Editura VANEMONDE

ISBN: 978-973-1733-38-8

OR
GRIJă
Arată-Mi

RI

AJUT
Ră ţIşă
E TE
TE SC!
SC! IUBE

AR
IUBE

E
BETE

IZ

ALIN
MB
că Mă
âM î

SURPR

Z
BR
AV

E
iubeşti,

ŢI
O!

N
E
c uvin te AT
de l audă Al in ă ri
T

BR
AVO

IUNE
! SURâSUR
I

po Şti
ECţ

ve
AF
cĂ
RE
IJI

joa
Î N GR

ire
Iub
S
ăR
TăRI U
i m i t e - M Ă
Tr
a Ş c o a l Ă ! rĂ
l M obiliza r e a c o m unita
pentru
o m ba te rea
evenirea Şic
pr i Şc ol ar
u lu
abandon
TE
IUBESC!

Centrul de Resurse si Informare pentru Profesiuni Sociale CRIPS Ghid pentru referenŢii sociali CAMPANIE PENTRU PARTICIPAREA ŞCOLARĂ
Şi pentru membrii reŢelei comunitare
CAMPANIE PENTRU PARTICIPAREA ŞCOLARĂ
contact: crips1@crips.ro; pagina web: www.crips.ro
 AUTORI (echipa CRIPS):
Aurora TOEA – coordonator;

AVO
BRMirela TURCU – cap I; cap III;
Cristina BAGOLI –cap II
BR A
VO!
!

Ghid elaborat de
p r o v oc are
nsat o
Centrul de Resurse şi Informare
pentru Profesiuni Sociale CRIPS
N o i a m l a l uŢiile
Ă m : s o
uraj
în cadrul proiectului 2011-2012

Şi vĂ Înc r Ţin.
Reţele comunitare pentru prevenirea
v Ă a p a
şi combaterea abandonului şcolar,
n t u z i a smul
Proiectul se înscrie în Campania Şi e
UNICEF “Hai la Şcoală!”

Coordonator din partea UNICEF:

Luminiţa Costache

Aurora Toea

ISBN 978-973-1733-38-8
O ! O !
AV V
I. Toea, Aurora
TE
IUBESC
II. Turcu, Mirela
III. Bagoll, Cristina BR
TE
IUBESC BR
A
! !
371.212.8
Cuprins
I. Prevenirea abandonului Şcolar:
obiectiv prioritar În politicile locale pg. 5

II. Rolul referentului social În prevenirea

Şi combaterea abandonului Şcolar pg. 12

III. Rolul reŢelei comunitarare În prevenirea

Şi combaterea abandonului Şcolar pg. 36
Acest ghid poate fi utilizat ca suport de curs în activităţile de formare a referenţilor sociali
din Serviciile Publice de Asistenţă Socială (SPAS), precum şi în formarea membrilor reţelelor
comunitare care intervin pentru prevenirea şi combaterea abandonului şcolar. Lucrarea este
structurata astfel:

• primul capitol se adresează autorităţilor publice locale, care au responsabilitatea

politicilor de participare şcolară în comunitate;

• al doilea capitol este destinat profesioniştilor: referenţilor sociali, care au atribuţii de

specifice de asistenţă socială pentru copiii în situaţie de risc şi pentru familiile lor;

• ultimul capitol se adresează reţelei comunitare, care are un rol esenţial în punerea
în practică a politicilor şi în colaborarea cu profesioniştii, referenţi sociali şi cadre
didactice.

Speram să fie nu doar un sprijin în formare şi un material de informare, ci mai ales o invitaţie
la transformare: să tindem către o schimbare în bine în practicile profesionale, către o
creştere a responsabilităţii autorităţilor, profesioniştilor şi cetăţenilor, către un plus de
solidaritate între membrii fiecărei comunităţi pentru ca fiecare copil să meargă la şcoală.
I. Prevenirea abandonului Şcolar:
obiectiv prioritar În politicile locale
Accesul tuturor copiilor la educaţie în
sistemul de învăţământ este, din punct
de vedere juridic, unul dintre drepturile
fundamentale de dezvoltare ale copilului
stipulat în Convenţia ONU şi în legislaţia
românească. Dincolo de semnificaţia juridică
şi de atribuţiile pe care le implică, a avea grijă
ca fiecare copil din comunitate să meargă
la grădiniţă şi la şcoală, să înveţe şi să-şi
finalizeze studiile înseamnă a avea grijă de
viitorul comunităţii.
Astfel, atât din perspectiva responsabilităţii
juridice cât şi din perspectiva responsabilităţii
pentru dezvoltarea şi bunăstarea comunităţii,
autorităţile administraţiei publice locale
au un rol esenţial în promovarea dreptului
la educaţie al tuturor copiilor, fără nici o
discriminare.
“Autorităţile administraţiei publice locale
au obligaţia de a implica colectivitatea
locală în procesul de identificare a nevoilor
comunităţii şi de soluţionare la nivel
local a problemelor ce privesc copiii” –
se menţionează în art.103.1 din Legea
nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea
drepturilor copilului. Potrivit aceleiaşi legi,
1 Se aplică principiul subsidiarităţii, care priveşte stabilirea
nivelului de intervenţie cât mai aproape de beneficiar
© KATE HOLT
răspunderea pentru creşterea şi asigurarea
dezvoltării copilului – inclusiv a participării
la educaţia şcolară - revine în primul rând
părinţilor; însă, în situaţiile în care familia se
confruntă cu dificultăţi, responsabilitatea
imediată revine, după părinţi, colectivităţii
locale din care fac parte copilul şi familia1.
Autorităţile locale şi membrii comunităţii
intervin acordând asistenţă şi sprijin părinţilor
sau, după caz, reprezentantului legal - în
vederea creşterii şi educării copiilor lor. Un
rol major în prevenirea situaţiilor
de dificultate îl au Consiliile Locale,
prin Serviciile Publice de Asistenţă
Socială (SPAS) organizate la nivelul
municipiilor, oraşelor şi comunelor,
sau prin intermediul persoanelor
cu atribuţii de asistenţă socială din
aparatul propriu al consiliilor locale
comunale.
Legea 272/2004 privind protecţia şi
promovarea drepturilor copilului
Art. 102 Autorităţile administraţiei publice
locale au obligaţia să garanteze şi să
promoveze respectarea drepturilor copiilor
din unităţile administrativ-teritoriale,
asigurând prevenirea separării copilului de
părinţii săi, precum şi protecţia specială a
copilului lipsit, temporar sau definitiv, de
îngrijirea părinţilor săi.
Art. 103 (1) Autorităţile administraţiei publice
locale au obligaţia de a implica colectivitatea
locală în procesul de identificare a nevoilor
comunităţii şi de soluţionare la nivel local a
problemelor sociale care privesc copiii.
(2) În acest scop pot fi create structuri
comunitare consultative cuprinzând, dar fără
 6
a se limita, oameni de afaceri locali, preoţi,
cadre didactice, medici, consilieri locali,
poliţişti. Rolul acestor structuri este atât de
soluţionare a unor cazuri concrete, cât şi de
a răspunde nevoilor globale ale respectivei
colectivităţi.
(3) Mandatul structurilor comunitare
consultative se stabileşte prin acte emise de
către autorităţile administraţiei publice locale.
Art 38 din Legea nr. 215/2001 a
Administraţiei Publice Locale modificată
prin Legea nr. 286/2006 –Consiliul Local:
n) asigură, potrivit competenţelor sale,
condiţiile materiale şi financiare necesare
pentru buna funcţionare a instituţiilor şi
serviciilor publice de educaţie, sănătate,
cultură, tineret şi sport, apărarea ordinii
publice, apărarea împotriva incendiilor
şi protecţia civilă, de sub autoritatea sa;
urmăreşte şi controlează activitatea acestora;
o) hotărăşte, în localităţile cu medici sau
cu personal sanitar în număr insuficient,
acordarea de stimulente în natură şi în bani,
precum şi de alte facilităţi, potrivit legii, în
scopul asigurării serviciilor medicale pentru
populaţie; asemenea facilităţi pot fi acordate
şi personalului didactic;
s) contribuie la realizarea măsurilor de
protecţie şi asistenţă socială; asigură protecţia
drepturilor copilului, potrivit legislaţiei în
vigoare; aprobă criteriile pentru repartizarea
locuinţelor sociale; înfiinţează şi asigură
funcţionarea unor instituţii de binefacere de
interes local.
Din perspectiva responsabilităţii pentru
dezvoltarea şi bunăstarea comunităţii,
motivele pentru care autorităţile locale nu
pot rămâne indiferente la problematica
abandonului şcolar, a riscului de abandon
şcolar şi au datoria să intervină ar putea fi
formulate astfel :
Un copil care abandonează şcoala are
toate şansele să devină un adult în risc de
marginalizare, cu şanse minime de a se integra
social şi profesional;
Abandonul şcolar favorizează izolarea de
colegii de generaţie, comportamentele negative
individuale şi de grup care pot afecta pe termen
mediu şi lung bunăstarea comunităţii;
Costurile prevenirii abandonului şcolar şi
implicit al excluderii sociale sunt mult mai mici
decât cele ale asistenţei pasive acordate unui
adult care devine o povară pentru comunitate;
Dacă un copil dintr-o familie în dificultate
(socio-economică / dezorganizată / cu alte
tipuri de dificultăţi) nu este sprijinit să meargă
la şcoală şi să-şi finalizeze studiile, ciclul
excluderii se perpetuează, cu consecinţe grave
la nivelul individului, al familiei sale şi al întregii
comunităţi.
În contextul descentralizării, atât a sistemului
de protecţie a drepturilor copilului, cât şi
a sistemului de învăţământ, autorităţile
locale pot să formuleze şi să pună în
practică politici coerente de prevenire şi
combatere a abandonului şcolar şcolar, creând
condiţii de parteneriat eficient între ŞCOALĂ –
SPAS & reţea de servicii sociale - COMUNITATE
în interesul fiecărui copil identificat în situaţie
de risc.
Un mod de lucru posibil este elaborarea
şi aplicarea unui Plan de prevenire şi
combatere a abandonului şcolar la nivel
de comunitate, sub coordonarea primarului
sau a unui consilier special desemnat de către
acesta.
 7

PaŞii pentru elaborarea Planului de prevenire Şi

combatere a abandonului Şcolar la nivel de comunitate

1.
Evaluarea situaŢ
iei existente 2.
e
• Identificare problem
are resurse şi oportunităţi
• Identific Stabilire o
biective op
/ direcŢii d eraŢionale
e acŢiune
(în legătură cu
problemele id
vizând amelio entificate,
rarea sau solu
ţionarea lor

3. m
inată)
p determ menţionând
ă d e ti –
rioad ivitĂŢi
într-o pe e a de act
Ic a r
PlaniF :
activitate
la fiecare
onsabilă
i p e r s o ana re sp
ţia ş re
lementa e şi umane
• institu l de imp
n d a r u a n c iar
• cale a t e r ia le, fin
le m
• r e su r s e

4.
Evaluarea periodicĂ a
rezultatelor obŢinute

Elaborarea Planului se face de un grup de lucru special constituit şi condus de primar sau de
un consilier local. Din grupul de lucru ar trebui să facă parte referentul social din SPAS, directori
de unităţi de învăţământ, mediatori şcolari şi sociali, alte persoane resursă din comunitate:
preot, reprezentanţi ONG, reprezentanţi ai comunităţii de părinţi. Se recomandă să participe la
grupul de lucru şi reprezentanţi ai elevilor.
 8

1. Evaluarea situaŢiei existente

Componente ale Id en ti fi c are p robleme c are p ot afec ta

evaluĂrii parti ci p area Şc olarĂ a c op i i lor
(exemple)

U n itĂ Ţi de Condiţiile existente în Probleme de infrastructură şcolară (ex: defecţiuni la

ÎnvăŢĂ m  n t din şcolile şi grădiniţele din sistemul de încălzire sau de iluminare, lipsă
com u n it ate comunitate alimentare cu apă curentă, igiena
necorespunzătoare, insuficienţa dotărilor materiale
ale sălilor de clasă / laboratoarelor / bibliotecii)
Nu există mijloc de transport pentru „n”copii care
locuiesc în sate / locuinţe izolate
Transportul copiilor la Condiţii de insecuritate rutieră (lipsă trotuare,
unitatea de învăţământ pasarele etc)
Copii Ş i fam il ii Situaţia înscrierii Copii care nu sunt înscrişi la grădiniţă sau şcoală,
din com u n itate copiilor la grădiniţă deşi îndeplinesc condiţiile de vârstă
(Stocul ed ucaŢ ional
al co munit ĂŢ ii) Situaţia înscrierii
copiilor la şcoală

Situaţia copiilor cu Copii cu dizabilităţi care nu sunt cuprinşi într-o

dizabilităţi formă de învăţământ

Situaţia participării la Copii din familii în dificultate socială

procesul de învăţământ Copii exploataţi prin muncă
al copiilor înscrişi, Copii ai căror părinţi sunt la muncă în străinătate
pentru depistarea Copii care au săvârşit fapte penale şi nu răspund
precoce a riscurilor de penal, cu măsuri educative
abandon şcolar Copii cu dificultăţi de învăţare

Situaţia copiilor şi Copii şi tineri care au abandonat şcoala şi care nu

tinerilor care au sunt incluşi în programe „A doua şansă”
abandonat de timpuriu
şcoala

Tot în etapa de evaluare se realizează sociali, voluntari etc.;

identificarea resurselor şi oportunităţilor – de
exemplu:
- surse de finanţare: programe şi proiecte
care finanţează îmbunătăţirea accesului la
educaţie al copiilor; sponsori;
- resurse umane din comunitate care au
beneficiat de formare pe teme de interes
pentru prevenirea abadonului şcolar şi
pentru relaţionarea cu familiile în dificultate.
Aceste resurse umane pot fi: cadre didactice,
mediatori şcolari, mediatori sociali, asistenţi
- organizaţii neguvernamentale (din
comunitate sau din judeţ) cu experienţă
în domeniu şi care ar putea fi potenţiali
parteneri ai Consiliului Local.
Deşi în general când se analizează aceste
aspecte autorităţile locale au în vedere mai
ales resursele financiare şi materiale, într-
un plan de prevenire a abandonului şcolar
resursele umane se dovedesc a fi de fapt cele
mai importante pentru reuşită.

Iată câteva argumente în acest sens:
• Prevenirea abandonului şcolar implică
profesionişti bine pregătiţi, care înţeleg
problematica şi sunt capabili să acţioneze
cu profesionalism, individual şi în echipă:
referenţi sociali din SPAS / persoane cu
atribuţii de asistenţă socială, directori de
unităţi de învăţământ, cadre didactice,
consilieri şcolari, mediatori şcolari, mediatori
sociali, psihologi etc.
• Succesul prevenirii se bazează pe
responsabilizarea tuturor cetăţenilor, astfel
încât nimeni să nu rămână indiferent
când observă un copil care lipseşte de la
şcoală. Vecinii unei familii în dificultate pot
fi primii care să observe şi să ia atitudine,
anunţând profesioniştii sau / şi implicându-
se direct în sfătuirea şi ajutorarea familiei
respective.
• Beneficiind în şcoală de o educaţie în
2. Stabilirea obiectivelor operaŢionale / a
direcŢiilor de acŢiune
Odată identificate problemele, se selectează
cele care vor face obiectul planului de acţiune
şi se formulează obiectivele operaţionale.
Acestea trebuie să fie:
• clar formulate
• măsurabile
• încadrate în timp (se precizează durata
estimativă până când obiectivul poate
fi atins)
Exemple de obiective:
• înscrierea în sistemul de învăţământ a 8 copii
din cartierul „X” şi a 4 copii din cartierul „Y”
pentru anul şcolar 2011-2012;
• monitorizarea timp de 2 ani a 14 familii în
dificultate ai căror copii au fost identificaţi în
risc de abandon şcolar;
Formularea obiectivelor operaţionale permite
stabilirea direcţiilor de acţiune ale Planului.
9
spiritul solidarităţii sociale, elevii şi
familiile lor pot să intervină ajutându-i
pe colegii în situaţie de risc la efectuarea
temelor, oferindu-le obiecte de
îmbrăcăminte, cărţi şi rechizite, participând
împreună la activităţi extraşcolare. Este
esenţial ca elevii, părinţii şi profesorii să
aibă o atitudine pozitivă faţă de copiii din
categorii defavorizate, să nu-i discrimineze
şi să-i ajute să se integreze în comunitatea
şcolară.
• Prin sensibilizarea comunităţii se pot atrage
voluntari care să ajute şcoala şi SPAS-ul în
prevenirea abandonului şcolar. O resursă
importantă o reprezintă pensionarii: cadrele
didactice, cadre medicale sau alte categorii
de profesionişti care au disponibilitate
şi competenţe să relaţioneze cu copiii şi
cu familiile lor, să organizeze activităţi de
educaţie nonformală pentru toţi copiii.
Exemple de direcţii de acţiune:
- Asigurarea înscrierii tuturor copiilor la şcoală
sau grădiniţă;
- Monitorizarea copiilor în situaţie de risc şi
intervenţia personalizată pentru prevenirea
abandonului şcolar;
- Asistarea copiilor fără acte de identitate în
obţinerea acestora.
10

© UNICEF

3. ActivitĂŢi

Pentru fiecare direcţie de acţiune se vor defini activităţile / acţiunile concrete care urmează să
se realizeze.
Poate fi utilizat un format tabelar cu rubricile:
/A

z a de
ea tE

re
n i da
bi
un a

i
o r ri /

i
Ţ i vi t

pe ata

aŢ
sa

g a oa

se
n

rv
ac cti

r
po

su

se
A

ob
re

re

În funcţie de direcţia de acţiune din plan, cu privire la consecinţele negative ale

activităţile pot fi organizate de SPAS, de
unităţile de învăţământ sau pot fi evenimente
la nivel de comunitate care antrenează mai
multe instituţii şi organizaţii. De asemenea,
pot fi incluse şi activităţi cu caracter
permanent, de exemplu o campanie de
informare şi sensibilizare a comunităţii
abandonului şcolar.
Când comunitatea beneficiază de un proiect
/ mai multe proiecte pe această tematică, în
plan poate figura doar denumirea proiectului,
dat fiind ca activităţile şi resursele sunt
detaliate în proiectul / proiectele respectiv / e.
 11

4. Evaluarea periodicĂ a rezultatelor obŢinute

Fiecare obiectiv operaţional / direcţie de acţiune face referire la rezultatele care se doresc a fi
obţinute prin intermediul activităţilor, în intervalul de timp estimat.

La acest capitol, planul va include:

- descrierea metodelor de evaluare a rezultatelor
- stabilirea echipei care răspunde de evaluarea periodică
- precizarea modalităţilor de comunicare către membrii comunităţii a rezultatelor obţinute

Deoarece Planul de acţiune este în primul rând un instrument de lucru legat de realitatea
concretă a comunităţii şi de evoluţia acesteia (în nici un caz un document birocratic formal!),
este firesc ca după evaluarea periodică să fie reformulate direcţiile de acţiune, adaptându-se
rezultatelor evaluării.

În concluzie:

o Autorităţile locale au responsabilitatea şi în acelaşi timp capacitatea să coordoneze

demersurile de prevenire şi combatere a abandonului şcolar în comunitatea lor;

o Indiferenţa faţă de cazurile de copii care nu merg la grădiniţă sau la şcoală nu poate fi
acceptată: autorităţile locale, şcoală, serviciile sociale, cetăţenii trebuie să înţeleagă riscurile
abandonului scolar asupra fiecărui copil şi asupra comunităţii în ansamblul ei şi să intervină
pentru stoparea acestui fenomen;

o Chiar şi în condiţiile în care comunitatea este săracă, se pot face progrese în prevenirea şi
combaterea abandonului şcolar fără a aloca resurse financiare importante: cea mai valoroasă
resursă este cea umană. De la primarul responsabil pentru viitorul localităţii, referentul social
care ştie să identifice riscurile şi este capabil să lucreze cu familia şi cu copilul, directorul de
şcoală care aplică bunele practici de integrare şcolară şi fiecare profesor care îşi face datoria de
dascăl cu pasiune, până la fiecare membru al comunităţii, elev sau adult, disponibil să îşi ajute
semenii – toate aceste resurse umane pot să se implice eficient şi în beneficiul tuturor.
II. Rolul referentului social
În prevenirea Şi combaterea
abandonului Şcolar
A fi referent social într-o comunitate
rurală sau urbană presupune a îmbina
profesionalismul specific ocupaţiei de asistent
social cu calităţile cetăţeanului responsabil,
atent la viaţa de zi cu zi din localitate,
disponibil să intervină când observă o
problemă şi dornic să-şi ajute concetăţenii de
toate vârstele.
Dacă un asistent social dintr-un serviciu de
protecţie lucrează cu cazuri deja identificate,
referentul social din Serviciul Public de
Asistenţă Socială trebuie, în plus, să identifice
cât mai timpuriu copiii şi familiile în situaţie
de risc din aria teritorială de care răspunde. Cu
cât identificarea riscului se face mai devreme,
Partea 1: NoŢiuni fundamentale
Serviciul Public de Asistenţă Socială şi
referenţii sociali au o misiune foarte
importantă la nivelul comunităţii cu
privire la identificarea şi soluţionarea
problemelor sociale, cu privire la protecţia
şi promovarea drepturilor copilului.
Principii de acţiune pentru referenţii sociali
din cadrul SPAS2:
• Principiul nediscriminării
Referenţii sociali nu trebuie să facă nicio
discriminare între copii din cauza rasei, culorii,
2 Material adaptat – “Rolul şi responsabilităţile asistenţilor sociali în protecţia şi promovarea drepturilor copilului” –
ANPDC, 2006
cu atât şansele de reuşită sunt mai mari, iar
„costurile” intervenţiei sunt mai mici. Astfel, a
nu rămâne indiferent la problemele care apar
în comunitate devine o trăsătură de constiinţă
a profesionistului responsabil de prevenire
şi implicit un fundament al calităţii muncii
referentului social.
În acest capitol prezentăm o serie de noţiuni
fundamentale pentru activitatea referentului
social, metode concrete prin care acesta se
poate implica în prevenirea şi combaterea
abandonului şcolar în comunitate, precum şi
îndrumări practice pentru buna relaţionare cu
copiii, cu familiile, cu şcoala şi cu comunitatea
în general.
sexului, limbii, religiei, opiniei politice sau altei
opinii, naţionalităţii, apartenenţei etnice sau
originii sociale, situaţiei materiale, deficienţei,
statutului la naştere sau altui statut al
copilului ori al părinţilor sau reprezentanţilor
lui legali.
Referenţii sociali trebuie să respecte situaţia
specifică, credinţa sau originea copilului când
trebuie să se ia decizii cu privire la protecţia
lui.

• Principiul participării
Referenţii sociali se vor asigura că, în
conformitate cu legea, copilul capabil de
discernământ are posibilitatea de a-şi exprima
liber opinia şi că aceasta îi este luată în
considerare:
- ascultând care sunt opiniile şi sentimentele
copilului;
- comunicând în mod adecvat cu el şi
furnizându-i informaţiile, explicaţiile şi
sfaturile necesare;
- of
oferindu-i copilului şi familiei acestuia
sprijin în exercitarea dreptului copilului de
a fi ascultat în orice procedură judiciară sau
13
administrativă care îl priveşte.
• Principiul respectării interesului superior
al copilului
Referenţii sociali trebuie să aibă în vedere
că orice decizie luată sau acţiune propusă
respectă interesul superior al copilului,
asigurând un echilibru între respectul faţă de
viaţa privată a familiei şi dreptul copilului de
a fi protejat împotriva abuzului, neglijării şi
exploatării.
În linii generale, activitatea referentului social
urmăreşte respectarea următoarelor drepturi
ale copilului:

a. Dreptul la identitate
Referenţii sociali trebuie să ajute la stabilirea identităţii copiilor nou-născuţi, dar şi
a copiilor aflaţi acasă, în cadrul familiei, şi care nu au certificat de naştere. Actul de
identitate permite copilului şi familiei sale accesul la toate serviciile publice sau private
care servesc unei bune dezvoltări a copilului (servicii de sănătate, educaţie, accesul la
prestaţii sociale, etc.).

b. Dreptul la sĂNĂtate
Referenţii sociali trebuie să cunoască starea de sănătate a copiilor din comunitate şi,
împreună cu serviciile de specialitate, să ia măsuri de prevenire a îmbolnăvirilor şi
ocrotire a sănătăţii lor etc.

c. Dreptul copilului de a fI crescut de pĂrinŢii sĂi

Ambii părinţi sunt răspunzători pentru creşterea copiilor lor. Referenţii sociali trebuie
să ofere sprijin părinţilor pentru ca aceştia să poată asigura dezvoltarea capacităţilor
copilului şi să ofere îndrumarea şi sfaturile necesare pentru ca aceştia să îşi exercite în
mod adecvat drepturile stipulate de lege:
• luând toate măsurile necesare pentru depistarea precoce a situaţiilor de risc care
pot determina separarea copilului de părinţii săi, precum şi pentru prevenirea
comportamentului abuziv al părinţilor şi a violenţei în familie;
• elaborând un plan de servicii şi acordând sistematic servicii şi prestaţii, punând
accent în special pe evaluarea potenţialului părinţilor şi al familiei extinse,
luarea tuturor măsurilor necesare în interesul superior al copilului şi informarea
corespunzătoare a părinţilor, asigurându-le acestora servicii de consiliere, terapie şi
mediere;
• referirea cazului către Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului.
14

(DGASPC) din cadrul Consiliului Judeţean / Consililului Local de Sector al

municipiului Bucureşti, dacă se constată că, după ce s-au acordat serviciile prevăzute
de acest plan, menţinerea copilulului alături de părinţii săi nu este posibilă şi trebuie
să se ia o măsură specială de protecţie.
Referenţii sociali trebuie să faciliteze dreptul copilului de a menţine relaţii cu părinţii
săi, dacă este posibil, prin:
• continuarea cooperării cu DGASPC în cazul în care copilul a fost separat de părinţii
săi printr-o măsură specială de protecţie, pentru a facilita menţinerea relaţiilor cu
părinţii în vederea unei reintegrări viitoare a copilului în familie;
• acordarea de sprijin familiei în timpul plasamentului copilului, pentru a favoriza
reintegrarea copilului în familie;
• elaborarea unui plan de servicii pentru reintegrarea copiilor cu scopul de a asigura
succesul reintegrării şi monitorizarea evoluţiei dezvoltării copilului şi a modului în
care părinţii îşi exercită drepturile şi îşi îndeplinesc obligaţiile faţă de copil;
• continuarea transmiterii către DGASPC a fişelor de monitorizare a situaţiei copilului.

d. Dreptul copilului de a FI protejat Împotriva abuzului,

neglijĂrii Şi exploatĂrii
Referenţii sociali trebuie să asigure respectarea acestui drept prin următoarele
modalităţi:
• să contacteze alte instituţii din comunitate, cum ar fi şcoala, biserica, serviciile
medicale, pentru a strânge informaţii, pentru a detecta situaţiile de vulnerabilitate şi
pentru a preveni apoi neglijenţa, abuzul sau exploatarea;
• dacă există motive temeinice de a suspecta că viaţa şi securitatea copilului sunt
primejduite în familie, referenţii sociali au dreptul să viziteze copiii la locuinţa lor
şi să se informeze despre felul în care aceştia sunt îngrijiţi, despre sănătatea şi
dezvoltarea lor fizică, educarea, învăţătura şi pregătirea lor profesională, acordând, la
nevoie, îndrumările necesare;
• să sesizeze DGASPC în vederea luării măsurilor prevăzute de lege, dacă dezvoltarea
fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului este în pericol.

e. Dreptul copilului la odihnă şi timp liber

Pentru promovarea dreptului copilului la timp liber şi odihnă, referenţii sociali:
• inf
informează şi consiliază familiile astfel încât adulţii să înţeleagă importanţa odihnei
şi a timpului liber pentru fiecare copil şi să le asigure condiţiile necesare;
• participă la demersurile autorităţilor locale de dezvoltare a infrastructurii pentru
activităţi recreative, sportive, culturale destinate copiilor (locuri de joacă, parcuri,
terenuri sportive, cluburi etc.);
• încurajează familiile, fără discriminare, să permită accesul copiilor la activităţi
recreative, culturale, artistice şi sportive comunitare specifice vârstei lor.
 15

f. Dreptul la educaŢie
Referenţii sociali trebuie să sprijine copiii în realizarea dreptului lor de a primi
o educaţie in cadrul sistemului de învăţământ, care să le permită dezvoltarea
cunoştinţelor, aptitudinilor şi personalităţii, în condiţii nediscriminatorii, prin:
• identificarea copiilor care nu au fost înscrişi la şcoală / grădiniţă şi consilierea şi
sprijinirea părinţilor în vederea realizării demersurilor de înscriere;
• identificarea copiilor care nu frecventează sau au abandonat şcoala din diferite
motive, evaluarea socială a situaţiei acestora şi intervenţia în relaţie cu părinţii,
şcoala, servicii sociale şi alţi actori comunitari, astfel încât copiii să se reîntoarcă la
şcoală;
• acordarea de suport pentru integrare şcolară tuturor copiilor cu măsură de protecţie
specială care au domiciliul în localitate (copii aflaţi în servicii de tip rezidenţial din
localitate, în asistenţă maternală sau în plasament la familia lărgită / altă familie
substitutivă), pe toată durata măsurii de protecţie specială.

Pentru a înţelege dreptul la educaţie, amintim faptul că UNESCO îl

defineşte ”ca un drept ce conferă putere, educaţia este mijlocul principal
prin care adulţii şi copiii marginalizaţi din punct de vedere economic
şi social se pot ridica din sărăcie şi pot obţine mijloacele de a participa
deplin la viaţa comunităţii lor.”

Drepturile civile, politice, economice şi sociale nu se pot exercita de indivizi, dacă aceştia nu au
primit un minim de educaţie. Nu numai în situaţiile de marginalizare socială, excludere, sărăcie,
ci în toate circumstanţele, educaţia este un factor important în dezvoltarea capitalului social şi
uman.
Copiii trebuie să aibă acces la şcoală, iar părinţii trebuie să le garanteze educaţia, trimiţându-i
la şcoală şi ajutându-i. În cursul acestui proces, ei vor învăţa să devină cetăţeni, îşi vor afla
drepturile şi obligaţiile şi vor dobândi competenţele necesare pentru a se putea integra pe piaţa
muncii şi pentru a participa la viaţa socială, sprijinind, astfel, dezvoltarea comunităţilor.
Cu toate acestea, ne confruntăm cu o realitate: nu toţi frecventează şcoala, din mai multe
motive:
• Uneori copiii nu merg la şcoală pentru că părinţii sunt săraci (de exemplu, nu îşi permit să
le cumpere cărţi şi rechizite sau pantofi, să le plătească transportul, sau să se lipseasca de
sprijinul lor în munca de zi cu zi în gospodărie sau la câmp);
• Accesul la şcoală nu este întotdeauna uşor (distanţa mare de acasă până la şcoală, lipsa
mijloacelor de transport);
• Părinţii nu înţeleg importanţa educaţiei şi nu consideră necesară participarea şcolară a
copilului;
• Copiii nu sunt interesaţi de şcoală pentru că nu sunt stimulaţi suficient sau au lipsit atât
de mult de la cursuri, încât le este teamă să revină.
16

Referentul social din SPAS trebuie să acţioneze şi să ia măsurile necesare pentru a ajuta fiecare
copil să frecventeze şcoala.
Fiecare referent social trebuie să înţeleagă care sunt potenţialii factori care limitează accesul
copilului la educaţie, factori care sunt observabili în activitatea lui curentă, în comunitate.
Aceştia sunt:

A) Factori care Ţin de particularitĂŢile copilului

a. Probleme în dezvoltarea somatică şi Relaţia afectivă construită de copil cu mediul

psihică a copilului:
Virozele sau infecţiile repetate, fragilitatea
copilului şi rezistenţa scăzută la orice fel de
efort, o deficienţă somatică de lungă durată
(bolile cronice) pot perturba participarea
şcolară a copilului datorită absenţelor
repetate (tratamente ambulatorii sau
internări repetate), sau datorită respingerii /
discriminării copilului de către ceilalţi elevi,
de părinţi si, uneori, chiar de cadrele didactice
(de exemplu, în situaţia copilului HIV+).
b. Dificultăţi de origine afectivă:
Carenţele de dezvoltare a copilului pe plan
afectiv trebuie analizate cu mare atenţie
atunci când vorbim de integrare şcolară,
rezultate şcolare reduse, absenteism şcolar
sau abandon. În lipsa unor relaţii afective
stabile şi solide în mediul familial, în care
copilul se simte securizat şi iubit de părinţi,
scad considerabil posibilităţile elevului de
explorare şi experimentare, de asimilare a
cunoştinţelor şi de rezolvare a problemelor,
de construire a relaţiilor cu adulţii şi / sau
covârstnicii din jurul său.
social în care a crescut şi s-a dezvoltat are
o importanţă majoră pentru integrarea lui
şcolară.
Paleta simptomatologică a tulburărilor
cauzate de disfunctionalităţi afective este
extrem de largă:
• Comportament opozant (activ sau pasiv).
Copilul are un comportament opozant în
raport cu orice persoană sau regulă care
vine din afara mediului său familial.
• Tulburări de dispoziţie (anxietate sau
depresie): este trist, nefericit, are probleme
de somn, refuză participarea la cursuri.
• Probleme de concentrare şi de
distributivitate a atenţiei.
• Probleme de alimentaţie şi igienă.
• Rezultate şcolare scăzute, absenteism
şcolar.
• Consum de tutun, alcool, droguri.
• Debutul unor relaţii afective nepotrivite,
prostituţie.
Aceste tipuri de tulburări pot apărea şi în
situaţia în care copilul este victima unei forme
de abuz, neglijare sau exploatare, în familie
sau în comunitate.

Situaţiile de această factură trebuie observate de către referenţii sociali în

activitatea din cadrul comunităţii, deoarece se impune o reacţie imediată
pentru determinarea cauzelor. Este important lucrul în echipă cu ceilalţi
profesionişti: cadre didactice, psiholog, consilier şi, nu în ultimul rând
(însă cu foarte mare discreţie), cu părinţii!
 17

B) Factori care Ţin de situaŢia familiei 1:

• Dificultăţii materiale. Familiile numeroase, la şcoală ca la un bun pierdut, şi recunosc

dezorganizate, lipsite de resurse, au probleme
în a asigura îmbrăcăminte adecvată tuturor
copiilor, resimt uneori nevoia de forţă de
munca pe câmp, în gospodărie (îngrijirea altor
copii, mai mici) sau ca zilier.
• Modelul educaţional oferit de părinţi. Cel
mai adesea, elevii care ajung să renunţe la
educaţie provin din familii în care părinţii nu
au mai mult de 8 clase. Există însă şi excepţii.
Modelul educaţional oferit de fraţi este mult
mai influent. Familiile unde există fraţi mai
mari ce au renunţat timpuriu la educaţie tind
să reproducă modelul şi în ce priveşte fraţii
mai mici.
• Dezorganizarea familiei atrage după sine
dificultăţi materiale. Divorţul, alcoolismul,
violenţa în familie sunt semne ce preced
adesea decizia de abandon.
• Încrederea scăzută în educaţie se
dovedeşte a fi mai degrabă un stereotip
infirmat de realitate. Cadrele didactice tind să
îl aducă mereu în prim plan. În schimb, elevii
care au abandonat studiile se raportează
însemnătatea pentru a avea un status
social mai bun, o descriu ca pe un spaţiu al
speranţei, unde şi-ar dori să revină. Părinţii
prezintă acelaşi tip de discurs. Este posibil ca
să apară însă o încredere redusă în educaţie
chiar în momentele imediat premergătoare
abandonului şcolar.
• Migraţia circulatorie nu pare a fi un
factor de risc, exceptând familiile deja
dezorganizate, în acest caz renunţarea la
educaţie fiind lipsa resurselor şi nu migraţia
în sine. Există însă probleme importante de
reintegrare a copiilor de migranţi ce părăsesc
sistemul si apoi se reîntorc, la vârste mai
mari. Aceleaşi probleme sunt regăsite şi în
cazul intrării la vârste mai mari în sistemul de
învăţământ.
• Etnia. Cel mai frecvent, elevii care
abandonează studiile sunt romi. Exceptând
însă acele comunităţi unde mariajul timpuriu
sau furtul de fete se constituie ca normă,
renunţarea la educaţie nu pare a fi determinat
de caracteristici etnice, cât mai ales de lipsa
de resurse materiale.

În toate împrejurările în care familia acţionează ca factor declanşator al abandonului elevii încep
prin a absenta de la şcoală, diminuându-se totodată integrarea lor în colectivul de colegi. Notele
obţinute sunt adesea slabe, iar contactul familiei cu şcoala aproape inexistent. Repetenţia
survine în majoritatea cazurilor, iar abandonul este previzibil.

1 text reprodus din „Renunţarea timpurie la educaţie, posibile căi de prevenire” UNICEF România şi Centrul Educaţia
2000+, 2009
18

C. Factori care Ţin de speciFIcul comunitĂŢii

Exemple de factori de risc specifici în mediul sunt acoperite de sistemul preşcolar, chiar
rural: dacă există spaţiul locativ, datorită lipsei
educatorilor şi a resurselor financiare necesare
a) Părinţii îşi trimit copiii la şcoală în funcţie
funcţionării. Efectele se simt atât pe termen
de resursele pe care le acumulează din
lung, având în vedere că rolul învăţământului
agricultură sau alte munci necalificate.
preşcolar este esenţial în instruirea copiilor şi
Membrii familiilor sărace lucrează ca zilieri,
pregătirea lor pentru şcoală şi societate, dar şi
fiind obligaţi câteodată să meargă la muncă
pe termen scurt deoarece de multe ori fraţii
împreună cu copiii lor (cu vârste mai mari), în
mai mari trebuie să aibă grijă de cei mai mici,
defavoarea şcolii.
renunţând astfel la pregătirea lor şcolară.
b) În cazul satelor izolate, în care nu se poate
Serviciile de educaţie timpurie sunt
vorbi de o activitate economică sau agricolă
insuficient dezvoltate şi în mediul urban, faţă
comparabilă cu cea din satele situate în
de nevoile existente în comunitate.
apropierea sau la drumurile naţionale, sunt
mai acute problemele legate de resursele În mediul urban, problemele sunt în
materiale, lipsa facilităţilor de transport către egală măsură legate de accesul la resurse
şi de la şcoală, precum şi de cele umane şi de existenţa unui loc de muncă. Deşi
(cadrele didactice şi personalul auxiliar care învăţământul este gratuit, în multe şcoli din
fac naveta). mediul urban există costuri educaţionale
ascunse, care pot fi destul de ridicate: diverse
c) Unităţile de învăţământ din mediul
manuale alternative şi caiete de exerciţii
rural se confruntă cu probleme legate de
care trebuie cumpărate, rechizite speciale,
infrastructura şcolară, dar şi cu dificultăţi
echipamente sportive, contribuţii pentru
specifice, cum ar fi comasarea, într-o singură
participări la activităţi socio-culturale, etc.
clasă, a copiilor cu vârste diferite, deci din ani
Aceste costuri sunt dificil de acoperit de
şcolari diferiţi, fie din lipsa efectivului de elevi
familiile sărace şi reprezintă un factor de risc,
necesar constituirii claselor separate, fie din
putând duce la marginalizarea copiilor.
cauza personalului didactic insuficient.
O problemă adiţională o constituie grădiniţele
din mediul rural, existând multe sate care nu

D. Factori care Ţin de unitatea de ÎnvĂŢĂmÂnt

a. Probleme de ordin financiar: resurse c. Probleme de management la nivel

insuficiente alocate de Consiliul Local pentru
dotarea şi întreţinerea infrastructurii şcolare;
b. Probleme de resurse umane: personal
didactic insuficient numeric, lipsa cadrelor
didactice calificate / specializate; lipsa
consilierului şcolar, a mediatorului şcolar; lipsa
de pregătire a cadrelor didactice pe tema
respectării drepturilor copilului conform Legii
272/2004;
de şcoală, pentru dezvoltarea unităţii de
învăţământ în conformitate cu noile cerinţe
de calitate prevăzute de cadrul legal;
d. Metode pedagogice perimate, lipsa de
participare a copiilor, centrare pe disciplină şi
mai puţin pe educaţie;
e. Neimplicarea elevilor şi a părinţilor în
deciziile luate la nivelul şcolii.
 19

partea 2. Prevenirea. IdentifIcarea situaŢiilor

de risc de abandon Şcolar

Prevenirea reprezintă o activitate de bază care trebuie desfăşurată de către referenţii sociali.
Este posibil ca, în timpul desfăşurării celorlalte activităţi, aceştia să îşi dea seama de existenţa
unor situaţii de risc de abandon care se repetă, care ar putea fi diminuate sau al căror impact ar
putea fi redus dacă se acţionează din timp.
Prevenirea poate fi realizată în diferite moduri şi la niveluri diferite. Astfel, putem vorbi de
prevenire atunci când se desfăşoară activităţi de informare pentru a face cunoscute riscurile
pe care le are abandonul şcolar asupra copilului şi asupra comunităţii sau orice activitate de
implementare a drepturilor copiilor, fără să existe vreo problemă. De asemenea, prevenirea se
realizează şi atunci când apare o problemă şi referenţii sociali implementează măsuri pentru:
a) Identificarea şi evaluarea situaţiilor în care
este necesară furnizarea de servicii pentru
prevenirea separării copiilor de părinţii lor;
b) Elaborarea documentaţiei necesare pentru
furnizarea serviciilor;
c) Oferirea de consiliere şi informare familiilor
cu copii cu privire la drepturile şi obligaţiile
lor, drepturile copilului şi serviciile care sunt
disponibile pe plan local;
d) Asigurarea şi implementarea măsurilor de
prevenire şi combatere a riscului de abandon
şcolar, a consumului de alcool şi droguri,
prevenirea şi combaterea violenţei domestice,
precum şi a comportamentului infracţional;
e) Vizitarea familiilor şi a copiilor care
beneficiază de serviciile respective.
© UNICEF

Identificarea situaţiilor de risc

După cum s-a spus deja, identificarea
situaţiilor de risc trebuie realizată într-o etapă
timpurie, pentru a putea oferi sprijin părinţilor
şi copiilor. Astfel sunt prevenite neglijenţa,
comportamentul abuziv şi exploatarea
copilului prin muncă. Măsurile de prevenire
trebuie luate pentru a îmbunătăţi calitatea
vieţii copiilor şi pentru a sprijini dezvoltarea
capacităţilor lor, dacă este necesar.
Care sunt indicatorii care ar putea
determina o situaţie de risc de abandon
şcolar şi care pot fi observaţi şi
monitorizaţi de către referentul social în
activitatea curentă?
În prima parte a capitolului am amintit
factorii care pot determina abandonul
şcolar, însă este bine să cunoaştem şi acei
20
indicatori care, cumulaţi, pot descrie efectiv
un risc de abandon şcolar. În cadrul activităţii
sale, referentul social intră în relaţie directă
cu familiile în situaţie de risc social, însă
abandonul şcolar se regăseşte şi în situaţiile
familiilor fără probleme sociale.
1. Număr mare de absenţe nemotivate. Când
întâlnim situaţia unui copil care absentează
un număr de peste 10 ore pe lună, deja avem
un semn al potenţialului risc de abandon.
Dar cum identifică referentul social acei copii
care absentează? Uneori este suficient să
observăm copilul pe stradă, în parc sau la
munca câmpului. Mergând pe firul firesc al
intervenţiei, referentul social ar putea verifica
informaţia la şcoală.
2. Probleme grave de sănătate şi / sau
dizabilitate / handicap ale copilului.
• Copilul nu poate frecventa şcoala datorită
problemelor de sănătate / dizabilitate;
• Şcoala nu are profesori itineranţi care să
lucreze cu copilul la domiciliul acestuia;
• Integrarea şcolara a copilului într-o clasă
obişnuită este foarte dificilă, datorită lipsei
accesibilităţilor, a cadrului didactic de
sprijin.
3. Antecedente de abandon şcolar în familia
copilului. Situaţiile în care în familie există un
copil care a abandonat şcoala.
4. Situaţie familială dificilă.
© UNICEF
• Părinţi aflaţi în situaţie de separare, ca
urmare a divorţului. Decesul unuia dintre
părinţi sau monoparentalitatea (indiferent
de cauze) pot atrage după sine probleme
afective şi de relaţionare ale copilului;
• Părinţi al căror program de muncă nu
le permite implicarea permanentă în
educarea copilului, iar acesta nu este
supravegheat pe timpul zilei;
• Părinte / părinţi plecat / ţi la munca în
străinatate şi copilul rămâne în grija unui
membru al familiei care are fie dezinteres,
fie dificultăţi majore în relaţia cu copilul;
• Familie cu probleme economice mari, care
nu poate să-i asigure copilului mijloacele
de bază pentru a merge la şcoală (haine,
rechizite, hrană etc.);
• Familie fără locuinţă / cu condiţii improprii;
• Familie în care unul sau mai mulţi adulţi
au probleme de alcoolism / suferă de
boli mentale / au antecedente penale ca
urmare a unor fapte de violenţă;
• Relaţia şcoală - familie este deficitară:
părinţii / adulţii care au în grijă copilul
nu vin la şcoală la solicitarea profesorilor;
manifestă dezinteres faţă de situaţia
şcolară a copilului.
5. Dificultăţi majore de deplasare la şcoală.
Distanţa mare de acasă la şcoală şi lipsa unui
mijloc de transport.
 21

Ce este de făcut?
Mai întâi, trebuie să vă familiarizaţi cu zona
sau comunitatea în care vă desfăşuraţi
activitatea. În procesul de cunoaştere
a comunităţii, în munca de căutare a
beneficiarilor marginalizaţi sau in risc de
marginalizare, în interacţiunile pe care le aveţi
cu alte instituţii, servicii sau cu vecinii, veţi
afla informaţii despre copiii care nu merg la
şcoală.

Pentru fiecare caz în parte este important să evaluaţi situaţia şi să aflaţi mai
multe detalii şi să încercaţi să stabiliţi cauzele. Totuşi, atunci când acestea
sunt cunoscute, puteţi aborda părinţii şi copilul în încercarea de a rezolva
situaţia, ceea ce i-ar permite copilului să se întoarcă la şcoală, familia fiind
sprijinită (facilitarea resurselor, găsirea de finanţări, pregătirea copilului
pentru reîntoarcere).
În unele cazuri, este important să dezvoltăm ajuta să conştientizeze importanţa şcolii.
”servicii de tranziţie”, unde copiii care au
Centrele de zi pot să ofere aceste servicii de
abandonat / nu au mai mers la şcoală, pot
tranziţie. Un rol important are mediatorul
să recupereze parte din ceea ce au pierdut
şcolar, care, împreună cu referentul social,
cât nu au fost la şcoală, uşurând, astfel,
poate organiza şi alte activităţi pentru a
întoarcerea lor. Există cazuri în care trebuie să
facilita reîntoarcerea la şcoală a copilului.
se lucreze cu ei într-un mod diferit, pentru a-i

Este important să fim atenţi şi să identificăm din vreme riscul de abandon

şcolar şi absenţa şcolară a copiilor, pentru a organiza încă din fazele
incipiente acţiuni comune cu părinţii, şcoala şi comunitatea.
Trebuie oferit sprijin părinţilor şi copiilor şi mai integrată.
pentru a-i face să depăşească greutăţile legate
Când discutam despre dificultăţile şcolare ale
de frecventarea şcolii. Uneori adaptarea orelor
copiilor trebuie să ţinem cont de următoarele
de şcoală la programul lor sau oferirea de
aspecte:
sprijin pentru familie pot permite copilului să
desfăşoare unele activităţi pentru a-şi ajuta - la originea problemelor şcolare ale copiilor
familia, să aibă grijă de fraţi şi de surori. se asociază două sau mai multe tipuri de
factori;
Referenţii sociali trebuie să aibă relaţii cu
şcoala pentru a înţelege diferitele programe, - pentru copil sunt relativ severe
activităţi şi beneficii pe care le oferă aceasta. consecinţele eşecului şcolar, atât la nivel
Cooperarea şi schimbul de informaţii vor socio-profesional cât şi al echilibrului
facilita identificarea copiilor şi familiilor aflate afectiv din cauza conflictelor, a reacţiilor
în situaţii de risc sau de vulnerabilitate şi să negative care nu întârzie să vină atât în
ofere sprijin. Referenţii sociali pot observa familie cât şi în şcoală;
cum progresează educaţia copilului şi cum
- consecinţele eşecului şcolar au efect
interacţionează şcoala şi familia. Totodată,
negativ marcând defavorabil pe toate
şcoala poate fi implicată şi poate juca un
planurile dezvoltarea personalităţii
rol important în implementarea planului de
copilului;
servicii. Astfel, intervenţia va fi cuprinzatoare
22
Pentru prevenire şi intervenţie în cazuri de
risc sau/şi abandon şcolar este necesară o
analiză atentă a factorilor ce pot declanşa
aceste fenomene şi utilizarea unor metode şi
tehnici de intervenţie (consiliere a copilului
şi a familiei sale, de recuperare / reabilitare a
copilului, de lucru în echipă multidisciplinară,
etc.) care să conducă la rezultate pozitive
pentru copil.

Orientarea activităţii
referentului social spre
identificarea timpurie a
situaţiilor de eşec şcolar şi
abandon, spre dezvoltarea
abilităţilor practice şi sociale
contribuie la creşterea
şanselor copiilor de
integrare socială.

© UNICEF

Metode de lucru pentru prevenirea abandonului şcolar

Referentul social trebuie să identifice situaţiile
de risc pe care le pot întâmpina familiile din
comunitatea în care activează:
• să asigure respectarea drepturilor copilului
– şi aici vorbim şi despre accesul la
educaţie;
• să prevină situaţiile de abuz, neglijare sau
exploatare a copiilor;
• să prevină situaţiile de exploatare
economică sau trafic al copiilor;
• să prevină separarea copiilor de părinţi.
Pentru a putea atinge aceste scopuri,
referentul social trebuie să identifice
situaţiile de risc, să ofere mediere şi sprijin,
să coopereze cu alte instituţii, să organizeze
activităţi de prevenire, să ofere prestaţii şi
servicii şi, în general, să intervină în cazurile în
care e nevoie de un sprijin specific.
Referentul social poate identifica acele cazuri
care necesită sprijin în diferite moduri:
• la cererea directă a copilului, a familiei sau
a reprezentantului legal;
• prin referirea cazului de către alţi
specialişti sau instituţii / organizaţii care
interacţionează cu copilul;
• pe baza inf
informaţiilor primite de la o
persoană din comunitate;
• prin activitate orientată direct către
beneficiarii marginalizaţi.
Activitatea referentului social are loc pe două
nivele. Primul este cel individual la nivel de
familie, unde trebuie să identifice situaţia, să o
evalueze, să ofere sprijin, să redacteze un plan
şi să ofere prestaţii şi servicii.
Al doilea nivel este cel al comunităţii, unde
trebuie să identifice nevoile general-comune,
posibilităţile şi resursele disponibile şi să
dezvolte relaţii în cadrul comunităţii.
 23

Ce aţi putea face, în calitate de referent social, pentru

prevenirea riscului de abandon şcolar?

pasul 1 Iniţiaţi şi susţineţi comunicarea cu membrii comunităţii

• Având întâlniri cu oamenii, vorbind cu ei, informându-i despre
activitatea desfăşurată;
• Ascultând şi înţelegând informaţiile primite;
• Stabilind un program în care oamenii pot veni să discute dificultăţile
cu care se confruntă.

pasul 2 Recunoaşteţi şi identificaţi problema

• Primind informaţii de la oameni;
• Observând;
• Vorbind cu oamenii aflaţi în anumite situaţii.
În această situaţie, dacă aflaţi despre problemă indirect, de la o altă persoană, specialist sau
serviciu, mai este un pas de făcut: informarea persoanei în cauză că înţelegeţi situaţia cu
care se confruntă. Trebuie să intraţi în contact şi să oferiţi sprijin familiei, iar dacă sprijinul
dumneavoastră nu este acceptat şi există îngrijorări privind situaţia copilului, trebuie să sesizaţi
DGASPC. Apoi trebuie să urmăriţi evoluţia situaţiei.
Dacă familia este informată şi vă acceptă ajutorul, continuaţi-vă munca.

pasul 3 Evaluaţi problema sau situaţia specifică (ce se întâmplă?)

Nu este o sarcină uşoară, de obicei persoanele sunt îngrijorate de ceva
care le deranjează, dar referentul social trebuie sa identifice cauzele
problemei. Uneori sunt alte lucruri mai puţin vizibile.
În procesul de evaluare, trebuie să aveţi în vedere şi alte probleme, a căror rezolvare poate duce
la îmbunătăţirea situaţiei generale.
Pentru a evalua un caz, aveţi nevoie de informaţii de la persoane diferite şi trebuie să luaţi în
calcul aspecte diferite. Pentru a încheia acest proces, veţi efectua o anchetă socială, pe formatul
utilizat în comunitatea dumneavoastră. În orice caz, trebuie să fiţi siguri că punctele de vedere
ale copilului şi ale părintelui sunt luate în considerare, iar evaluarea trebuie să ţină seama de
nevoile şi caracteristicile copilului, în contextul familiei şi al societăţii.
Evaluarea trebuie să acopere toate aspectele vieţii copilului: social, psihologic, medical,
educaţional şi juridic şi să stabilească, de exemplu:
I. Date factuale:
• Situaţia socio-economică a familiei, a părinţilor sau a altor persoane
care locuiesc cu copilul (venit, funcţie, relaţii, condiţii de locuire);
• Contextul familial (relaţiile între membrii familiei; membrii familiei şi
24
relaţiile cu rudele; identitatea etnică şi religioasă, alte valori; situaţiile în
care membrii familiei au beneficiat de sprijin social şi felul în care au fost
utilizate resursele; repartizarea rolurilor şi puterii în familie etc.);
• Gradul de participare a familiei şi a copilului în comunitate (sentimentul
de apartenenţă la alte grupuri; participarea la activităţile comunităţii,
participarea la servicii sau la instituţii; modul în care sunt utilizate
resursele comunităţii pentru a răspunde nevoilor copiilor şi familiei
etc.);
• Condiţiile de trai (locuinţă, acces la alimentaţia primară, haine,
căldură…);
• Educaţie, situaţia copiilor privind învăţătura, participarea la activităţi
şcolare sau educative, dificultăţi de învăţare, potenţial, inventarul
copiilor nescolarizaţi din familie;
• Sănătate, alimentaţie;
• Aspecte emoţionale (tendinţa de izolare de ceilalţi, înclinaţia către stări
de spirit cum ar fi tristeţea, mania, frica, ruşinea etc.);
• Aspectele intelectuale, cum ar fi posibilităţi şi limite de a înţelege
propria situaţie şi de a găsi resurse sau a înţelege propunerile;
• Istoricul familiei, evoluţia problemelor, soluţiile găsite şi aplicate,
problemele apărute şi nesoluţionate.
II. Aspecte de risc:
• Dacă sunt lipsuri în satisfacerea nevoilor generale ale copilului, de
exemplu: sănătate, locuinţă, educaţie, îngrijire, alimentaţie / hrănire,
dezvoltare emoţională, deprinderi sociale, sentimentul de identitate,
siguranţă şi securitate etc.;
• Dacă sunt lipsuri în satisfacerea nevoilor speciale şi suplimentare ale
copilului; de exemplu nevoile datorate unei dizabilităţi temporare sau
permanente, unei boli
acute sau cronice, unei
traume familiale, etc.;
• Capacitatea scăzută a
părinţilor de a-şi îngriji
corespunzător copilul;
• Antecedente de
abandon şcolar şi
absenteism, suspiciuni
de exploatare prin
muncă a copilului etc;
• Lipsa / insuficienţa
reţelelor de sprijin în
cadrul familiei lărgite /
comunităţii etc.
© UNICEF
 25
Analizaţi cazul (ce se întâmplă?)
pasul 4 În acest caz, trebuie să vedeţi cum stau lucrurile, trebuie să vă formaţi
propria percepţie asupra situaţiei şi despre modul în care poate evolua.
Explicaţi situaţia şi în acelaşi timp gândiţi-vă cum poate fi ea schimbată,
în care direcţie (orientarea spre soluţii).
Modul dumneavoastră de înţelegere a situaţiei trebuie împărtăşit copilului şi părinţilor care
trebuie să participe activ la procesul de analiză, pentru a ajunge la un punct comun de vedere,
pentru a găsi o posibilitate de îmbunătăţire sau soluţionare a situaţiei. Această analiză comună
este deja parte a soluţiei.
Dacă în cursul analizei vedeţi că nu puteţi găsi soluţia sau că aveţi nevoie de o analiză
suplimentară, mai complexă, contactaţi DGASPC.

Propuneţi un plan de servicii

pasul 5 Odată ce aţi evaluat cazul, vedeţi ce se întâmplă şi care sunt acţiunile
posibile pe care le puteţi întreprinde. Stabiliţi un plan de servicii în
care includeţi informaţiile principale, obiectivele de atins, acţiunile pe
care le veţi desfăşura şi serviciile şi prestaţiile pe care le veţi utiliza.

Când este necesar planul de servicii?

O familie se confruntă cu probleme financiare serioase, din cauza cărora
copiii nu merg constant la şcoală, dar membrii familiei au relaţii bune şi
se bucură de sprijinul familiei extinse; familia este eligibilă pentru a primi
sprijin din partea consiliului local. Familia este dedicată în totalitate îngrijirii
copiilor săi = Nu este nevoie de un plan de servicii. Referentul social trebuie
să orienteze familia către SPAS, pentru a primi prestaţiile sociale la care are
dreptul (alocaţie familială, etc.)
O familie se confruntă cu probleme financiare serioase. Sănătatea copiilor
este precară, copiii absentează în mod repetat de la şcoală, iar familia este
dezorganizată. Prin urmare, există pericolul ca familia să se destrame şi să
fie necesar să le acorde copiilor îngrijire în afara familiei = Este nevoie de un
plan de servicii.

În prima situaţie, familia poate beneficia de
prestaţii sociale care să satisfacă necesarul
financiar şi material al acesteia, astfel încât
efectul (riscul de abandon şcolar) să se
diminueze sau să dispară.
În cea de-a doua situaţie, avem de-a face cu o
problematică mult mai complexă, astfel încât
familia (copiii şi părinţii) au nevoie de suport
complex: prestaţii financiare şi materiale,
suport şi consiliere, informare etc.
Pentru a avea succes, planul de servicii
trebuie:
• Să fie viabil: să poată fi implementat;
• Să implice toate organizaţiile / serviciile
locale care pot oferi ceva: nu numai pe cele
furnizate de consiliul local, dar şi serviciile
din comunităţile învecinate;
• Să fie elaborat împreună cu copilul şi
familia, astfel încât aceştia să se angajeze să
colaboreze cu furnizorii de servicii.
26

Conform legii, planul de servicii include prestaţii, servicii şi intervenţii care se adresează
atât copilului, cât şi părinţilor sau reprezentantului legal şi persoanelor importante pentru
copil. Aceştia din urmă pot fi membri ai familiei extinse, prieteni de familie, profesori sau alţi
profesionişti pe care copilul îi cunoaşte, alţi copii etc., respectiv reţeaua de sprijin social al
copilului şi familiei. Aceste persoane pot fi chemate la consiliul de familie care are loc înainte de
luarea unei decizii, astfel încât să fie găsită cea mai bună soluţie pentru fiecare copil în parte.
În acest plan veţi descrie prestaţiile de care vor beneficia:

prestaŢii
Tipul Cuantumul Autoritatea Data de Perioada de
locală începere acordare
responsabilă

De asemenea, trebuie sa includeţi serviciile care vă vor ajuta să atingeţi obiectivele stabilite
după colectarea şi analiza informaţiilor, mai ales în domenii cum ar fi protecţia copilului,
educaţie, sănătate, reabilitare, altele.

servicii
Tipul Instituţia Obiective Data de Perioada de Responsabilul
responsabilă generale începere desfăşurare de caz
Protecţia copilului
Educaţie
Sănătate
Reabilitare
Altele

pasul 6 Implementaţi planul de servicii

Urmaţi toate procedurile stabilite în plan şi faceţi-le realizabile.

pasul 7 Monitorizarea (cum decurge procesul de prevenire?)

Aceasta presupune urmărirea cazului şi asigurarea unei evoluţii pozitive
a întregului proces de prevenire, urmărind dacă acţiunile, serviciile şi
prestaţiile sunt adecvate sau trebuie ajustate.
În cursul procesului de monitorizare, planul va fi actualizat, iar dacă vor fi necesare modificări
sau sprijin specializat, acestea vor fi adăugate pe parcurs. În orice caz, dacă lucrurile se
înrăutăţesc, solicitaţi sprijin de la DGASPC.
 27

pasul 8 Evaluarea cazului (ce rezultate s-au obţinut?)

În plan se stabilesc momentele de evaluare a rezultatelor. Trebuie să
fiţi preocupaţi de rezultatele metodelor utilizate pentru a rezolva cazul
şi să ştiţi ce modificări trebuie operate pentru a îmbunătăţi calitatea
serviciilor în viitor. Trebuie să evaluaţi dezvoltarea cazului, urmărind cât mai concret rezultatele
– de exemplu: deprinderi dezvoltate sau întărite, situaţia participării şcolare a copilului,
competenţele parentale, cantitatea de resurse alocate, costurile umane şi materiale.

© UNICEF

pasul 9 Închiderea cazului

Acesta este un pas important; munca dumneavoastră trebuie să fie
orientată către situaţia în care ea să nu mai fie necesară! Adică trebuie
să lucraţi pentru autonomie şi să le daţi oamenilor instrumente care
să îi ajute să îşi rezolve propriile probleme. Este important să staţi
împreună cu copiii şi cu părinţii sau cu familia şi să încheiaţi intervenţia, atunci când lucrurile se
îmbunătăţesc. Diminuarea riscului de abandon şcolar care justifică închiderea cazului poate fi
dovedită astfel:
• copilul reia programul şcolar cu o frecvenţă foarte bună şi cu îmbunătăţirea
performanţelor şcolare;
• familia este sprijinită să depăşească situaţia de criză în care se află;
• familia înţelege efectele negative ale abandonului scolar şi cooperează cu şcoala, cu
SPAS-ul etc.;
• funcţionează un mecanism de întrajutorare în care sunt implicaţi vecinii / alţi membri ai
comunităţii.
28

partea 3. RelaŢiile referentului social cu familia, cu

cadrele didactice Şi cu alte categorii de profesioniŞti

A. RelaŢia referentului social cu familia

În demersul de consiliere şi informare oferirea prestaţiilor financiare şi materiale

a copiilor şi părinţilor / familiei acestuia
este nevoie de o relaţie de parteneriat,
participarea fiecărui membru al familiei fiind
importantă pentru rezolvarea problematicii
identificate. Fiecare membru al familiei
trebuie să se simtă respectat, demersul
de căutare şi identificare a soluţiilor
corespunzătoare specificului problemelor
sale având un rol de valorizare şi de motivare
pentru a fi activ în implementarea acţiunilor
prevăzute în cadrul planului de servicii sau a
planului de reducere a riscului de abandon
şcolar.
Atunci când culegeţi informaţiile şi stabiliţi
baza pentru un plan de servicii, este
important:
• să vă asiguraţi că punctele de vedere ale
copiilor / părinţilor sunt luate în considerare
în planificarea şi oferirea de servicii;
• să vă consultaţi cu copiii, tinerii, părinţii,
familiile sau persoanele care îngrijesc copiii
în moduri care le sunt accesibile;
• să vă asiguraţi că fiecare situaţie este
evaluată conform nevoilor fiecărui membru
al familiei;
• să vă asiguraţi că părinţii şi copiii au acces la
informaţii privind evaluarea lor şi serviciile
disponibile.
În construirea unui plan de servicii / plan de
reducere a riscului de abandon, este necesar
ca referentul social să aibă în vedere ca
acestea au drept obiective:
• Îmbunătăţirea calităţii vieţii copilului prin
necesare, cât şi prin consiliere psihologică;
• Sprijinirea copiilor în îndeplinirea
potenţialului lor, prin îndepărtarea
obstacolelor ivite în calea accesului la
educaţie şi furnizarea serviciilor adaptate
nevoilor copilului:
- Asigurarea unui proces educaţional
potrivit nevoilor şi dezvoltării copiilor
de vârstă şcolară;
- Oferirea unei varietăţi de servicii
(centre de zi, cluburi, etc) pentru copiii
mici, inclusiv educaţie timpurie;
- Furnizarea unui sprijin complex,
inclusiv evaluare, sprijin pentru
învăţare, ajutor psihologic, educaţie
comunitară, servicii de orientare şi
ajutor.
• Asigurarea unui mediu de viaţă şi
educaţional sigur (inclusiv prin dezvoltarea
capacitatilor parentale prin accesul la servicii
de tipul „Şcoala părinţilor”);
• Evaluarea nevoilor de sănătate ale copiilor
şi familiei şi furnizarea sprijinului de care au
nevoie.
După ce aţi făcut inventarierea acestor
obiective trebuie identificate tipurile de
activităţi, resursele (resurse financiare, resurse
umane, resurse de timp şi spaţiu) necesare
pentru atingerea lor.
Familiile acceptă cu destul de mare dificultate
să le fie „cunoscută povestea” de mai multe
persoane – de aceea referentul social trebuie
să asigure respectarea confidenţialităţii. Va

trebui însă să avertizeze familia că, pentru a
putea beneficia de cele mai adecvate servicii,
este nevoie de intervenţia unei echipe
interdisciplinare de specialişti.
Dacă primele interviuri de analiză a nevoilor
familiei le realizează referentul social, este
foarte important pentru familie să-i fie
prezentaţi şi alţi profesionişti („pentru că ne
dorim ca Matei să se reîntoarcă la şcoală, la
următoarea întâlnire voi veni însoţit de dna.
învăţătoare Ştefan, care cunoaşte mai bine
decât mine care sunt posibilităţile pe care
b. RelaŢia referentului social cu cadrele didactice
Conţinutul fundamental al colaborării
dintre referentul social şi cadrul didactic se
concretizează printr-o informare reciprocă
cu privire la problemele copilului şi prin
convergenţa diferitelor acţiuni întreprinse la
nivel de şcoală, familie şi comunitate.
SPAS / referentul social trebuie să coopereze
cu şcoala / cadrele didactice. Împreună pot
organiza întâlniri informative cu părinţii
cu privire la posibilităţile pe care le au de a
obţine sprijin în vederea favorizării accesului
la educaţie al copiilor.
Cu ocazia vizitelor la domiciliul elevilor,
învăţătorul / dirigintele are prilejul să
cunoască climatul educativ din familie,
să discute cu părinţii despre raporturile
de susţinere şi ajutorare care există între
elevi şi părinţi, între elevi şi fraţii lor, despre
starea de sănătate şi despre condiţiile de
viaţă. De asemenea, cadrele didactice pot
sesiza situaţiile de exploatare prin muncă
ale copilului: copilul începe să nu mai vină
29
le avem la nivelul şcolii”). De exemplu, în
contextul în care referentul social este sesizat
asupra absenţelor repetate ale unui copil
de către un mediator şcolar sau de câtre un
cadru didactic, prima întâlnire se va realiza cu
participarea acestuia.
De aceea, orice nou profesionist care intervine
în implementarea planului de servicii sau a
planului de reducere a riscului de abandon
şcolar este important să fie prezentat de către
referentul social cu care părintele / copilul are
deja o relaţie de încredere.
la şcoală sau este foarte obosit la cursuri, nu
şi-a făcut temele sau rezultatele sale sunt
din ce în ce mai slabe. Cadrele didactice care
observă că elevii sunt implicaţi în aceste
tipuri de activităţi trebuie să sesizeze imediat
Serviciul Public de Asistenţă Socială. Aceste
informaţii susţin referentul social în activitatea
de depistare precoce a situaţiilor de abuz,
neglijare, exploatare, de risc de abandon
şcolar sau situaţiile de criză din familiile
copiilor.
Reciproc, referentul social poate identifica
copiii neşcolarizaţi sau în risc de abandon
şcolar în contextul vizitelor de evaluare
realizate de către referentul social.
Cadrul didactic şi referentul social
sunt două verigi importante în
prevenirea riscului de abandon
şcolar. De multe ori, în activitatea
profesională a acestora, fiecare
dintre cei doi devine persoană
resursă pentru celălalt.
Colaborarea dintre referentul social şi cadrul
didactic poate genera soluţii cu privire la
prevenirea abandonului şcolar, precum:
• organizarea de activităţi de stimulare a
participării şcolare a copiilor cu număr mare
de absenţe (cercuri, cluburi – care să nu
aibă un scop imediat pedagogic, dar care
30
converg către participarea constantă la
cursuri a copiilor);
• derularea unor programe de completare a
studiilor;
• reintegrarea şcolară a copiilor retraşi din
forme grave de muncă (de exemplu, prin
intermediul programului naţional „A doua
şansă”);
• asigurarea asistenţei psihologice pentru
copii prin intermediul consilierilor şcolari
şi al specialiştilor din Centrele de asistenţă
psihopedagogică si Centrele Judeţene de
Resurse şi Asistenţă Educaţională;
• activităţi formative pentru părinţi, cu
implicarea diverşilor actori comunitari
(autorităţi publice locale, cadre medicale,
preoţi, poliţişti) etc.

C. RelaŢia referentului social cu alŢi profesioniŞti din instituŢii

Şi organizaŢii cu responsabilitĂŢi În protecŢia copilului

Activitatea referentului social de prevenire a

abandonului şcolar se bazează pe intervenţia
multor instituţii şi profesionişti:
- Structurile Direcţiei Generale de Asistenţă
Socială şi Protecţia Copilului, care sunt de
drept responsabile cu protecţia specială
a copiilor şi promovarea şi respectarea
drepturilor copilului;
- Structuri publice de interes local pentru
respectarea şi promovarea drepturilor
copilului (Consiliul judeţean / local de
sector, Primăriile, Comisiile de Protecţia
Copilului, Serviciile de Evaluare Complexă);
- Serviciile deconcentrate ale ministerelor
(inspectorate de poliţie, direcţii de sănătate
publică, direcţii de dialog, solidaritate © KATE HOLT
socială şi familie, inspectorate de muncă abandon şcolar (atât în situaţii individuale, cât
ş.a.); şi în situaţii generale, care vizează un număr
- Serviciile sociale locale şi judeţene; mai mare de familii sau chiar toţi membrii
- Firme private care pot susţine activitatea comunităţii).
efectivă a serviciului, dar şi susţinerea
Colectivul de cadre medicale se poate implica
financiară a unora dintre părinţii cu
în:
probleme materiale şi sociale;
- informarea copiilor şi a părinţilor (dar şi a
- Presa, care poate susţine dezvoltarea
cadrelor didactice) cu privire la sănătate şi
unor campanii de informare referitoare la
igienă (a vieţii, a somnului, alimentaţiei, a
îngrijirea, creşterea şi dezvoltarea copilului,
spaţiului etc);
îmbunatăţirea capacităţilor parentale,
- informarea copiilor, a părinţilor şi a
importanţa educaţiei etc.
celorlalţi profesionişti din diverse domenii
Pentru a descrie paleta de competenţe cu privire la efectele exploatării prin muncă
şi atribuţii conforme cadrului legal, ale asupra dezvoltării copilului, cu privire la
instituţiilor şi profesioniştilor care pot consumul de alcool sau droguri etc.;
interveni, vom face o sintetiză care îl poate - acordarea asistenţei şi a sprijinului pentru
ajuta pe referentul social în momentul părinţi în vederea creşterii capacităţilor lor
reperării unor soluţii pentru cazuri de risc de parentale.

Reprezentanţii poliţiei se pot implica în:
- informarea copiilor şi a părinţilor asupra
riscului delincvenţei juvenile, abuzului
asupra copilului;
- identificarea copiilor care lipsesc de la
şcoală şi sesizarea SPAS;
- monitorizarea copiilor care au comis fapte
penale şi nu răspund penal, aflaţi în grija
familiei cu măsură educativă, pentru
prevenirea recidivei; unul dintre aspectele
monitorizate este cel al participarii şcolare,
absenteismul fiind şi un risc de recidivă.
Colaborarea cu DGASPC
Dacă, în ciuda faptului că s-au furnizat toate
serviciile necesare, copilul se află în risc
major în cadrul familiei sale (neglijare, abuz
sau exploatare), fiind necesară o măsură de
protecţie specială, referentul social va sesiza
DGASPC în legatură cu această situaţie de
risc. După notificarea DGASPC, referentul
social din SPAS va furniza toate informaţiile
necesare privind cazul respectiv. Ca urmare
a evaluării realizate la nivel de DGASPC, se
poate propune Comisiei pentru Protecţia
Copilului o măsură de plasament în familia
lărgită / la un asistent maternal / într-un
centru rezidenţial.
Pe perioada plasamentului, referentul social
va continua să coopereze cu reprezentantul
DGASPC, (de obicei, cu managerul de caz
al copilului care se află în cadrul serviciului
Management de Caz), în vederea sprijinirii şi
susţinerii părinţilor, pentru a facilita relaţiile
dintre copil şi familia sa şi pentru a pregăti
reintegrarea copilului.
Pentru a asigura reintegrarea cu succes a
copilului, se va elabora un plan de servicii,
iar referentul social va monitoriza evoluţia
dezvoltării copilului şi modalitatea în care
părinţii îşi exercită drepturile şi îşi îndeplinesc
obligaţiile faţă de copil. Referentul social
31
Reprezentanţii bisericii se pot implica în:
- identificarea persoanelor vulnerabile
(copii în risc de abandon şcolar, copii
cu dizabilităţi, familii monoparentale cu
probleme sociale şi financiare majore etc.);
- identificarea persoanelor resursă la nivelul
comunităţii (persoane care doresc să
activeze voluntar în folosul comunităţii,
persoane care au capacitatea financiară
şi materială să susţină copiii şi familiile în
situaţie de risc);
- consilierea ecumenică a familiilor
vulnerabile.
poate facilita, în timpul plasamentului (de ex.,
la asistentul maternal), menţinerea relaţiilor
dintre copil şi persoanele faţă de care este
ataşat şi va continua să transmită DGASPC
fişele de monitorizare a situaţiei copilului.
În situaţia în care referentul social identifică în
teritoriu un copil cu dizabilităţi şi care nu are
încadrare în grad de handicap, certificatul de
handicap şi un plan de recuperare / reabilitare
care să vină în sprijinul dezvoltării copilului,
acesta va orienta familia către DGASPC,
Serviciul de Evaluare Complexă (SEC), în
vederea dobândirii acestor documente, care
permit accesul copilului şi al familiei sale la
servicii de specialitate şi prestaţii financiare.
În cadrul evaluării complexe realizate la
solicitarea SEC, referentul social trebuie să
elaboreze ancheta socială pentru familia
respectivă. Referentul social va monitoriza
evoluţia dezvoltării copilului şi modalitatea
implementarii planului de recuperare,
asigurându-se asupra calităţii vieţii copilului şi
asupra nevoii de suport a familiei.
Referentul social va colabora cu DGASPC
pentru stabilirea identităţii copilului părăsit
/ găsit pe strada sau în unităţi medicale,
efectuând ancheta socială la domiciliul
părinţilor (după ce au fost identificaţi şi
32
localizaţi în cadrul colaborării dintre DGASPC şi cu cadrele didactice din şcoală, pentru
şi Poliţie). De asemenea, poate consilia familia aplicarea Planului Individualizat de Protecţie
în vederea reintegrării copilului în familia sa (PIP), mai concret a planului de intervenţie
(sau în familia lărgită). specific “Educaţie”.
Dacă în comunitatea sa există situaţii de copii În continuare propunem un model de Fişă
cu măsura de protecţie specială stabilită de monitorizare a copilului aflat în risc de
de Comisia pentru Protecţia Copilului abandon şcolar, care poate fi utilizată de
(copii aflaţi în plasament familial sau în referentul social în activitatea de prevenire a
centre rezidenţiale care funcţionează în abandonului şcolar.
localitate), referentul social din SPAS trebuie
Menţionăm că în acest ghid nu includem un
să monitorizeze participarea şcolară a
formular tip pentru Ancheta Socială, deoarece
acestor copii. Aceasta implică colaborarea cu
se recomandă utilizarea formularelor deja
managerul de caz al copilului (de la DGASPC)
agreate în diferite localităţi / judeţe.

Fişa de monitorizare a copilului aflat în risc

de abandon şcolar

Nume .....................................................................................Prenume...........................................................................
Data naşterii............. Clasa...........Şcoala ....................................... Adresa ..............................................................
Referent social : ...............................................................................................................................................................
Data întocmirii fişei:........................................................................................................................................................

Datele la care se fac completări, pe parcursul monitorizării:

1. ...........................................................................................................................................................................................
2. ...........................................................................................................................................................................................
3. ...........................................................................................................................................................................................
4. ...........................................................................................................................................................................................
5. ...........................................................................................................................................................................................

Indicatorii observaţi ca fiind activi la prima evaluare a copilului (bifaţi):

Număr mare de absenţe nemotivate
Situaţie familială dificilă
Probleme grave de sănătate şi / sau dizabilitate / handicap ale copilului
Antecedente de abandon şcolar în familia copilului
Dificultăţi majore de deplasare la şcoală
 33
Partea I: Explicitarea situaţiei specifice a copilului, la indicatorii
identificaţi activi

Indicator .......
Situaţia la data întocmirii fişei:

...............................................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................................

Indicator .......
Situaţia la data întocmirii fişei:

...............................................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................................

Indicator .......
Situaţia la data întocmirii fişei:

...............................................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................................

Indicator .......
Situaţia la data întocmirii fişei:

...............................................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................................
34
Alte aspecte relevante care nu au fost descrise în analiza indicatorilor

Comportament social
În clasă (se completează după discuţia cu dirigintele / învăţătorul) ...........................................................
...............................................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................................
..........................................................................................................................................................................................

În comunitate ..................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................................
.............................................................................................................................................................................................

B. Date şcolare
(nivelul reuşitei şcolare) : (se completează după discuţia cu dirigintele / învăţătorul)
o Motivaţia pentru învăţare ........................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................................
o Număr de corigenţe cu specificarea disciplinelor ..........................................................................................
...............................................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................................
..............................................................................................................................................................................................
o Discipline cu rezultate bune şi foarte bune.......................................................................................................
...............................................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................................
o Discipline cu rezultate scăzute ..............................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................................................
C. Situaţia familială: relaţia copilului cu părinţii / reprezentanţii legali; relaţia familie -
şcoală
...............................................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................................
 35
6. Puncte forte
...............................................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................................

7. Puncte slabe
...............................................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................................
S-a efectuat ancheta socială a familiei?
DA – se anexează o copie după ancheta socială în formatul utilizat de SPAS
NU – argumentaţi dacă este sau nu necesară ancheta socială

Soluţii propuse: Cine răspunde Termen Observaţii

Activitatea (rezultate de etapă)
III. Rolul reŢelei comunitare
În prevenirea Şi combaterea
abandonului Şcolar

Referenţii sociali, cadrele didactice, alte fizice), cât şi ca o structură ale cărei „noduri”
categorii de profesionişti, părinţii şi cetăţenii sunt instituţii / organizaţii (persoane juridice).
care convieţuiesc într-o comunitate, Deoarece în rezolvarea unei probleme
pot contribui eficient prin colaborare şi comunitare cum ar fi abandonul şcolar
parteneriat la prevenirea şi combaterea intervin instituţii si organizaţii diferite, reţeaua
abandonului şcolar. Deoarece colaborarea comunitară poate fi iniţial construită din
este complexă, iar factorii care trebuie să perspectiva instituţională, urmând ca prin
colaboreze sunt numeroşi, pentru succesul desemnarea reprezentanţilor instituţiilor să
oricărui demers la nivel comunitar este ajungem la reţeaua de persoane resursă.
necesară o structură organizatorică bine
Reţeaua se înfiinţează de un grup mic de
definită ca structură şi ca mod de funcţionare:
membri fondatori.
REŢEAUA COMUNITARĂ.
Ce este reţeaua comunitară? O structură
socială alcătuită din indivizi care trăiesc în
comunitatea respectivă denumiţi „noduri
de reţea” între care funcţionează legături
specifice de interdependenţă, datorate
unor relaţii profesionale, de prietenie, de
solidaritate sau unor interese comune (de
rezolvare a unei probleme, de dezvoltare
a unui sector de activitate al comunităţii,
de promovare a drepturilor unei anumite
categorii sociale etc.).
De mai mult de un secol se foloseşte
conceptul de „reţea socială”, pentru a © UNICEF / Christian Kostyak
scoate în evidenţă complexitatea relaţiilor De exemplu, în cazul proiectului nostru ar
între membrii unui sistem social la scară putea fi:
interpersonală, comunitară, regională, - reprezentantul autorităţii locale
naţională, internaţională ... pe scurt, la toate (primar / viceprimar / consilier etc.);
„scările”! Obiectivul nostru este să definim - referentul social din SPAS;
şi să dezvoltăm reţeaua socială la nivel - directorii unităţilor şcolare din
comunitar, pentru îmbunătăţirea participării comunitate;
şcolare a tuturor copiilor şi reducerea - un mediator şcolar / mediator social.
abandonului şcolar – deci folosim conceptul Grupul membrilor fondatori realizează
de REŢEA COMUNITARĂ. următorii paşi pentru crearea reţelei
comunitare:
Reţeaua comunitară poate fi definită atât ca
o structură alcătuită din indivizi (persoane
 37

Pasul 1: Crearea identitĂŢii reŢelei

Reţeaua comunitară are o identitate dată de:

• obiectivul pentru care se înfiinţează reţeaua;
• principiile care stau la baza reţelei;
• regulile pe care membrii reţelei le stabilesc de comun acord pentru funcţionarea reţelei;
• un nume sugestiv, eventual o denumire prescurtată şi / sau siglă.
Membrii fondatori „construiesc” împreună identitatea reţelei, pe baza elementelor enumerate
mai sus. Este important ca fiecare element să fie convenit de comun acord, să fie înţeles şi
acceptat şi ulterior uşor de explicat membrilor care vor fi cooptaţi în reţea.
De exemplu, identitatea reţelei comunitare de prevenire şcolară în localitatea „X” ar putea fi
astfel definită:

Element de identitate Exemplu

Obiectivul pentru care se înfiinţează reţeaua Reducerea abandonului şcolar în şcolile

din două cartiere defavorizate „A” şi „B”, cu
populaţie preponderent romă

Respectarea drepturilor copilului

Principiile care stau la baza reţelei
Nondiscriminarea
Respect reciproc
Valorizare
.............. etc.

Regulile pe care membrii reţelei le stabilesc Protocol de reţea – care specifică modul de
de comun acord pentru funcţionarea reţelei înscriere în reţea, drepturile şi îndatoririle
membrilor reţelei
Reguli de comunicare
Evaluarea activităţii reţelei
Monitorizare
............ etc.

Nume sugestiv, eventual denumire REŢEA COMUNITARĂ „HAI LA ŞCOALĂ!”

prescurtată şi / sau siglă
38

Pasul 2: Realizarea schemei iniŢiale a reŢelei

Se face în cadrul unui exerciţiu la care participă membrii fondatori.

Pe o coală de flipchart se reprezintă, în centru, „nodurile” reţelei:
• mai întâi se face câte un nod pentru fiecare membru fondator, desenându-le la o distanţă
suficientă unele de altele pentru a fi loc să se completeze schema;
• fiecare membru fondator propune alţi membri ai reţelei pe care îi cunoaşte şi care
consideră ca ar putea contribui la îndeplinirea obiectivului. Fiecare desenează pe o
coală separată propria reţea de persoane resursă pe care le-ar putea antrena în reţeaua
comunitară;
• se discută cu întreg grupul propunerile fiecărui membru şi se trec pe schema iniţială
acele „noduri” care, în opinia participanţilor, nu trebuie să lipsească din reţea;
• se desenează liniile de legătură între nodurile desenate.
Rezultă astfel schema iniţială a reţelei, alcătuită din membrii fondatori la care se adaugă
membrii relevanţi propuşi de fiecare fondator.
Liniile de legătură semnifică relaţia de comunicare şi schimb de experienţă, specifice activităţii
de networking.

Exemplu de creare a reţelei iniţiale prin intermediul membrilor fondatori

Membrii fondatori Exemple de membri care pot fi propuşi de membrii fondatori
reprezentantul - poliţistul comunitar
autorităţii locale - reprezentantul unei companii care are disponibilitate în programe
(primar / viceprimar / sociale
consilier) - liderul comunităţii rome
- preotul
referentul social din - reprezentantul unui ONG care a înfiinţat un centru de zi pentru copii
SPAS cu dizabilităţi
- reprezentantul unui ONG care derulează proiecte de integrare a
romilor
- mediatorul sanitar
- mediatorul şcolar
- consilierul şcolar
directorul şcolii
- unul / mai mulţi părinţi ai elevilor care se pot implica în ajutorarea
familiilor în dificultate
- profesorul care a beneficiat de cursuri pe tema integrării şcolare
- profesorul de limba romani
- cadre didactice care s-au pensionat şi care ar putea fi antrenate ca
voluntari

Membrii reţelei propuşi de fiecare membru fondator şi înscrişi pe schema iniţială sunt apoi
contactaţi individual şi invitaţi să accepte intrarea în reţea, urmând să se organizeze o primă
întâlnire comună de lucru pentru dezbaterea şi stabilirea rolurilor membrilor reţelei.
 39

Pasul 2: Realizarea schemei iniŢiale a reŢelei

În prima reuniune de lucru a membrilor reţelei (care au acceptat să facă parte din reţea) este
esenţial să se discute şi să se stabilească concret ce poate să facă fiecare persoană resursă
pentru atingerea obiectivului.
La această reuniune este necesar să se facă mai întâi o prezentare detaliată a situaţiei existente
în şcoală / în şcolile în care se doreşte îmbunătăţirea participării şcolare – pentru cunoaşterea
problemei şi conştientizarea cauzelor de către toţi membrii.
Fiecare membru este rugat apoi să prezinte colegilor ce ar putea sa facă pentru ameliorarea /
rezolvarea problemei.
Moderatorul întâlnirii culege opiniile participanţilor şi redactează o listă cu rolurile fiecărui
membru al reţelei. Este util un tabel de genul:

Membrii reţelei Responsabilităţi Cu cine colaborează direct

Pe scurt, în urma întâlnirii fiecare participant va şti:

- ce persoane resursă fac parte din reţea;
- ce legături sunt între aceste persoane;
- ce influenţă poate avea fiecare membru şi ce rol îşi asumă în atingerea obiectivului.

În definirea responsabilităţilor se va ţine cont de faptul că membrii reţelei au nivele diferite de

responsabilitate:
- unii au atribuţii profesionale deja definite în domeniul prevenirii şi combaterii
abandonului şcolar – de exemplu referentul social, cadrele didactice, mediatorul şcolar.
Responsabilităţile acestora sunt implicit mai complexe;
- unii membri au un rol profesional indirect (de exemplu, poliţistul comunitar asigură
respectarea ordinii publice, dar dacă observă un copil care nu participă la programul
şcolar ia atitudine şi îl îndeamnă să meargă la şcoală, la nevoie anunţă referentul social).
Aceşti membri au responsabilitatea să observe şi să ia atitudine prin activitatea lor
profesională în toate situaţiile de risc cu care se confruntă, deşi nu lucrează direct cu
copiii;
- unii membri intervin în timpul liber ca voluntari. Voluntarii sunt o resursă importantă a
reţelei şi au un rol major în activităţile individuale şi de grup care îi ajută pe copii să vină
la şcoală.
40

Funcţionarea reţelei
Lansarea reţelei este bine să fie marcată printr-un eveniment comunitar, aceasta fiind o
oportunitate de informare şi sensibilizare a cetăţenilor de toate vârstele la problematica
prevenirii şi combaterii abandonului şcolar.
Activitatea reţelei este practic organizată prin intermediului Planului de Acţiune la nivel
comunitar (a se vedea capitolul 1). Reţeaua este structură organizaţională care implementează
Planul, îl monitorizează şi evaluează rezultatele.
Se doreşte ca prin implementarea planului să se ajungă cât mai aproape de beneficiar, de
copilul care trebuie să participe la programul şcolar şi la familia acestuia. Se doreşte o implicare
activă a beneficiarilor copii şi părinţi, care vor fi invitaţi la activităţi, îşi vor exprima opiniile, vor fi
ajutaţi „să se ajute ei-înşişi”.
Reţeaua se poate dezvolta permanent, printr-un efect în “cascadă”: fiecare membru poate să
atragă, la rândul său, alţi membri, mai ales din categoria voluntarilor.

Stimularea voluntariatului în comunitate

Voluntariatul reprezintă un interes faţă de problemele societăţii sau faţă de una dintre acestea.
Munca de voluntariat înseamnă dorinţa de a ajuta, de a face ceva pentru societate, pentru
semeni. A face o astfel de muncă reprezintă trecerea de la atitudinea pasivă în raport cu
implicarea comunitară către o atitudine pro-activă.
• Voluntariatul contribuie la ameliorarea calităţii vieţii, precum şi la dezvoltarea
solidarităţii între membrii comunităţii.
• Voluntariatul contribuie la o dezvoltare economică şi socială echilibrată.
• Voluntariatul oferă ipoteza creării a noi profesiuni şi noi locuri de muncă (prin reperarea
unei nevoi sociale şi prin determinarea unor soluţii adecvate care să răspundă acestora ).

Cine poate fi voluntar în prevenirea riscului de abandon

şcolar?
Persoanele care desfăşoară o activitate profesională pot fi atrase pentru intervenţii voluntare
punctuale. De exemplu, un electrician îşi doreşte să participe la acţiunile organizate de către un
serviciu de voluntariat, însă afirmă că nu are timp pentru acest lucru. Este bine să fie utilizate
competenţele sale într-o secvenţă de timp foarte mică: 2 ore pe lună în care poate repara o
instalaţie electrică din locuinţa unui copil aflat în risc de abandon şi ai căror părinţi sunt plecaţi
în străinătate, fiind lăsat în grija bunicilor sau în spaţiul unui centru de zi pentru copii.
Copiii - adolescenţi şi tineri- sunt o resursă extraordinară pentru copiii aflaţi în risc de abandon
şcolar. Ei pot fi responsabilizaţi, sub supravegherea / îndrumarea unui adult, să ajute la
realizarea temelor sau în dezvoltarea unor activităţi educative extracurriculare (cercuri de
desen sau de prelucrarea lemnului, etc.) destinate copiilor în risc de abandon şcolar. Avantajul
transferului de competenţă sau de motivaţie între copii de aceeaşi vârstă sau de vârste
apropiate este foarte mare, neexistând nivelul de autoritate al adultului direct implicată. Chiar
şi copiii care sunt în risc de abandon şcolar pot fi – la rândul lor – voluntari şi coordonatori ai
 41

unor activităţi ludice sau de manualitate. În funcţie de competenţele lor (unii ştiu să gătească,
alţii ştiu să muncească pământul), pot fi implicaţi în activităţi – de preferat organizate în mediul
şcolar - care le pun în valoare competenţele şi îi valorizează.
Persoanele de vârsta a III-a sunt o resursă importantă în prevenirea abandonului şcolar: au
suficient timp şi experienţă bogată (cadre didactice pensionare, medici pensionari, mecanici
auto pensionari, etc). Implicarea persoanelor de vârsta a III-a este reciproc avantajoasă.
Eliminarea sedentarismului şi a plictiselii oferă voluntarilor vârstnici ocazia menţinerii în
activitate, creând un sentiment de utilitate care, la pensionare şi odată cu restrângerea cercului
relaţionar, se pierde. Pe de altă parte, ei sunt purtătorii unei experienţe de viaţă bogată şi
disponibilitate de timp indiscutabil mai mare decât a celorlalte categorii de voluntari. Ei pot
asigura suport atât pentru copil (susţinere în efectuarea temelor, de exemplu), cât şi pentru
părinţii acestuia (fie prin susţinere în gestionarea bugetului, fie prin suport în creşterea,
îngrijirea şi educarea copilului sau prin supravegherea copiilor pe perioada în care părinţii se
află la muncă).

Cum sunt stimulaţi voluntarii?

• Primul aspect de care trebuie inţeles este faptul ca voluntarii au nevoie să se simtă
bineveniţi, să simtă că prezenţa lor este dorită şi de folos. Acest lucru trebuie să fie făcut
public, fiindu-le recunoscute meritele în activităţile de prevenire a riscului de abandon
şcolar.
• Trebuie să fie evitate situaţiile în care voluntarul se poate simţi folosit sau nedreptăţit,
pentru a nu diminua gradul de implicare şi motivaţia personală.
• Voluntarii au nevoie să ştie ce anume au de făcut, cum se înscrie intervenţia lor în
activitatea de prevenire a riscului de abandon şcolar, ce limite de timp au, în faţa cui
sunt răspunzători, la ce resurse au acces pentru realizarea sarcinilor respective, care sunt
beneficiile şi constrângerile aferente activităţii.
• Este nevoie să fie cunoscute şi respectate disponibilităţile de timp şi de implicare a
fiecărui voluntar în parte.

Îndrumări pentru membrii reţelei comunitare:

- Fiţi pozitivi.
- Cautaţi căi de reuşită, nu obstacole.
- Daţi dovadă de iniţiativă şi curaj, ca şi cum totul ar
depinde de voi.
- În orice împrejurare, exprimaţi-vă aprecierile unii faţă
de ceilalţi şi faţă de reţea în ansamblul ei.
- Ajutaţi-vă reciproc să reuşiţi şi lăudaţi-vă cu rezultatele
bune ale colegilor!
- Faceţi totul cu entuziasm; e contagios.
- Fiţi consecvenţi în realizarea angajamentelor.
- Nu vă pierdeţi încrederea!
42

A face parte din reţeaua comunitară „Hai la Şcoală!” este o misiune grea, dar frumoasă. Dacă eşti
profesionist cu atribuţii în acest domeniu – referent social sau cadru didactic - vei putea lucra
eficient şi cu pasiune pentru că nu te vei simţi singur în acest demers şi pentru că tehnicile de
lucru vor fi mereu îmbogăţite de plusvaloarea adusă de alţi profesionişti şi de voluntari.
Dacă eşti reprezentant al autorităţii locale, vei avea un rol dificil de coordonare, dar te vei
mândri cu mobilizarea profesionşitilor şi a comunităţii în ansamblul ei: comunitatea ta devine
mai capabilă să facă faţă problemelor proprii şi să se dezvolte.
Dacă eşti poliţist, cadru medical sau preot, vei avea mai multă grijă în activitatea cotidiană
să identifici timpuriu situaţii de risc, dar vei avea satisfacţia că ai depăşit domeniul strict al
intervenţiei profesionale ajutând copiii să nu abandoneze şcoala.
Dacă eşti voluntar, indiferent de vârstă, nu-ţi va fi uşor să ajuţi cu vorba sau cu fapta copii
şi familii vulnerabile, cu multiple dificultăţi, dar te vei bucura de zâmbetul copilului şi de
schimbarea în viitorul său, poate de o relaţie de prietenie şi de recunoştinţa pe viaţă.
Noi, echipa CRIPS care a realizat acest manual, suntem alături de toate comunităţile antrenate în
campania UNICEF „Hai la Şcoală!” şi sperăm să obţinem împreună cât mai multe rezultate bune.
Fie ca acest „abecedar” al mobilizării comunitare şi al intervenţiei în reţea să vă ajute în eforturile
de a preveni abandonul şcolar.

Noi am lansat o provocare şi vă încurajăm: soluţiile şi entuziasmul vă aparţin.

Vă dorim tuturor curaj şi succes!

Aurora Toea
preşedinte CRIPS
 AUTORI (echipa CRIPS):
Aurora TOEA – coordonator;

AVO
BRMirela TURCU – cap I; cap III;
Cristina BAGOLI –cap II
BR A
VO!
!

Ghid elaborat de
p r o v oc are
nsat o
Centrul de Resurse şi Informare
pentru Profesiuni Sociale CRIPS
N o i a m l a l uŢiile
Ă m : s o
uraj
în cadrul proiectului 2011-2012

Şi vĂ Înc r Ţin.
Reţele comunitare pentru prevenirea
v Ă a p a
şi combaterea abandonului şcolar,
n t u z i a smul
Proiectul se înscrie în Campania Şi e
UNICEF “Hai la Şcoală!”

Coordonator din partea UNICEF:

Luminiţa Costache

Aurora Toea

ISBN 978-973-1733-38-8
O ! O !
AV V
I. Toea, Aurora
TE
IUBESC
II. Turcu, Mirela
III. Bagoll, Cristina BR
TE
IUBESC BR
A
! !
371.212.8
 Lucrare tipărită în 2.000 de exemplare cu sprijinul
Reprezentanței UNICEF în România.

Editura VANEMONDE
ISBN: 978-973-1733-38-8

OR
GRIJă
Arată-Mi

RI

AJUT
Ră ţIşă
E TE
TE SC!
SC! IUBE

AR
IUBE

E
BETE

IZ

ALIN
MB
că Mă
âM î

SURPR

Z
BR
AV

E
iubeşti,

ŢI
O!

N
E
c uvin te AT
de l audă Al in ă ri
T

BR
AVO

IUNE
! SURâSUR
I

po Şti
ECţ

ve
AF
cĂ
RE
IJI

joa
Î N GR

ire
Iub
S
ăR
TE
IUBESC

U
!

TăRI
i m i t e - M Ă
Tr
a Ş c o a l Ă ! rĂ
l M obiliza r e a c o m unita
pentru
o m ba te rea
evenirea Şic
pr i Şc ol ar
u lu
abandon
TE
IUBESC!

Centrul de Resurse si Informare pentru Profesiuni Sociale CRIPS Ghid pentru referenŢii sociali CAMPANIE PENTRU PARTICIPAREA ŞCOLARĂ
Şi pentru membrii reŢelei comunitare
CAMPANIE PENTRU PARTICIPAREA ŞCOLARĂ
contact: crips1@crips.ro; pagina web: www.crips.ro