),

sunt depozite de valoare, generează o valoare mult mai mare ca banii, sunt transferabile prin
puterea sa de cumpărare în viitor, prin asigurarea riscului și prin transferul riscului de la o entitate
la alta (contractele futures și asigurările). Instrumentele financiare se împart în două mari categorii [2]:
1. Instrumente financiare de bază sunt instrumentele a căror valoare este determinată direct de
piețe. Sunt utilizate în principal de cei care economisesc sau cei care împrumută pentru a transfera
resursele direct către investitori sau către cei care au nevoie de fonduri. Acestea îmbunătățesc
alocarea eficientă a resurselor. Resursele sunt lichide și ușor transferabile. Exemple de instrumente
financiare acțiuni și obligațiuni.
52
2. Instrumente financiare derivate: derivatele sunt acele instrumente a căror valoare si retribuție
este „derivată” din instrumentele/activele de bază. Exemple de instrumente derivate financiare sunt
contractele: futures, options și contractele pentru diferență (CFD-urile).
Instrumente financiare de bază Instrumente financiare derivate
Active finaciare Contractele futures
Contractele options (put și call)

Titluri finaciare
Contractele CFD (Forex; mărfuri;
acțiuni: Google, Amazon, Fcacebook
Acțiuni etc; indici și obligațiuni)
Certificateele de depozit pe acțiuni Swap-ul valutar
Forex Spot
Warante
ETF (fonduri tranzaționate pe bursă)
Obligațiuni (ipotecare,
generale, asigurate etc. Fonduri mutuale
Figura 1. Clasificarea instrumentelor financiare
• O definiție mai desfășurată a instrumentelor financiare derivate (din care fac parte contractele options),
se conține în alin. 6), pct. 5 din Hotărârea BNM Nr. 255 din 17.11.2011, care prevede că instrumentele
financiare derivate sunt ”instrumente financiare utilizate prin contracte financiare a căror valoare are la
bază prețul unui activ suport”. Sediul materiei Conform prevederilor art. 792 din Codul civil al Republicii
Moldova: ”părțile pot conveni asupra dreptului unilateral al cumpărătorului de a achiziționa un bun până
la un anumit moment (opțiunea de cumpărare) sau asupra dreptului vânzătorului de a vinde în aceleași
condiții un bun cumpărătorului (opțiunea de vânzare) [5].
• Un contract futures este un angajament standardizat între doi parteneri, un vânzător și un cumpărător,
de a vinde, respectiv de a cumpăra un bun (mărfuri, acțiuni, valute, aur etc) la un preț stabilit în momentul
încheierii tranzacției și cu executarea contractului la o dată viitoare (fluture), numită scadență. Utilizat în
întreaga lume, contractul futures este unul din cele mai populare instrumente de acoperire a riscului,
asigurând împotriva unei eventuale evoluții nefavorabile a pieței și a prețurilor [1].
• În cazul CFD contractul între cumpărător şi vânzător prevede că vânzătorul va plăti către cumpărător
diferența dintre valoarea curenta a unui activ şi valoarea sa din momentul tranzacției. Când contractul
este încheiat veți primi sau plăti diferența între valoarea de închidere şi valoarea de deschidere a CFD şi/
sau activul(le) suport. Dacă diferența este pozitivă, furnizorul de CFD-uri vă plătește. Dacă diferența este
negativă, trebuie să plătiți furnizorul de CFD [3].
Pentru majoritatea traderilor (comercianților) care abia încep activitatea de tranzacționare, instrumentele
financiare Forex sunt primele instrumente sau produse cu care vin în contact. Dar deschiderea unui cont
de tranzacționare Forex este destul de simplă. Efectul de levier financiar este o modalitate pentru un trader
de a tranzacționa volume mult mai mari decat poate, folosind doar propriul capital de tranzacționare. Ca
urmare, este posibil să accesați piețele adesea inaccesibile. Fiind vorba de produse cu efect de levier
53
INSTRUMENTE FINANCIARE
mare și datorită burselor descentralizate, nu trebuie decât să deschideți un cont la un broker Forex, să
transferați fonduri și să începeți tranzacționarea propriu zisă.
Există o multitudine de instrumente financiare, dar cele mai cunoscute sunt: Forex spot, acțiuni, futures,
opțiuni, ETF-uri (fonduri tranzacționate pe bursă), fonduri mutuale, obligațiuni (bonduri), contracte pentru
diferență (derivate pe instrumente financiare subiacente specifice), depozite bancare, credite bancare,
credite ipotecare, cash și echivalent cash. Acestea sunt cele mai populare, dar mai sunt multe alte
instrumente financiare cum ar fi: drepturi de preferință ale acțiunilor, drepturi de atribuire ale acțiunilor,
drepturi de alocare ale acțiunilor, certificate de depozit pe acțiuni, warante, swap-uri, contracte forward,
instrumente ale pieței monetare (Figura 1).
Termenul de active financiare este folosit în mod curent, și se referă la înscrisuri care confirmă
drepturile bănești ale celui care le deține, atât asupra activului în sine cat și asupra veniturilor pe care
le generează (ex. dividende, dobânzi). Activele financiare sunt echivalentul în bani al activelor reale. De
exemplu, o acțiune este echivalentul în bani a unei fracțiuni din capitalul real al unei companii.
Activele financiare se clasifică în două categorii:
• active bancare – sunt asociate operațiunilor realizate de bănci și de alte instituții financiare
• active nebancare – sunt asociate investițiilor și sunt mai exact titlurile de valoare care se tranzac-
ționează. Activele nebancare pot fi de două tipuri: active monetare şi active de capital.
Activele nebancare se materializează în titluri financiare. Titlurile financiare sunt înscrisuri electronice
sau pe hârtie care confirmă existența unui raport contractual între deținător și emitent și garantează
drepturile celui care le deține.
Astfel pentru a obține o independență financiară, acționează în baza celor patru obiective generale:
1. Cheltuie mai mult decât câștigi.

2. Economisește minim 10% din veniturile tale și investește-le inteligent.
3. Creează un plan de investiții și permite investițiilor tale să se multiplice.
4. Înțelege puterea capitalizării versus rata compusă de creștere, precum o sumă mică de bani
investită, în timp poate să ajungă o investiție importantă.
În esență, diferența între economisire și investiție este aceea că economiile sunt doar bani puși deoparte,
în timp ce investițiile ajută banii tăi să crească într-o perioadă de timp. O persoană își poate satisface
nevoile pe termen scurt cu economiile puse deoparte, dar pentru satisfacerea nevoilor pe termen lung
are nevoie să facă investiții.
În concluzie, economisirea te ajută să îți protejezi capitalul, în timp ce investițiile te pot ajuta să obții
câștiguri mai mari. Toate aceste lucruri se rezumă la o planificare a investirii resurselor financiare personale,
în dependență de etapa vieții. Prin urmare, fiecare cetățean, necesită să cunoască care sunt pașii pentru
a investi eficient banii, raportând cunoștințele la posibilitățile pa care le oferă viața. În tabelul de mai jos
poți evalua ce acțiuni poți întreprinde pentru a asigura un viitor financiar sustenabil cât și pentru situațiile
imprevizibile din viață.
54
în liceu la 20 ani între 30 și 40 de ani după 50 de ani

• Stabilește scopurile • Revezi obiectivele • Verifică obiectivele • Revezi obiectivele
și obiectivele inves- investiționale și investiționale și financiare. investiționale și financiare.
tițiilor financiare. celefinanciare. • Continuă să economisești Determină care este
• Lucrează pentru a • Împreună cu angajatorul bani și să investești. situația ta financiară
vă echilibra bugetul. tău deschide unui • Începe să-ți planifici curentă și numărul de
• Creează un fond cont de pensionare pensia pentru următorii ani până la pensionare.
de urgență. sau deschideți un cont 20-30 de ani. • Începe să crești suma de
• Economisește o sumă de depozit tradițional. • Alege investiții bani investită în obligațiuni și
rezonabilă de bani de la • După o evaluare atentă, care se potrivesc cu alte investiții conservatoare
fiecare cec de plată. continuă să investești în nivelul personal de și scade suma investită
• Deschide un cont creșterea numărului de toleranță la risc. în investiții de creștere.
de brokeraj și începe investiții, inclusiv în acțiuni • Utilizează alocarea • Utilizează alocarea de
să investești. și fonduri mutuale. activelor pentru active pentru a diversifica
• Începe să folosești diversitatea investițiilor toate investițiile.
alocarea de active pentru în stocuri, obligațiuni • Evaluează regulat toate
a diversifica investițiile. și fonduri mutuale. investițiile existente.
• Evaluează regulat toate
investițiile existente (cel
puțin o dată în săptămână).
Tabelul 1. Obiective de investire în dependență de perioada vieții
1. Ce sunt instrumente financiare?
2. Enumeră și exemplifică categoriile de bază a instrumentelor financiare.
3. Ce presupune Swap-ul valutar?
4. Cum ai gestiona o tranzacție Forex Spot?
BIBLIOGRAFIE
1. http://www.eafacere.ro/dictionar-financiar/a/contract-futures_ 2985.html
2. https://admiralmarkets.ro/education/articles/forex-basics/instrumente-financiare
3. https://asfromania.ro/consumatori/alerte-consumatori/78-root-ro/protectia-consumatori
lor/1905-ce-sunt-cfd-urile
4. https://capital.com/ro/produs-financiar-instrument--definitie
5. https://www.bizlaw.md/public/2017/03/06/contractul-de-optiune-in-legislatia-republicii-moldova
55
GESTIONAREA CONTURILOR
BANCARE ȘI CONSOLIDAREA UNEI
LINII DE CREDIT
• Înțelegerea relației dintre bancă și client, a particularităților unui cont bancar și a aspectelor de
creditare.
• Cunoașterea categoriilor de linii de creditare.
• Evaluarea capacităților unei linii de creditare.
Cuvinte cheie: cont, beneficiar, anuități, depozit, credit, cont curent, credit online, operații de schimb
valutar, IBAN, linie de credit.
Motto: Banul este cartea de credit a săracului (Marshall McLean).
În ziua de astăzi, indiferent de serviciul financiar de care ai avea nevoie, fie că vorbim despre un
împrumut rapid sau despre un credit ipotecar, un lucru este cert: de fiecare dată vei avea nevoie de un
cont bancar. Cum mulți dintre noi nu știm exact cum se caracterizează aceste produse bancare.
Un cont bancar (sau cont curent, cum mai este el numit) reprezintă produsul de bază oferit de către
majoritatea instituțiilor bancare nu doar din România, ci din întreaga lume. Principalul rol al acestor conturi
este de a oferi clienților posibilitatea de a efectua plăți, depuneri, încasări și retrageri monetare mai rapid.
Altfel spus, contul curent reprezintă instrumentul prin care

clientul unei bănci va putea interacționa cu banca, depunând,
retrăgând sau chiar împrumutând bani. Cel mai adesea, un cont
bancar va veni și cu un card de debit atașat. Cu ajutorul lui, vei
putea realiza diverse o mulțime de tranzacții.
Contul curent poate fi deschis în Lei, Euro, dolari americani sau

în alte valute. Sumele prezente în sold beneficiază de o dobândă
la vedere, termenul este nelimitat și accesul la mijloacele bănești
se face fără restricții. În contul curent suma poate fi depusă și
retrasă în orice moment, fără a face o rezervare. Alimentarea contului este posibilă, fie prin salariu ce
poate fi virat direct în cont, prin transferuri, fie prin alte depuneri [3, p.58].
Contul curent poate fi deschis în orice filială sau agenție

bancară din Republica Moldova. Contul curent dacă este atașat
pe un card poate fi verificat atât prin bancomatele băncii emitente/
acceptante, cât și prin intermediul sistemelor de deservire bancară la
distanță, puse la dispoziție de către băncile comerciale (prin internet
sau prin utilizarea SMS-urilor) [6].
Conturile curente se caracterizează și printr-un un larg număr de

comisioane aplicate pentru fiecare operațiune efectuată de către bancă,
precum ar fi operațiunile cu numerarul, decontările în valută națională sau în valută străină, transferuri
rapide și alte operațiuni executate de către bancă [5].
56
Există mai multe tipuri de cont, după cum urmează:
a. Cont bancar (în continuare cont) - cont analitic deschis de bancă pe numele titularului de cont,
prin care se efectuează operațiuni de încasări şi/sau plăți ale mijloacelor bănești.
b. Cont curent bancar (în continuare cont curent) - cont deschis de bancă pentru titularul de cont,
care servește la înregistrarea în ordine cronologică a operațiunilor în numerar şi/sau fără numerar efectuate
în/din acest cont în conformitate cu legislația în vigoare.
c. Cont „Lor” - cont curent deschis de bancă pentru o altă bancă.
d. Cont de depozit - cont deschis de bancă pentru titularul de cont, destinat evidenței operațiunilor
de depunere şi plasare a mijloacelor bănești:
• temporar libere la termen (cont de depozit la termen - cont deschis de bancă, în care sânt depuse
mijloace bănești cu dobândă, pentru o perioadă fixă de timp);
• la vedere (cont de depozit la vedere - cont deschis de bancă, în care sânt depuse mijloace bănești
cu sau fără dobândă fără fixarea termenului de plasare) în conformitate cu legislația în vigoare.
e. Cont de credit - cont deschis de bancă, care servește la înregistrarea

operațiunilor legate de evidența şi rambursarea creditelor acordate de bancă
titularilor de cont.
f. Cont provizoriu - cont deschis de bancă pe o anumită durată de timp,

destinat acumulării mijloacelor bănești pentru formarea capitalului social sau
pentru acumularea mijloacelor bănești obținute în procesul plasamentului
valorilor mobiliare.
Conturile curente oferă o multitudine de avantaje [5]:
• Contul are o dobândă mică pentru banii disponibili din sold;

• Depuneri și retrageri de numerar în funcție de necesități, fără limitare de sume.
• Se pot efectua o varietate de viramente și operațiuni bancare de la orice unitate a băncii.
• Operațiuni de schimb valutar.
• Se pot efectua diverse plăți indiferent de valuta în care este deschis contul.
• Transferuri către conturi deschise la o altă bancă din țară sau străinătate.
• Se pot efectua transferuri rapide.
• Opțional se poate atașa contului curent un card de debit cu utilizare națională și internațională în
dependență de categoria cardului.
• Opțional banca poate expedia extrasul de cont consolidat, detaliat cu toate tranzacțiile efectuate.
La ce poate folosi un cont curent? Cele mai multe dintre bănci oferă și dobândă pentru banii
acumulați într-un cont curent. Ratele dobânzilor vor fi unele destul de mici, ce nu vor depăși 1 % pe
an. Pe lângă cele expuse mai sus, vei mai avea nevoie de un card de debit atașat unui cont bancar în
următoarele situații [7]:
• La angajare, deoarece mulți dintre angajatori preferă să transfere automat salariul în contul angajaților,
decât să își piardă timpul cu plata cash a sumelor datorate.
• La pensionare, pentru că mai nou pensiile pot fi virate de către stat direct pe card.
• Bursele studiilor sunt și ele plătite automat într-un card de debit.
• Accesarea unor credite online – cu toate că multe dintre instituțiile creditoare au și puncte de lucru
fixe, este mult mai simplu ca banii solicitați să îți fie transferați automat în cont.
Fiecărui cont bancar îi va fi atribuit automat și un număr unic de identificare rapidă, compus din 24
de caractere, indiferent de banca emitentă, numit cod IBAN (International Bank Account Number)
57
GESTIONAREA CONTURILOR BANCARE ȘI CONSOLIDAREA UNEI LINII DE CREDIT
Atunci când se realizează o plată online, este nevoie să se introducă,

automat, și codul IBAN. Cu ajutorul lui, beneficiarul contului în
care vor fi virați banii va putea fi identificat, chiar dacă cel care
efectuează plata nu specifică numele persoanei în cauză, ori vreun
alt detaliu legat de contul respectiv.
Codul IBAN (International Bank Account Number) reprezintă un șir

de caractere care identifică, în mod unic la nivel internațional, contul
unui client deschis la o instituție financiară prin recunoașterea de către orice sistem bancar operant în
rețeaua SWIFT, fără necesitatea conversiei manuale a datelor. Codul IBAN a fost creat în scopul diminuării
riscului transferurilor eronate, timpului de procesare şi a cheltuielilor
aferente de intermediere transfrontalieră a plăților fără numerar [2].
Un cod IBAN arată în felul următor:
Codurile IBAN, atribuite în Republica Moldova de către bănci, conturilor clienților lor, reprezintă un șir
din 24 de caractere alfanumerice care au următoarea semnificație:
• primele 2 caractere (alfabetice) – reprezintă codul țării conform ISO 3166 („MD” pentru Republica
Moldova);
• următoarele 2 caractere (numerice) – reprezintă codul de
control (calculat conform standardului internațional MOD 97- 10,
ISO-7064);
• următoarele 2 caractere (alfanumerice) – reprezintă identificatorul
băncii, atribuit de către Banca Națională a Moldovei;
• următoarele 18 caractere (alfanumerice) – reprezintă identificatorul
clientului deservit de bancă.
Codul IBAN nu trebuie confundat cu așa-numitul „număr cont bancar” [9]. Acesta din urmă reprezintă
un număr care este atribuit intern, de către banca emitentă, fiecărui cont deschis și nu poate fi utilizat
pentru a fi efectuate plăți și/sau încasări. Linia de credit este legata la contul curent, iar rambursarea se
face din încasările de numerar in contul curent. Limita de credit este de tip revolving, adică orice suma
folosita poate fi rambursata si, ulterior, utilizata din nou, iar la scadenta poate fi prelungita. Un alt avantaj
al liniei de credit este ca dobânda se calculează zilnic numai la suma utilizat [8].
Ce este linia de credit (Line of credit)? O linie de

credit (LOC) este un acord între o instituție financiară - de
obicei o bancă - și un client care stabilește suma maximă
de împrumut pe care clientul îl poate împrumuta. Solicitantul
unui împrumut poate accesa fonduri de la linia de credit in
orice moment, atâta timp cat nu depășesc suma maxima
(sau limita de credit) stabilita prin acord si satisface orice
alte cerințe, cum ar fi efectuarea la timp a plaților minime.
În cazul în care te întrebi ce înseamnă linie de credit,

această este un produs care îți permite să atragi fonduri
în funcție de o limită de credit stabilită. Ori de câte ori ai
nevoie de bani, efectuezi o solicitare de tragere de la creditor.
După ce ați făcut o tragere, compania ta trebuie să plătească în mod regulat pentru a rambursa soldul.
Plătești comisioane numai pentru suma rămasă neacoperită, dar, în anumite situații unele linii includ taxe
suplimentare [4].
Cele mai multe linii comerciale de credit au restricții privind modul în care le poți utiliza. Evident, le poți
folosi numai pentru cheltuieli legate de afaceri, multe companii utilizând o linie credit persoane juridice
58
pentru a-și plăti furnizorii sau cheltuielile regulate, pentru a exploata noi oportunități de afaceri sau pentru
a face față deficitelor de fluxuri de numerar.
Cum funcționează liniile de credit? O linie de credit este o soluție de

finanțare care îi permite unei societăți să tragă o sumă de bani prestabilită.
Pentru a obține fonduri, ceri doar o extragere (tragere) din această linie credit.
Poți plăti linia în orice moment, ceea ce crește disponibilitatea fondurilor.
Cele mai simple linii de credit funcționează precum un card de credit
obișnuit, pentru persoane fizice. Instituțiile de creditare limitează modul în
care poți folosi linia de credit. Evident, deoarece este o linie comercială,
aceasta poate fi utilizată numai în scopuri comerciale [1].
Unele linii de credit vă permit să scrieți cecuri (ciorne), în timp ce altele

includ un tip de card de credit sau de debit. După cum s-a menționat mai sus, LOC poate fi asigurat (prin
garanție) sau neasigurat, cu posibilitatea LOC în mod normal supuse unor rate mai ridicate ale dobânzii.
Companiile utilizează aceste facilități pentru a acoperi nevoile

pe termen scurt, cum ar fi plata furnizorilor, acoperirea salariilor și
manipularea altor cheltuieli corporative. Costul utilizării unei linii variază
în funcție de mărimea liniei și a riscurilor evaluate în cazul companiei
respective. Acum este posibil să poți solicita și o linie credit imm fără
garanții, mai ales în cazul companiilor care și-au dovedit bonitatea
financiară.
Dobânda linie de credit se plătește pe soldul restant, fiind, de

obicei, variabilă și legată de rata principală. În plus, aceste linii de credit pot fi subiectul și altor taxe, cum
ar fi taxele de întreținere și taxele de disponibilitate; aceste taxe variază în funcție de instituție.
O linie de credit are flexibilitatea încorporată, care este avantajul principal al acestuia. Debitorii pot
solicita o anumită sumă, dar ei nu trebuie să folosească toate acestea. Mai degrabă, ei pot să-și ajusteze
cheltuielile pe LOC la nevoile lor și să datorează dobândă numai pentru suma pe care o realizează, nu
pe întreaga linie de credit. În plus, debitorii pot ajusta sumele de rambursare după cum este necesar, în
funcție de bugetul lor sau fluxul de numerar. Ei pot rambursa, de exemplu, întreaga restanță într-o singură
dată sau pot face doar plățile lunare minime [4].
Tipuri de linie de credit. Există o serie de modalități de clasificare a liniilor de creditare. Cea mai
obișnuită modalitate de a le clasifica se bazează pe faptul dacă băncile dețin sau nu o garanție directă [4].
• Liniile de credit garantate – o linie de credit garantată poate

utiliza garanția personală și corporativă pentru a garanta rambursarea
unui împrumut în cazul în care proprietarul afacerii nu efectuează plăți.
Această garanție le permite creditorilor să blocheze activele, dacă este
necesar. Băncile pot utiliza diferite tipuri de active ca garanții, inclusiv
conturile de încasat banii, mașinile, inventarul de bunuri, numerar,
certificate de depozit, valori mobiliare și bunuri imobile. Banca sau
instituția de creditare își asigură, de regulă, poziția prin depunerea unei
garanții UCC (sau a unui instrument similar) împotriva activelor gajate.
• Liniile de credit negarantate – o linie negarantata, pe de altă parte, nu dispune de garanții

specifice care sunt gajate drept garanție pentru linia de credit. În timp ce această abordare îți oferă o
anumită protecție, protecția este departe de a fi perfectă. Acest ultim punct este foarte important și este
adesea ignorat de proprietarii de afaceri. Cele mai multe linii negarantate sunt de obicei garantate de
companie și de proprietarii afacerilor în nume personal. S-ar putea argumenta că împrumutul este garantat
cu garanțiile tale. Aceste garanții îi permit adesea băncii să acuze în mod individual, atât compania, cât și
59
GESTIONAREA CONTURILOR BANCARE ȘI CONSOLIDAREA UNEI LINII DE CREDIT
proprietarul afacerii în caz de neîndeplinire a obligațiilor. Evident, în cazul în care împrumutătorul câștigă
procesul, acesta ar putea include activitățile corporative și / sau personale. În realitate, nici o linie de
credit sau de afaceri nu este vreodată complet nesecurizată [4].
Care sunt avantajele și dezavantajele unei linii de credit? Desigur, dacă persoanele juridice ar
avea posibilitatea de a obține împrumuturi rapide fără acte 24/7 cu valori foarte mari, atunci acestea n-ar
mai apela la soluția oferită de o linie de credit. Iată, așadar, care sunt avantajele oferite de o linie credit
imm fără garanții:
• Oferă companiei tale banii necesari pentru a încerca să-și realizeze obiectivele de
afaceri – o linie de credit este avantajoasă în comparație cu investitorii, deoarece nu îți solicită să renunți
la controlul asupra afacerii și nici nu solicită garanții asupra economiilor personale.
• Oferă afacerii tale flexibilitate – o linie de credit îți permite să accesezi bani atunci când ai
nevoie de ei, fiind un instrument util pentru gestionarea fluxului de numerar al unei afaceri – o folosești
atunci când ai nevoie de ea și plătești atunci când ai parte de încasări.
Având în vedere aceste avantaje, iată și care sunt dezavantajele pentru o linie credit persoane juridice:
• Afacerile mici trebuie să-și construiască un istoric de credit solid pentru a obține un împrumut
(acest lucru înseamnă că trebuie să efectuezi întotdeauna plățile la timp).
• Deschiderea unei linii de credit necesită plata unor taxe în avans pentru a obține linia. În plus,
trebuie să plătești o dobândă linie de credit pentru banii pe care îi folosești din linia de credit.
• linie de credit poate crea o infuzie de numerar pentru o afacere mică, dar în același timp, este o
datorie care trebuie rambursată. Rambursarea acesteia poate fi problematică atunci când finanțele sunt
la un nivel scăzut.
• Poate fi considerate un risc pentru afacere, pentru că în cazul în care aceasta nu reușește, linia
de credit este o obligație de afaceri care trebuie să fie rambursată.
1. Cum definim noțiunile generale aferente domeniului bancar?
2. Cum pot folosi un cont bancar?
3. Câte conturi bancare poate avea o persoană?
4. Cine își poate deschide un cont bancar?
5. Ce este codul IBAN?
6. Cât costă deschiderea unui cont bancar?
Activități.
1. Asigurare versus încredere
Scop: de a se familiariza cu noțiunea liniei de credit.
Finalitate: argumentarea accesării unei linii de credit.
Instrucțiune: analiza pieței Republicii Moldova în vederea identificării celor mai bune condiții pentru
liniile de creditare pe care le oferă băncile.
60
BIBLIOGRAFIE
1. www.bnm
2. www.cnpf.md
3. https://www.americanexpress.com/ 7 Things to Know About a Business Line of Credit.
4. http://www.imprumut24.ro/ce-este-o-linie-de-credit/
5. https://financer.com/ro/finante-personale/cont-bancar/
6. http://www.bancamea.md/news/contul-curent-cel-mai-confortabil-produs-bancar-pentru-gestio
narea-banilor-dumnevoastra
7. https://contfin.wordpress.com/2012/02/28/29/
8. https://www.bizlaw.md/codul-iban-ce-este-si-cum-poate-fi-descifrat
9. https://agora.md/stiri/14155/bancile-moldovenesti-vor-implementa-codul-iban-la-efectuarea-tran
sferurilor-nationale-din-1-ianuarie-2016
61
GESTIONAREA RISCURILOR,
PROTECȚIA VENITURILOR ȘI A
ACTIVELOR FINANCIARE
• Identificarea principiilor generale de gestiune a riscului în activitatea economică.

• Cunoașterea principalelor etape în procesul de gestiune a riscului.
• Evaluarea metodelor de control și de finanțare a riscurilor.
• Determinarea indicatorilor de măsurare a riscului aferent activelor financiare.
• Practicarea utilizării indicatorilor de cuantificare a riscurilor activelor financiare.
Cuvinte cheie: risc, gestiunea riscului, active financiar, rata așteptată a rentabilității, segregarea,
duplicarea, severitatea riscului, abaterea medie standard, coeficientul de variație.
Motto: Când pornești la o acțiune trebuie sa ai în vedere și riscurile ei.

Eugen Lovinescu
Principiile generale de gestiune a riscului economic şi etapele principale de gestiune a riscului.

Existența şi funcționarea economiei de piață au scos în evidență faptul că atât la nivel microeconomic
cât şi la nivel macroeconomic, acționează o serie de factori subiectivi şi obiectivi, motiv pentru care
structurile economice sunt expuse în permanență la risc. Aceste riscuri apar în cadrul tuturor activităților
socio-economice, pentru fiecare din acestea îmbrăcând forme particulare, în funcție de tipul, modul de
manifestare, precum şi de intensitatea acestora. Managementul riscului definește
totalitatea metodelor sau mijloacelor prin care este investigată incertitudinea,
ca situație majoră a manifestării factorilor de risc, şi sunt prevenite efectele
acestora asupra stabilității procesului economic, în scopul îndeplinirii obiectivelor.
Gestiunea, într-un sens mai larg fi definită ca proces de planificare, organizare,
dirijare şi control a resurselor şi activităților în cadrul unei organizații în scopul
realizării obiectivelor propuse la costurile cele mai eficiente.
În opinia unor savanți “gestiunea riscurilor înseamnă a prevedea cu cheltuieli minimale, resursele
financiare necesare şi suficiente, în scopul de a controla, a elimina, a atenua sau a transforma acțiunea
riscurilor astfel ca să se ajungă la o optimizare a resurselor de care dispune întreprinderea” [2, p.29].
Această definiție comportă trei idei esențiale:
(1) gestiunea riscurilor presupune cunoașterea unor tehnici generale de optimizare în domeniul
finanțelor;
(2) gestiunea riscurilor înseamnă acțiunea în două domenii:

- prevenirea - eliminarea sau reducerea riscului;
- gestiunea - suportarea costurilor financiare legate de riscurile reziduale prin reținerea sau reducerea
riscului.
(3) gestiunea riscului presupune că întreprinderea acceptă să opereze într-un mediu aliator.
Managementul riscurilor într-o organizaţie este, în primul rând, responsabilitatea managerului şi a
conducerii executive care trebuie să îndeplinească obiectivele stabilite pentru organizație. În coordonarea
62
managementului riscurilor trebuie să se tina seama de maximizarea profitului organizației dar, în același
timp, trebuie să se aibă în vedere cerințele clienților şi salariaților. Un management al riscurilor performant
trebuie să urmărească următoarele obiective:
• stabilirea unei definiții comune acceptate a riscului şi a tipurilor de risc care să alcătuiască o schemă
de riscuri specifice pentru organizație;
• evaluarea cuprinzătoare a surselor existente şi potențiale de riscuri interne şi externe;
• stabilirea unor responsabilități clare în domeniul managementului riscurilor (de sus în jos în ierarhie)
şi a sistemului de raportare (de jos în sus) pentru a se evita confuziile, suprapunerea eforturilor, sau
pierderea din vedere a unor aspecte importante;
• proiectarea şi realizarea unui sistem cuprinzător de informare managerială carosă rețină, să analizeze
şi să comunice atât câștigurile cât şi pierderile produse în organizație;
• elaborarea unui sistem de măsurare a per formanței economice care să ia în consi-
derare pierderea prevăzută (costul activităţii), pierderea neprevăzută (măsurarea riscurilor) alocarea de
resurse pentru fiecare risc acolo unde este posibil şi realizările ajustate pentru fiecare risc (rentabilitatea
economică adaptat ăla factorul de risc);
• evaluarea ratei minime a rentabilităţii şi limitarea creşterii organice aexpunerilor la risc;
• stabilirea prețurilor produselor şi serviciilor luând în considerare noile situații care au afectat
performanțele organizației
• elaborarea unui cadru conceptual consistent, în cadrul căruia să se stabilească obiec-
tivele şi să se evalueze performanţele organizaţionale, produselor (serviciilor), relațiilor cu clienții şi salariații;
• instalarea în toate structurile organizației a unor planuri de recuperare în caz de dezastre sau a unor
planuri de continuitate a activității, actualizarea şi testarea cu regularitate a acestor planuri;
• analizarea permanentă a realizărilor şi eșecurilor sistemului de management ajustarea în conformitate
cu rezultatele instrumentelor de control;
• stabilirea unui control independent al riscurilor, separat de inițierea şi derularea activității;
• asigurarea unui nivel profesional şi specializat al cunoștințelor salariaților în domeniul neutralizării
şi controlului diferitelor tipuri de riscuri organizaționale
Principalele etape ale procesului de gestiune a riscurilor. Există o tipologie întreagă a riscurilor,
care mai mult sau mai puțin își lasă amprenta asupra profitabilității unei tranzacții internaționale. Însă este
cert că există anumite etape comune pentru gestiunea acestor riscuri, etape care optimizează considerabil
procesul de luare a deciziilor.
Mai jos sânt date principale etape de gestiune a riscului:
1. Identificarea expunerii la risc

2. Examinarea tehnicilor de gestiune alternative;
3. Selectarea (aparent) a celor mai bune tehnici;
4. Implementarea tehnicilor selectate;
5. Monitorizarea rezultatelor.
Este de la sine înțeles că gestiunea riscului începe deja în perioada de luare a deciziei referitor la
tranzacție: va fi sau nu va fi ea inițiată sau derulată. Negocierea contractului reprezintă şi ea o etapă
importantă, deoarece de abilitatea managerilor de a identifica riscurile relevante va depinde dacă vor fi
sau nu incluse clauze contractuale de eliminare (atenuare sau chiar anihilare) a riscurilor. Însăși procesul
decizional trebuie să poarte un caracter repetitiv şi de autoperpetuare.
Etapa 1: Identificarea expunerii la risc. Identificarea expunerii la risc presupune că există o schemă
de clasificare a expunerii la pierdere (pierdere ce afectează bunurile, profiturile nete, personalul şi obligațiile
organizației în cadrul tranzacțiilor internaționale). În acest scop se selectează metodele corespunzătoare
pentru identificarea expunerii la risc şi se testează impactul riscului. Schema de clasificare a expunerii
la risc va tine cont de următoarele elemente cheie: valoarea expusă riscului, evenimentul sau riscul care
poate cauza pierderea şi extinderea consecințelor de pe urma intervenirii riscului (sau ce compartimente
63
GESTIONAREA RISCURILOR, PROTECȚIA VENITURILOR ȘI A ACTIVELOR FINANCIARE
vor mai fi afectate de consecințele riscului). Există un șir de criterii în baza cărora se identifică riscul: după
nivelul de realizare, după obiect şi după natura riscului. Este important să se stabilească indicatorii care
vor servi la măsurarea riscului. În mod practic se utilizează drept indicatori severitatea riscului şi frecvența
apariției lui.
Fiecare companie își poate defini în funcție de mărimea sa, de modul de organizare, de specificul
produsului său, de strategia sa comercială şi de tehnicile posibile de acoperire a riscurilor, aria, care este
deschisă pentru gestiunea riscurilor. Odată definită această arie, se elaborează instrumentele de evaluare
a riscului şi strategia gestiunii riscurilor.
Există câteva criterii de măsurare a riscului, dar, în primul rând această evaluare a riscului trebuie să
evidențieze: frecvența apariției riscului şi severitatea (pierderea financiară legată de manifestarea riscului),
(Figura 1.).
În cazul unor riscuri cu consecințe financiare mari sau insuportabile pentru întreprindere, supraviețuirea
întreprinderii este direct amenințată. Dacă frecvența apariției unui sinistru este înaltă: fie, deoarece este
mare numărul de manifestări; fie, din cauza multiplicității unităților parte a aceluiași risc, folosirea datelor
şi metodelor statistice permite de a atinge o quasi certitudine în ceea ce privește evaluarea riscului.
Criteriul de severitate permite, în legătură cu evaluarea frecvenței, de a calcula speranța matematică

a pierderii financiare. În cazul în care frecvența apariției unui eveniment este mică, iar severitatea este
mare sau insuportabilă, factorul dominant va fi severitatea. Spre exemplu, pentru un responsabil al unei
societăți multinaționale informația că naționalizarea unei importante unități de producție are o probabilitate
mică să se realizeze oferă puțin interes. Important este costul acestui sinistru politic în cazul în care el
se realizează. Deoarece expunerea la pierderi accidentale în cadrul tranzacțiilor internaționale este mai
importantă pentru organizațiile pentru care tranzacțiile internaționale reprezintă obiectivele cheie, programele
de gestiune a riscului trebuie să reflecte profitul scontat al companiei, posibilitatea de creștere a companiei,
continuitatea operațiunilor şi serviciilor efectuate în străinătate etc. în urma studiilor eventualelor posibilități
de apariție a riscurilor.
Pierderi financiare
Severitatea
Mică Mare Insuportabilă
Frecvența
Nr. De riscuri
În acest caz rolul dominant îl joacă criteriul de
Mică Pierderi
severitate: pierderi excepționale
Înaltă de exploatare Supraviețuirea este imposibilă
Figura 1. Măsurarea rezultatelor riscului
Criteriul de severitate permite, în legătură cu evaluarea frecvenței, de a calcula speranța matematică

a pierderii financiare. În cazul în care frecvența apariției unui eveniment este mică, iar severitatea este
mare sau insuportabilă, factorul dominant va fi severitatea. Spre exemplu, pentru un responsabil al unei
societăți multinaționale informația că naționalizarea unei importante unități de producție are o probabilitate
mică să se realizeze oferă puțin interes. Important este costul acestui sinistru politic în cazul în care el
se realizează. Deoarece expunerea la pierderi accidentale în cadrul tranzacțiilor internaționale este mai
importantă pentru organizațiile pentru care tranzacțiile internaționale reprezintă obiectivele cheie, programele
64
de gestiune a riscului trebuie să reflecte profitul scontat al companiei, posibilitatea de creștere a companiei,
continuitatea operațiunilor şi serviciilor efectuate în străinătate etc. în urma studiilor eventualelor posibilități
de apariție a riscurilor.
Etapa 2: Examinarea fezabilității tehnicilor alternative de gestiune a riscului în cadrul

tranzacțiilor internaționale. Gestiunea riscului presupune două alternative mari: stoparea pierderilor prin
evitarea apariției lor (controlul riscului) sau acoperirea (finanțarea) riscurilor inevitabile (acoperirea riscului).
În continuare vom trata pe scurt tehnicile utilizate pentru controlul şi acoperirea riscului în tranzacțiile
investiționale internaționale.
Tehnicile de control al riscului. Controlul riscului include acele tehnici de gestiune a riscului care
sunt elaborate pentru minimizarea frecvenței sau severității riscului sau pentru pronosticarea apariției lui.
În literatura de specialitate există o clasificare ale acestor tehnici [3, p.18-27] pe care am adaptat-o la
domeniul tratat:
Evitarea expunerii la risc presupune eliminarea oricărei posibilități de apariție a riscului. În acest sens
există alternativa abandonării afacerii (tranzacției internaționale), sau a unui anumit activ, abandonarea
realizării tranzacției internaționale, nepreluarea unui anumit activ. În majoritatea circumstanțelor este
cu neputință pentru o organizație să elimine expunerea totală la risc deoarece aceasta ar presupune
stoparea tuturor operațiunilor sau chiar sistarea activității agentului economic. Dar pot fi stopate unele
tranzacții mai riscante, pot fi încheiate alte contracte cu un nivel mai redus de expunere la risc. Prevenirea
expunerii la risc are drept scop reducerea frecvenței (sau probabilitatea) apariției unui risc particular.
Reducerea riscului presupune micșorarea severității de apariție a unui risc particular. O altă posibilitate
este reprezentată prin segregarea expunerii la risc ceea ce semnifică aranjarea activităților şi resurselor
pe care le realizează / deține o companie într-un astfel de mod ca apariția unui risc individual să nu
afecteze simultan toate activitățile / resursele organizației. Segregarea expunerii la risc poate lua două
forme: separarea şi duplicarea. Separarea presupune dispersarea unei activități particulare sau a unui
activ în mai multe locații, existenta mai multor surse de
aprovizionare cu materii prime şi materiale cât şi a
mai multor cumpărători. Separarea cere o muncă de
rutină, un sprijin continuu şi un control asupra tuturor
activităților şi activelor, fiecare din care formează câte
o porțiune din resursele companiei. Duplicarea, pe de
altă parte, presupune folosirea unor rezerve (duplicații),
care sunt utilizate (la care se face apel) numai în cazul
în care activele şi activitățile primare suferă de pe urma
apariției riscului. În cazul tranzacțiilor internaționale este
bine să avem mai mulți parteneri potențiali (atât pe latura
aprovizionărilor cât şi pe latura realizărilor, îndeplinirii
serviciilor etc.).
Segregarea expunerii la risc se aseamănă în multe privințe cu reducerea riscului şi minimizează

impactul survenirii unui risc prin reducerea extinderii pierderii actuale, segregarea - prin prevederea unor
resurse / active / contracte alternative, care le vor înlocui pe cele ce au fost afectate de risc. Mai mult,
segregarea poate mări nivelul de prognosticare a apariției unui anumit risc prin mărirea numărului de unități
separate care ar putea fi subiectul expunerii la risc. Aceasta la rândul său face să crească intervalul de
încredere al “mediilor” calculate în cazul prognosticării.
Tehnicile de finanțare al riscului. Tehnicile de finanțare al riscului cuprind toate căile de generare a
fondurilor necesare pentru a acoperi pierderile cauzate de riscurile care nu au putut fi eliminate utilizând
tehnicile de control al riscului. Tehnicile de finanțare al riscului sunt grupate în două grupe: reținerea şi
transferul. Reținerea include în sine toate modalitățile de generare a fondurilor în interiorul întreprinderii
din care vor fi acoperite pierderile. Transferul include modalitățile de generare a fondurilor în mediul extern
al întreprinderii din care vor fi acoperite pierderile cauzate de riscuri. Deși această trăsătură distinctă
65
dintre reținere şi transfer este necesară în cazul efectuării analizei şi planificării resurselor necesare pentru
acoperirea riscurilor formele hibrid (ce utilizează cu ponderi diferite ambele tehnici) de finanțare sunt mai
des utilizate. Spre exemplu, unele pârți ale unei pierderi particulare pot fi finanțate prin intermediul tehnicilor
de reținere, iar alte pârți - prin intermediul transferului (asigurării, contracte de subcontractare etc.).
Reținerea. Mai jos voi enumera, în ordinea de creștere a complexității administrative, careva din opțiunile
pe care le poate utiliza agentul economic în cadrul tranzacțiilor internaționale pentru a gestiona riscul: (1)
acoperirea curentă a pierderilor; (2) utilizând o rezervă curentă (o intrare contabilă ce ar denota un cont
de pasiv potențial din care s-ar acoperi riscul); (3) utilizând rezerve permanente (special desemnate pentru
acoperirea riscului); (4) prin împrumutarea mijloacelor necesare utilizate apoi la acoperirea riscului, etc.
Toate aceste forme de retenție se finanțează sau vor fi finanțate din fondurile interne ale întreprinderii.
Tehnicile de transfer pe bază contractuală a riscului [5, p.34]. Cele două tehnici de transfer a
riscului pe bază contractuală se rezumă la: (1) procurarea unei asigurări (denumită de obicei “asigurare
comercială”) şi (2) transferul riscului către o altă entitate economică ce nu realizează servicii de asigurare,
aceste contracte poartă denumirea de “holda hares agreement” (ca spre exemplu operațiunea de scontare
comerciala, forfetare). În cazul asigurării comerciale, când mărimea riscului potențial este mare se recurge
la serviciile “pool-urilor” - aranjamente reciproce între mai multe companii de asigurare.
Examinând diversele posibilități de gestiune a riscului oferite de tehnici specifice şi fundamentarea

selecției aparent mai atrăgătoare, ceea ce reprezintă pasul următor în gestiunea riscului un manager
trebuie să cunoască trăsăturile distincte dintre controlul riscului şi finanțarea riscului. Aceste trăsături
distincte control / finanțare prezintă cel puțin trei implicații cruciale:
Aceste trăsături distincte control / finanțare prezintă cel puțin trei implicații cruciale:
1. O tehnică de control al riscului poate fi substituită de altă tehnică de control al riscului, o tehnică
de finanțare poate fi substituită de altă tehnică de finanțare; ceea ce înseamnă că ele sunt substituibile.
2. Deși tehnica de evitare a riscului este cea mai practică şi asigură o securitate deplină, orice agent
economic trebuie să utilizeze cel puțin câte o tehnică de control şi de finanțare pentru fiecare din ariile
(domeniile, activele etc.) expuse unor riscuri importante.
3. Cu excepția tehnicii de evitare a riscului, orice tehnică de control al riscului poate fi, în general,
utilizată cu orice tehnică de finanțare a riscului sau de control şi vice versa.
Astfel pot exista multiple combinații între tehnicile de control şi finanțare care pot fi utilizate în cadrul
unei organizații. De aceea o organizație are nevoie de criterii mai specifice pentru a decide cum trebuise
combinate tehnicile de gestiune a riscului pentru a stopa acele pierderi care pot fi prevenite şi De asemenea
pentru a plăti la costurile cele mai mici riscurile inevitabile.
Etapa 3: Selectarea tehnicilor de gestiune a riscului care

aparent par a fi cele mai potrivite. După analiza tuturor tehnicilor
ce pot fi utilizate pentru acoperirea riscului pasul următor este stabilirea
criteriilor de selectare în cadrul organizației acelei combinații optime
dintre tehnicile de control şi de finanțare a riscului care vor servi “cel mai
bine” atingerii scopurilor organizației. După cum va fi arătat pe parcurs
diferite organizații pentru a atinge diferite obiective şi a acoperi același
risc utilizează diferite tehnici de gestiune ale riscului. Selectarea celei mai
bune tehnici (sau combinații de tehnici) manageriale presupune efectuarea
a două activități distincte:
1. prognoza impactului pe care le vor avea tehnicile utilizate asupra abilității întreprinderii să-şi atingă
obiectivele propuse;
2. definirea şi aplicarea criteriilor ce măsoară eficienta după costuri a fiecărei din tehnicile alternative
la atingerea obiectivelor propuse.
66
Etapa 4: Implementarea tehnicilor manageriale selectate. Orice program managerial de gestiune

al riscului în tranzacțiile internaționale trebuie din start să fie planificat şi organizat astfel ca tehnicile de
gestiune a riscului selectate să poată să fie implementate şi monitorizate. Orice tehnică care nu poate fi
implementată sau/şi a cărei rezultate nu pot fi evaluate nu pot fi parte a unui program managerial bine
trasat. La etapa de implementare specialiștii trebuie să acorde atenție atât deciziilor tehnice cu privire
la gestiunea riscului, care pot fi traduse în practică însăși de persoana care ia decizia cât şi la deciziile
manageriale, care trebuise traduse în viață prin suportul sau cooperarea cu alți manageri. Acestor două
tipuri de decizii cu privire la implementare trebuie să li se acorde o atenție specială deoarece managerii
au de obicei o autoritate de tip liniar (autoritatea de a da ordine) asupra deciziilor tehnice, dar numai o
autoritate de personal (staff authority) - în cazul deciziilor manageriale.
Etapa 5: Monitorizarea şi perfecționarea programului de gestiune a riscului. Odată imple-

mentat orice program de gestiune a riscului în tranzacțiile internaționale trebui este monitorizat, pentru a
se asigura că el atinge rezultatele scontate şi pentru a ajusta acest program la schimbările ce intervin pe
parcursul implementării. Procesele de monitorizare şi ajustare presupun analiza rezultatelor în conformitate
cu următoarele funcții manageriale (tratate de obicei în literatura de specialitate ca “funcții de control”): (1)
standardele care constituie un nivel de performanta așteptat; (2) compararea rezultatelor actuale atinse cu
aceste standarde; (3) corectarea performanțelor care sunt sub nivelul standard (sau, dacă este necesar,
corectarea standardelor nerealistice).Deși unele din schimbările referitoare la standardele selectate nu sunt
efectuate din cauze trecătoare, necesitatea efectuării unor schimbări trebuie să fie general recunoscută.
Aceste schimbări sunt necesare pentru a se conforma noilor realități.
În concluzie, se poate afirma că studierea etapelor de gestiune a riscului şi a tehnicilor relevante de

gestiune a riscului creează un cadru optimal în vederea diminuarea pierderilor asociate cu alocarea incorectă
a resurselor în cadrul tranzacțiilor investiționale internaționale. Prin prisma activităților manageriale de
optimizare a procesului decizional cu privire la riscuri se realizează, de fapt o încadrare a strategiilor vizate
într-un cadru global al strategiilor unităților economice menit să maximizeze profiturile lor într-o optică
temporară de lungă durată, iar prin mărirea sinergiei interne să contribuie la efectul macroeconomic de
creștere a bunăstării naționale.
Indicatori utilizați pentru evaluarea riscului în activitatea economică. Riscul și incertitudinea

realizării unei investiții sunt determinate de o serie de cauze obiective și subiective, printre care se pot
enumera:
• eroarea in analiza oportunităților de investiții;

• mijloacele de estimare a datelor referitoare la un proiect,
• evaluarea incorectă a fenomenelor economice implicate în funcționarea obiectivului (de exemplu,
prognoza cererii de produse);
• amploarea proiectului în raport cu activitatea de ansamblu a inițiatorului;
• modificările imprevizibile ale mediului economic, în general, și ale sectorului în care se realizează
investiția în special, etc.
Instrumentarul matematic care permite evaluarea riscului este compus dintr-un șir de indicatori și
modele matematice, care într-o măsură sau alta susțin teoriile financiare moderne. Indicatorul de bază ce
caracterizează un risc investițional este rata așteptată a rentabilității (k) care este media dintre sumele
produselor dintre fiecare rezultat posibil și probabilitatea lui de apariție. Ratele așteptate slei rentabilității
sunt sumate în tabele numite “play-off matrice”. Rata așteptată a rentabilității poate fi calculate prin
intermediul următoarei ecuații:
Unde: k – rata așteptată a rentabilității,

k il – al i-lea rezultat posibil;
Pi – probabilitatea de manifestare a fiecărui scenariu de evoluție și a fluxului de numerar i,
n – numărul rezultatelor posibile.
67
Instrumentul matematic care ne permite să măsurăm cât de îngustă este distribuția de probabilitate
este abaterea medie standard – σ. Cu cât σ este mai mică, cu atât distribuția de probabilitate este mai
„îngustă” și cu atât riscul activului (afacerii) este mai mic.
Etapele calicului σ pot fi expuse după cum urmează:
1. se calculează rata așteptată a rentabilității – k;
2. din fiecare rezultat posibil kil scădem rata așteptată a rentabilității, pentru a obține setul de devieri
de la k (deviația standard e =k il - k). Cu cat este mai mică dispersia (deviația standard), cu atât este
mai strânsă distribuția de probabilitate și deci riscul activului respectiv este mai mic. Deviația standard
ne arata cu cat este valoarea reala mai mare sau mai mica decât valoarea așteptată;
3. ridicăm la pătrat fiecare deviere, iar rezultatul obținut îl înmulțim cu probabilitatea de apariție. Apoi,
produsele obținute se sumează și se află variația distribuției de probabilitate.
Variația (1)
4. În final, se extrage rădăcina pătratică din variație și se obține abaterea medie standard:
Abaterea medie standard (2)
Abaterea standard este o probabilitate, respectiv media ponderată

a deviației deal valoarea așteptată Astfel, σ este un indicator care ne
arată gradul de dispersie al valorilor în jurul unei medii sau a unei valori
pivot (în cazul dat – rata așteptată a rentabilității). Ea arată cu cât este
valoarea reală mai mare sau mai mică decât valoarea așteptată.
Dacă distribuția de probabilitate este normală, rentabilitatea se

va situa în interiorul limitei de ±1σ a rentabilității așteptate. Σ este un
indicator de referință pentru toate instituțiile financiare moderne, spre
exemplu pentru companiile listate la New York Stoc Exchange, în
ultimii ani σ a înregistrat valori de la 35 la 40%, ceea ce corespunde
unui risc moderat.
Coeficientul de variație reprezintă un alt instrument utilizat în

procesul de luare a deciziilor investiționale. Atunci când se compară
două sau mai multe proiecte are prezintă aceeași abatere standard, evident că va fi preferat proiectul
care prezintă o rentabilitate mai mare. În aceste condiții, se calculează coeficientul de variație (CV), ca
raport între abaterea standard şi rata medie a rentabilității:
Cu cât coeficientul de variație este mai mic, cu atât riscul proiectului este mai redus. În general, coeficientul
de variație este un indicator mai bun de apreciere a riscului decât abaterea standard, dar el este folosit, cu predi-
lecţie, atunci când indicatorul urmărit este exprimat în unități monetare absolute. Când distribuția de
probabilitate este exprimată în procente, pentru evaluarea riscului se utilizează abaterea medie standard.
68
1. Ce reprezintă gestiunea riscurilor?
2. Ce obiective trebuie să urmărească un management al riscurilor performant?
3. Care sunt etapele procesului de gestiune a riscurilor?
4. Ce tehnici de control al riscului cunoașteți?
5. Ce tehnici de finanțarea a riscului se pot utiliza?
6. Ce indicatori de cuantificare a riscului cunoașteți?
Activitate
1. Evaluarea riscului și profitabilității activelor financiare
Este dat activul financiar X cu următoarele date aferente (a se vedea tabelul de mai jos)
Scenariu Probabilitate Rata rentabilități activului X
1 2 3
Recesiune 0,10 -6%
Normal 0,50 8%
Boom 0,40 18%

Scop: de a calcula pentru activul dat: rata așteptată a rentabilității, variația, abaterea medie standard (σ).
Durata: 30 minute.
Finalitate: rata așteptată a rentabilității identificată și gradul de risc măsurat.
Instrucțiune: calculează mai întâi rata așteptată a rentabilității, apoi devierea de la valoarea obținută
pentru fiecare scenariu (recesiune, constant și boom). Odată calculate variația, calculează baterea medie
standard (gradul de risc aferent activului financiar).
BIBLIOGRAFIE
1. CALANCEA E., GALAJU, I. Conceptul riscului în tranzacțiile internaționale, Economica (An V,
Nr.4(16)/1997), Editura ASE.
2. DECOTTIGNIE, J.-P. Revue Financiere Nr. 5 1990 pag. 29.
3. SANTOMERO A.M. Financial Risk Management: The Ways and Hows // Financial Markets, Institutions
and instruments (December), pp. 1-13.
4. ARTHUR C., WILLIAMS, Jr., and GEORGE L. HEAD, RONALD C. HORN, and G. WILLIAM
GLENDENNING, Principles of Risk Management and Insurance, 2nd ed. (Malvern, PA: The American
Institute, 1981), p.18-27.
5. DERMAN E. Model Risk, Risk Magazine 9, 1996, p. 34.
69
ACHIZIȚIA DE
IMOBIL
• Analiza etapelor procurării unui imobil.

• Evaluarea taxelor și impozitelor la vânzarea cumpărarea unui imobil-apartament.
• Estimarea cheltuielilor cumpărătorul.
Cuvinte cheie: imobil, impozite, taxe, oportunități, drept de proprietate, persoană fizică, persoană
juridică.
În momentul de față există numeroși termeni care sunt utilizați cu referire la funcțiunea de achiziție,
ca de exemplu: aprovizionare, cumpărare, achiziție, lanț de aprovizionare. În aceste condiții, apreciem
util demersul de clarificare a distincțiilor care trebuie realizate între aceste concepte. În mod tradițional,
aprovizionarea era privită ca o activitate specifică funcțiunii comerciale a firmei, aceasta constând în
asigurarea în mod complet, complex și la timp a mijloacelor de producție necesare pentru buna desfășurare
a procesului de producție.
Definiția clasică a aprovizionării este următoarea [2, p.6]: ”cumpărarea

materialelor în cantitatea potrivită, având calitatea potrivită, de la furnizorul
potrivit, care le va livra în locul potrivit, la momentul potrivit și cu prețul potrivit”.
Această definiție a fost supusă de-a lungul timpului unor critici ca urmare a faptului că ar evidenția o
serie de caracteristici pe care aprovizionarea nu le posedă, ba dimpotrivă. Astfel, din această definiție reiese
faptul că aprovizionarea are un caracter reactiv și nu unul proactiv, adică nu contribuie sub nicio formă
la influențarea politicilor de aprovizionare. Totodată, această definiție sugerează faptul că aprovizionarea
reprezintă doar o relație tranzacțională și nu și una relațională, potrivit căreia se urmărește crearea unor
legături de durată cu furnizorii. În fine, definiția clasică a aprovizionării lasă să se înțeleagă că această
activitate ar avea un caracter tactic și nu unul strategic, conform căruia ar fi vizate realizarea obiectivelor
pe termen lung. În realitate, aprovizionare este (sau ar trebui să fie) o activitate proactivă, relațională și
de natură strategică.
Cumpărarea este adesea privită ca fiind activitatea prin intermediul căreia sunt cumpărate bunurile
pentru a fi revândut [1]. Este unanim acceptată ideea conform căreia conceptul de aprovizionare surclasează
conceptul de achiziție, tot mai multe firme ajung să folosească cel de al doilea termen în detrimentul
primului, pentru a face referire directă la departamentul de achiziții sau chiar la titulatura unor posturi din
cadrul acestor firme. De asemenea, autori consacrați din domeniul managementul achizițiilor preferă să
utilizeze conceptul de achiziție. În cadrul acestui curs vom utiliza termenii aprovizionare, cumpărare și
achiziție interschimbabil pentru a ne referi la: activitățile prin care firmele își procură produsele, serviciile,
capabilitățile, cunoștințele necesare pentru funcționarea în cele mai favorabile condiții.
Astfel, procesul de achiziție se referă la următoarele activități [3, p.8-9]:
• identificarea nevoilor de achiziție (care sunt produsele sau serviciile necesare desfășurării activităților);
• determinarea specificațiilor pentru produsele și serviciile care fac obiectul achiziției (calitatea
solicitată, cantitatea dorită);
• selectarea celor mai adecvați furnizori pentru aceste produse și servicii;
• pregătirea și realizarea negocierilor cu furnizorii pentru a ajunge la o înțelegere și pentru a încheia
un contract;
70
• plasarea comenzilor la furnizorii agreați;

• monitorizarea și controlul comenzilor pentru asigurarea unui flux continuu;
• evaluarea continuă a activităților.
Alături de aceste activități menționate mai sus, procesul de achiziție poate fi analizat
și la nivelul satisfacerii nevoilor personale (apartament sau casă, automobil).
Pierdere de timp, nervi, bani. Escrocherii. Situații neplăcute. Cu toate acestea ne putem ciocni în procesul
de procurare a unui imobil (apartament sau casă.) Pentru a ne pregăti pentru acest proces complex, este
important să ne informăm cu privire la etapele pe care trebuie să le parcurgem. Astfel vom putea gestiona
cu ușurință orice problem și vom putea ajunge la rezultatul dorit: procurarea locuinței de vis.
Etapa 1 - definim tipul de apartament pe care îl căutăm. Pentru început trebuie să înțelegem
pentru noi ce tip de apartament vrem să cumpărăm. La această etapă inițială trebuie să definim cum arată
apartamentul pe care ni-l dorim: numărul de camere, în bloc nou sau vechi, cu reparație sau în varianta
albă, etajul, sectorul etc.
Etapa 2 - analizăm posibilitățile financiare pe care le avem. Odată ce am stabilit ce tip de

apartament vrem să procurăm, este necesar să vedem care sunt posibilitățile noastre financiare. La
această etapă este important să vedem care este prețul maxim pe care ni-l putem permite ca să achităm
pentru apartamentul visurilor noastre.
Dacă nu avem toți banii în numerar 100%, trebuie să mergem la bancă să vedem care sunt condițiile
de creditare (timpul de acordare, prima rata, rata dobânzii, rata lunară, documente necesare etc).
Etapa 3 - analizăm ofertele imobiliare în mediul online. După ce am definit ce tip de apartament
căutăm și care sunt posibilitățile noastre financiare este timpul să analizăm ofertele imobiliare de pe
site-urile de profil. Trebuie să fim însă foarte atenți deoarece pe aceste site-uri există foarte multe anunțuri
fake (anunțuri false) care nu corespund realității. Pentru a atrage cumpărători, atât proprietarii, companiile
de construcții sau simplii escroci imobiliari postează anunțuri cu informație eronată, cu prețuri foarte mici
care nu au legătură cu realitatea.
Pentru a fi mult mai sigur, poți apela la o companie imobiliară profesionistă, pe site-ul căreia vei găsi
doar anunțuri imobiliare filtrate, verificate, cu poze și prețuri reale.
Etapa 4 - mergem la vizionări. După ce ai selectat câteva oferte care

corespund necesităților tale și care se încadrează în bugetul tău, a venit momentul
să mergi la vizionarea acestora. La inspectarea imobilului este important să atragi
atenția la toate detaliile tehnice și estetice (actele de proprietate, planificare, stare
generală a imobilului, calitatea lucrărilor de construcție și reparație, calitatea
mobilei și a tehnicei de uz casnic etc.)
Etapa 5 - acordul cumpărătorului și vânzătorului de a efectua

tranzacția de vânzare-cumpărare a bunului imobil. Odată ce te-ai hotărât
să procuri un anumit apartament este important să stabilești mai multe detalii
foarte importante împreună cu vânzătorul
• cine este proprietarul / ii (poate fi doar un proprietar, poate fi soțul și soția, pot fi mai multe persoane
în cazul privatizării) și acordul tuturor de a efectua tranzacția;
• data când va avea loc tranzacția și când efectiv vânzătorul va elibera apartamentul;
• cine și ce acte trebuie să pregătească și ce impozite și taxe trebuie să achite;
• care este prețul final al imobilului care va fi indicat în contractul de vânzare-cumpărare;
• ce bunuri materiale (mobilă, tehnică de uz casnic, elemente de decor) vor fi lăsate de vânzător la
eliberarea imobilului.
71
ACHIZIȚIA DE IMOBIL
Etapa 6 – arvuna. După ce am stabilit toate detaliile din etapa 5, urmează să întocmim în scris arvuna.
Arvuna trebuie să conțină următoarele elemente:
• datele vânzătorului și a cumpărătorului • data tranzacției

• datele despre imobil • data întocmirii arvunei
• suma achitată drept arvună • semnăturile ambelor părți etc.
• prețul final de vânzare a imobilului
Este important să cunoaștem faptul că în cazul în care

cumpărătorul se dezice să cumpere imobilul arvuna nu îi va
fi restituită iar în cazul în care tranzacția nu are loc din cauza
vânzătorului acesta este obligat să întoarcă dublul arvunei.
Etapa 7 - pregătirea setului de acte pentru autentificarea notarială a tranzacției. După

întocmirea arvunei, vine etapa pregătirii setului de acte pentru realizarea tranzacției. Vânzătorul trebuie
să pregătească buletinele de identitate a tuturor persoanelor cu statut de proprietar, extrasul și evaluarea
imobilului de la Agenția Servicii Publice (Cadastru). Cumpărătorul trebuie să pregătească actul de identitate
și resursele financiare.
Etapa 8 - încheierea contractului de vânzare-cumpărare la notar. În ziua tranzacției, cumpă-

rătorul cât și vânzătorul se vor prezenta la notar la ora deja prestabilită pentru autentificarea contractului
de vânzare-cumpărare a bunului imobil. Cumpărătorul are obligația de a achita taxa de stat și onorariul
notarului. Vânzătorul la rândul său are obligația de a achita după tranzacție impozitul pe venit din creșterea
de capital (dacă există).
Etapa 9 - înregistrarea contractului la Cadastru. După autentificarea contractului de vânzare-cum-

părare la notar, cumpărătorul (noul proprietar) trebuie să înregistreze contractul la Agenția Servicii Publice
(Cadastru) în raza de activitate a căruia se află bunul imobil. Dreptul de proprietate asupra bunului imobil
apare din momentul înscrierii acestuia în registrul bunurilor imobile.
Evaluarea taxelor și impozitelor la vânzarea cumpărarea unui imobil-apartament
Ce impozite trebuie să achite vânzătorul?
În urma tranzacției, vânzătorul trebuie să achite impozitul pe venitul impozabil sau creșterea de capital.
Venitul impozabil sau creșterea de capital reprezintă diferența dintre suma cu care este vândut imobilul
şi baza valorică a acestuia (ceea ce s-a cheltuit pentru procurarea proprietății).
FORMULA VENITULUI IMPOZABIL:
Prețul de vânzare a imobilului - prețul de procurare anterioară =

Venitul Impozabil (Creșterea de capital)
Exemplu:
300 000 MDL - 200 000 MDL = 100 000 MDL
FORMULA IMPOZITULUI PE VENIT
Venitul Impozabil /5 x 12% = Impozitul pe venit

Exemplu:
100 000 MDL /5 x 12% = 2 400 MDL
72
Deci, la vânzarea unui imobil cu suma de 300 000 MDL și care are o creștere de capital de 100 000
MDL trebuie să achite un impozit pe venit de 2400 MDL.
*Informație conform Codului Fiscal al RM (Capitolul 1 art.15 lit. A și Capitolul 5 Art. 40 p.7)
Scutiri de la impozit pentru persoanele fizice
În conformitate cu art.5 p.46) din Codul Fiscal al Republicii Moldova, persoanele fizice sunt scutite de
a achita impozit pe locuința principală, care îndeplinește ambele condiții:
• este deținută de contribuabil timp de cel puțin 3 ani;

• reprezintă locul de reședință / ședere al contribuabilului în ultimii trei ani înainte de înstrăinarea
imobilului.
Dacă imobilul înstrăinat este obținut prin contract de donație de la rudele de gradul I și acesta reprezintă
locuința de bază, confirmată prin înregistrarea vizei de reședință, atunci vânzătorul este scutit de achitarea
impozitului pe venit.
Estimarea cheltuielilor cumpărătorului
La cumpărarea unui apartament sau casă, cumpărătorul, pe lângă prețul imobilului, este obligat să
achite taxa de stat pentru transferul dreptului de proprietate cât și onorariul pentru serviciile notariale la
autentificarea contractului de vânzare-cumpărare.
Costul serviciilor notariale
Persoanele fizice trebuie să achite servicii notariale în proporție de 0,1% din valoarea tranzacției,
pentru autentificarea tranzacțiilor evaluabile cu bunurile imobile.
de până la 20.000 lei = 1,3%,

100.001 – 200.000 lei = 0,8% 600.001 – 800.000 lei = 0,3%
dar nu mai puțin de 180 de lei
20.001 – 50.000 lei = 1,0% 200.001 – 400.000 lei = 0,6% 800.001 – 1.000.000 lei = 0,2%
50.001 – 100.000 lei = 0,9% 400.001 – 600.000 lei = 0,5% de la 1.000.001 lei = 0,1%
Persoanele juridice, pentru autentificarea 800.001 –

< 800.000 de la 1.000.001
tranzacției evaluabile cu bunurile imobile, trebuie 1.000.000
lei = 0,5% lei = 0,1%
să achite serviciile notariale aplicând următoarele lei = 0,2%
coeficienți:
1. Costul serviciilor notariale în cadrul Programului „Prima casă”
Cuantumul plății pentru autentificarea contractelor de vânzare-cumpărare a locuințelor în cadrul
Programului de stat „Prima casă”, precum și pentru autentificarea contractelor de ipotecă în cadrul
acestui program, se stabilește în proporție de 0,1% din valoarea tranzacției.
2. Taxa de stat
Cumpărătorul, pentru transferul dreptului de proprietate privată asupra apartamentelor, caselor de

locuit, garajelor etc., în baza contractelor autentificate notarial trebuie să achite taxa de stat în valoare de
0,5% din prețul contractului, dar nu mai puțin decât valoarea indicată în registrul bunurilor imobile.
73
ACHIZIȚIA DE IMOBIL
3. Taxa pentru operarea modificărilor în cadrul Registrului Bunurilor Imobile
Cumpărătorul, de asemenea, trebuie să achite taxa pentru operarea modificărilor în cadrul Registrului
Bunurilor Imobile (CADASTRU), pentru înscrierea dreptului de proprietate. Costul serviciului diferă în
funcție de numărul de zile (urgență sau în regim normal) în care se eliberează actul și localitatea în care
este amplasat bunul.
BIBLIOGRAFIE
1. Benton Jr. Purchasing and Supply Chain Management. Irwin Professional Publishing, 2009, 814 p.
2. Lysons, K., Farrington, B. Purchasing and Supply Chain Management. Pearson Education, London,
2006, 712 p.
3. Van Weele, A. J. Purchasing and supply chain management: Analysis, strategy, planning and
practice. (5th ed.) London: Cengage Learning, 2010, 392 p.
74
ASPECTE FINANCIARE ALE

PROPRIETĂȚII INTELECTUALE ȘI A
RĂSPUNDERII PERSONALE
• Cunoașterea aspectelor ce țin de proprietatea intelectuală și răspundere personală.

• Definirea termenului „proprietate intelectuală” și descrierea importanței acestuia.
• Diferențierea brevetelor și mărcilor comerciale.
• Evaluarea procesului de utilizare a mărcilor comerciale și a brevetelor.
• Descrierea aspectelor ce țin de dreptul de autor.
• Identificarea măsurilor ce pot proteja dreptul de autor.
• Aprecierea secretelor comerciale și înțelegerea cauzelor litigiilor privind secretul comercial.
Cuvinte cheie: proprietate intelectuală, brevet, marcă comercială, drept de autor, secret comercial.
Motto: Nu face nimic în secret, căci timpul vede și aude toate lucrurile și le dezvăluie pe toate.
Sofocle
Proprietate intelectuală: este orice produs al intelectului uman care este intangibil, dar are valoare pe
piață. Se numește proprietate „intelectuală”, deoarece este produsul imaginației umane, creativității
și inventivității.
Antreprenorii, în mod tradițional, s-au gândit la mecanismul de protecție a proprietăților private sau a
activelor fizice, cum ar fi terenurile, clădirile și echipamentele. Cu toate acestea, activele intelectuale sunt
cele mai importante și influente în companie, deoarece de ele depinde calitatea produsului companiei.
Conceptul și calitatea pot asigura competitivitatea sa față de alte produse similare ale altor companiilor din
domeniul. Din momentul lansării unui nou produs, organizația trebuie să se mențină pe piața de desfacere.
Din aceste considerente, în fiecare întreprindere există centre de inventică și cercetare, unde angajații
definesc, îmbunătățesc sau creează noi proceduri și mecanisme de funcționare practică a produselor sale.
De exemplu, compania Apple la moment lucrează la propriul modem 5G și la o gamă nouă de accesorii
acustice [6, 7].
În era tehnologiilor digitale, autorizarea și administrarea etică a proprietății intelectuale este protejată
prin lege, devenind cel mai influent aspect în afaceri, ce se află în centrul parteneriatelor. Proprietatea
intelectuală gestionează „cunoașterea comună”, investind în binele
social. Gestionarea proprietății intelectuale este o componentă
esențială în orice strategie care vizează orientarea inovării
spre toate păturile sociale. Instituțiile care învestesc în „binele
societății” operează de comun acord, atât la nivel public cât
și la nivel privat. Din această cauză, delimitarea aspectelor
ce țin de proprietate și privat au provocat controverse încă
din antichitate. Astfel, Platon (400 ÎC) opta pentru desființarea
bunurilor private, deoarece în viziunea sa totul trebuia să-i
aparțină comunității. În cartea sa ”Republica”, se întâlnește
fraza: ”Virtute, unitate, comunitate”.
Spre deosebire de Platon, Aristotel (350 ÎC), afirma că acest slogan e greșit și impracticabil, argumentând
că ceia ce aparține tuturor se prezintă ca o maladie: ”Rădăcinile răului sunt în răutatea inerentă a oamenilor.
75
ASPECTE FINANCIARE ALE PROPRIETĂȚII INTELECTUALE ȘI A RĂSPUNDERII PERSONALE
Tragedia bunurilor comune se manifestă prin individualitate. În cartea sa Politica II, Platon presupune, că
dacă comunitatea ar avea cel mai mare grad de unitate, această unitate nu este în nici un caz dovedită
ca urmare a faptului că toți oamenii spun „a mea” și ”nu este al meu„ în aceeași clipă de timp, care, după
Socrate, este semnul unei unități perfecte într-un stat...Ceea ce este comun celui mai mare număr de
persoane îi este acordată o preocupare foarte mică. Fiecare dintre ei se gândesc în primul rând la propria
sa problemă, aproape deloc în interesul comun... Toată lumea este mai înclinată să neglijeze datoria pe
care se așteaptă ca altcineva să o îndeplinească...
Mai târziu Romanii au elaborat drepturi și legi ce țin de proprietate,

denumindu-le dominium, contribuind major la soluționarea controverselor
filozofice.
Din păcate în evul mediu, această contribuție nu a

fost preluată, fiind promovată renunțarea la sine și la tot
ce îți aparține, deoarece proprietatea este sursa răului,
capabilă să corupă sufletul și să conducă la păcat. Până în sec. XIV se menționa
că o societate fără proprietate poate exista numai în paradis și este nevoie de
perfecțiune pentru a reuși. Totuși, în Europa medievală se emite primul monopol
de către monarhie, astfel în secolul XV, Republica Venețiană acordă monopol
inventatorului benzilor transportoare (Inventor Bylaws, 1474), iar monarhii britanici
urmează acest exemplu în anul 1623 (Statuia Monopolurilor).
Odată cu procesul de industrializare din sec XIX, cei care doreau să fie proprietarii de
fabrici industriale lansează discuții aprinse pe subiectul „Protecției proprietății industriale și
reprimarea concurenței neloiale”. În urma acestor evenimente, are loc semnarea Convenției
de la Paris din 1883. În ziua de azi probleme ce țin de dreptul la proprietate se axează pe
aspecte de gen, rasă, etnie și exploatarea muncii etc [1, p.76]. Prin urmare e bine să știm:
• Proprietatea intelectuală este un compromis, o soluție imperfectă. În lipsa unei alternative, ea este
cel mai bun lucru pe care le avem.
• Căutarea unui echilibru a însoțit societăți de milenii.
• Drepturile de proprietate intelectuală sunt instrumente de politică publică care conferă privilegii
economice persoanelor sau instituțiilor, în scopul de a contribui la un bine public mai mare.
• Privilegiul este un mijloc pentru un scop, nu un scop în sine.
• Diavolul se află în detalii și ține de modul în care acest echilibru este lovit.
• Ziua Mondială a Proprietății Intelectuale se sărbătorește pe 26 aprilie.
Azi, deținerea de bunuri și servicii este abordată prin prisma

conceptului de proprietate. În economie, un bun sau un serviciu se
numește exclusiv dacă este posibil ca oamenii (consumatorii) care nu
au plătit pentru el să aibă acces la el. Prin comparație, un bun sau
un serviciu nu poate fi exclus, dacă consumatorii care nu plătesc nu
pot fi împiedicați să le acceseze. Aceste diferențe de comportament
au implicații economice importante, deci merită să clasificăm și să
numim tipuri de bunuri de-a lungul acestor dimensiuni (Figura1). Cele
4 tipuri diferite de produse sunt: bunuri private, bunuri publice, resurse
comune și bunuri de club.
Proprietatea bunurilor de consum desemnează ansamblul drepturilor exclusive acordate asupra

acestor bunuri de consum. Rivalitatea în consum se referă la gradul în care o persoană care consumă
o anumită unitate de bun sau serviciu împiedică pe alții să consume aceeași unitate de bun sau serviciu.
De exemplu, o portocală are o rată ridicată în consum, fiindcă, dacă o persoană consumă o portocală
întreagă, o altă persoană nu poate consuma complet aceiași portocală. Desigur, pot împărți portocala
dar ambii oameni nu pot consuma o portocală întreaga [2].
76
Rivalitatea în consum
Exclusivitatea în consum
înaltă mică
Bunuri private Bunuri de club
înaltă
(alimente, înbrăcăminte. (cinematografe, parcuri private,

mașini, locuri de parcare). televiziune prin satelit).
Resurse comune
Bunuri publice
mică
(stocuri de pește, lemn,

(televiziune gratuită, aer, apărare națională).
cărbune, zăcăminte).
Figura 1. Rivalitatea și exclusivitatea în consum
În concluzie:
• Bunurile publice și private se întâlnesc zilnic la intersecția proprietății intelectuale (spre exemplu
wifi în Andy’s Pizza).
• Privat nu este opusul publicului.
• Un bine public nu este niciodată (sau foarte rar) liber și se referă, în mare parte la politicile
instituționale (Eximbank online vs. Victroiabank).
Proprietatea intelectuală (PI) desemnează ansamblul drepturilor exclusive acordate asupra

creațiilor intelectuale. Proprietatea intelectuală este:
• Un concept juridic: drepturi de autor, mărci comerciale și indicații geografice, brevete, secrete
comerciale, protecția soiurilor de plante.
• O construcție socială care definește granițele „intangibile” (spre deosebire de granițele tangibile,
de proprietate reală).
• Un activ al afacerii care poate fi evaluat și tranzacționat.
• Un instrument pentru atingerea obiectivelor umanitare.
• Un instrument politic pentru stimularea investițiilor în inovare.
În determinarea care proprietate intelectuală necesită a fi protejată legal, ne putem conduce după
două criterii de bază.
Criteriul 1: determină dacă proprietatea intelectuală în cauză este direct legată de avantajul competitiv
al firmei.
Criteriul 2: decide dacă proprietatea intelectuală în cauză are valoare pe piață.
În urma evaluării situației la moment, putem generaliza patru tipuri de erori ale protecției proprietății
intelectuale:
1. Nu se identifică corect întreaga proprietate intelectuală (cercetările din domeniul social).

2. Nu se protejează legal proprietatea intelectuală care trebuie protejată (piratare).
3. Nu recunoaște pe deplin valoarea proprietății intelectuale (remunerarea joasă a invențiilor)
4. Utilizarea proprietății intelectuale ca parte a planului general de succes (lansarea unui produs nou).
Aceste erori survin din riscurile proprietății intelectuale, fără de care nu se poate realiza o securitate de
consum. Riscurile la rândul lor pot fi și ele împărțite în patru categorii, în dependență de domeniul social:
industrial, de finanțare guvern și privat (Tabelul 1).
Există patru forme-cheie ale proprietății intelectuale: brevete și patente de invenție, dreptul de autor,
mărci comerciale și secrete comerciale (Figura 2).
77
INDUSTRIE ORGANIZAȚII FINANȚATOARE GUVERN SECTOR PRIVAT
• Stimulentele nu sunt • Finanțare încetinită • Adaptare lentă la • Neîncredere față

întotdeauna la locul potrivit. în consolidarea capacității circum-stanțele de sectorul privat.
PI în sectorul public. în schimbare și la
• Coduri de etică noile tehnologii. • Deși metoda de anchetă
general acceptate, lipsite • Întârzierea solicitării (cerere) ar fi unicul aspect
de managementul PI. unor planuri de • Neconcordanța al facilitării sectorului privat,
gestionare a PI. față de nevoile acest fapt ia prea mult timp.
• Experiență insuficientă sectorului public.
în gestionarea tehnologiilor • Implementarea lentă a
în scopuri duble (economice • Aplicarea mediocră politicilor și practicilor
și umanitare). a regulilor antitrust de management al PI.
(concurență,
• Legea privind răspunderea coliziune, etc.). • Neînțelegerea ce este
personală (legătura dintre bun public și bun privat.
PI și responsabilitatea de
consum), datorită transformării
PI în proprietate materială.
Tabelul 1. Riscuri în protecția proprietății intelectuale
Teoria epuizării drepturilor - titularul unui drept de PI industrială sau comercială este
protejat prin legislația unui stat membru nu poate invoca legislația în cauză pentru a se opune
„importului unui produs care a fost pus în circulație pe piața unui alt stat membru”. Această
teorie se aplică în toate domeniile proprietății industriale.
Figura 2. Forme-cheie ale proprietății intelectuale
În Republica Moldova, instituția responsabilă de protecția proprietății intelectuale, precum și emiterea

brevetelor, înregistrarea mărcilor comerciale și protejarea drepturilor de autor este reprezentată de Agenția
de Stat pentru Protecția Proprietății Intelectuale (AGEPI). Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală
(AGEPI) este o autoritate administrativă centrală în subordinea Guvernului, responsabilă de promovarea
și realizarea activităților în domeniul protecției juridice a proprietății intelectuale privind drepturile de
proprietate industrială, dreptul de autor și drepturile conexe. AGEPI are statut de persoană juridică cu
sediul în municipiul Chișinău, cu o denumire oficială, o denumire
prescurtată în limba de stat și o ștampilă cu Stema de Stat a Republicii
Moldova. La nivel internațional - AGEPI reprezintă Republica Moldova
în Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale, în alte organizații
internaționale, regionale și interstatale pentru protecția proprietății
intelectuale, întreține și dezvoltă relații de colaborare cu acestea, precum
și cu instituțiile de profil ale altor state. Serviciile AGEPI sunt prestate
conform Sistemului de Management al Calității ISO 9001:2015, ceea
ce garantează calitate în conformitate cu standardele internaționale [3].
78
A. BREVETUL
Un brevet este un document emis de către AGEPI care conferă dreptul de a exclude alții de
la fabricarea, vânzarea sau utilizarea unei invenții pentru durata brevetului.
Un brevet nu îi conferă proprietarului dreptul de a produce, utiliza sau vinde o invenție; mai degrabă,
dreptul acordat este doar acela de a exclude pe alții să facă acest lucru.
De exemplu: dacă un inventator obține un brevet pentru un nou tip de cip de calculator și cipul ar
încălca un brevet anterior deținut de Intel, inventatorul nu are dreptul să creeze, să utilizeze sau să vândă
cipul. Pentru a face acest lucru, inventatorul ar trebui să obțină permisiunea de la Intel. Intel poate refuza
permisiunea sau poate solicita plata unei taxe de acordare a licenței pentru drepturile de a încălca brevetul
său. În timp ce acest sistem pare ciudat, este într-adevăr singurul mod în care sistemul ar putea funcționa.
Multe invenții reprezintă îmbunătățiri ale invențiilor existente, iar sistemul permite îmbunătățiri (brevetate)
și vândute, dar numai cu permisiunea inventatorilor originali, care de obicei beneficiază de obținerea de
licențe, în schimbul consimțământului lor.
Figura 3. Cerințele necesare de obținere a unui brevet față de un lucru ce ține de PI
Trei cerințe de bază pentru obținerea brevetului (Figura 3.)
• Utilitate (trebuie să fie util).

• Să prezinte o noutate exclusivă (trebuie să fie diferit de ceea ce a fost înainte)
• Să nu fie evident (aceasta nu trebuie să fie vădit pentru o persoană obișnuită în domeniu).
Brevetele se acordă pe o anumită perioadă de timp, în dependență de categoria pe care produsul

proprietății intelectuale îl prezintă, începând de la data publicării în buletinul oficial de proprietate intelectuală
(BOPI), cu mențiunea privind acordarea brevetului. Buletinul Oficial de Proprietate Intelectuală este o
publicație lunară, care include informații oficiale referitoare la cererile de brevetare/înregistrare a obiectelor
de proprietate intelectuală (OPI) în Republica Moldova şi titlurile de protecție a OPI acordate, la modificările
intervenite în statutul juridic al cererilor şi titlurilor de protecție a OPI, precum şi la rezultatele examinării
contestațiilor în Comisia de contestații a AGEPI, deciziile instanțelor judecătorești privind litigiile legate de
OPI, informații de ordin general [4].
Tipurile de brevete sunt ilustrate în tabelul 2.
TIP TIPUL INVENȚIILOR ACOPERITE DURATA
Proces nou sau util, mașină, producător

UTILITATE sau compoziție a materialului sau orice 20 de ani din data aplicării originalului.
îmbunătățire nouă și utilă a acestuia.
Invenția unui design nou, original și

DESIGN 14 ani din data aplicări originalului.
ornamental pentru produsele fabricate.
30 de ani – pentru soiuri de arbori,

Orice varietate nouă de plante care poate viță-de-vie şi cartof;
PLANTE
fi reprodusă în mod asexuat. 25 de ani – pentru soiuri de plante de
alte specii.
Tabelul 2. Tipuri de brevete
79
Excepții de la brevet abilitate, nu sunt considerate invenții şi nu sunt brevetabile:
• descoperirile, teoriile științifice şi metodele matematice;

• creațiile estetice;
• planurile, principiile şi metodele în exercitarea activităților intelectuale, în materie de jocuri sau în
domeniul activităților economice, precum şi programele de calculator;
• prezentările de informații;
• invențiile a căror publicare sau exploatare este contrară ordinii publice sau bunelor moravuri, inclusiv
cele dăunătoare sănătății şi vieții oamenilor,
• animalelor, plantelor şi care sunt de natură să aducă atingeri grave mediului, cu condiția ca această
excepție să nu fie generată numai de interzicerea, printr-o dispoziție legală, a exploatării invenției;
• soiurile de plante şi rasele de animale;
• procedeele esențial biologice de obținere a plantelor sau a animalelor;
• această dispoziție nu se aplică procedeelor microbiologice şi produselor obținute prin aceste
procedee;
• invențiile având ca obiect corpul uman în diferite stadii ale formării şi dezvoltării acestuia, precum
şi simpla descoperire a unuia dintre elementele lui, inclusiv secvența ori secvența parțială a unei gene.
• Nu se acordă brevete, în cazul solicitării brevetelor de invenție de scurtă durată, precum şi pentru
invențiile care se referă la: un material biologic; substanțe şi/sau procedee chimice sau farmaceutice.
Un brevet pentru o metodă de afaceri este un brevet care protejează o invenție care este
sau facilitează o metodă de a face afaceri. Cele mai notabile brevete pentru metode de afaceri care
au fost acordate:
• Sistemul Amazon.com de comandă cu un singur clic.
• Modelul de afaceri „model-nume-preț” al companiei Priceline.com.
• Metoda Netflix pentru a permite clienților să creeze o listă de filme de închiriat

pentru a le trimite prin poștă.
Un brevet de invenție poate fi solicitat de către:
• Persoanele fizice sau juridice cu domiciliul, respectiv sediul, în Republica Moldova.

• Persoanele juridice străine cu sediul în Republica Moldova.
Persoanele fizice sau juridice străine cu domiciliul, respectiv, sediul permanent în afara teritoriului
Republicii Moldova, în condițiile convențiilor internaționale privind invențiile la care Republica Moldova
este parte. Încălcarea brevetului, are loc atunci când o parte se angajează în utilizarea neautorizată
a brevetului unei alte părți. Partea dificilă (în special din punctul de vedere al firmei antreprenoriale mici)
este că cazurile de încălcare a brevetului de invenție sunt costisitoare în litigiu.
B. MĂRCI ÎNREGISTRATE.
O marcă comercială este orice cuvânt, nume, simbol sau dispozitiv utilizat pentru a identifica sursa
sau originea produselor sau serviciilor și pentru a distinge acele produse sau servicii de alții. Mărcile
comerciale oferă, de asemenea, informații utile consumatorilor, iar AGEPI, menține o bază de date ce are
acces la baza de date internațională [5].
Mărcile comerciale şi mărcile comerciale înregistrate se diferențiază în dependență de simbolul ce îl

poartă pe produs.
TM – marca comercială încadrează activitatea firmei în clasificarea CAEN, nu oferă exclusivitate pe

piață și nu reprezintă titlu executoriu în cadrul concurenței neloiale;
80
– marca comercială înregistrată protejează activitatea firmei, oferă exclusivitate pe piața

națională și internațională, precum și titlu executoriu în situația încălcării drepturilor exclusive, relevă
credibilitate și este un activ patrimonial.
Există patru tipuri de mărci, care în dependență de semnul acoperit și durata deținerii, se împart în
mărci, marcaje de serviciu, mărci comerciale și mărci certificate (Tabelul 3).
TIP TIPUL DE SEMN ACOPERIT DURATA

Orice cuvânt, nume, simbol sau dispozitiv folosit pentru a identifica Reînnoire la fiecare 10 ani, atâta
MĂRCI și distinge bunurile unei întreprinderi de alta. timp cât marca rămâne în uz.
Exemple: Apple, d.light, GoPro, DripCatch și Brain Sentry.
Similar mărcilor comerciale; sunt utilizate pentru a identifica Reînnoire la fiecare 10 ani, atâta
serviciile sau activitățile intangibile ale unei întreprinderi, mai timp cât marca rămâne în uz.
MARCAJE DE SERVICIU
degrabă decât produsele fizice ale unei întreprinderi.
Exemple: Amazon.com, CoachUp și Dropbox
Mărci comerciale sau mărci de servicii utilizate de membrii unei Reînnoire la fiecare 10 ani, atâta
cooperative, asociații sau alt grup colectiv. timp cât marca rămâne în uz.
MĂRCI COLECTIVE
Exemple: Asociația International Rotary și International Franchise
Association
Mărci, cuvinte, nume, simboluri sau dispozitive utilizate de o Reînnoire la fiecare 10 ani, atâta
persoană, alta decât proprietarul, pentru a certifica o anumită timp cât marca rămâne în uz.
MĂRCI CERTIFICATE
calitate a unui bun sau serviciu.
Exemple: Laboratoarele din Napa Valley și Underwriters 100%
Tabelul 3. Tipuri de mărci
Deoarece marca creează valoarea, aceasta la rândul ei este protejată prin itemii ce le reprezintă
(Tabelul 4). Din considerentul că marca creează valoarea, pe an Apple strânge câte 170 miliarde de
dolari, Google - 120 de miliarde de dolari, Coca-Cola - 78 de miliarde de dolari, Microsoft (67 miliarde de
dolari) IBM (65 miliarde de dolari), Toyota (49 miliarde de dolari), Samsung (45 miliarde de dolari), General
Electric (42 miliarde de dolari), McDonald’s (39 miliarde de dolari) iar Amazon.com (37 miliarde de dolari).
Trade Mark poate fi reprezentat de: combinații de litere (IBM, eMAG, HP, DELL, ASUS, Google, Yahoo),
cuvinte sau combinații ale acestora (iPhone, Facebook, Coca-Cola), nume proprii (McDonald’s), simboluri
(mărul mușcat de la Apple), desene (sigla Android, sigla Samsung), sloganuri (“i’m lovin’ it” – McDonald’s,
LG – Life’s good), forma unui produs (sticla de Coca-Cola) și anumite sunete.
ITEM EXEMPLE
CUVÂNT Birchbox, Warby Parker, DripCatch
NUMĂRE SAU LITERE 3M, Boeing 787, AT&T
DESIGN ȘI LOGO Nike LOGO, sticla COCA-COLA
CUVINTE SAU COMBINAȚII iPhone, Facebook, Coca-Cola
SUNETE MGM
SIMBOLURI Mărul mușcat (Apple sigla orașului NYC)
SLOGANURI „I’m love in it”
Tabelul 4. Itemii mărcilor
C. DREPTURI DE AUTOR
Dreptul de autor este o formă de protecție a proprietății intelectuale care acordă proprietarului unei
opere de autor un drept legal de a determina modul în care este folosită lucrarea și de a obține beneficiile
economice obținute din muncă. O lucrare nu trebuie să aibă merite artistice pentru a fi eligibilă pentru
81
protecția drepturilor de autor. Ca urmare, lucruri precum manualele de operare și broșurile de vânzări
sunt eligibile pentru protejarea drepturilor de autor (Fig. 4.).
Tabelul 4. Itemii mărcilor
Ce este protejat de un drept de autor?
• Opere literare. • Pantomime și opere coregrafice.

• Compoziții muzicale. • Lucrări picturale, grafice si sculpturale.
• Lucrări dramatice.
• Programe de calculator.
Excepții ai protecției dreptului de autor este dicotomia de idei-expresie și expresia specifică a

unei idei. Excepția principală este că legile privind drepturile de autor nu pot proteja ideile. De exemplu,
un antreprenor poate avea ideea de a deschide un restaurant cu tematică fotbalistică. Ideea însăși nu este
eligibilă pentru protecția dreptului de autor. Cu toate acestea, în cazul în care antreprenorul scrie în mod
specific ce va arăta restaurantul cu tematică de fotbal și cum va funcționa, această descriere
este protejată prin drepturi de autor. Principiul juridic care descrie acest concept este numit dihotomia
ideii-expresie. O idee nu este protejată prin drepturi de autor, însă expresia specifică a unei idei este.
Încălcarea dreptului de autor. Descărcarea ilegală de muzică este un exemplu de încălcare a

drepturilor de autor. Dreptul la încălcarea drepturilor de autor costă proprietarii de materiale protejate prin
drepturi de autor o valoare estimată de 25 de miliarde de dolari pe an numai în S.U.A. De exemplu ”Metro
Cash & Carry Moldova” trebuie să achite peste 1 milion de lei pentru că a difuzat în magazine muzică cu
încălcarea drepturilor de autor [8].
D. SECRETE COMERCIALE
Un secret comercial este orice formulă, model, dispozitiv fizic, idee, proces sau alte informații
care oferă proprietarului informațiilor un avantaj competitiv pe piață.
Secrete comerciale includ planuri de marketing, formule de produse, previziuni financiare,

registre de angajați, jurnale de vânzări și tipuri similare de informații de proprietate.
Actul de spionaj economic federal, în SUA adoptat în 1996, criminalizează furtul de secrete comerciale.
Protecția secretului comercial: Nu toate informațiile se califică pentru protecția secretului comercial.
În general, informațiile care sunt cunoscute publicului sau pe care concurenții le pot descoperi prin mijloace
legale nu se califică pentru protecția secretului comercial. Companiile protejează secrete comerciale prin
măsuri fizice și documente scrise.
Ce se califică pentru protecția secretului comercial?
• Nu se cunoaște în afara companiei.

• Este cunoscut numai în interiorul companiei pe baza „necesității de a ști”.
• Este protejat de eforturi stricte de păstrare a informațiilor confidențiale.
82
• Este valoroasă și oferă companiei un avantaj competitiv.

• A fost dezvoltat cu mare cost, timp și efort.
• Nu pot fi ușor duplicate, inversate sau descoperite.
Pentru administrarea şi gestionarea problemelor protecției PI în plan european, sunt înființate şi funcționează
următoarele organizații: Organizația mondială a proprietății intelectuale (OMPI); Oficiul european pentru
brevete (OEB); Oficiul uniunii europene pentru proprietate intelectuală (EUIPO); Oficiul pentru armonizare în
cadrul pieței interne (OAPI); Oficiul comunitar pentru soiuri de plante (OCSP). Drepturile de proprietate
intelectuală sunt protejate mai ales de legislațiile naționale și mai puțin de legislația UE.
1. Cum definim ce este proprietate intelectuală?
2. Pentru a obține un brevet care sunt cele trei cerințe de bază?
3. Care este diferența dintre o marcă comercială și o marcă comercială înregistrată?
4. Care sunt factorii ce te pot promova în carieră?
5. Ce instituții activează în UE pentru PPI?
Activitate
Echilibrul dintre politică, etică, economie și psihologie în evaluarea PI
Scop: de a sesiza diverse rapoarte a proprietății intelectuale și aspecte etice, politice, economice și
psihologice
Durata: 25 minute.
Finalitate: lista cu exemple
Instrucțiune: mai jos sunt ilustrate printr-o figură echilibrul dintre politică, etică, economie și psihologie.
Vă rugăm să exemplificați prin situații ce țin de protejarea proprietății intelectuale, aplicând teoria epuizării
drepturilor.
BIBLIOGRAFIE
1. GARMAN, TH.; FORGUE, R. Personal Finance. Engage Learning, 11e Edition, 2013, 590 p. ISBN
1-111-53101-3.
series in finance, insurance, and real estate, 2012, 852 p. ISBN 978-0-07-353069
3. http://agepi.gov.md/ro/about
4. http://agepi.gov.md/ro/publication/48
5. http://www.db.agepi.md/
6. https://arenait.ro/2019/02/11/apple-lucreaza-propriul-modem-5g.html
7. https://itutorial.ro/2018/02/casti-auriculare-apple/
8. https://www.bizlaw.md/2018/11/07/metro-cashcarry-moldova-trebuie-sa-achite-peste-1-mili
on-de-lei-pentru-ca-a-difuzat-in-magazine-muzica-cu-incalcarea-drepturilor-de-autor
83
PLANIFICAREA CHELTUELILOR
PENTRU ASIGURĂRILE SOCIALE
• Identificarea pașilor cheie în planificarea cheltuielilor de asigurare socială.

• Evaluarea aspectelor de calcularea pensiilor pentru limita de vârsta, de invaliditate și pentru
pierderea întreținătorului (pensia de urmaș).
• Calcularea cuantumului al pensiilor prin aplicarea studiilor de caz.
Cuvinte cheie: asigurări, categorii, cheltuieli, capacități, drepturi, pensii, sănătate, venit, riscuri sociale,
nivelul de trai.
Conceptul de asigurare socială a fost prima oară introdus de către John K. Gabarit şi definește
politica de protejare a categoriilor defavorizate ale populației, prin măsuri ce urmăresc alinierea acestor
categorii la un nivel de trai decent. El consideră ca fiind cea mai urgentă măsură „prevederea dreptului
celor care nu-şi pot găsi un loc de muncă de a avea un venit garantat sau alternativ”.
In prezent acțiunile de asigurare socială vizează mai multe domenii în care sunt necesare eforturi
colective, respectiv: sănătatea, instruirea şi educația, cultura, condițiile de odihnă şi recreere, mediul
social-politic.
Ansamblul beneficiilor sociale formează sistemul de asigurare socială a cetățenilor, alcătuit din
beneficiile universale (acordate tuturor cetățenilor ca ,,bunuri de merit.
Asigurăti sociale
Fondul Asistență
de somaj socială
Asigurări meducală
Figura 1. Asigurarea socială
Pentru asigurarea socială sistemul urmează să-şi păstreze viabilitatea şi independentă financiară.
Sistemul de asigurare socială trebuie dezvoltat astfel, încât condițiile economiei de piață să fie administrate
prin procedee simple, transparente, clare şi eficiente.
84
Organizarea şi funcționarea sistemului instituțional de asigurare socială. Organizarea asigurării

sociale la nivel central se evidențiază doar rolul Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale (Figura 2).
Structura sistemului de administrarea publica nivelul II (Figura 3.) La nivel teritorial activitatea în
acest domeniu este desfășurată de către: Casa Teritorială de Asigurări Sociale, Fondul local de susținere
socială a populației, Agenții teritoriale de ocupare a forței de muncă și Direcții de sănătate publică.
Ministerul Sănătății,
Muncii și Protecției sociale
Agenția Națională Casa Națională de Fondul Republican Compania Națională

a ocupării forței Asigurări Sociale de susținere socială de asigurări
de munca a populație îm medicină
Figura 2. Asigurări sociale la nivel central
Nivelul II
Fondul local de Agentii teritoriale

Casa Teritorială de Secţia asistenţă socială
susţinere socială de ocupare a
Asigurări Sociale şi protecţiei familiei
a populaţiei forţei de muncă
Spitalul raional Direcții de sănătate publică
Figura 3. Politici sociale la nivel teritorial
Politica de administrare a asigurător sociale la nivel național este elaborată şi promovată de MSMPS
prin intermediul subdiviziunilor sale specializate, precum şi coordonarea şi monitorizarea noului sistem
de asigurare socială.
În sistemul public, se acordă următoarele categorii de pensii:
a) pensia pentru limită de vârstă; d) pensia de invaliditate;

b) pensia anticipată; e) pensia de urmaș
c) pensia anticipată parțială;
Condițiile de asigurare. Finanțarea sistemului de asigurară socială se realizează prin intermediul

Bugetului asigurărilor sociale de stat care este parte integrantă a bugetului public național, cu statut autonom
şi reprezintă unul din elementele importante ale sistemului financiar național. BASS este gestionat de
către CNAS, prin intermediul Trezoreriei de Stat a Ministerului Finanțelor, şi este constituit din șase fonduri
cu destinație specială [7]. Sistemul de asigurare socială în Moldova este destul de complicat. În primul
rând, mărimea tarifului de asigurare socială este diferențiat pe categorii de plătitori: angajatori, persoane
angajate şi persoane ce-şi desfășoară activitatea pe cont propriu. Tarifele de contribuții sunt diferențiate
pentru fiecare plătitor şi mărimea acestora sânt adaptate prin Legea BAAS anual de către Parlament [3].
Pensia de asigurări sociale de stat reprezintă un drept bănesc cuvenit asiguratului, corelativ obligațiilor
privind plata contribuțiilor de asigurări sociale de stat. În sistemul public de asigurări sociale, se acordă
următoarele categorii de pensii: pensie pentru limită de vârstă, pensie de invaliditate și pensie de urmaș.
85
PLANIFICAREA CHELTUELILOR PENTRU ASIGURĂRILE SOCIALE
Sistemul asigurărilor sociale
Asigurare Obligatorie Asigurare voluntară
Asigurare
Asigurare voluntară
obligatoire de stat
Asigurare obligatorie Asigurare voluntară

profesională profesională
Figura 4. Sistemul asigurărilor sociale

Dreptul la pensie pentru limită de vârstă se acordă dacă sânt îndeplinite cumulativ următoarele
condiții: atingerea vârstei de pensionare stabilită de legislație şi realizarea stagiului de cotizare necesar.
Pensia de invaliditate. Invaliditatea reprezintă pierderea totală sau parțială

a capacității de muncă, ce se menține după expirarea perioadei de acordare a
indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă şi limitează posibilitatea
practicării activităților generatoare de venit [www.cnas.md].
Starea de invaliditate, cauzele, gradul şi timpul apariției ei se constată de Consiliul Republican de

Expertiză Medicală a Vitalității în baza unor regulamente aprobate de Guvern. În raport cu gradul de
pierdere a capacității de muncă, se stabilesc trei grade de invaliditate [www. msmps.gov.md].
Asiguratul încadrat într-un grad de invaliditate cauzat de o boală obișnuită beneficiază de pensie
de invaliditate dacă îndeplinește condițiile stagiului de cotizare în raport cu vârsta la data constatării
invalidității, conform stagiul de cotizare necesar pentru stabilirea pensiei de invaliditate în funcție de vârsta
asiguratului, ce este ilustrat mai jos:
Vârsta la data constatării invalidității Stagiul de cotizare

Până la 23 de ani 1 an
23-26 de ani 2 ani
26-31 de ani 3 ani
Peste 31 de ani 5 ani
Dreptul la pensie de invaliditate se stabilește asiguratului care şi-a pierdut total sau parțial capacitatea
de muncă din cauza: unei boli obișnuite, unui accident de muncă, unei boli profesionale.
În cazul invalidității cauzate de un accident de muncă sau de o boală profesională, pensia de

invaliditate se stabilește indiferent de durata stagiului de cotizare [4].
Pensia de urmaș achitată din bugetul asigurărilor sociale de stat reprezintă plata lunară stabilită
persoanei care a pierdut întreținătorul [7]. Dreptul la pensia de urmaș se acordă dacă persoana decedată
era pensionar sau îndeplinea condițiile pentru obținerea unei pensii. Pensiile de urmaș se stabilesc:
• copiilor până la vârsta de 18 ani sau, dacă își continuă studiile în instituții de învățământ de zi
(secundar, mediu de specialitate şi superior), până la terminarea acestora, fără a depăși vârsta de 23 de
ani;
86
• soțului supraviețuitor, dacă la momentul decesului întreținătorului sau pe parcursul a 5 ani după
deces, a împlinit vârsta de pensionare sau a fost încadrat în gradul I sau II de invaliditate, a avut cel puțin
15 ani de căsătorie cu persoana decedată şi nu s-a recăsătorit;
• soțului supraviețuitor sau tutorelui (curatorului) care are în îngrijire copii sub vârsta de 3 ani ai
întreținătorului decedat, pe perioadele de neîncadrare în muncă sau de aflare în concediu pentru îngrijirea
copilului până la vârsta de 3 ani.
Cuantumul pensiei de urmaș se stabilește procentual din pensia întreținătorului decedat în funcție de
numărul urmașilor îndreptățiți.
Cuantumul pensiei de urmaș se calculează în funcție de numărul de urmașilor, astfel:
a) pentru un singur urmaș – 50%;

b) pentru doi urmași – 75%;
c) pentru trei şi mai mulți urmași – 100%.
11. Ce sunt asigurarăți sociale?
12. Cum înțelegi asigurarea obligatorie si voluntara?
13. De ce aspecte trebuie să ții cont atunci când ești angajat la un post de lucru?
14. Care sunt beneficiile persoanei asigurate?
15. Cum sa calculăm cuantumul pensiei de vârstă?
16. Care sunt avantajele și dezavantajele sistemul solidar de asigurare socială?
17. Evaluează sistemul privat și cel obligatoriu de asigurări sociale.
18. Compară aceste sisteme?
Activități.
3 Studii de caz
Scop: de a sesiza diferența dintre pensia pentru limita de vârstă, de invaliditate și de urmaș.
Durata: 10 minute.
Acțiune desfășurată în baza a trei studii de caz:
1: PENTRU PENSII DE LIMITA DE VÎRSTĂ

2: PENTRU PENSII DE INVALIDTATE
3: PENTRU PNSII DE URMAȘ
Finalitate: Calcularea cuantumului de pensii;
Instrucțiune: Oferă exemple de calcularea a pensiilor.
1. PENTRU PENSII DE LIMITA DE VÎRSTĂ.
Acordarea acestei pensii necesită îndeplinirea cumulativă a 2 condiții: persoana să fi împlinit vârsta
standard de pensionare şi să aibă o anumită vechime în muncă, respectiv un stagiu minim de cotizare în
sistemul public. Vârsta standard de pensionare pentru femei şi pentru bărbați.
87
Personalul angajat în grupa I şi a II-a de muncă, pentru fiecare an lucrat în grupele I şi a II-a de muncă,
se acordă câte un spor de vechime de 6 luni, respectiv 3 luni pe an lucrat, dacă s-au lucrat minim 20 de
ani pentru femei şi 25 de ani pentru bărbați în aceste grupe. Totuși pentru persoanele care au lucrat cel
puțin 5 ani în grupele I şi II de muncă au dreptul să li se ia în calculul vechimii în muncă, pentru fiecare an
lucrat în aceste grupe, 1 an şi 6 luni pentru grupa I şi 1 an şi 3 luni pentru grupa a II-a, dar în acest caz
nu se reduce limita vârstei de pensionare specifică grupelor I şi II.
Pentru anii lucrați în plus peste vechimea minimă integrală, se acordă un spor de pensie de 1% pentru
fiecare an în plus din primii 5 ani şi de 0,5 pentru fiecare an în plus peste primii 5 ani, din baza de calcul
a pensiei.
Modelul 1. Pentru fiecare an de stagiu de cotizare confirmat până la 35 ani pensionarului se calculează
1.2%, iar mai mult de 35 de ani – 2% din venitul mediu luna asigurat. În cazul realizării stagiului de cotizare
de 35 ani mărimea pensiei se majorează suplimentar cu 2% din venitul mediu lunar asigurat pentru fiecare
an lucrat după atingerea vârstei de pensie pentru limita de vârstă este următoarea :
P= [1,2%*Van +2%*(Vt-Vn )+2%*(R-Rn)]*Sa(3.1)
unde:
Sa - venitul mediul lunar asigurat; R – vârsta reală la pensionare;
Vt – stagiul de cotizare realizat; Rn – vârsta standard de pensionare.
Vn – stagiul de cotizare necesar;
Modelul 2. Dacă stagiul de cotizare al pensionarului obținut după anul 1999 nu depășește de 20 de
ani, atunci mărimea pensiei este alcătuită din două pârți, care apreciază drepturile la pensie, obținute
până şi după anul 1999, si se calculează conform următoarei formule:
P = Pa*Vv+Pn*Vn
Vv+Vn
unde :
P - mărimea pensiei;
Pv – mărimea pensiei calculată pentru perioada de până la anul 1999;
Pp – pensia calculată pentru perioada de după anul 1999, conform formulei;
Vv – stagiul de cotizare până la anul 1999;
Vn – stagiul de cotizare după anul 1999.
2. PENTRU PENSII DE INVALIDTATE.
Pensia de invaliditate se acordă salariaților care şi-au pierdut total sau cel puțin jumătate din capacitatea
de muncă din următoarele cauze: accidente de muncă, boli profesionale, boli obișnuite şi accidente care
nu au legătură cu munca [ 5 ].
În raport cu pierderea capacității de muncă există 3 grade de invaliditate:
• invaliditatea de gradul I când se pierde complet capacitatea de muncă şi este necesară supravegherea
permanentă şi îngrijirea invalidului de către o altă persoană;
• invaliditatea de gradul II când se pierde complet sau în cea mai mare parte capacitatea de muncă,
însă invalidul se servește singur, neavând nevoie de îngrijiri din partea altei persoane;
• invaliditatea de gradul III când se pierde cel puțin jumătate din capacitatea de muncă şi invalidul
poate presta aceeași muncă, însă cu un program redus sau o altă muncă mai ușoară
• Încadrarea persoanelor în unul din cele 3 grade de invaliditate se face de către comisia de expertiză
88
medicală, ținând-se seama de următoarele criterii de bază: natura, gravitatea, particularitățile şi evoluția
bolii, posibilitățile de recuperare a capacității de muncă, elementele care pot conduce la agravarea bolii
în cazul continuării activității. Pensionarii de invaliditate sunt supuși unor controale medicale, în funcție
de afecțiune, la intervale de 6-12 luni, până la împlinirea vârstelor standard de pensionare. După fiecare
control, medicul expert al asigurărilor sociale emite o nouă decizie prin care se stabilește, după caz,
menținerea în același grad de invaliditate, încadrarea în alt grad de invaliditate sau încetarea calității de
pensionar de invaliditate ca urmare a redobândirii capacității de muncă.
3. PENTRU PENSII DE URMAȘ.
Pensia de urmaș se acordă copiilor şi soțului supraviețuitor dacă la data decesului persoana respectivă
era pensionar sau întrunea condițiile pentru obținerea unei pensii.
Copiii au dreptul la pensie de urmaș până la vârsta de 16 ani iar dacă își continuă studiile într-o formă
de învățământ organizată potrivit legii, până la terminarea acestora fără a depăși vârsta de 26 de ani.
Copiii mai au dreptul la pensie de urmaș pe toată durata invalidității de orice grad, dacă aceasta s-a ivit
până la 16 ani sau până la terminarea studiilor[2,p.38].
Soțul supraviețuitor are dreptul la pensie de urmaș pe tot timpul vieții, la împlinirea duratei standard
de pensionare, dacă durata căsătoriei a fost de cel puțin 15 ani. Dacă durata căsătoriei este mai mică de
15 ani, dar cel puțin 10 ani, cuantumul pensiei de urmaș cuvenit soțului supraviețuitor se diminuează cu
0,5% pentru fiecare lună, respectiv 6% pentru fiecare an de căsătorie în minus. Soțul supraviețuitor mai
primește pensie de urmaș în următoarele situații:
• dacă decesul soțului susținător s-a produs ca urmare a unui accident de muncă, a unei boli
profesionale sau a tuberculozei şi dacă realizează venituri lunare mai mici de o pătrime din salariul mediu
brut pe economie;
• pe perioada în care soțul supraviețuitor este invalid de gradul I sau II, dacă durata căsătoriei a fost
de cel puțin un an;
• dacă soțul supraviețuitor are în îngrijire în urma decesului susținătorului unul sau mai mulți copii
în vârstă de până la 7 ani, beneficiază de pensie de urmaș până la data împlinirii de către ultimul copil a
vârstei de 7 ani, în perioadele în care realizează venituri lunare mai mici de o pătrime din salariul mediu
brut pe economie.
• Pensia de urmaș se calculează din:
• pensia pentru munca depusă şi limita de vârstă aflată în plată sau la care ar fi avut dreptul susținătorul
decedat;
• pensia de invaliditate de gradul I, în cazul în care decesul aparținătorului a survenit înaintea îndeplinirii
condițiilor pentru obținerea pensiei pentru munca depusă şi limită de vârstă şi era în plată cu pensie de
invaliditate de orice grad, pensie anticipată, pensie anticipată parțială sau ar fi avut dreptul, potrivit legii,
la una dintre aceste categorii de pensie.
• Cuantumul pensiei de urmaș se stabilește prin aplicarea unui procent aplicat asupra pensiei
decedatului, astfel: pentru un singur urmaș - 50%; pentru doi urmași - 75%; pentru trei sau mai mulți
urmași - 100%.
Cuantumul pensiei de urmaș în cazul orfanilor de ambii părinți reprezintă însumarea drepturilor de
urmaș calculate după fiecare părinte.
Soțul supraviețuitor care are dreptul la o pensie proprie şi îndeplinește condițiile prevăzute de lege
89
BIBLIOGRAFIE
Acte normative
1. Convenția nr.103 cu privire la protecția maternității din 28.06.1952, revizuită la Geneva la 28 iunie
1952 // Tratate internaționale la care Republica Moldova este parte (1990-2001), Ediție oficială,
vol.11. -Chișinău, 1999, p.252-260.
2. Constituția Republicii Moldova, adoptată la 29.07.1994, în vigoare din 27.08.1994 // Monitorul Oficial
al Republicii Moldova nr.1 din 04.08.1994.
3. Legea Republicii Moldova nr.489-XIV din 08.07.1999 privind sistemul public de asigurări sociale //
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.1-4, 2000.
4. Legea Republicii Moldova nr.156 –XIV din 14.10.1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat
// Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.111 -113, 1998.
5. Legea nr. 289-XIV din 22.07.2004 privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă
şi alte prestații de asigurări sociale//Monitorul Oficial, 2004, nr. 168-170, art. 773
6. Hotărârea Guvernului nr. 688 din 20.06.2006 cu privire la expertiza medicală a vitalității. // Monitorul

Oficial al Republicii Moldova Nr. 98-101 din 30.06.2006 .
7. www.cnas.md
8. www. lex.justice.md
9. www. msmps.gov.md/
90
PLANIFIICAREA CHELTUIELILOR
PENTRU SĂNĂTATE
• Identificarea de asigurare medicală de stat.

• Evaluarea servicii medicale sunt acoperite de asigurarea de sănătate de stat.
• Aprecierea beneficiilor asigurării medicale private.
Cuvinte cheie: asigurare medicală, beneficiari, categorii, drepturi, sănătate, planul de asigurare
medicală.
Organizarea şi funcționarea sistemului instituțional de asigurare medicală în Republica

Moldova.
Compania Națională de Asigurări în Medicină este o organizație de stat autonomă de nivel național,
care dispune de personalitate juridică și desfășoară activități nonprofit în domeniul asigurării obligatorii
de asistenta medicală, fondată prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.950 din 7 septembrie
2001 în scopul implementării Legii cu privire la asigurarea obligatorie de asistență medicală nr.1585-XIII
din 27 februarie 1998.
Statutul Companiei Naționale de Asigurări în Medicină a

fost aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.156 din
11 februarie 2002 în temeiul aceleiași Legi și al altor acte normative
aferente şi are drept obiectiv reglementarea activității Companiei.
În activitatea Să Compania se călăuzește de Constituția Republicii
Moldova, hotărârile Parlamentului, decretele președintelui, hotărârile
și dispozițiile Guvernului Republicii Moldova, de alte acte normative
precum şi de Statutul sus menționat. Obiectivele Companiei sunt:
organizarea, desfășurarea şi dirijarea procesului de asigurare obligatorie
de asistenta medicală, cu aplicarea procedeelor şi mecanismelor
admisibile pentru formarea fondurilor financiare destinate acoperirii cheltuielilor de tratament și profilaxie
a maladiilor şi stărilor, incluse în Programul unic al asigurării obligatorii de asistenta medicală, controlul
calității asistenței medicale acordate şi implementarea cadrului normativ aferent asigurărilor obligatorii de
asistenta medicală [4].
Compania își exercita atribuțiile pe întreg teritoriul Republicii Moldova prin intermediul Agențiilor
teritoriale, activitatea cărora o organizează, o coordonează și o supraveghează în condițiile legii. Prin
Hotărârea Guvernului Republicii Moldova.
Unul dintre beneficiile asigurării de sănătate de stat este ca exista câteva categorii de persoane care
beneficiază în mod gratuit (fără plata contribuției) de acest tip de asigurare:
• Copiii pana la vârsta de 18 ani, tinerii de la 18 ani pana la vârsta de 26 de ani, dacă sunt elevi,
inclusiv absolvenții de liceu, pana la începerea anului universitar, dar nu mai mult de 3 luni de la terminarea
studiilor, ucenici sau studenți, studenții-doctoranzi care desfășoară activități didactice, potrivit contractului
de studii de doctorat, în limita a 4 – 6 ore convenționale didactice pe săptămâna, precum și persoanele care
urmează modulul instruirii individuale, pe baza cererii lor, pentru a deveni soldați sau gradați profesioniști;
• Tinerii cu vârsta de pana la 26 de ani care provin din sistemul de protecție a copilului;
• Soțul, soția și părinții fără venituri proprii, aflați în întreținerea unei persoane asigurate;
91
PLANIFIICAREA CHELTUIELILOR PENTRU SĂNĂTATE
• Persoanele cu dizabilități, pentru veniturile obținute în baza Legii nr. 60 privind protecția și promovarea
drepturilor;
• Bolnavii cu afecțiuni incluse în programele naționale de sănătate stabilite de Ministerul Sănătății,
pana la vindecarea respectivei afecțiuni;
• Femeile însărcinate și lăuzele;
• Persoanele care se afla în concedii medicale pentru incapacitate temporara de munca, acordate
în urma unor accidente de munca sau a unor boli profesionale,
• Persoanele care beneficiază de ajutor social;
• Persoanele fizice care au calitatea de pensionari, pentru veniturile din pensii, precum și pentru
veniturile realizate din drepturi de proprietate intelectuală;
Serviciile medicale care sunt garantate prin asigurarea de sănătate de stat sunt următoarele:
• Să aleagă furnizorul de servicii medicale, precum și casa de asigurări de sănătate la care se asigura,
în condițiile prezentei legi și ale contractului-cadru;
• Să fie înscriși pe lista unui medic de familie pe care li solicita, dacă îndeplinesc toate condițiile
prezentei legi, suportând cheltuielile de transport dacă opțiunea este pentru un medic din alta localitate;
• Să își schimbe medicul de familie ales numai după expirarea a cel puțin 6 luni de la data înscrierii
pe listele acestuia, cu excepția situațiilor prevăzute în contractul-cadru;
• Să beneficieze de pachetul de servicii de bază în mod nediscriminatoriu, în condițiile legii;
• Să beneficieze de rambursarea tuturor cheltuielilor efectuate pe perioada spitalizării cu medicamentele,
materialele sanitare și investigațiile paraclinice la care ar fi fost îndreptățiți fără contribuție personala, în
condițiile impuse de contractul-cadru;
• Să efectueze controale profilactice, în condițiile stabilite prin contractul-cadru;
• Să beneficieze de servicii de asistență medicală preventivă și de promovare a sănătății, inclusiv
pentru depistarea precoce a bolilor;
• Să beneficieze de servicii medicale în ambulatorii și în spitale aflate în relație contractuala cu casele
de asigurări de sănătate;
• Să beneficieze de servicii medicale de urgentă;
• Să beneficieze de unele servicii de asistență stomatologică;
• Să beneficieze de tratament fizioterapeuți și de recuperare;
• Să beneficieze de dispozitive medicale, tehnologii și dispozitive de asistență;
• Să beneficieze de servicii de îngrijiri medicale la domiciliu;
• Să li se garanteze confidențialitatea privind datele, în special în ceea ce privește diagnosticul și
tratamentul;
• Să aibă dreptul la informație în cazul tratamentelor medicale;
• Să beneficieze de concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate în condițiile legii.
Aceste servicii sunt garantate numai în cazul în care medicul de familie susține necesitatea acestor
servicii, prin acordarea unei trimiteri.
Despre asigurarea medicală privată și cum alegi polița

de asigurare potrivită.
Așa cum am menționat la începutul temei, asigurarea medicală

privată nu este obligatorie, însă iți poți alege serviciile medicale de
care vrei să beneficiezi, în funcție de polițele oferite de companiile
de asigurări.
În ceea ce privește corporațiile sau firmele care vor să aleagă

o polița de asigurare pentru proprii angajați, tot mai multe au
implementat deja în pachetul de beneficii standard și asigurarea
privata de sănătate sau abonamentele la clinici private. Acestea reprezintă un instrument util de motivare
a salariaților (vezi aici tipurile de beneficii și tratamentul fiscal aplicabil acestora).
92
Asigurările de sănătate privata ca beneficiu pentru angajați
Prin lege, angajatorul este obligat să contribuie la plata asigurării de

sănătate de stat. Referitor la asigurarea medicală privată, angajatorii
optează pentru un pachet de servicii medicale în cadrul clinicilor private,
astfel încât să crească nivelul de confort al angajaților, atât din punct
de vedere al sănătății lor, cât și financiar [4].
Indiferent ca ești persoana fizica sau juridica, atunci când alegi

firma la care urmează Să închei o polița de asigurare, este important
să ții cont de câteva aspecte esențiale:
• asigura-te că firma poate să iți garanteze serviciile pentru care
plătești, iar asta înseamnă Să verifici seriozitatea companiei de asigurări
la care vrei să apelezi;
• orientează-te spre o polița flexibila, astfel încât să o poți personaliza în funcție de nevoile tale sau
ale angajaților, dar și în ceea ce privește bugetul necesar și serviciile medicale incluse;
• nu alege cea mai ieftina polița, ci gândește-te la serviciile medicale de care ai nevoie sau de care
vor avea nevoie angajații tai;
• înainte să semnezi polița de asigurare medicală, citește cu atenție contractul și verifica dacă sunt
toate riscurile acoperite. În cazul în care nu înțelegi anumite aspecte sau clauze, solicita întotdeauna
informații suplimentare.
Pași de urmat și criterii care sunt luate în considerare de asigurator.
Odată ce ai ales asiguratorul potrivit și planul de asigurare medicală, va trebui să completezi un

chestionar în care vei include datele personale și vei răspunde la un set de întrebări specifice, astfel încât
asiguratorul să determine stilul tău de viată. Criteriile pe care asiguratorul le ia în considerare la încheierea
unei poliței diferă de la o companie de asigurări la alta.
În cazul companiilor care vor să aleagă un pachet de servicii medicale pentru angajații săi, completarea
chestionarului este obligatorie pentru fiecare angajat în parte, doar pana la un anumit număr de angajați,
în funcție de criteriile asiguratorului. Dacă este depășit acest număr de angajați, nu mai este obligatorie
completarea chestionarului.
Totodată, în funcție de asigurarea de sănătate pe care o dorești, mai ales dacă vrei să acopere cât
mai multe servicii medicale, este posibil ca asiguratorul Să solicite și efectuarea unui set de analize. E
important de menționat ca, în acest caz, costurile sunt suportate de asigurator.
1. Cum alegi o asigurare medicală de stat ori privată?
2. Cine beneficiază în mod gratuit de asigurare medicală de stat?
3. Ce servicii medicale sunt acoperite de asigurarea de sănătate de stat?
4. Numiți pașii de urmat și criterii care sunt luate în considerare de asigurator?
Activități.
Alegerea companiei de asigurări medicale
Scop: de a analiza avantajele și dezavantajele a companiilor de asigurări medicale de stat și cele private.
Durata: 10 minute.
93
PLANIFIICAREA CHELTUIELILOR PENTRU SĂNĂTATE
Finalitate: Lista Avantaje și dezavantaje asigurărilor medicale
Instrucțiune: Oferă lista companiilor prestatori de servicii medicale
Lista agențiilor teritoriale ale Companiei Naționale de Asigurări în Medicină:
• Agenția teritorială Centru (cu sediul în mun. Chișinău)

• Agenția teritorială Nord (cu sediul în mun. Bălți)
• Agenția teritorială Vest (cu sediul în or. Ungheni)
• Agenția teritorială Est (cu sediul în or. Căușeni)
• Agenția teritorială Sud (cu sediul în or. Cahul), inclusiv reprezentanța UTA Găgăuzia.
Vizionarea (VIDEO) Beneficiile unei asigurări medicale facultative. Ce trebuie să știe angajatorul: https://
www.bizlaw.md/video-beneficiile-unei-asigurari-medicale-facultative
BIBLIOGRAFIE
1. http://www.viitorul.org/files/4919299_md_laborator_soci.pdf
2. http://www.viitorul.org/files/4919299_md_laborator_soci.pdf
3. https://agora.md/analize/182/eficienta-serviciilor-medicale-în-republica-mo
4. http://www.cnam.md/?page=85&
5. https://www.bizlaw.md/video-beneficiile-unei-asigurari-medicale-facultative
6. https://klassikaasig.md/ Asigurarea medicală
94
PLANIFIICAREA
VACANȚELOR
• Identificarea pașilor cheie în planificarea unei vacanțe de vis;

• Evaluarea aspectelor legale din Codul Muncii al Republicii Moldova;
• Calcularea cheltuielilor pentru o vacanță de vis.
Cuvinte cheie: concediu, contract, salariat, cheltuieli, drepturi, durata, timpul
Conform Codului Muncii se prevede Concediul de odihnă anual. Dreptul la concediu de odihnă anual
plătit este garantat pentru toți salariații. Orice salariat care lucrează în baza unui contract individual de
muncă beneficiază de dreptul la concediu de odihnă anual [www. justice.md].
Durata concediului de odihnă anual. Tuturor salariaților li se acordă anual un concediu de odihnă
plătit, cu o durată minimă de 28 de zile calendaristice, cu excepția zilelor de sărbătoare nelucrătoare [1].
Calcularea vechimii în muncă care dă dreptul la concediu de odihnă anual. În vechimea în muncă
care dă dreptul la concediu de odihnă anual se includ: timpul când salariatul a lucrat efectiv, timpul când
salariatul nu a lucrat de fapt, dar i s-a menținut locul de muncă (funcția) şi salariul mediu integral sau parțial;
timpul absenței forțate de la lucru – în cazul eliberării nelegitime din serviciu sau transferului nelegitim la
o altă muncă şi al restabilirii ulterioare la locul de muncă; timpul când salariatul nu a lucrat de fapt, dar
şi-a menținut locul de muncă (funcția) şi a primit diferite plăti din bugetul asigurărilor sociale de stat, cu
excepția concediului parțial plătit pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani [3].
Concediul de odihnă pentru primul an de muncă se acordă salariaților după expirarea a 6 luni de muncă
la unitatea respectivă. Înainte de expirarea a 6 luni de muncă la unitate, concediul de odihnă pentru primul
an de muncă se acordă, în baza unei cereri scrise, următoarelor categorii de salariați:
• femeilor înainte de concediul de maternitate sau imediat după el;

• al seriaților în vârstă de până la 18 ani;
• altor salariați, conform legislației în vigoare.
Programarea concediilor de odihnă anuale. Programarea

concediilor de odihnă anuale pentru anul următor se face de angajator,
de comun acord cu reprezentanții salariaților, cu cel puțin 2 săptămâni
înainte de sfârșitul fiecărui an calendaristic [1]. La programarea
concediilor de odihnă anuale se tine cont atât de dorința salariaților,
cât şi de necesitatea asigurării bunei funcționări a unității. Salariaților
ale căror soții se află în concediu de maternitate li se acordă, în
baza unei cereri scrise, concediul de odihnă anual concomitent cu
concediul soțiilor. Salariaților în vârstă de până la 18 ani, părinților
care au 2 şi mai mulți copii în vârstă de până la 16 ani sau un copil cu dizabilități şi părinților singuri care
au un copil în vârstă de până la 16 ani concediile de odihnă anuale li se acordă în perioada de vară sau,
în baza unei cereri scrise, în orice altă perioadă a anului.
Indemnizația de concediu. Pentru perioada concediului de odihnă anual, salariatul beneficiază de o

indemnizație de concediu care nu poate fi mai mică decât valoarea salariului mediu lunar pentru perioada
respectivă [4].
95
PLANIFIICAREA VACANȚELOR
Cum sa-ti planifici financiar vacanță
1. Planifică-ti vacanță în bugetul tău financiar. Primul lucru de făcut este să-ti planifici înainte
cu vreo 9 luni vacanță în bugetul tău personal (sper că folosești un buget personal sau o aplicație online
de gestiune a finanțelor personal. 9 luni este o perioadă foarte bună de a economisi o sumă destul de
bună pentru vacanță ta. Suma pe care trebuie să o economisești lunar ar trebui să fie între 5 şi 15% din
venitul tău total şi în funcție de costul vacanței [5].
Poate varia de la 5 la 15% în funcție de cât de costisitoare este vacanță pe care ti-o dorești. Eu îți
propun să alegi pentru prima dată locurile mai puțin scumpe care să nu-ti afecteze așa mult sistemul
financiar. Economisind un procent de 15% este destul de greu pentru început dacă ai un venit destul de
mic şi cheltuielii relativ mari. Dacă ai datorii îți va fi şi mai greu. Dacă ești în această situație, îți recomand
ca procentul de economisire pentru vacanta să fie un 5%, iar vacanță să fie undeva în tara pentru a nu fi
scumpă. Totodată poți începe să faci reduceri de costuri din alte locuri [2].
2. Creează-ți un cont special pentru vacante. Pentru că știu că este foarte greu să ții o sumă mai
mare de bani într-un loc fără să te atingi de ei pe o perioadă mai mare, îți recomand să-ti faci un cont de
economisire pentru vacanță dorită. Banii de vacanta nu trebuie să apară în niciun cont pe care-l folosești
zilnic. Trebuie să fie ceva separat unde adaugi o sumă de bani lunar. Multe bănci au chiar anumite tipuri
de conturi de economisire unde primește anumite bonificații sau reduceri de vacante sau de bilete de
avion.
3. Caută reduceri sau oferte speciale. Sunt multe locuri unde ai putea găsi reduceri pentru diferite
vacante. Eu am găsit câteva reduceri foarte bune pe site-uri de reduceri colective. Am primit un feedback
destul de bun de la oameni care au folosit astfel de cupoane. Apar oferte de turism în fiecare săptămână.
Trebuie doar să ai răbdare şi să cauți oferta cea mai avantajoasă.
4. Ia-ti biletele de avion cu 3 luni înainte. Dacă planifici să pleci într-o vacanta în afara granițelor
noastre, este important mijlocul de transport. Mai nou, cel mai eficient şi ieftin mijloc de transport este
avionul (pentru o călătorie în afară tarii).
Dacă vrei să prinzi bilete ieftine îți recomand să te pregătești cu 2-3 luni înainte de plecare. Dacă lași
pe ultima sută de metri biletul de avion, costul acestuia poate fi cu 2-3 ori mai mare decât dacă l-ai fi luat
cu 2 luni înainte. Un punct bun de ținut minte!
5. Plătește vacanță în avans. De foarte multe ori dacă îți plătești vacanță cu câteva luni înainte
este mai ieftin. Caută astfel de oferte şi beneficiază de reducerile de Early booking.
6. Mergi în vacanta cu mai mulți prieteni. O altă propunere este să mergi în vacanță dorită cu
mai mulți prieteni, în grup. Cu siguranță costul va fi mult mai mic, iar dacă mergeți cu mașina, costul de
benzină se poate împărți la 4 sau chiar 5.
7. Nu uita să te DISTREZI! Până la urmă mergi în vacanță să te simți bine şi să te distrezi. Să uiți de
problemele e acasă şi încerci să te bucuri de fiecare moment. Odată ajuns acolo, te sfătuiesc să simți cât
mai bine posibil şi să uiți de celelalte griji măcar pentru acea perioadă. Să-ti încarci bateriile şi să ajungi
acasă cu chef de muncă. Eu deja mi-am setat câteva locații de vacanta pentru acest an. (Budapesta şi
Roma) Sunt 2 orașe pe care vreau să le văd de mult timp, iar anul acesta vreau să le șterg de pe lista
mea de călătorii.
96
1. Ce sunt concedii de odihna?
2. Cum se acorda concediu anual conform Codului Muncii?
3. De ce aspecte trebuie să ții cont atunci când planifici o vacanță ?
4. Care sunt pașii importanți în panificară uni vacanțe de vis?
5. Cum panifici bugetul?
6. Care sunt avantajele și dezavantajele sistemul solidar de asigurare socială?
7. Evaluează sistemul privat și cel obligatoriu de asigurări sociale.
8. Compară aceste sisteme?
Activități.
1. Planificarea unei vacanțe de vis
Scop: de a planifica o vacanța din acest an.
Durata: 30 minute.
Acțiune desfășurată în 3 grupuri .
Finalitate: Panul unei vacanțe de vis
Instrucțiune: Tu unde vrei să-ti petreci vacanță în acest an?
Hai la vacanță la munte, vacanță la mare sau sanatoriu. Într-un eseu în grup încearcă să planifici o
vacanță, respectând următoarele:
• Perioada sejurului,
• Destinația, țara, orașul,
• Câte persoane planificați călătoria
• Dacă cu copii, indicați vârsta lor
• Tipul de alimentație,
• Dacă aveți preferință la categoria hotelului.
SUGETII
• Transportul. Primul lucru pe care îți recomand să îl planifici este transportul. Ai nevoie
să știi cum ajungi la destinație și cum te întorci de acolo. La acest capitol depinde foarte mult
și de modalitatea de transport aleasă. Dacă vei călători cu avionul, e recomandat să cumperi
bilete cu 6 – 8 săptămâni mai repede. În felul acesta obții, de obicei, cele mai bune prețuri. În
cazul avionului, contează și zilele în care călătorești. De aceea, dacă ai posibilitatea, rezervă
cursele de plecare și sosire în timpul săptămânii. Acestea au, de regulă, prețuri mai mici decât
cele de weekend.
Dacă alegi să călătorești cu trenul, rezervând și achitând biletele în avans vei obține o mică reducere.
În plus, verifică dacă există reducere pentru grupuri. În ultima excursie pe care a făcut-o, deși eram doar
4, ne-am calificat pentru o reducere de grup și am făcut o economie destul de mare.
Dacă alegi să mergi cu mașina personală, cel mai important lucru la care trebuie să fii atent sunt kilometrii
parcurși și taxele de drum. Poți să faci o estimare destul de bună legat de cât vei plăti pe combustibil în
funcție de distanța pe care urmează să o parcurgi și prețul mediu pe litru al benzinei/motorinei. Pentru a
economisi niște bani, îți recomand să nu alimentezi din stațiile de pe autostradă (unde există). Acestea au
prețuri semnificativ mai mari decât cele din localități.
97
PLANIFIICAREA VACANȚELOR
Când vine vorba de transport, în afara situației în care mergi cu mașina proprie, cu cât îl rezervi și îl
plătești mai repede, cu atât obții un preț mai bun. Atunci când faci asta, pe lângă faptul că economisești
niște bani, te simți și mai liniștit că ai rezolvat ceva și nu mai trebuie să-ți faci griji.
Tot în această categorie trebuie să vorbim și de transportul local. Înainte de a pleca către destinație,
fă o cercetare pe internet și vezi care sunt prețurile pentru mijloacele de transport în comun. În funcție de
acestea, poți să estimezi ce sumă din bugetul tău trebuie alocată pentru transport.
• Cazare. Imediat după ce ai rezolvat partea cu transportul, următorul lucru pe care să-l planifici
este cazarea. Cu excepția situației în care stai la un prieten care te primește oricând să dormi pe canapea,
e indicat să faci din timp o rezervare.
Există numeroase opțiuni de cazare atunci când călătorești: Couchsurfing, camping, Airbnb, hostel-uri,
hoteluri, etc. În funcție de bugetul setat și destinație poți să o găsești pe cea mai potrivită pentru tine.
Principiul este același ca și la transport: cu cât mai repede cu atât mai bine. E mult mai dificil să găsești
un loc de cazare cu o săptămână înainte decât cu o lună înainte când există mai multe opțiuni. Planificarea
din timp îți permite să economisești bani prin faptul că variantele mai ieftine nu sunt încă ocupate și poți
să le rezervi. În plus, din nou obții liniștea că ai rezolvat ceva ce trebuie făcut.
Personal, eu prefer Airbnb atunci când călătoresc. Un prim avantaj este faptul că prețurile sunt, de
obicei, mai mici. În al doilea rând, locuințele închiriate prin acest model de afacere sunt de multe ori în
zone rezidențiale unde găsești magazine alimentare în apropiere. Acestea sunt mai ieftine decât cele din
zonele centrale, unde circulă mulți turiști, oferindu-ți astfel încă o modalitate de a face economii.
• Mâncarea. Prețurile mâncării pot fi destul de piperate, mai ales când vine vorba de mese la
restaurant. Ca să te asiguri că te încadrezi în buget cu mâncarea, îți recomand să cauți în avans câteva
restaurante în care ai putea să iei masa și care să aibă prețuri rezonabile.
O simplă căutare pe Google îți va identifica diferite liste cu restaurante în care poți să mănânci bine
fără să te rupă la buzunar. În acest fel îți vei putea face o idee mai bună câți bani ar urma să cheltuiești pe
mâncare în perioada concediului. Vei fi surprins de câte oferte bune poți găsi dacă faci puțină cercetare
în prealabil. De exemplu, noi am găsit un restaurant foarte frumos, în stil britanic, unde puteai să mănânci
cu doar 5 lire. Acesta este un preț foarte bun într-o țară ca Anglia.
De asemenea, dacă ești într-o zonă rezidențială, s-ar putea să găsești mai multe magazine care vând
mâncare gătită. Deseori acestea sunt foarte bune și costă cam o treime față de o masă la restaurant. Sunt
o opțiune bună, mai ales dacă ești cazat într-un apartament găsit prin Airbnb care îți oferă toate utilitățile.
• Activitățile. Odată ce ai rezolvat lucrurile de bază, trebuie să planifici și ce vei face pe parcursul
concediului. Dacă scopul concediului este să stai la plajă, probabil cei mai mulți bani se vor duce pe
rezervarea șezlongul și plata băuturilor.
Dar dacă planifici o vacanță mai activă, îți recomand să rezervi și să plătești în avans diferitele activități
pe care vrei să le faci. Chiar dacă plătind în avans nu obții reduceri de prea multe ori, faptul că te-ai
programat, știi când trebuie să ajungi acolo și cât va dura toată treaba, îți permite să-ți planifici mai bine
alte lucruri și să economisești în altă parte.
• Bugetează niște bani în plus. Ești în vacanță. Să faci cheltuieli impulsive este ceva normal.
Ai venit să te distrezi, nu?
Majoritatea oamenilor nu își setează o sumă de bani pe care să-i spargă pe cumpărături impulsive.
Însă noi nu facem lucrurile ca majoritatea oamenilor. De aceea îți recomand să îți setezi o sumă pe care
poți să o cheltuiești în cazul în care vezi ceva care îți place foarte mult și vrei să-l cumperi sau vrei să
98
mergi într-un loc care nu era pe lista ta de activități.
Având acești bani pregătiți vei putea să îi dai fără să te trezești a doua zi cu regretul cumpărătorului.
Cheltuirea acestor bani nu îți va afecta posibilitatea de a face lucrurile pe care le aveai programate și astfel
nu îți va răpi din plăcerea concediului.
Cuvinte de încheiere. Atunci când îți construiești planul financiar pentru o vacanță, acestea sunt
principale lucruri pe care trebuie să le incluzi. Această abordare are anumite avantaje:
1. Chiar dacă nu ai economisit încă toți banii de care ai nevoie pentru concediu, poți folosi banii
strânși pentru a plăti o parte din lucruri dinainte și să le rezolvi din timp.
2. Scopul concediului este să te relaxezi și să evadezi din stresul cotidian. Cu cât rezolvi mai multe
lucruri din timp, cu atât vei avea parte de mai multă liniștite pe perioada concediului. Singura ta grijă va
rămâne să nu uiți de rezervări și să te bucuri la maxim de experiență.
BIBLIOGRAFIE:
1. Codul Muncii al Republici Moldova.
2. Planificarea-vacantelor-4-retele-de-hoteluri-pentru-vacante-memorabile/
3. https://www.youtube.com/watch?v=d0BRRZEmBig
4. https://exclusiveluxurytravel.ro/planificarea-unei-vacante-de-lux
5. http://fabricatacasa.md/planificarea-vacantei-cu-cei-mici/
99
ASIGURĂRILE PE VIAȚĂ ÎN
REPUBLICA MOLDOVA
• Identificarea importanței asigurării pe viață.

• Evaluarea tipurilor de asigurări pe viață, a funcțiilor și beneficiilor.
• Aprecierea capacităților asigurării pe viată.
Cuvinte cheie: asigurare, asigurat, asigurător, bank assurance, reasugurător.
Motto: „Cu toții vindem ceva.” - Robert Louis Forbes
Pericol! Pierderi! Aceste cuvinte sunt adesea în mintea oamenilor implicați în luarea deciziilor. Într-o
economie dinamica, o mulțime de lucruri se pot întâmpla zilnic în viată noastră, legate de sănătate, de
casa, de mașină, afaceri, pericolele cauzate de forțele naturii, de folosirea tehnicii, etc. Împotriva pericolelor
și a riscurilor care îi amenință viața, integritatea corporală sau bunurile din posesie (precum dezastrele
naturale sau accidentele), omul caută în permanență să se protejeze. Astfel societatea omenească este în
permanență obligată să găsească metode și mai eficiente de apărare, prevenire şi compensare a pagubelor
determinate de producerea dezastrelor.
Utilizarea asigurărilor pentru reducerea impactului financiar în cazul unei pierderi a devenit un element
important de planificare financiara în societatea noastră. În principiu, asigurările înseamnă:
• existența comunității de risc;

• mutualitatea în suportarea pagubelor;
• împărțirea, respectiv, dispersia riscului.
Astfel, asigurarea transferă riscul de la o

persoană la un grup de persoane, care poate
astfel mai ușor să compenseze financiar
daunele suferite. Totodată prin risc asigurat
se înțelege evenimentul viitor, posibil dar incert, menționat în condițiile speciale de asigurare, la producerea
căruia asigurătorul îşi asumă obligația de a plăti despăgubirea/indemnizația.
Cum definim noțiunea de asigurare? Cadrul juridic privind activitatea în domeniul

asigurărilor și reasigurărilor, dezvoltarea și consolidarea relațiilor dintre asigurători, asigurați
și terțe persoane este format din Constituția Republicii Moldova, Codul civil al Republicii
Moldova, legea cu privire la asigurări nr. 407, din 2006, alte acte legislative, actele normative
ale Autorității de supraveghere emise întru executarea legii 407, acordurile internaționale în
domeniu la care Republica Moldova este parte. Printre noțiunile cele mai importante pentru
a înțelege noțiunea de asigurare putem menționa:
1. asigurare - transfer al unui risc eventual, inclusiv al riscului unei pierderi financiare
şi/sau al unei pagube materiale, de la asigurat la asigurător, în conformitate cu contractul
de asigurare;
2. activitate de asigurare - activitate care constă, în principal, din: oferirea, negocierea

şi încheierea de contracte de asigurare și reasigurare, încasarea de prime, lichidarea de
daune, efectuarea de acțiuni de regres și de recuperare;
100
3. asigurat - persoană care are încheiat sau pentru care s-a încheiat un contract de asigurare cu
asigurătorul;
4. asigurător (reasigurator) - persoană juridică înregistrată în Republica Moldova care, în condițiile

prezentei legi, deține licență pentru desfășurarea activității de asigurare (reasigurare);
5. activitate de intermediere în asigurări și/sau în reasigurări - activitate care constă din prezentarea
sau propunerea contractelor de asigurare și/sau de reasigurare, din alte acțiuni de pregătire a încheierii
unor astfel de contracte, din încheierea lor, sau de contribuție la gestionarea contractelor, în special în
cazul solicitării de daune;
6. agent bank assurance – bancă comercială, asociație de economii și împrumut, organizație de

microfinanțare sau persoană juridică care practică activitatea de leasing, care în baza mandatului acordat
de asigurător este în drept să încheie, în numele și din contul asigurătorului, contracte de asigurare cu
terții conform condițiilor stipulate în contractul de mandat;
7. agent de asigurare - persoană fizică sau persoană juridică ce desfășoară activitate profesională
în baza mandatului acordat de asigurător, având dreptul să încheie, în numele și din contul asigurătorului,
contracte de asigurare cu terții, conform condițiilor stipulate în contractul de mandat, fără să aibă calitatea
de asigurător, reasigurător, agent bank assurance sau de broker de asigurare și/sau de reasigurare;
8. asistent în brokeraj - persoană fizică sau persoană juridică împuternicită printr-o procură, în baza
unui contract cu un broker de asigurare și/sau de reasigurare și sub acoperirea contractului de răspundere
civilă profesională a brokerului în cauză, să desfășoare anumite activități necesare pentru îndeplinirea
mandatului de brokeraj.
Asigurarea are multe funcții și beneficii, dintre care unele putem descrie ca principale și altele ca
auxiliare sau secundare, după cum urmează:
• Funcții/beneficii primare: Asigurarea este in principal un mecanism de transfer al riscurilor,

îndepărtând potențiala pierdere financiara de la persoana fizica si plasându-i-l asiguratorului.
Principalul avantaj este reprezentat de compensarea financiara pusa la dispoziția victimelor
diferitelor evenimente asigurate. De partea comerciala aceasta permite firmelor sa supraviețuiască.
• Funcții/beneficii auxiliare: Asigurare contribuie la societate direct sau indirect în mai

multe moduri. Acestea vor include:
a. Locuri de muncă: Industria asigurărilor reprezintă un factor important al forței de muncă locale;
b. Servicii financiare: De la scăderea relativă a producției, serviciile financiare și-au asumat un rol
mult mai important în economia locală, asigurarea fiind un element major în sectorul serviciilor financiare;
c. Prevenirea pierderilor si reducerea pierderilor (denumite colectiv „controlul pierderilor”): Practica

de asigurare include diferite anchete si inspecții legate de gestionarea riscurilor.
d. Economii/investiții: Asigurarea pe viață, în special, oferă o modalitate convenabilă și eficientă de

a asigura viitorul.
Creșterea/dezvoltarea economica: Este evident ca foarte putini oameni își vor face capital pe proiecte
costisitoare fără a se asigura.
Asigurarea reprezintă o formă de protecție bazată

pe un contract prin care o persoană fizică sau juridică
numită asigurat cedează anumite riscuri unei persoane
101
ASIGURĂRILE PE VIAȚĂ ÎN REPUBLICA MOLDOVA
juridice numită asigurător, plătind acestuia o sumă de bani numită primă de asigurare. Participarea la
această formă de protecție se face în mod facultativ, prin acceptarea unor termeni și condiții, atât de către
asigurător, cât și de către asigurat prin clauzele conținute în contractul (polița) de asigurare. Protecția
prin asigurare se realizează prin intermediul societăților de asigurări, funcționează în baza unei legislații,
a unor norme și principii economice, care urmăresc protejarea persoanelor ce consimt să participe la
fondurile financiare.
Obiectul asigurării îl constituie ceea ce s-a asigurat: bunuri, despăgubirile datorate de asigurat ca
urmare a răspunderii sale civile față de o terță persoană sau atribut al persoanei (viața, capacitatea de
muncă, etc.), adică valorile patrimoniale sau nepatrimoniale expuse pericolului [2].
Cazul asigurat este evenimentul asigurat care s-a produs deja, iar pentru înlăturarea consecințelor lui
s-a încheiat asigurarea. Asigurătorii, preiau anumite riscuri, în schimbul plății de către asigurați a unei sume
de bani, numită primă de asigurare. Prima de asigurare reprezentând suma de bani pe care o plătește
asiguratul (contractantul) asigurătorului pentru asumarea riscului (prețul asigurării). Putem conchide că
asigurarea de viață, reprezintă o posibilitate reală de economisire şi o metodă eficientă de protecție,
având ca reper lucrurile cele mai sfinte şi utile pentru societate – asigurarea garanțiilor de viitor pentru
om. Schematic procesul de asigurare poate fi reprezentat în felul următor:
Activitatea de asigurare (reasigurare) poate fi desfășurată exclusiv de către asigurători (reasiguratori),

sub formă de societate pe acțiuni, inclusiv cu investiții străine, care dețin licență de activitate eliberată în
condițiile legii.
După modul de efectuare, există două forme de asigurare: obligatorie și benevolă (facultativă).
În asigurarea obligatorie, raporturile dintre asigurat și asigurător, drepturile și obligațiile fiecărei părți,
condițiile și modul lor de implementare se stabilesc prin lege.
În asigurarea benevolă (facultativă), raporturile dintre asigurat și asigurător, drepturile și obligațiile

fiecărei părți se stabilesc prin contract de asigurare. Condițiile asigurărilor benevole (facultative) sânt
stabilite de asigurător, în conformitate cu legislația și cu actele normative ale Autorității de supraveghere.
Activitatea de asigurare se desfășoară în cadrul a două categorii: „asigurări de viață” și „asigurări

generale”. Activitatea asigurătorului se desfășoară în bază de licență, eliberată exclusiv pentru activitate
în categoria „asigurări de viață” sau pentru activitate în categoria „asigurări generale”. Clasele de asigurări
din categoriile specificate la alin.(1) sânt stabilite în anexa nr.1, parte integrantă a legii cu privire la asigurări.
102
Asigurătorul poate asigura atât separat, cât și cumulativ anumite riscuri, desfășurând activitate de
asigurare conform tipurilor de asigurare. Pentru fiecare tip de asigurare, asigurătorul aprobă condiții de
asigurare, cu includerea acestora în licență.
Conform legii avem asigurările care au o bază contractuală sunt:
A. Asigurările de viață [1].
a) asigurările de viață, care includ: asigurarea la termen de supraviețuire, asigurarea de deces,

asigurarea la termen de supraviețuire și de deces (mixtă de viață), asigurarea de viață cu rambursarea
primelor, asigurarea de căsătorie, asigurarea de naștere;
b) anuitățile;
c) asigurările de viață suplimentare: asigurările de deces din accident, asigurările de vătămări corporale,
asigurările de incapacitate permanentă de muncă din boală, asigurările de incapacitate permanentă de
muncă din accident, asigurările de incapacitate temporară de muncă din boală, asigurările de incapacitate
temporară de muncă din accident, asigurările de spitalizare, asigurările de cheltuieli medicale, asigurările
de boli grave, asigurările de șomaj, când acestea sânt subscrise suplimentar unui contract de asigurare
de viaţă;
d) asigurările permanente de sănătate.
B. Asigurările generale și clasele de asigurări generale:
1. Asigurările de accidente (inclusiv accidentele de muncă şi bolile profesionale), pentru care se acordă:
despăgubiri financiare; despăgubiri în natură; despăgubiri mixte (financiare şi în natură) și despăgubiri
pentru vătămări corporale suferite de persoane în timpul transportului.
2. Asigurările de sănătate, pentru care se acordă: despăgubiri financiare; despăgubiri în natură și

despăgubiri mixte (financiare şi în natură).
3. Asigurările de vehicule terestre (altele decât cele feroviare), care acoperă: daunele survenite la
vehiculele terestre cu motor și daunele survenite la vehiculele terestre altele decât cele cu motor.
103
ASIGURĂRILE PE VIAȚĂ ÎN REPUBLICA MOLDOVA
4. Asigurările de vehicule de cale ferată, care acoperă: daunele survenite la vehiculele de cale ferată
care se deplasează sau transportă mărfuri ori persoane.
5. Asigurările de nave aeriene, care acoperă: daunele survenite la navele aeriene.
6. Asigurările de nave maritime, lacustre şi fluviale, care acoperă: daune survenite la navele fluviale;
daune survenite la navele lacustre și daune survenite la navele maritime.
7. Asigurările de bunuri în tranzit, care acoperă: daunele suferite de mărfuri, bagaje şi de alte bunuri
transportate.
8. Asigurările de incendiu şi de alte calamități naturale, care acoperă: daunele suferite de proprietăți şi
de bunuri (altele decât bunurile cuprinse în clasele 3, 4, 5, 6 şi 7) cauzate de: incendiu; explozie; furtună;
alte fenomene naturale, în afara de furtună; energie nucleară și alunecări de teren.
9. Alte asigurări de bunuri, care acoperă:

- daunele suferite de proprietăți şi bunuri (altele decât bunurile cuprinse în clasele 3, 4, 5, 6 şi 7), în
cazul în care aceste daune sânt cauzate de furt, grindină sau îngheț altele decât cele prevăzute la pct. 8.
10. Asigurările de răspundere civilă auto, care acoperă: daunele ce rezultă din folosirea autovehiculelor
(inclusiv răspunderea transportatorului).
11. Asigurările de răspundere civilă avia, care acoperă: daunele care rezultă din folosirea navelor
aeriene (inclusiv răspunderea transportatorului).
12. Asigurările de răspundere civilă maritimă, lacustră şi fluvială, care acoperă: daunele care rezultă
din folosirea navelor maritime, lacustre şi fluviale (inclusiv răspunderea transportatorului).
13. Asigurările de răspundere civilă generală, care acoperă: daunele din prejudiciul produs terților
altele decât cele menționate la pct.10, 11 şi 12.
14. Asigurările de credite, care acoperă următoarele riscuri: insolvabilitatea; creditul de export; vânzarea
în rate; creditul ipotecar și creditul agricol.
15. Asigurările de garanții pentru: garanțiile directe; garanțiile indirecte.
16. Asigurările de pierderi financiare, care acoperă: riscurile de șomaj; insuficiența veniturilor; pierderile
datorate condițiilor meteorologice nefavorabile; nerealizarea beneficiilor; riscurile aferente cheltuielilor
curente; cheltuielile comerciale neprevăzute; deprecierea valorii de piață; pierderile de rentă sau alte
venituri similare; pierderile comerciale indirecte, altele decât cele menționate anterior; pierderile financiare
necomerciale și alte pierderi financiare, conform clauzelor contractului de asigurare.
17. Asigurările de protecție juridică, ce acoperă: cheltuielile aferente procedurii judiciare şi alte cheltuieli
cum ar fi: recuperarea pagubei suferite de asigurat într-o procedură civilă sau penală, apărarea ori
reprezentarea asiguratului într-o procedură penală, administrativă sau împotriva unei reclamații îndreptate
împotriva lui.
18. Asigurările de asistenta ale persoanelor aflate

în dificultate în cursul deplasărilor sau absențelor de la
domiciliu ori de la locul de reședință permanentă.
Notă: Riscurile cuprinse într-o clasă nu pot fi incluse

într-o altă clasă, cu excepția riscurilor auxiliare.
104
C. Riscurile auxiliare. Asigurătorul autorizat să subscrie un risc principal dintr-o clasă poate să
subscrie riscuri cuprinse într-o altă clasă, fără ca licența să prevadă aceste riscuri, dacă ele:
• sânt legate de riscul principal;

• privesc obiectul care se află sub incidența riscului principal;
• sânt garantate prin contractul care reglementează riscul principal.
Asigurătorul poate asigura atât separat, cât și cumulativ anumite riscuri, desfășurând activitate de
asigurare conform tipurilor de asigurare. Pentru fiecare tip de asigurare, asigurătorul aprobă condiții de
asigurare, cu includerea acestora în licențe.
Asigurătorul este în drept să desfășoare activitate în limitele claselor de asigurări pentru care a obținut
licență în condițiile legii cu privire la asigurări.
1. Cum definim noțiunea de asigurare?
2. Ce tipuri de asigurări distingem?
3. Care sunt drepturile și obligațiunile parților implicate în contractul de asigurări?
4. De ce aspecte trebuie să ții cont atunci când închei un contract de asigurare?
Activități.
1. Asigurare versus încredere
Scop: de a familiariza cu noțiunea de protecție a veniturilor.
Durata: 10 minute.
Finalitate: identificarea beneficiilor asigurării.
Instrucțiune: elaborarea analizei SWOT si compararea riscurilor până si după asigurare
BIBLIOGRAFIE
1. LEGE cu privire la asigurări, nr. 407, din 21.12.2006.M.O : 06.04.2007 nr. 47-49.
http://lex.justice.md/viewdoc.php?action=view&view=doc&id=328362&lang=1
2. Clasele de asigurări şi clasificarea asigurărilor.

https://conspecte.com/Asigurari/clasele-de-asigurari-si-clasificarea-asigurarilor.html
3. Publicații. http://www.fmd.md/publications
105

Budget Lesson Plan

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Budget Lesson Plan

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

GHID DE EDUCAȚIE FINANCIARĂ

Mariana ZUBENSCHI, Iuliana DRĂGĂLIN,

PLANIFICARE FINANCIARĂ ................................................................ 7

ÎNȚELEGEREA GESTIONĂRII FINANȚELOR PERSONALE .................. 15

PLANIFICAREA CARIEREI ................................................................... 24

GESTIONAREA BANILOR ȘI FLUXUL DE NUMERAR .......................... 35

GENERALITĂȚI ALE DECLARAȚIEI PE VENIT ...................................... 42

DECLARAȚIA ELECTRONICĂ CET-18 ................................................. 48

INSTRUMENTE FINANCIARE .............................................................. 52

GESTIONAREA CONTURILOR BANCARE ȘI

GESTIONAREA RISCURILOR, PROTECȚIA

ACHIZIȚIA DE IMOBIL ......................................................................... 70

ASPECTE FINANCIARE ALE PROPRIETĂȚII

PLANIFICAREA CHELTUELILOR PENTRU

PLANIFICAREA CHELTUIELILOR PENTRU SĂNĂTATE......................... 91

PLANIFICAREA VACANȚELOR ............................................................ 95

ASIGURĂRILE PE VIAȚĂ ÎN REPUBLICA MOLDOVA ............................ 100

Scopul primordial al ghidului de educație financiară constă în educarea tinerilor de a gestiona cu

Finalitățile urmărite în acest ghid sunt:

Cercetările au demonstrat că situațiile determinate de lipsa de informație economică fac ca oamenii

1. De ce este necesar să planifici bugetul propriu (planificare financiară, înțelegerea gestionării cu

Metodologia de lucru se centrează pe satisfacerea obiectivelor proiectului ”Tehnici și strategii de

Ideea și conceptul aparține coordonatorului proiectului

• Cunoașterea conceptului de planificare financiară.

A fi „bogat” înseamnă altceva pentru fiecare dintre noi.

Planificarea financiară este procesul prin care rezolvam provocările

Scopul procesului de planificare financiară este să ajungem să ne controlăm situația financiară.

Scopul procesului de planificare financiară este să ajungem să ne controlăm situația financiară.

Figura1. Ariile planificării financiare

Cele 6 arii ale planificării financiare sunt (Figura1):

Toate aceste arii ale planificării financiare sunt interconectate

Scopul planificării financiare este să economisim ca să putem să

Planificarea financiară personală este un proces continuu care

Etapa: 18 -25 ani. Aceasta perioada este caracterizată de optimism, avem toata

Ne gândim deja pentru prima dată să ne satisfacem nevoile financiare prin

Etapa: 40 – 55 ani. În aceasta perioada viată este relativ stabila, suntem

Aplicații ce pot fi utilizate pentru planificarea financiară?

Dacă vrei să-ți gestionezi rapid și sigur bugetul personal, fără

• Te ajută să economisești bani, pentru că vei ști mereu de

a) Aplicații pentru a înregistra încasările și cheltuielile.

b) Aplicații pentru economii

c) Aplicații pentru cash back

Ebates este populară în SUA și te ajută să găsești oferte cash back în

d) Aplicații pentru transfer de bani în străinătate

TransferWise este noua modalitate rapidă și corectă

2. Cum facem corect o planificare financiară ? Disponibil online:

3. MITITELU, M. Când începem Planificarea Financiară? Disponibil online:

4. Aplicații pentru gestionarea finanțelor. Disponibil online:

5. Aplicații pentru urmărirea bugetului. Disponibil online:

• Determinarea etapelor necesare în realizarea unui plan financiar personal.

Motto: Procesul de planificare financiară, este un proces

Etapele și părțile componente ale ”Planului Financiar”

Planificarea financiară ar trebui să înceapă cât mai devreme pentru a ne putea

Realizarea planului financiar personal necesită timp și implicare, dar pe parcursul

Dacă obținem venituri variabile, atunci pentru întocmirea bugetului lunar se va

Pentru a nu omite această categorie de cheltuieli din previziunile noastre anuale

Investițiile (acțiuni, obligațiuni, fonduri de investiții,

Asigurările (de viață, de sănătate, de studii, etc); Facturile neachitate;

Creditele la Instituțiile Financiare Nebancare

Alte bunuri personale și obiecte de valoare (artă,

Tabelul 1. Categoriile activelor și pasivelor

Cum ne stabilim obiectivele financiare personale? Obiectivele pe care ni le stabilim ne motivează

Obiectivele stabilite trebuie să fie SMART: