Esential in Educatie, Nr. 5

Esential in Educatie/Nr.
5/mai/2016
NR. 5/mai, 2016
Esenţial în educaţie
ESENŢIAL MEDIA
Esential in Educatie/Nr. 5/mai/2016
S.C. ESENŢIAL MEDIA PRESS S.R.L.

J03/178/2009; 25061577
PITEŞTI, judeţul ARGEŞ
Tel.: 0741.938.935; 0735.921.659; 0769.447.895
E-mail: ziarulesential@gmail.com
Esenţial în educaţie (CD-ROM)/ NR. 5/ mai, 2016
Editor: Loredana DUMITRESCU
REDACTORI COORDONATORI:
AIDA MUSCALU
LUCIA RIZEA
FLORINA BICULESCU
EMILIA FIȚĂ
AUTORII ÎȘI ASUMĂ ÎNTREAGA RESPONSABILITATE

PENTRU CONȚINUTUL MATERIALELOR PUBLICATE!
Esenţial în educaţie (CD-ROM) =

ISSN 2458-0511
ISSN-L 2067-2675
2
PROIECT DE ACTIVITATE
Comunicarea asertivă. Comportamentul asertiv, pasiv şi agresiv
ANTOHI MIHAELA ALINA
DISCIPLINA: Consiliere şi orientare

TEMA: Comunicare asertivă. Comportamentul asertiv, pasiv şi agresiv
CLASA: a IX-a
DURATĂ: 50 minute
PROPUNĂTOR: prof. Antohi Mihaela Alina, Liceul Tehnologic Economic Virgil Madgearu, Iași
OBIECTIV DE REFERINŢĂ: să distingă între comportamentul asertiv, pasiv şi agresiv
OBIECTIVE OPERAŢIONALE:
O1: să identifice componentele comunicării (emiţător, receptor, mesaj)
O2: să sesizeze importanţa comunicării în realizarea unei activităţi în grup
O3: să aplice deprinderile de comunicare cu colegii
O4: să ofere exemple de răspunsuri asertive, pasive şi agresive în diferite situaţii
STRATEGII DIDACTICE:
1. METODE: brainstorming, comentarea unei imagini; prezentare; exerciţii; discuţii şi analiza;
jocul de rol; dezbaterea în grupuri şi sesiuni de raportare
2. MATERIALE NECESARE: foaie albă cu o figură geometrică, video-proiector, coli mari
albe de hârtie, bandă adezivă, markere (culori vii)
3. FORME DE ORGANIZARE: frontal şi individual; în grupe de 5-6 elevi
EVALUAREA: Modul în care se realizează obiectivele stabilite se urmăreşte prin: observaţia
directă la clasă, tehnici autoevaluative, chestionar de evaluare
SCENARIUL ACTIVITĂŢII:
Moment organizatoric: pregătirea video-proiectorului şi a materialului de prezentat
3
Exerciţiu: Studiul imaginii

Priviţi imaginea încercând să identificaţi componentele comunicării. Ce altă reprezentare despre
comunicare puteţi sugera? Discuţii (O1)
Enunţarea temei. Precizarea obiectivelor
Exerciţiu de încălzire: Desenul

Fiecare elev îşi pregăteşte o foaie de hârtie şi un creion.
Unui elev voluntar i se oferă o imagine cu o figură geometrică. Ceilalţi elevi nu au văzut figura. Sarcina
elevului voluntar este să descrie numai verbal figura, în timp ce ceilalţi elevi încearcă să o reproducă pe
hârtia lor (ex. desenaţi în partea de sus a foii un pătrat; în colţul de jos din partea dreaptă desenaţi un
dreptunghi, etc…). Ceilalţi elevi nu au voie să pună întrebări, doar să încerce să redea prin desen cât mai
exact figura descrisă. În final se compară figurile desenate cu figura iniţială. (O2)
Exerciţiu: Alegerea observatorului

Trebuie ales un elev pentru a observa reacţiile colegilor în timpul activităţii. Cine se oferă?
Discuţii (O3)
Prezentare teoretică: Comunicare asertivă. Comportament asertiv, pasiv, , agresiv
Asertivitatea este...
abilitatea de a ne exprima emoţiile, opiniile şi convingerile fară a afecta şi ataca
drepturile celorlalţi;
o abilitate pe care o poţi învăţa;
o modalitate de a comunica şi de a te comporta cu ceillalţi care te va ajuta să ai mai
multă încredere în tine.
4
Pasivitatea este...
un comportament care poate fi descris ca răspunsul unei persoane care încearcă să
evite confruntările, conflictele îşi doreşte ca toată lumea să fie mulţumită, fără însă
a ţine cont de drepturile sau dorinţele sale personale;
manifestare a unei persoane care nu face cereri, nu solicită ceva anume, nu se
implică în câştigarea unor drepturi personale sau în apărarea unor opinii.
Agresivitatea este o reacţie comportamentală prin care...

îl blamezi şi îl acuzi pe celălalt,
încalci regulile impuse de autorităţi (părinţi, profesori, poliţie),
eşti insensibil la sentimentele celorlalţi,
nu-ţi respecţi colegii,
consideri că tu ai întotdeauna dreptate,
rezolvi problemele prin violenţă,
consideri că cei din jurul tău (părinţi, colegi, profesori) sunt adesea nedrepţi cu
tine,
eşti sarcastic şi utilizezi adesea critica în comunicare,
consideri că drepturile tale sunt mai importante decât ale altora,
eşti ostil şi furios.
Pe măsură ce creştem, învăţăm să ne adaptăm comportamentul la ce se întâmplă în jurul nostru, la

persoanele pe care le întâlnim. Dacă încrederea în noi înşine este diminuată prin ironie sau violenţă,
atunci când vom fi adulţi vom avea tendinţa să reacţionăm pasiv sau agresiv în situaţii similare.
Deşi o persoană a învăţat să reacţioneze pasiv sau agresiv, se poate schimba şi poate învăţa să devină
asertivă. Care sunt efectele comportamentului pasiv, agresiv, în comparaţie cu cel asertiv?
5
Consecinţe ale comportamentelor asertive, pasive şi agresive
Pasiv Asertiv Agresiv

Problema este evitată Problema este discutată Problema este atacată
Drepturile tale sunt ignorate Drepturile tale sunt susţinute Drepturile tale sunt susţinute
fără a ţine cont de drepturile
celorlalţi
Îi laşi pe ceilalţi să aleagă în Îţi alegi tu activitatea Îţi alegi activitatea ta şi pe a
locul tău celorlalţi
Neîncredere Au încredere în ei Ostili, blamează, acuză
Vezi drepturile celorlalţi ca Recunoşti şi drepturile tale Drepturile tale sunt mai
fiind mai importante şi ale celorlalţi importante decât ale
celorlalţi
Fiecare copil, adolescent sau adult trebuie să conştientizeze drepturile asertive şi să facă apel la ele de
câte ori este necesar.
Adultul, părintele sau profesorul trebuie să accepte că şi copii şi tinerii au aceleaşi drepturi asertive ca şi
adulţii.
Drepturi asertive:
Am dreptul să accept ceea ce-mi place

Am dreptul să refuz ce nu-mi place, ce nu-mi convine
Am dreptul să critic când cineva mă deranjează
Am dreptul să refuz criticile care nu mi se cuvin
Am dreptul de a face greşeli, de a mă răzgândi
Am dreptul să obţin ce este mai bun pentru mine
6
Exerciţiu de comunicare: Se formează grupe de 5-6 elevi. Fiecare grupă primeşte o coală mare
albă de hârtie şi marker. Se prezintă clasei câteva mesaje şi li se cere elevilor să noteze răspunsurile
pasive, agresive şi asertive la aceste mesaje.
Exemple de mesaje:
 Prietenul tău fumează şi te roagă şi pe tine să fumezi cu el.
 Colegul tău îţi ia mâncarea din geantă fără să îţi ceară voie, dar ţie îţi este foarte foame.
 Aţi stabilit să mergeţi cu colegii la un film la o anumită oră şi zi, dar ei au modificat între
timp ziua fără să te anunţe şi pe tine. Tu ai fost la data stabilită iniţial şi ai aşteptat degeaba.
Ce faci?
 Colegii au scris pe banca ta cu vopsea care nu se poate şterge: « Eşti un tocilar! ».
 Un prieten apropiat îţi înşală încrederea spunând lucruri neadevărate despre tine intr-un
cerc de prieteni.
 Sunteţi profesori în locul meu. Cum a-ţi critica elevii care întârzie mereu la ore?
Răspunsul pasiv: ....................................................................................................................
Răspunsul agresiv: .................................................................................................................
Răspunsul asertiv: ..................................................................................................................
Fiecare grupă îşi prezintă răspunsurile. (O3, O4)
Autoevaluarea: Li se propune elevilor să se încadreze într-una dintre cele 3 categorii.
7
CHESTIONAR DE EVALUARE
Exprimă-ţi părerea asupra formulărilor de mai jos, acordând note de la 1 la 10.

Cunoştinţele dobândite îmi sunt utile. Nota: ......
Timpul rezervat activităţilor în grup şi discuţiilor a fost suficient. Nota: ......
Profesorul a avut un comportament asertiv. Nota: ......
Sugestii pentru activităţile viitoare:

........................................................................................................................................................................
Alte observaţii:
........................................................................................................................................................................
BIBLIOGRAFIE:
 Adriana Băban – Consiliere educaţională, Ghid metodologic pentru orele de dirigenţie şi consiliere,
Cluj-Napoca 2001
 Universitatea de Vest din Timişoara, Revista de psihologie aplicată, Revista Centrului de Studii şi
cercetări psihologice – anul 2,nr. 1 2000
GRĂDINIŢA CU P.P
,,BOBOCEI DIN MICRO III”
Judeţul BUZAU
8
ACTIVITATE OPŢIONALĂ
GRUPA MARE
PROF. INV. PRESC.: BARBU GABRIELA
PROF. INV. PRESC.: RADU RAMONA
9
~ARGUMENT~
Cu privirea îndreptată spre înaltul cerului, cu lacrimi în ochi şi cu sufletele

încărcate de durere adresăm un călduros apel celor care ne conduc destinele şi tragem
un semnal de alarmă:
Voi, oameni mari, întoarceţi – vă chiar şi pentru o clipă în mijlocul
naturii – simţiţi – i pulsul şi vibraţia – ascultaţi – i strigătul înăbuşit de durere care vă
imploră cu glasul aproape stins:
,, Să faceţi sacru legământ,

Să ocrotiţi acest pământ
E tot ce – avem mai bun, mai sfânt,
Salvaţi – l cât mai este timp.”
Căci numai atunci copiii noştri, copiii copiilor noştri vor avea motive de
speranţe, de bucurie, vor putea mirosi în voie o floare, vor asculta trilul păsărelelor,
susurul izvoarelor şi cu candoare în suflet şi zâmbet vă vor mulţumi.
Aşadar, nu le spulberaţi speranţa că vor putea visa sub cerul liber, senin,
brăzdat de porumbeii păcii, oferiţi – le prilej de bucurie, iar mulţumirile lor vor fi aşa
profunde, încât vor inunda planeta:
,, Şi – n gestul lor copilăresc

Ei glăsuiesc : Vă mulţumesc!”
Trebuie să înţelegem că ecologia oferă elemente şi metode adecvate de evitare

a greşelilor – un trai mai uşor, o viaţă de calitate, o sănătate superioară.
10
- PROGRAMA ACTIVITĂŢII OPŢIONALE –
OBIECTIVE CADRU :
1. Dezvoltarea capacităţii de înţelegere a realităţii înconjurătoare în vederea

formării conştiinţei ecologice a copiilor a capacităţii de transfer, de valorificare, de
aplicare a cunoştinţelor asimilate;
2. Educarea capacităţii de observare, de efectuare a unor experienţe cu privire la
influenţa factorilor mediului asupra organismelor vii;
3. Dezvoltarea unor atitudinii pozitive de ocrotire a mediului înconjurător,
dobândind deprinderi practice pentru protecţia mediului înconjurător;
4. Dezvoltarea capacităţii de a explora, experimenta şi observa cauzele poluării.
OBIECTIVE DE REFERINŢĂ :
1. să cunoască plante, animale din mediul înconjurător;

2. să manifeste interese în vederea cunoaşterii mediului de viaţă al acestora;
3. să dezvolte capacitatea de observare, efectuarea şi analizarea unor experienţe care
influenţează factorii de mediu şi dezvoltarea organismelor vii;
4. să - şi formeze calităţi pozitive în vederea ocrotirii mediului înconjurător;
5. să formuleze soluţii pentru rezolvarea problemelor de mediu;
6. să atragă atenţia celor din jur asupra comportamentului lor faţă de mediul
înconjurător.
EXEMPLE DE COMPORTAMENT :
1. să - şi formeze deprinderi de îngrijire şi ocrotire a mediului înconjurător;

2. să folosească materiale refolosibile din mediul înconjurător în unele lucrări
practice;
3. să cunoască şi să explice factorii de poluare şi efectele acestora asupra mediului
înconjurător;
4. să observe atitudini, comportamente ale oamenilor ce duc la poluarea mediului
înconjurător;
5. să reţină atitudini pozitive şi negative faţă de mediul înconjurător;
6. să aprecieze corect faptele omului , relaţia om – natură;
7. să relateze factorii ce distrug echilibru ecologic;
8. să exercite acţiuni practice de ocrotire şi protejarea mediului înconjurător
11
ACTIVITATI DE INVATARE
1. Convorbiri
2. Lecturi dupa imagini
3. Jocuri didactice
4. Picturi,desene,colaje
5. Lucrari colective
6. Concursuri tematice
7. Prezentare Power Point a dezastrelor provocate de
poluare.
8. Program artistic închinat Pământului
9. Plantare de puieţi.
10. Curăţarea unei parcele de parc.
11. Analiza unor albume tematice
12. Expozitii,mini-expozitii
CONTINUTURI
 Cunoasterea unor elemente componente ale lumii inconjuratoare (corpul uman,

plante,animale,obiecte etc).
 Recunoasterea schimbarilor si transformarilor din mediul inconjurator.
 Explorarea si descrierea verbal sau grafic fenomene,procese din mediul
inconjurator,folosind surse de informare diverse.
 Recunoasterea elementelor mediului social si cultural.
 Cunoasterea corpurilor ceresti si a vehiculelor cosmice.
 Dezvoltarea disponibilitatii de a participa la actiuni de ingrijire si protejare a
mediului inconjurator,aplicand cunostintele dobandite.
 Cunoasterea si aplicarea a normelor de comportare specifice asigurarii sanatatii
si protectiei omului si a naturii.
12
SEMESTRUL I
Data Tema activităţii si Obiective Strategii Modalitati

mijlocul de realizare de evaluare
- Să cunoască plantele,
„Natura,casa mea” animalele şi mediul lor de viaţă; Explicaţia Interviu
Lectura dupa - Să găsească în imagini mediul Lectura Fise de
imagini de viaţă; Conversaţia evaluare
Observaţia
- Să cunoască unele măsuri

Curăţenia - izvor de elementare de curăţenie; Observaţia
sănătate - Să păstreze curăţenia şi să Conversaţia Concurs
convorbire contribuie la menţinerea ei; Explicaţia
- Să cunoască factorii care
De ce mor copacii? influenţează pozitiv şi negativ Convorbirea
Convorbire mediul înconjurător; Explicaţia Macheta
- Să stabilească relaţii cauză – Problematiz
efect; area
- Să cunoască diferite fenomene
Circuitul apei ale naturii ; Explicaţia
Convorbire - Să descrie diferite fenomene Conversaţia Interviu
ale naturii şi modul de circulare Expunerea Fise de
a apei în natură; evaluare
- să memoreze versurile poeziei;

„De serviciu” - să recite versurile corect şi cu Recitarea
de Sen Alexandrescu intonaţie; Explicarea Concurs
memorizare Conversaţia
Memorarea
Să iubim animalele - să fie atenţi la citirea Conversaţia Concurs de

şi plantele! ghicitorilor; Explicarea ghicitori
ghicitori - să ghicească răspunsul corect; Lectura
Problematiz
area
Conversaţia
Plantele şi bruma - să observe ce se întâmplă cu Observarea Fise de
convorbire plantele la căderea brumei; Problematiz evaluare
- să înţeleagă legătura dintre area
cauză şi efect; Explicaţia
Recitarea
„Îndemn” - să memoreze versurile poeziei; Conversaţia
de Lidia Dumitru - să înţeleagă mesajul etic al Explicaţia Interviu
memorizare poeziei; Memorarea
13
Cercetaşii - să pună diverse seminţe la Conversaţia

activitate practică încolţit; Observarea
- să ude şi să observe Explicaţia
dezvoltarea plantelor din Aplicaţia Aplicatie
seminţe;
Conversaţia Macheta
Nu vă jucaţi cu - să ştie care sunt urmările Explicaţia
focul! jocului cu focul; Dialogul
convorbire
Legenda ariciului - să asculte cu atenţie textul Lectura

Lectura educ. legendei; Explicaţia Interviu
- să reţină conţinutul lecturii; Conversaţia
Aşa da !Aşa nu! - să observe cu atenţie imaginile; Conversaţia

Lectură după - să spună care sunt situaţiile în Observarea
imagini care se procedează corect; Explicaţia
Lectura Fise de
Dialogul evaluare
Iubiţi şi câinii - să înţeleagă că şi animalele fără Conversaţia

vagabonzi! stăpân au nevoie de ajutorul Explicaţia
convorbire oamenilor; Observarea Interviu
- să –şi educe sentimentul de Dialogul
ocrotire al altor vieţuitoare;
Ce se intampla iarna -sa inteleaga importanta zapezii Conversaţia

sub zapada? pentru plante si pentru oameni Explicaţia
convorbire -sa cunoasca transformarile apei Observarea Interviu
in natura Dialogul
Ajută păsărelele pe - să înţeleagă că păsările au Conversaţia Aplicatie

timpul iernii! nevoie de om pentru ale hrănii; Explicaţia
convorbire - să participe la hrănirea Aplicaţia
păsărelelor,
14
SEMESTRUL AL II-LEA
Data Tema activităţii si Obiective Strategii Modalitati

mijlocul de realizare de evaluare
- să-şi educe capacitatea de a Explicaţia
păstra curăţenia; Conversaţia
- să contribuie la păstrarea Dialogul Interviu
Ocrotiţi natura !
curăţeniei în faţa grădiniţei,
parcuri, păduri;
- să-şi educe capacitatea de a Conversaţia

păstra curăţenia; Explicaţia Fise de
Păstraţi-vă sănătatea ! - să contribuie la păstrarea Dialogul evaluare
curăţeniei în faţa grădiniţei, Aplicaţia
parcuri, păduri;
- să înţeleagă şi să descrie Explicaţia Concurs

Cum cresc plantele ? fenomenul de creştere al Conversaţia
plantelor ; Observarea
- să înţeleagă rolul copacilor

în moderarea vântului şi Conversaţia
La umbra copacilor împiedicarea producerii Observarea Macheta
alunecărilor de teren şi a Explicaţia
inundaţiilor ;
- să-şi formeze deprinderi Conversaţia
practice de reciclare a hârtiei ; Dialogul Fise de
Drumul hârtiei
Explicaţia evaluare
- să dovedească bună-cuviinţă
în parc, pe Explicaţia
străzi ; Conversaţia
Ajută natura ! - să nu rupă crenguţele Dialogul Fise de
copacilor ; Observarea evaluare
- să ude florile ;
- să înţeleagă rolul plantelor Conversaţia Interviu

medicinale în viaţa oamenilor Observarea
; Dialogul
Medicina verde
- să recunoască unele plante Explicaţia
medicinale din imaginile Aplicaţia
prezentate;
- să memoreze versurile; Recitarea Concurs

Fetiţa şi floare - să reţină mesajul etic al Explicarea
memorizare poeziei ; Atenţia
Memorarea
15
- să asculte cu atenţie
lecturarea din curiozităţile Lectura
Ştiaţi că … naturii; Explicaţia
- să reţină informaţiile citite Dialogul Concurs
Conversaţia
Conversaţia
- să-şi formeze deprinderi de Explicaţia
La restaurant alimentaţie corectă ; Demonstrare
- să reţină cum trebuie să se Aplicaţia Joc de rol
poarte la o masă festivă;
- să experimenteze elemente Conversaţia

legate de condiţiile de viaţă şi Explicaţia Aplicatie
Prietenii păsărelelor
dezvoltare a păsărilor ; Demonstrare
a
Aplicaţia
- să experimenteze elemente Conversaţia Lucrare

legate de condiţiile de viaţă şi Observarea colectiva
Pânza unui păianjen
dezvoltare a insectelor ; Explicaţia
Conversaţia Aplicatie
- să experimenteze elemente Explicaţia
Micii grădinari legate de condiţiile de viaţă Observarea
ale plantelor ; Demonstrare
- să sădească plante şi să le a
îngrijească; Aplicaţia
Conversaţia
Suntem harnici - să experimenteze elemente Explicaţia Aplicatie
gospodari ! legate de condiţiile de viaţă Observarea
ale plantelor ; Aplicaţia
- să găsească răspunsul Conversaţia

potrivit la întrebări făcând Explicaţia Fise de
Aşa da ! Aşa nu !
apel la cunoştinţele însuşite; Problematiza evaluare
rea
- să precizeze factorii
poluanţi ; Conversaţia
- să identifice Explicaţia
comportamentele pozitive şi Dialogul Expozitie
negative ale omului în relaţia Aplicaţia concurs
cu mediul ;
S.O.S. natura !
- să exprime în desen
- desen -
cunoştinţele şi deprinderile
privind poluarea, efectele
poluării mediului;
16
- să cunoască importanţa Conversaţia

Copilul - cel mai mic ecologiei; Explicaţia Lucrare
ecologist - să aplice în viaţa particulară Lectura colectiva
ceea ce a învăţat la ecologie;
- să precizeze factorii Conversaţia

poluanţi ; Explicaţia
- să identifice Problematiza Interviu
comportamentele pozitive şi rea
negative ale omului în relaţia
Ce e rău şi ce e bine ?
cu mediul ;
- să exprime în desen
cunoştinţele şi deprinderile
privind poluarea, efectele
poluării mediului;
17
Evaluarea:
Evaluarea finala se va realiza in data de 8 iunie 2016 prin organizarea unei

,,PARADE ECO”
18
19
Beneficiile dansului în dezvoltarea copilului
G.P.P.,,Bobocei din Micro III” Buzău
Barbu Gabriela/ Radu Ramona
Dansul este o formă de activitate fizică şi, ca orice alt tip de mişcare, are o
mulțime de beneficii atât pentru fetițe, cât şi pentru băieței. Observi primele talente ale
copilului încă de când e bebeluş . Fie că îl inscrii pe prichindelul tău când creşte la
cursuri de dans sportiv, balet sau dansuri moderne, fie că aceste activități se desfăşoară
în cadrul programului instructiv-educativ din grădiniță, dezvoltarea lui are de numai
de câtigat
Creează o condiție fizica excelentă!
Dansul este una dintre cele mai distractive forme de activitate fizică pe care le poate
face copilul. El foloseşte constant şi echilibrat toate grupele de muşchi şi ajută la
tonifierea musculaturii şi la o creştere şi modelare armonioasă a corpului copilului.
Unele forme de dans oferă şi o grațiozitate în mişcările copilului.
În plus, în timpul dansului se formează şi se stimulează funcții importante
implicate în dezvoltarea fizică a copilului:
• coordonarea;
• forța;
• echilibrul;
• flexibilitatea.
Ajută la concentrare!
Copiii au probleme cu concentrarea, iar dansurile, prin antrenamente şi repetiții îi ajută
să asculte de instrucțiunile oferite şi să realizeze mişcările pe rand şi cu răbdare,
imbunătățindu-şi concentrarea.
Este o formă de relaxare şi distracție!
Pe langă beneficiile fizice şi psihologice pe care le are dansul asupra copilului, nu este
de neglijat nici factorul destindere şi bunădispoziție. Copiii se distrează foarte mult
alături de alți copii şi se amuză foarte tare, iar relaxarea vine la pachet. Are rolul de a
scădea nivelul de anxietate al copiilor, pentru că dansul este pană la urmă şi un mod de
descărcare psihologică şi de comunicare a trăirilor, prin limbaj nonverabal
Îi ajută să îşi dezvolte abilitățile sociale!
Inscrierea copilului la o clasă de dans înseamnă din start integrarea lui într-o mică
comunitate. Copilul poate lega prietenii şi învață cum să socializeze în grupuri.
Interacțiunile cu ceilalti copii sunt esențiale în dezvoltarea socială a copilului.
20
Le dezvoltă increderea în forțe proprii şi stimă de sine
Dansul are un impact pozitiv din punct de vedere emoțional asupra copiilor. Ei învață
să facă față expunerii publice şi interacțiunilor sociale şi cu fiecare reuşită sau
progres işi consolidează încrederea în sine.
Îi ajută să devină responsabili!
Dansul inseamnă nu in cele din urmă implicare ci şi responsabilitate. Ei învată să se
adapteze in grupuri, sentimentul de apartenență la grup şi să respecte regulile lui.
Invață să asculte, să îşi ajute echipa la nevoie, să îi incurajeze, precum şi spiritul de
competiție.
Le imbunătățeşte memoria!
Dansul în grupuri organizate prespune o rutină, paşi de dans prestabiliți şi multe alte
reguli care pun la lucru memoria copilului. Cei mici trebuie să rețină un ansamblu de
mişcari în realizarea unui dans, iar prin repetiții continue, memoria le este stimulată.
DANSUL! O artă!
Un mijloc de exprimare ce scoate tot ce e mai frumos din oameni. Elimină tristețea de
pe chipul lor, aduce involuntar zâmbete, detensionează corpul prin mișcările ce
activează fiecare mușchi. Dansul este o terapie pentru suflet și minte.
Să simți ritmurile muzicii și să te miști în armonie perfectă cu muzica e un talent care,
educat prin exercitiu, te poate scoate în evidență la orice eveniment.
21
22
Cei şapte ani de acasă
Prof.înv.primar Caraman Mariana
Şcoala Gimnazială Nr.12 “B.P.Hasdeu” ,Constanţa
Când vorbim despre “cei şapte ani de- acasă”, ne gândim la educaţia pe care copilul o
primeşte în familie, la formarea personalităţii şi comportamentului copilului, până în
momentul în care păşeşte pragul şcolii.
Educaţia şi regulile de comportament oferite in primii şapte ani de viata ai copilului
sunt extrem de importante şi se reflectă în acţiunile lui ca persoană, fiind primordiale în
procesul lui de formare . Ele constituie cheia către adaptarea copilului în societate. Un
copil manierat adoptă un comportament corespunzător în relaţiile cu ceilalţi.
Baza formării unui comportament corespunzător al copilului este relaţia afectivă cu
părinţii. Un părinte implicat şi devotat petrece cât mai mult timp cu copilul său, îl iubeşte
necondiţionat.Dragostea cu care părinţii îşi înconjoară copilul îi permite acestuia să se
dezvolte, să aibă încredere în propriile forţe, copilul dezvoltându-şi astfel stima de sine.
Copilul iubit de părinţi se simte protejat, îngrijit. Această idee de siguranţă îl ajută să înveţe
şi să-şi asume regulile de comportament, stabilite de comun acord cu părinţii. Le percepe
într-un mod pozitiv, bucurându-se că i se acordă atenţie, că este apreciat, că se comunică cu
el ori de câte ori simte nevoia, că părinţii săi sunt preocupaţi de tot ceea ce face.
Atmosfera din familie, bazată pe iubire, respect, încredere, îl ajută pe copil să respecte
regulile, fără să simtă că o face. În cadrul familiei, îi sunt insuflate copilului anumite valori,
pe care le va demonstra în comportamentul său ulterior.
Este necesar să se ofere exemple de comportare, căci cel mai bine se învaţă prin
puterea exemplului. Părinţii reprezintă primele modele pentru copii. Degeaba i se spune
copilului să nu mai ţipe ,dacă el aude frecvent certuri între părinţi. Este ineficient să i se
atragă atenţia că nu a spus “Mulţumesc!” cu diverse ocazii, dacă în familie nu a auzit
niciodată acest cuvânt.
Tot în cadrul familiei, copiii primesc recompense sau pedepse pentru prima dată. Cea
mai valoroasă recompensă pentru copil nu este cea de ordin material (dulciuri, jucării,
bani), ci exprimarea mulţumirii şi a bucuriei pe care părintele i le arată când se comportă
frumos. De aceea, este important să fie lăudat ori de câte ori face o faptă bună. Exprimarea
sentimentelor este eficientă şi în administrarea pedepsei. Dezamăgirea, nemulţumirea
părintelui, ignorarea dau rezultate mai bune decât o ceartă sau o palmă.
Este extrem de important ca ambii părinţi să fie consecvenţi în educarea copilului.
Dacă mama îl învaţă să spună “mulţumesc”, tatăl nu va trece cu vederea când copilul uită
să fie politicos. În acelaşi timp, părinţii trebuie să fie înţelegători şi să accepte greşelile
involuntare. Să nu uite că oricine poate greşi, chiar şi adulţii uneori, darămite copiii.
23
Educaţia trebuie adaptată etapelor de dezvoltare a copilului, deoarece el înţelege lumea

în mod diferit , în funcţie de vârsta pe care o are. Este necesar să se fixeze anumite limite,
căci copilul trebuie obişnuit să înveţe să aştepte, să dăruiască ca să poată primi . Dorinţele
îi vor fi îndeplinite treptat. Copilul trebuie pregătit să accepte atât succesele cât şi
insuccesele, întrucât nu poţi fi mereu doar învingător. Uneori eşti şi învins.
Un copil are “cei şapte ani de-acasă”, dacă se comportă cuviincios în diverse situaţii,
atât cu cei de vârsta lui cât şi cu persoanele adulte.
24
FIŞĂ DE ACTIVITATE
Prof. Chirilă Ramona
Prof. Radomir Ana-Rodica
GRĂDINIŢA CU PROGRAM PRELUNGIT
“PALATUL FERMECAT” REŞIŢA
 Titlul activităţii: „În așteptarea iepurașului!”

 Coordonatorul/Coordonatorii activităţii: Prof. Radomir Ana‐Rodica, Prof.
Chirilă Ramona

 Data desfăşurării: 19.04.2016

 Durata activităţii: o zi

 Grupul ţintă: Preşcolarii Grădiniţei cu P.P.”Palatul Fermecat” Reşiţa

 Parteneri implicaţi: părinții

 Obiectivele (2, max. 3):
a. Să aplice tehnici de prelucrare a materialelor (tăiere, asamblare, lipire);
b. Să lipească pe suprafața de lucru diferite materiale pentru a realiza colaje
estetice;
c. Să analizeze lucrările colegilor, ținând seama de criteriile de evaluare
(acuratețe, finalizarea lucrării, etc).
 Resursele:
a. Umane: preşcolarii, cadrele didactice, părinţii, personalul grădiniţei;
b. Procedurale: conversaţia, explicaţia, demonstraţia, exerciţiul

 Descrierea activităţii (max. 5 fraze):
În prima parte a zilei copiii vor fi familiarizaţi cu tema zilei, ce conține
aceasta precum și modul de desfășurare a acesteia. Activitatea va începe prin
prezentarea unor ppt‐uri, planşe ilustrative cu Sărbătoarea Paștelui, simbolul
25
iepurașului de Paște, etc. După parcurgerea primei etape a zilei, preşcolarii
împreună cu părinții merg la atelierele de lucru desfășurate in fiecare grupă
alături de cadrele didactice. Fiecare grupă realizează felicitări, decorațiuni
pascale tradiționale, ornamente pascale care mai de care cu idei inovatoare.
Munca în echipă, alături de cei dragi îi conferă preșcolarului o încredere în
forțele proprii. Pe parcursul zilei se vor face poze care vor fi

cuprinse într‐un mini‐album al grupei iar la final creațiile copiilor vor fi expuse
într‐un târg închinat Sărbătorii Paștelui.

 Rezultate aşteptate:
a. Formarea unor cunoștințe cu privire la activitatea desfășurată;
b. Implicarea tuturor copiilor în activitatea derulată;
c. Analizarea și evaluarea obiectivă din partea copiilor pentru fiecare
lucrare în parte;
d. Consolidarea unor abilităţi practice specifice nivelului de vârstă.

 Modalităţi de evaluare a activităţii:
a. Fotografii
b. Evaluare practică
c. Jocuri distractive cu materialele realizate, acestea reprezentând
momentele preferate din activitatea de astăzi.

 Rezultate înregistrate:
a. Trăirea unor stări afective pozitive în relaţiile cu sine şi cei din jur;
b. Identificarea unor reguli şi norme de igienă faţă de produsul de lucru;
c. Inventivitate și dăruire prin confecționarea unor materiale cu tema
iepurașul;
d. Satisfacția față de munca depusă și de rezultatul așteptat.

 Sugestii, recomandări:
a. Organizarea sistematică şi periodică a unor astfel de activităţi, care sunt
benefice pentru dezvoltarea armonioasă la nivel fizic şi psihic;
b. Stimularea părinţilor în vederea unei implicări active şi directe în
activităţile grădiniţei.

26
Parteneriatul activ
școală – familie – comunitate
Rolul empatiei în dezvoltarea personală a elevilor şi a profesorului
Dinu SIMONA
Şc. Gimn. Al Ștefulescu, Tg-Jiu
Empatia reprezintă una dintre capacităţile indispensabile profesiilor legate de comunicare,

profesia de cadru didactic fiind una de acest gen. Relaţia dintre profesor şi elev este o
relaţie determinată de îndeplinirea obiectivelor educaţionale implicând cooperarea,
colaborarea, înţelegerea reciprocă, respectul şi deschiderea către ceilalţi. Un rol foarte
important în această relaţia îl are empatia cadrului didactic, competenţă ce contribuie la
crearea unui climat social-afectiv favorabil dezvoltării personale a elevilor, dar şi a
profesorului. A fi un cadru didactic bun, nu înseamnă neapărat a îndeplini la standarde
maxime toate obiectivele prevăzute de programa şcolară, ci şi stabilirea unor relaţii strânse
cu elevii, dezvoltarea încrederii în sine la elevii, crearea de personalităţi puternice, fapt ce
dă satisfacţie în cele din urmă cadrului didactic, toate acestea având la bază empatia
profesorului.
Conform dicţionarelor, empatia provine din grecescul empatheia, care înseamna pasiune şi
compasiune cu o conotaţie de suferinţă: em – în; pathos – sentiment, aşadar, empatia
reprezintă o intrare într-o conexiune emoţională puternică cu cineva. Psihologul german
Theodor Lipps susţine că empatia este un proces de cunoaştere şi de autocunoaştere
psihologică, de proiecţie a propriilor trăiri afective asupra altora. Edward B. Titchener
păstrează ideea eului proiectat în obiectul perceput, la care adaugă prezenţa unei imitaţii
kinestezice interioare, precum şi imaginaţia conştientă a subiectului asupra emoţiilor altei
persoane. Empatia este considerată a fi atât o capacitate, cât şi o ”trăsătură de personalitate,
cu valenţe aptitudinale” (Gherginescu R. 2001, p. 23), o aptitudine specială indispensabilă
exercitării unor profesii, structurată chiar sub forma unui ”stil de personalitate empatic”.
(Marcus S. apud. Treta P.D. 2007, p. 12). Psihologul americam Carl Rogers este cel care
introduce termenul de empatie în relaţia psihoterapeutică şi educaţională, empatia ca stare.
Starea de empatie sau a fi empatic înseamnă să percepi cadrul intern de referinţă al cuiva cu
exactitate, cu toate componentele sale emoţionale care-i aparţin, ca şi cum ai fi tu acestă
persoană, dar fără a se pierde condiţia de ”ca şi cum”, dacă este pierdut din vedere acest
aspect, se ajunge la identificare (Treta P.D. 2007, p. 12). Empatia se construieşte pe
conştientizarea de sine, cu cât suntem mai deschişi faţă de propriile noastre emoţii, cu atât
suntem mai capabili să interpretăm sentimentele altora (Goleman D. 2005, p. 136). De
27
aceea este nevoie de autocunoaştere şi autoanaliză, un foarte serios ”proces de conştiinţă”

(V. Pavelcu, apud. Treta P.D. 2007, p. 65). Nu ai cum să ştii că eşti empatic fără a
interacţiona; doar atunci când eşti pus în situaţia de a-i înţelege pe ceilalţi sau de a te face
înţeles, mai ales în relaţia cu copiii.
În relaţia profesor elev, adevăratul proces de învăţământ începe atunci când profesorul
manifestă empatia faţă de elevi, ”când tu, simţindu-te în locul lui, ai înţeles ceea ce a
înţeles el şi felul în care a înţeles” (Leroy G. 1974, p. 99). În relaţia cu elevii, cadrul
didactic, nu doar că trebuie să prelucreze şi să transmită elevilor conţinuturile, trebuie să se
transpună pe sine în lumea intimă a şcolarilor, pentru a rezona afectiv cu aceştia. Chiar
dacă este o capacitate aplicată în majoritatea relaţiilor noastre sociale, pentru un cadru
didactic debutant, capacitatea empatică nu este suficient de bine dezvoltată. În situaţia mea:
sunt învăţător debutant şi predau la clasa I şi în primele săptămâni am suprasolicitat copiiii
cu numeroase cerinţe; pentru o perioadă am simţit că am pierdut contactul cu elevii şi mi-
am dat seama că în proiectarea demersului didactic nu am gândit empatic, nu am gândit ca
şi cum aş fi fost eu elev. Mi-am dat seama că elevii se simţeau depăşiţi de situaţie, la fel şi
eu, scăzându-mi stima de sine, deoarece nu eram în stare să îi educ corespunzător pe elevi.
Analizând mai atent profilul clasei şi scăzând nivelul cerinţelor, prin adaptarea
conţinuturilor la potenţialul copiilor, aşadar, gândind şi acţionând empatic, într-un timp
relativ scurt elevii şi-au recăpătat încrederea în sine, la fel şi eu. Empatia contribuie la
crearea unui ”climat psihosocial pozitiv în clasă, prin întărirea intercţiunilor pozitive între
profesor şi elev” (Treta P.D. 2007, p. 41). Atunci când profesorul empatizează, el devine
mai implicat în relaţia cu elevii, evaluează profund feedback-ul primit şi răspunde
corespunzător feedback-ului. Empatia este importantă pentru dezvoltarea conştiinţei de
sine. Profesorul trebuie să fie capabil ca în orice moment, indiferent de dispoziţie, să
pătrundă în universul copilului, să dea răspuns problemelor şi trăirilor acestuia. Plecând de
la acest aspect, pentru S. Marcus (2001, p. 19), comunicarea de tip empatic desfăşoară o
relaţie cu caracter interactiv, favorizând un comportament cooperant, de înţelegere
reciprocă între cei doi care relaţionează, în cazul nostru, între profesor şi elev; comunicarea
de tip empatic este un factor favorizant al dezvoltării armoniei sociale. Factorii comunicării
empatice sunt evidenţiaţi de Carl Rogers, atunci când vorbeşte despre acceptare, deschidere
şi ascultare activă a elevului. Este o adevărată artă să poţi canaliza emoţiile copiilor în
direcţia corectă, să ştii cum să îl determini pe elev să acţioneze aşa cum trebuie, dar fără a
se simţi constrâns. Această artă are la bază capacitatea de transpunere în lumea copilului,
dar fără pierderea obiectivităţii poziţiei de cadru didactic.
Ahmetsina F.A. (apud. Treta P.D. 2007, p.17) enumeră componentele empatiei
pedagogului şi evidenţiată următoarele componente: componenta emoţională – reacţia
emoţională la trăirile altcuiva, prin compasiune şi imitaţie; componenta cognitivă –
capacitatea de a înţelege gândurile şi sentimentele elevilor, de a anticipa răspunsurile, care
presupune şi prezenţa altor componente de natură integrativă, ca spiritul empatic de
observaţie şi ascultarea empatică şi componenta acţională – capacitatea de comunicare, de
a construi relaţii cu elevii, de a anticipa punctul lor de vedere, de a lua în considerare
universul lor intim.
28
Se poate considera că a fi empatic în relaţia cu elevii, înseamnă să îţi pierzi din

prestigiul de cadru didactic, însă ”să te cobori la nivelul copilului semnifică nu să te cobori
ca să faci teatru, nu ca să-l umileşti pe copil sau să te umileşti pe tine, ci pentru a creşte din
nou împreună cu el, a simţi din nou, tu emoţia marilor creatori ai omenirii” (Treta P.D.
2007, p. 30), aşadar, calitatea cadrului didactic derivă şi din capacitatea de a fi empatic, la
fel ca şi arătarea dragostei şi interesului faţă de elevi, empatia este o transpunere în mintea
copilului cu scopul de a a-l înţelege şi a-l ajuta.
Tendinţa este de a empatiza cu acei elevi care îţi sunt şi simpatici, capcană în care este
foarte uşor să cazi. Am avut de multe ori tendinţa de a fi mai înţelegătoare, mai răbdătoare,
mai deschisă şi coumincativă cu elevii cuminţi, silitori şi de asemenea de a fi mai aspră cu
cei care îmi erau mai puţin simpatici. A fi empatic cu un elev, nu înseamnă neapărat să
simpatizezi acel copil, deoarece empatia este diferită de simpatie, atracţia faţă de cineva,
fără a-i împărtăşi sentimentele (D. Goleman). Cadrul didactic trebuie să fie la fel de
empatic cu toţi elevii, chiar dacă îi sunt simpatici sau nu. Încercarea de a empatiza şi cu
elevii mai puţin simpatici, prin încercarea de a înţelege ce factori stau la baza antipatiei faţă
de ei şi de a-i înlătura, reprezintă o mare realizare profesională, dar şi personală. Deoarece
nu puţine au fost cazurile când, după terminarea orelor mă gândeam cum s-a simţit elevul
X. când eu m-am comporat cu el într-un anume fel, fără a analiza dacă aşa ar trebui sau
cum s-a simţit atunci când i-am vorbit într-un anume fel, şi asta doar datorită faptului că
este neastâmpărat. Înţelegerea nevoilor individuale ale elevilor, raportarea adecvată la
nevoile acestora contribuie la crearea unei stări de bine la nivel personal şi am certitudinea
că şi fiecare elev în parte „creşte” în fiecare, dobândind încrederea în forţele proprii.
Pentru a exista şi a se dezvolta este absolut necesar ca omul să intercţioneze cu ceilalţi,
pentru aceasta trebuie să se raporteze corespunzător la ceilalţi. Dezvoltându-se într-un
mediu favorabil afectiv, elevii învaţă să aibă încredere în ei şi să aibă încredre în ceilalţi, un
rol foarte important în acest sens avându-l empatia cadrului didactic. Un cadrul didactic
empatic va contribui la dezvoltarea empatiei la nivelul elevilor şi totodată la dezvoltarea
personală a acestora.
Bibliografie:
Goleman, Daniel, (2005). Inteligenţa emoţională, Editura Curtea Veche, Bucureşti.
Stroe, Marcus, (1997). Empatie şi personalitate, Editura Atos, Bucureşti
Treta Petrişor-Dorin, (2007). Formarea capacităţii empatice a cadrelor didactice ca
reconsiderare a relaţiei profesor-elev, Editura Aura, Timişoara.
Gherghinescu,Ruxandra, (2001). Anotimpurile empatiei. Studii de psihologie socială
cognitivă, Editura Atos, Bucureşti.
Leroy, Gilbert, (1974). Dialogul în educaţie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
29
Metode de terapie ce pot fi utilizate în activitatea cu elevii

cu dificultăți de învățare
Doina Corduneanu
Liceul tehnologic Vlădeni, Jud. Iași
Terapia educaţională NILD

Terapia educaţională NILD (National Institute of Learning Development) oferă o gamă
largă de tehnici, care pot fi utilizate în terapia dificultăţilor de învăţare: dislexie,
discalculie, disgramatism, precum şi în tulburarea diferitelor funcţii cognitive: dificultăţi
perceptive, tulburări de atenţie, probleme ale memoriei, tulburări ale limbajului şi gândirii.
La baza terapiei educaţionale NILD stau ultimele cercetări din domeniul neuropsihologiei
şi psiholingvisticii, iar cele peste 26 de tehnici utilizate în terapia educaţională NILD sunt
aplicate pe baza principiului medierii Feuerstein şi a teoriei plasticităţii cerebrale. Conform
teoriei lui Feuerstein, inteligenţa este un proces în continuă dezvoltare şi nu un proces
stabil şi nemodificabil al personalităţii. Conform teoriei plasticităţii cerebrale, creierul are
capacitatea de a crea noi conexiuni interneuronale.
Tehnici ale terapiei NILD:
1. Scriere ritmică - În cadrul acestei tehnici, trebuie urmate (scrise cu creta pe tablă) 3
tipuri de 8: un 8 pe verticală, un 8 pe orizontală şi combinarea celor două tipuri de 8. Cifra
8 scrisă pe tablă va trebui să îndeplinească următoarele dimensiuni: vârful 8-lui să fie la
nivelul ochilor copilului, partea de jos, la nivelul taliei, iar lăţimea (pentru 8-ul culcat), cât
lăţimea umerilor copilului. Copilul va desena imaginea 8-lui şi va continua să urmărească
cu creta pe tablă traiectoria ce descrie această cifră cât mai exact posibil, de 4-8 ori. În timp
ce copilul urmează forma cifrei 8, va verbaliza direcţia înspre care se îndreaptă
(stânga/dreapta), iar terapeutul deseori îi va cere să schimbe direcţia. Când copilul a căpătat
siguranţă în scrierea 8-urilor şi a direcţiei lor, terapeutul îi va cere acestuia o dată cu
executarea mişcării de scriere să efectueze şi diferite calcule matematice potrivit nivelului
de dezvoltare al copilului. Se va utiliza un limbaj matematic variat (adună, cât este suma,
plus etc.). Pe cât posibil, scrierea ritmică este important să fie învăţată chiar din primele
şedinţe de terapie, deoarece aceasta stimulează gândirea, având efect terapeutic dacă este
exersată de şase ori pe săptămână. De aceea, părinţii sunt învăţaţi ca acasă, să urmărească
scrierea ritmică şi să exerseze cu copilul această tehnică, la fel ca şi în timpul terapiei.
30
2. Cartea-cheie - Această tehnică este utilizată în dezvoltarea limbajului, (competenţe în

ceea ce priveşte cititul, scrierea, capacitatea de a aplica regulile ortografice, precum şi
capacitatea de silabisire). De asemenea, utilizând această tehnică, copilul îşi va dezvolta
memoria vizuală de lungă durată şi îşi va consolida cunoştinţele fonetice. Baza acestei
tehnici este o cărticică ce cuprinde literele alfabetului şi cuvinte-stimul corespunzătoare
fiecărei litere din alfabet. De asemenea, ca material ajutător se poate folosi alfabetarul
(alfabetul mobil). Terapeutul va manipula literele şi cuvintele în vederea dezvoltării
fonologice şi fonetice (corespondenţă sunet-literă, silabisirea, rimele, formarea cuvintelor
din silabe, analiza cuvântului, formarea de propoziţii). Scopul tehnicii este de a-l ajuta pe
copil să pronunţe corect cuvintele, să reuşească să scrie cuvintele despărţite în silabe, să
scrie corect după dictare ori să îşi consolideze regulile ortografice. La copiii preşcolari,
cartea-cheie este recomandată pentru pronunţia corectă a sunetelor.
3. Tehnica Morse - Copilul primeşte o foaie codată (alfabetul Morse), în care este
simbolizată fiecare literă a alfabetului din puncte şi linii. Terapeutul, cu ajutorul
semnalizatorului Morse (un aparat special - numit aparatul Morse), semnalizează literele
unui cuvânt dat, o dată una şi toate pe rând (de exemplu, cuvântul ”ac” va fi codat astfel:
●─⁄─●─●⁄; a=●─, c=─●─●). Cu ajutorul alfabetarului (alfabetului mobil) şi al foii codate,
copilul va identifica fiecare sunet semnalizat de aparatul Morse şi va compune cu ajutorul
literelor alfabetarului cuvinte (copilul a auzit şi apoi a identificat în foaia codată
sunetele/literele m,a,s,ă - va compune cuvâîntul „masă” cu ajutorul alfabetarului). Aşadar,
copilul este încurajat să compună cuvântul pe măsură ce aude semnele morse ale literelor,
fără nici un alt ajutor decât cele amintite anterior. Odată cuvântul identificat, copilul va
forma propoziţii care să conţină cuvântul respectiv şi cu ajutorul întrebărilor să dezvolte
aceste propoziţii. Pentru copiii preşcolari vor fi alese imagini care vor fi codate, iar aceştia
le vor identifica cu ajutorul alfabetului Morse, iar pentru cei de gimnaziu sarcinile vor fi
mai complexe. Scopul acestei tehnici este de a dezvolta atenţia, capacitatea auditivă,
memoria auditivă de scurtă durată (memoria de lucru), precum şi dezvoltarea limbajului.
4. Bloc matematic - Scopul blocului matematic este de a dezvolta abilitatea de

vizualizare şi gândire strategică, precum şi abilitatea de rezolvare de probleme. De
asemenea, prin strategia abordată, copilul îşi va dezvolta capacitatea de argumentare
matematică şi de gândire logică. Astfel, copilul va fi încurajat să rezolve mintal o serie de
sarcini matematice (descompunerea unui număr, exerciţii de numărare, adunare, sarcini
temporale) în funcţie de
nivelul de maturitate al copilului. De exemplu, i se cere copilului să descompună numărul
5 (3 şi 2 sau 4 şi 1) sau să numere de la un număr dat, crescător sau descrescător, până la un
alt număr stabilit de terapeut, verbalizând doar rezultatul. I se va cere apoi copilului să îşi
argumenteze răspunsul respectiv, să îşi verbalizeze strategia de rezolvare.
Procesul prin care copilul a ajuns la obţinerea rezultatului este mai important decât
rezultatul în sine, deoarece copilul trebuie să îşi conceapă propria stategie; copiii cu
31
dificultăţi de învăţare au nevoie să fie învăţaţi să gândească raţional, nu doar să înveţe

mecanic anumite operaţii matematice.
Uneori, strategiile alese sunt greşite, iar terapeutul îl va asista în modelare şi învăţate
cu ajutorul întrebărilor, provocând astfel copilul să gândească. Copilul va fi încurajat să
descopere diverse metode pentru a ajunge la un rezultat, stimulându-se astfel gândirea
strategică corectă.
Părinţii, factor-cheie în terapia dificultăţilor de învăţare
Implicarea părinţilor în terapia dificultăţilor de învăţare este necesară şi foarte
importantă, atât specialistul, cât şi părinţii având un rol important în intervenţia terapeutică.
Cunoscând particularităţile copiilor cu ajutorul informaţiilor date de părinţi şi al celor
obţinute în urma evaluării, terapeutul va putea contura modelul terapeutic şi strategiile
utilizate. De asemenea, părinţii, cunoscând rezultatele evaluării şi modalităţile terapeutice
posibile prezentate de specialist, vor putea şti cauza pentru care s-a ales acel tip de strategie
sau de model terapeutic. Astfel, terapeutul va putea construi cu uşurinţă exerciţii sau jocuri
care vor fi aplicate acasă cu copiii, existând o continuitate în ceea ce priveşte intervenţia
terapeutică.
O dată ce fiecare factor implicat în procesul de recuperare îşi cunoaşte responsabilităţile,
dar şi drepturile celuilalt, colaborarea părinte-terapeut va deveni mult mai eficientă, iar
beneficiul ultim îl va avea copilul.
În mod tipic, copiii care prezintă dificultăţi de învăţare au o inteligenţă medie sau
peste medie. Totuşi, prezintă unul sau mai multe simptome, considerate astăzi ca
imaturitate perceptivă sau o dezvoltare întârziată a limbajului. Se pare că aceşti copii sunt
incapabili de a învăţa prin metodele educaţionale clasice. Ei au nevoie de condiţii care
accentuează mai bine învăţarea individuală, direct, faţă de acel tip de învăţare cerut de
media elevilor.
Pe parcursul vieţii, tulburările amintite pot influenţa stima de sine a individului,
învăţarea, vocaţia, socializarea şi/sau dinamica activităţii acestuia.
32
Toiagul credinţei adevărate sprijină povara oricărui handicap
Doina Corduneanu
Liceul Tehnologic Vlădeni, Jud. Iași
Diversitatea înseamnă să acceptăm faptul că oamenii sunt diferiţi în privinţa

aspectului exterior dar şi al personalităţii. Modul în care fiecare dintre noi înţelege şi
respectă aceste lucruri contribuie la dezvoltarea şi consolidarea societăţii civile.
Şansele egale reprezintă tratarea oamenilor în mod egal, corect, prin înlăturarea
barierelor şi refacerea echilibrului.
Diversitatea nu înseamnă simplificarea standardelor, înlăturarea prejudecăţilor
.diversitatea înseamnă să le recunoaştem şi să ne gândim la ele înainte de a lua o
decizie; diversiune menită să abată atenţia de la alte probleme importante (de ex.
calitatea activităţii); discriminare pozitivă – înseamnă încurajarea acţiunilor pozitive
sau felul în care folosim limbajul şi corectitudinea politică, şi cum discutăm deschis şi
sincer despre diferenţele dintre noi pentru a le/ne înţelege mai bine.
Şansele egale şi diversitatea sunt interdependente. Diversitatea se bazează pe ega-
litatea de şanse şi include principiile echităţii, dar are un spectru mult mai larg.
Diferenţele dintre noi pot fi în funcţie de vârstă, etnie, gen, abilităţi fizice, naţionalitate,
orientare sexuală, educaţie, stare civilă, religie, experienţele de viaţă pe care le-am trăit
şi care ne-au influenţat. Diferenţele dintre noi ne dau nişte avantaje şi carac¬teristici
unice şi o perspectivă distinctă asupra vieţii. Organizaţiile care vor să aibă succes
trebuie să recunoască, să accepte şi să vadă care sunt avantajele diversităţii angajaţilor.
Punctul de plecare este recunoaşterea atuului pe care îl au şi apoi să urmărească
beneficiile diversităţii.
Avem nevoie de diversitate. Şi, de fapt, suntem tot timpul înconjuraţi de diversitate
chiar dacă nu suntem conştienţi de asta şi foarte des tindem să ne înconjurăm noi
înşine de diversitate, fie că acest lucru înseamnă să ne cumpărăm haine noi sau să ne
schimbăm rutina zilnică, pur şi simplu pentru că suntem plictisiţi – ceea ce s-ar traduce
de fapt că suferim de lipsa diversităţii. Şi câteodată, fără să observăm, noi înşine
suntem diferiţi. Ni se schimbă dispoziţia, ne gândim şi ne răzgândim pe tot felul de
subiecte. Odată cu diversitatea apare şi schimbarea, noile lucruri pe care le auzim sau le
facem, ne ajută să învăţăm. Devenim capabili să dezvoltăm lucruri noi din jurul nostru
şi chiar pe noi înşine. Tot diversitate înseamnă și strategia și tehnica , pe care noi
33
mesagerii educației , o vehiculăm pe scena didactică , pentru a valoriza fiecare

personalitate în parte .
Dificultăţile de învăţare sunt des întâlnite în copilăria mică şi mijlocie, dar pot fi
recunoscute şi în adolescenţă ori în perioada adultă. Aceste dificultăţi apar în activitatea
de rezolvare a sarcinilor de învăţare şi desemnează un comportament inadecvat,
ineficient, cu randament scăzut. Aceşti copii prezintă întârzieri semnificative
(înregistrează întârzieri cu mai mult de un an) faţă de nivelul obişnuit al achiziţiilor
şcolare, cu toate că nu prezintă deficienţe fizice, intelectuale sau senzoriale.
Cauzele dificultăţilor de învăţare
Se presupune că dificultăţile de învăţare sunt cauzate de incapacitatea sistemului nervos
în a primi informaţia corectă (percepţie) sau în a prelucra corect informaţia
(cogniţie/gândire) sau în a da un răspuns corect în urma prelucrării informaţiei (răspuns
motor, verbal, scris, coordonare etc.).
De asemenea, dificultăţile de învăţare pot fi determinate de anumiţi factori psiho-
sociali, şi anume: nivel economic scăzut, sărăcie, lipsa experienţelor adecvate de
învăţare care împiedică copilul să îşi formeze strategii corespunzătoare de învăţare în
vederea integrării sale în şcoală şi în societate.
Manifestări
Aceste dificultăţi de învăţare se manifestă, cu predilecţie, în zona capacităţilor
instrumentale: vorbit, scris, citit, calcul, disfuncţii uşoare perceptive şi psihomotorii,
recunoaşterea părţilor corpului, orientare spaţială deficitară, orientarea temporală
deficitară, deficitele de atenţie şi motivaţie, întârziere în dezvoltarea limbajului.
Dificultăţile de învăţare pot fi împărţite în două categorii: dificultăţi specifice şi
dificultăţi nespecifice de învăţare.
Dificultăţile specifice pot fi de tip verbal, non-verbal şi de orientare. Cele de tip verbal
sunt atunci când se pot evidenţia probleme de pronunţie, de ritm şi fluenţă a vorbirii
sau de voce. Tulburări ale limbajului de tip citit-scris, unde apar disgrafii (dificultăţi în
învăţarea scrierii), dislexii (tulburări de învăţare a citirii), agrafii (incapacitatea de a
comunica prin scris în mod lizibil).
Dificultăţile de tip neverbal sunt matematice, psihometrice, perceptive (auditive,
vizuale), cele de orientare-spaţială, temporală, ritmică.
Dificultăţi nespecifice sunt deficitul de atenţie, care se caracterizează prin
hiperactivitate şi deficitul motivaţional-afectiv.
34
Cum recunoaşteţi copiii cu dificultăţi de învăţare?
Următoarele simptome sunt considerate ca fiind cele mai frecvente printre copiii cu
dificultăţi de învăţare: hiperactivitate; capacitate de concentrare redusă; greutăţi în
prelucrarea semnelor; greutăţi în gândirea abstractă; discriminare auditivă
slabă/încetinită; memorie slabă - incapabil de a reţine; coordonarea motorie fină -
slabă; incapabil de generalizare; performanţă în învăţare fluctuantă de-a lungul
diverselor testări; abilităţi matematice slabe/reduse; inversiunea literelor şi a cuvintelor
la citire; greutăţi la scrierea în linie dreaptă; scris indescifrabil sau spasmodic; greşeli
repetate în silabisirea cuvintelor; dificultăţi în legarea liniilor orizontale şi verticale;
greşirea direcţiei şi lateralităţii; nesiguranţă continuă în privinţa orientării spre dreapta
sau spre stânga; supunere exagerată sau exprimare agresivă; inteligenţă normală cu
greşeli ale capacităţii de organizare a părţilor; dificultăţi de găsire a cuvântului
„potrivit” în timpul vorbirii; tendinţe de a avea probleme familiale; căscat şi
somnolenţă exagerată la ore.
Trebuie precizat faptul că un singur copil nu manifestă toate greşelile descrise mai
sus. Unor copii care se confruntă cu dificultăţi de învăţare le lipseşte încrederea în sine,
capacitatea de iniţiativă şi cea de autocontrol. De aceea, deşi copilul cu dificultăţi de
învăţare are, în mod tipic, un IQ normal sau peste medie, dificultăţile lui de învăţare
continuă să persiste, atrăgând după sine şi diferite probleme comportamentale sau
emoţionale. În mod tipic, profesorii care nu sunt la curent cu simptomele ce însoţesc
concomitent dificultăţile de învăţare adesea îi consideră pe aceşti elevi ca fiind lenţi în
învăţare, imaturi, răsfăţaţi sau chiar leneşi.
”Perseverenţa este rezultatul unei simple alegeri, aceea de a continua.”
Pentru a performa în activitatea cu elevii cu dizabilități , trebuie să perseverăm
pe o relaționare consecventă , să insistăm pe o pe o implicare a tuturor factorilor ,
pentru că astfel vom reuși inserția socială a tuturor membrilor societății.
35
PROMOVAREA ACTIVITĂȚILOR EXTRAȘCOLARE ÎN

ȘCOALA GIMNAZIALĂ MĂTĂSARU
Prof. Duță Daniela , coordonator de programe și proiecte educative

ȘCOALA GIMNAZIALĂ MĂTĂSARU, JUDEȚUL DÂMBOVIȚA
Școala Gimnazială Mătăsaru a fost înființată în anul 1843.

Unitatea cu personalitate juridică, Şcoala Gimnazială Mătăsaru are în componență
următoarele structuri: Şcoala Gimnazială Mătăsaru, Școala Gimnazială Poroinica-
Mătăsaru, Școala Primară Tețcoiu, Grădinița Mătăsaru, Grădinița Odaia-Turcului,
Grădinița Crețulești, Grădinița Tețcoiu, Grădinița Poroinica, Grădinița Puțu cu Salcia,
Grădinița Sălcioara.
Şcoala este una din instituţiile centrale ale comunităţii, are roluri specifice, dar nu
poate funcţiona şi nu se poate dezvolta fără a ţine cont de specificul comunităţii în care
funcţionează.
În contextul noilor condiţii şi evoluţii din societatea contemporană, şcoala trebuie
să-şi modifice concepţia despre propria activitate educativă şi, în perspectiva cerinţelor
viitorului, ea trebuie să-l pregătească pe elev pentru a avea o concepţie adecvată faţă de
autoeducaţie şi autoînvăţare.
La nivelul Şcolii Mătăsaru, cadrele didactice folosesc o varietate de metode
educaţionale, adaptate elevilor care învaţă şi orientate spre participare, proces şi spre
găsirea de soluţii. În afară de metodele tradiţionale, acestea ar include, printre altele,
discuţii, simulări, scenarii, jocuri de rol, folosirea tehnologiei comunicaţiilor şi informaţiei ,
studii de caz, excursii şi educaţie în mijlocul naturii, metoda proiectului, analiza bunelor
practici, experienţa la locul de muncă şi rezolvarea de probleme.
Diversitatea activităţilor extraşcolare oferite a crescut interesul copiilor pentru şcoală
şi pentru oferta educaţională. Activitățile educative şcolare şi extraşcolare au permis
transferul şi aplicabilitatea cunoştinţelor, abilităţilor, competenţelor dobândite în cadrul
orelor prevăzute în programa şcolară. Elevii sunt atraşi de activităţile artistice, recreative,
36
distractive, care ajută la dezvoltarea creativităţii, gândirii critice şi stimulează implicarea în

actul decizional privind respectarea drepturilor omului, conştientizarea urmărilor poluării,
educaţia rutieră, educaţia pentru păstrarea valorilor, toleranţa, comunicarea interculturală
etc.
Am realizat activităţi extraşcolare programate şi proiectate din timp, diverse atât ca
formă, cât şi conţinut, ce s-au desfăşurat în şcoală, în afara ei, în comunitate, folosind
metode active şi stimulative pentru participarea elevilor. Activitatea extraşcolară e o
componentă educaţională valoroasă şi eficientă căreia orice cadru didactic trebuie să-i
acorde atenţie, adoptând el, în primul rând, o atitudine creatoare, atât în modul de realizare
a activităţii, cât şi în relaţiile cu elevii, asigurând astfel o atmosferă relaxantă care să
permită stimularea creativă a elevilor.
Dintre activitățile extrașcolare desfășurate amintim:
Sub genericul „Oportunități de dezvoltare personală prin educație nonformală”,
elevii şi profesorii Şcolii Gimnaziale Mătăsaru au organizat o serie de activităţi
educative, care au vizat stimularea gândirii creatoare, cultivarea talentelor, valori morale,
cultivarea intereselor, înclinațiilor și aptitudinilor elevilor.
S-a organizat o expoziţie tematică cu lucrări realizate de elevii din clasele primare
sub genericul „Suntem mici, dar creativi!“. Elevii au fost antrenați într-o activitate
artistică, cerându-li-se să-și înfrumusețeze prin pictură sau desen un obiect uzual.
Elevii din clasele gimnaziale, au valorificat într-un mod original, lucrând în echipe,
materiale neconvenționale, realizând o expoziție de lucrări inedite.
37
În parteneriat cu Biblioteca Comunală Mătăsaru au fost organizate ateliere

de jocuri și activități nonformale .
38
,,Calitatea educaţiei între carte şi televizor”
Profesor pentru învăţământul primar Duţă Mihaela
Şcoala Gimnazială ,,Emil Racoviţă”, Oneşti, Bacău
Misiunea şi dorinţa oricărui dascăl dedicat modelării fiinţei umane este pregătirea
copilului pentru o aspră şi dură competiţie cu viaţa. Efortul său se va concentra asupra
încolţirii şi cultivării curiozităţii intelectuale, singura capabilă să-i deschidă orizonturi
nelimitate, să-i dezvolte gustul pentru armonie, rigoare, efort, disciplină, logică, să-l
antreneze şi să-l pregătească pentru a înfrunta viaţa cu toate problemele ei.
Trăim într-o societate care stă sub semnul unei vieţi cerebral intensive, în care cea
mai de preţ bogăţie o reprezintă inteligenţa umană şi creativitatea pe care suntem datori să
o cultivăm. Societatea de mâine va cere un coeficient de creaţie cu mult sporit faţă de cel
de azi şi, după cum se ştie, adultul creator este rezultatul formării copilului creator.
Acolo unde se lucrează „cu suflet pentru suflet şi minte”, în şcoală, dascălii se
străduiesc ca învăţătura cu tot ceea ce înseamnă ea „să fie uneori un drum, totdeauna un
orizont” după cum menţiona N. Iorga.
Am încercat să îmbin cât mai armonios achiziţiile cognitive, volitiv-atitudinale, în
speranţa ca tinerii mei discipoli vor valorifica experienţa dobândită prin adăugarea unei
petale de cunoaştere şi simţire „mirabilei seminţe” a culturii personale.
,,Viaţa este o aventură pe care o trăim cu toţii. Unii suntem mai bine pregătiţi să
înfruntăm necunoscutul, alţii, mai puţin. Depinde de noi şi de cei care ne-au învăţat de-a
lungul timpului cum să gândim în diverse împrejurări dacă ne descurcăm sau nu. Numai că
nici o experienţă, nici o întâmplare nu seamănă cu alta până la detaliu. Mereu apare ceva
nou care te obligă să iei o decizie , nouă şi ea. Mereu apar probleme, dileme, întrebări. Pe
care drum s-o iei? Evident, răspunsul ar trebui să fie: pe drumul tău . Numai că, între tine şi
drumul tău intervine şcoala. Altă aventură. Altă experienţă. Şi o mulţime de oameni care te
învaţă..... să-ţi găseşti drumul. Aşa începe relaţia dascăl–elev. În general, cadrul didactic
este convins că ştie ce nevoi şi ce aspiraţii are elevul său. Elevul însă are.... o altă părere.
Nu se ştie când şi de ce, pe drumul pe care elev şi profesor îl parcurg împreună, s-a produs
o ruptură şi puiul de om a devenit străin şi singur, în hăţiş. Dincolo de el, adulţii îi hotărăsc
soarta şi drumul. Dar el e acolo şi aşteaptă, inocent, cu ochii larg deschişi, cu seninătate şi
39
cu încredere să-l vedem, să-l ascultăm şi să-l lăsăm să-şi ia viaţa în propriile mâini, în felul
lui" (Florica-Maria Puşcaş).
În învăţământul românesc actual interdisciplinaritatea presupune fenomene, concepte
şi legi generale comune mai multor discipline. Promovarea interdisciplinarităţii constituie
una din trăsăturile definitorii ale progresului ştiinţei contemporane, ea apărând ca o
consecinţă a integrării conţinuturilor din perspectiva educaţiei permanente. Prin
interdisciplinaritate se favorizează transferul orizontal al cunoştinţelor dintr-o disciplină în
alta. În orice context deexistenţe, educaţia şi creativitatea nu pot lipsi. Creativitatea este
asociată cu: dotare, aptitudine, talent, imaginaţie, inteligenţă, inventivitate, spirit inovator,
capacitate.
Un critic italian, Anatole France îşi exprima încrederea în spiritul critic al copiilor
care resping scrierile lipsite de fantezie şi pe cele vădit moralizatoare.
Însă, copiii de astăzi, precum cei dintotdeauna, citesc opere precum Cuore şi romane
aparţinând lui Jules Verne, chiar dacă unii critici le constestă valoarea. În noianul părerilor
contradictorii e bine să ne conducem după judecata sănătoasă a lui Mihail Sadoveanu,
potrivit căreia o carte pentru copii, ca să fie bună, trebuie să rămână bună şi când copilul
ajunge om.
Copilul are un nivel scăzut de înţelegere a operei literare, dar, pe măsura dezvoltării
sale psihice, el devine tot mai receptiv la adevăratele valori estetice. Din naştere, copilul
este dotat cu multă fantezie şi capacitate imaginativă. Ca şi om, copilul are o logică a sa,
mai bine spus, o mentalitate prelogică. De aici uşurinţa cu care confundă cauza cu efectul,
cu care găseşte soluţii animistice, cu care însufleţeşte obiectele şi umanizează lumea
necuvântătoarelor, cu care admite miraculosul ca o rezolvare posibilă. Cu ajutorul fanteziei,
copilul transformă realitatea într-o lume plină de farmec. Tot datorită ei, el are şi
capacitatea de a visa, de a se iluziona şi de a conferi lumii înconjurătoare o aură pe măsura
dorinţelor lui. De aceea el este atras de poezie şi de basm, este receptiv la frumos, însă
frumosul artistic trebuie să existe în forme adecvate potenţialităţii lui psihice şi sensibilităţii
lui specifice.
Referindu-ne la sfera literaturii pentru copii, voi consemna faptul că aici părerile sunt
împărţite: unii includ aici toate operele accesibile copiilor, alţii numai pe acelea scrise
anume pentru cei mici.
În literatura română, copilăria şi-a făcut loc mai întâi în operele memorialistice ale
scriitorilor de la 1848. I. Heliade Rădulescu, Costache Negruzzi, Alecu Russo, Vasile
Alecsandri şi Ion Ghica au evocat în amintirile lor anii senini ai primului capitol de viaţă.
De aici cititorii află care au fost primele lor lecturi, în ce condiţii şi-au desfăşurat primii ani
de şcoală, precum şi în ce mediu natural şi social au crescut şi s-au dezvoltat. Prin operele
scriitorilor amintiţi s-a conturat cadrul în care şi-au petrecut copilăria scriitorii noştri de
40
sorginte rurală: pe de-o parte natura bogată şi variată, pe de altă parte contactul cu creaţia
populară, ambele influenţând creaţia lor literară de mai târziu. Aceste elemente le găsim şi
la marii clasici: M. Eminescu, I. Creangă, G. Coşbuc, I. Slavici.
Copilul ca personaj literar apare în proza lui Vasile Alecsandri, de fapt o scrisoare
către Ion Ghica, intitulată Vasile Porojan. Acesta a fost tovarăş de joacă al tânărului
Alecsandri, neîntrecut în confecţionarea zmeielor, în jocul cu arşice sau în cel de-a puia-
gaia.
Copilăria este un tărâm magic. Copilăria este o lume fermecată, duioasă, lină, în
care orice se poate întâmpla. Absolut orice! Copilăria este singurul moment al vieţii în care
trăim totul la maximă intensitate: în care plângem şi râdem în acelaşi timp, în care ne
supărăm şi iertăm după câteva momente, în care suntem singuri şi totodată cu toată lumea.
Copilăria este o lume de miracole şi de uimire a creaţiei, scăldată în lumină, ieşind
din întuneric, nespus de nouă şi proaspătă şi uluitoare. Să intrăm în această lume şi să
transmitem din frumuseţea ei, zugrăvind şi descriind ce impresionează sufletul nostru, fie
cu penelul, fie cu până: jocul, locul natal, leagănul copilăriei, copacul, martor fidel şi tacit
al fiecăruia.
Dintotdeauna copilul ne-a uimit prin puterea lui de creaţie şi imaginaţie, trăind în
Universul Copilăriei care uimeşte pe adult ca urmare a puterii nelimitate de exprimare. 1
Iunie, Ziua Internaţională a Copilului, reprezintă încă un prilej de exprimare a capacităţii
sale de creaţie artistică prin lucrări cu ajutorul cărora îşi exprimă gândurile, ideile şi
sentimentele faţă de această sărbătoare dedicată lui, COPILULUI. Ce înseamnă copilăria?
Copilăria e un vis, un început, o rază de soare.
Copiii sunt COPILĂRIA! Lumea copilăriei este cea mai mare lume din lume.
Copilăria este imperiul jocului. Să-i încurajăm pe copii să-şi lase imaginaţia să
colinde prin acest imperiu minunat şi să ilustreze toate aceste teritorii care sunt accesibile
mai ales lor şi mai puţin adulţilor care au uitat să viseze.
Fiecare individ are nevoie de repere axiologice, de Luceferi, de stele polare care să-i
călăuzească existenţa. Foarte importantă este şi calitatea acestora.
Cartea este în viţa noastră un element central al creării unui psihic sănătos, a unei
culturi generale, este sprijinul în cazul unei decăderi nervoase, este uneori ceva mai mult
decât un profesor deoarece cu ajutorul ei putem să descoperim lucruri noi.
Ea ne face să fim mai buni, ne ajută să trecem mai uşor peste greutăţile vieţii (iar
acestea sunt numeroase), într-un cuvânt ne întăreşte.
Cartea este un mod de comunicare şi reprezintă o ordonare a cuvintelor la formele
lor cele mai expresive. A scrie este o artă deoarece trebuie să ai dar pentru a putea să
realizezi ceva de calitate. Trebuie să ştii să împleteşti, să aranjezi cuvintele în aşa fel încât
cititorul să fie atras de ceea ce citeşte, şi să aibă posibilitatea să înveţe ceva din conţinutul
41
lecturii. Sentimentele pot fi exprimate prin cuvinte dar nu oricare dintre ele, ci doar acelea
ce provin din inimă şi care sunt una şi una cu ceea ce simte autorul.
Nu se poate realiza un fel de ,,tablă a lui Pitagor” care să ne inveţe să potrivim
cuvintele, să scriem. Scrisul se învaţa din practică, din citirea operelor de mare valoare ale
înaintaşilor noştri.
Preocuparea exprimării în acest mod este realizată încă din cele mai vechi timpuri
sub mai multe forme, în funcţie de perioada pe care o traversau. La început se scria pe
pereţii peşterilor, pe tăbliţe de lut, de lemn, fildeş, bronz, pe papirus.
Cartea este un sprijin. Ea ne ajută să înţelegem şi să pătrundem în tainele lumii, a
universului. În filele ei putem descoperi sfaturi, putem culege înţelepciune, ne putem
,,adăposti” de gurile rele.
O carte bună este o mângâiere deoarece ne alină, ne atrage cu ajutorul subiectelor ei
şi ne face să uităm de viaţa cotidiană.
Cartea mai este un îndemn pentru că, citind o carte, astfel reuşim să găsim răspunsuri
la întrebările noastre.
Cartea ,,ne face să trăim în afara de minciună ,,nedreptate şi prejudecăţi” (M.
Sadoveanu). Aceste vorbe ale unui mare scriitor al ţării noastre ne atrage atenţia asupra
unei mai calităţi a cărţii, adică puterea de influenţare, puterea de a ne transpune într-o altă
lume, o lume a fantasticului.
Toţi acei care au acces la o bibliotecă vor fi cu mult mai puternic sufleteşte, psihic.
Aceştia sunt cei care vor putea înfrunta mai uşor viaţa, cei care vor avea un vocabular
adecvat.
Cărţile sunt cele care scot la iveală din noi ce e mai bun. Ele pot să descopere
adevărate genii care pot ajuta la îndreptarea viitorului unei ţări întregi.
Cinstirea care se cuvine cărţii este ca şi cinstirea atribuită Evangheliei şi Bibliei
deoarece este ceea ce avem nevoie, este ceea ce ne ajută mai mult decât ne putem imagina.
Ea este o grupare a cuvintelor, cuvintele fiind rostite fiecare cu altă inimă, deci cartea
înfăţişează inima în diferite posturi. O carte este o provocare pentru fiecare dintre noi. Nu
trebuie decât să profităm de această imensă comoară, să învăţăm să preţuim.
Cred-cu toată convingerea-că cel care a căutat, caută sau va căuta să înţeleagă
intimitatea educaţiei şi să susţină lumea ei, că cel care caută să o menţină între preocupările
noastre fundamentale merită admirat.
Această nobilă căutare încearcă, speră să îi dea omului, umanităţii mai multă
candoare, mai multă strălucire, mai mult rafinament.
Cât ne ocupăm şi cât ne vom ocupa de educaţie înseamnă că ne interesează formarea
oamenilor ca oameni, că nu lăsăm umanizarea omului la voia întâmplării.
42
Ori de câte ori ne ocupăm sau ne vom ocupa de educaţie, ne ocupăm sau ne vom
ocupa de emanciparea omului, de cultura şi civilizaţia lui, de libertatea şi valoarea lui.
Cel care se gândeşte la educaţie nu se mai gândeşte numai la sine, nu se mai iubeşte
doar pe el, a ieşit din spaţiul îngust al propriei existenţe. El este deschis către noi toţi, către
ceilalţi. Pe cel care se gândeşte la educaţie îl preocupă să ne cunoaştem mai bine, să
empatizăm, să colaborăm şi să ajutăm, să ne simţim împliniţi şi stăpâni pe noi înşine.
De asemenea, pe cel care se gândeşte la educaţie îl interesează creşterea sănătoasă,
viguroasă a tinerei generaţii, capacitatea ei de a se afirma şi de a crea. Ce se întâmplă cu
mintea copiilor pentru care televiziunea a fost baby sitter, părinte şi educator?
În primul rând, vizionarea inhibă dezvoltarea strategiilor de operare ale emisferei stângi,
lucru care aduce grave prejudicii abilităţii de a folosi şi stăpâni limba, gândirea logică şi
analitică. Problemele de limbă pot fi sesizate la aceşti tineri în incapacitatea exprimării cu
claritate a ideilor, în folosirea defectuoasă a gramaticii, în prezenţa din abundenţă a
stereotipiilor verbale, a expresiilor de jargon şi a exagerărilor. Toate vădesc sărăcia
limbajului, a gândirii şi a orizontului de preocupări intelectuale. Nedezvoltarea reţelelor
emisferei stângi pune în criză raţionamentul logico-matematic, creează dificultăţi în
abordarea unor discipline ca fizica, matematica, chimia, a metodei şi raţionamentului
ştiinţific. Capacitateaiti şi a scrie, memoria de scurtă durată, procesul de învăţare sunt
defavorizate, de asemenea, prin vizionarea TV.
Învăţarea şi procesele mentale superioare în general sunt influenţate semnificativ de
televizor, prin vătămarea pe care comunicarea audio-viveo o produce cortexului prefrontal.
Această afecţiune a ariilor prefrontale se răsfrânge cu putere în comportament, în gândire şi
în întregul mod de viaţă al tinerilor care au acumulat prea multe ore de vizionare de-a
lungul copilăriei. Tinerii aceştia sunt incapabili să se concentreze cu atenţie pe o perioadă
mai lungă şi să se motiveze în urmărirea unei acţiuni până la finalizarea ei . Nu pot să-şi
planifice şi să-şi organizeze programul şi viaţa, sunt delăsători şi neglijenşi , irascibili şi
hiperactivi, nu-şi pot controla emoţiile şi pot avea un comportament instinctiv exacerbat-
bulimie, agresivitate sau pulsiuni sexuale. Prin inhibarea comunicării intra- şi
interemisferice, vizionarea TV pasivizează procesele intelectuale, reacţiile şi
comportamentul indivizilor, pune în pericol dezvoltarea inteligenţei.
Când nu sunt telespectatori, devin şi ei înşişi actori, începând să interpreteze rolurile
învăţate de la televizor. De fapt, în societatea televizualului, autorii postmoderni găsesc că
ideea de spectacol a pătruns profund în viaţa tinerilor care ajung să-şi construiască
identitatea prin însuşirea unuia dintre rolurile puse în circulaţie în lumea TV, prin imitarea
uneia dintre vedetele sau vip-urile acestei pseudo-realităţi. Lumea devine o scenă, pe care
fiecare îşi asumă un rol şi încearcă să-şi promoveze sau să-şi vândă cât mai bine imaginea.
43
Nihilismul, trăsătura caracteristică a programelor TV şi a culturii moderne, este

spiritul în care se edifică sinele şi identitatea ,,omului nou“. Unul dintre principalii viruşi de
care se contaminează mintea micilor telespectatori este relativizarea adevărului. O boală
ciudată, de neînţeles pentru cei din vechile generaţii, este manifestarea la tinerii de astăzi a
indiferenţei faţă de credinţă, faţă de orice ideal, faţă de adevăr în general.
Lecţia pe care o primesc copiii de la televizor poate fi sintetizată în sentinţa prin care
Nietzsche surprinde esenţa nihilismului: ,,Nu mai există adevăr absolut, nu mai este stare
absolută a lucrurilor”. (Culianu, 1990)
În condiţiile în care, din primii ani de viaţă, copilul este lăsat zilnic un număr semnificativ
de ore în faţa televizorului sau a calculatorului, când o mare parte a factorilor agravanţi
sunt prezenţi, lipsind în schimb cei care ar putea să amelioreze efectele televiziunii, atunci
trăsăturile prezentate anterior vor marca în mod foarte probabil identitatea şi mintea
copilului.
,,Şcolarul trebuie să fie mai mult decât un copil şi mai puţin decât un adult, iar
munca şcolară trebuie să fie mai mult decât joc şi mai puţin decât muncă-ea este o punte
între joc şi muncă” - spunea Jean Chateau.
Menirea educaţiei este aceea ,,de a înălţa pe culmi nobile de viaţă omul, comunitatea etnică
şi umanitatea, prin cultivarea valorilor spirituale.
Şcoala este locul unde le transmitem elevilor zestrea de gânduri şi sentimente a înaintaşilor,
unde îi ajutăm pe aceştia să-şi dezvolte mintea, trupul, dar şi sufletul.
Toţi copiii au nevoie de educaţie, iar noi suntem cei care îi învăţăm taina scrisului, le
formăm deprinderi de viaţă, le cultivăm valori morale pozitive.
Noi tratăm elevii cu multă înţelegere şi le dezvoltăm idealurile, pentru că în acest
mod putem recupera pe unii şi descoperi talentul altora, contribuind la o bună orientare
şcolară şi profesională, la adaptarea elevilor unei societăţi dinamice.
un climat de siguranţă fizică şi psihică, încurajând fermitatea şi disciplina, atât de
favorabile dezvoltării individuale a copiilor.
Şcoala este sufletul comunităţii, este deschisă tuturor cetăţenilor. Lucrând în echipă îi
încurajăm pe elevi să aibă aspiraţii dintre cele mai înalte privind studiile.
Încercăm prin toate mijloacele să-i facem pe copii să înţeleagă că învăţătura este
vitală şi fără ea, noi toţi, ne-am simţi fără suflet.
Să facem totul ca şcoala să fie pentru copii o a doua familie.
BIBLIOGRAFIE:
 ,,Literatura pentru copii şi tineret” , Editura ,, Dacia Educaţional ”, Autor Vistian Goia
 ,,Fundamentele pedagogiei” , Editura ,, V & INTEGRAL”, Autor Venera Mihaela- Cojocariu
 ,,Efectele micului ecran asupra minţii copilului“, Editura ,,Prodromos“, Autori: Virgiliu Gheorghe,
Psihopedagog Nicoleta Criveanu, Asist. Univ. Drd. Ing. Andrei Drăgulinescu
44
STUDIU DE CAZ
Profesor pentru învăţământul primar Duţă Mihaela
Şcoala Gimnazială ,,Emil Racoviţă”, Oneşti, Bacău
P.A., băiat, 18 ani, familie legal constituită

Mediul familial şi social
P.A., în vârstă de 18 ani, provine dintr-o familie legal constituită, mai are o soră de 24 de ani,
căsătorită. Este recunoscut ca fiind un „elev - problemă” cu multe absenţe, consum de droguri şi
comportamente violente faţă de covârstnici şi faţă de adulţi.
Tatăl, în vârstă de 45 de ani, a absolvit liceul şi a lucrează ca muncitor într-o fabrică de mobilă.
În urmă cu aproximativ 2 ani, mama a plecat în Italia, din cauza certurilor cauzate de lipsa banilor.
În această perioadă a telefonat de puţine ori acasă şi nu a trimis bani în ţară pentru întreţinerea
familiei. În prezent, mama s-a întors acasă şi lucrează ca vânzătoare la un magazin alimentar.
P.A. are o soră rezultată dintr-o căsătorie anterioară a mamei. Sora este studentă şi nu mai
locuieşte cu familia, ci este căsătorită, fiind modelul cu care este comparat în mod constant P.A. În
prezent, locuieşte cu părinţii într-un apartament format din 2 camere, proprietate personală. Acum
nu mai au probleme financiare grave, reuşind să achite datoriile făcute de mamă la plecarea din ţară
şi trăind decent. Sunt ajutaţi cu produse alimentare de către bunicii materni care locuiesc în
apropiere, acest lucru fiind de mare ajutor.
Copilăria şi adolescenţa lui P.A. şi a sorei sale a fost grav afectată de relaţiile familiale
marcate de conflictele părinţilor, abuzurile fizice şi verbale ale tatălui asupra membrilor familiei,
în special pe fondul consumului abuziv de alcool. Sursele intervievate afirmă că după plecarea
mamei, violenţele tatălui au continuat, fiind chiar mai acute, unul din motivele pentru care mama a
revenit acasă, deşi avea acolo un serviciu stabil şi bine plătit. Din declaraţiile surselor reiese că şi
mama era violentă verbal, fapt care i-a agravat situaţia şi starea de sănătate (diabet). În prezent, atât
P.A., cât şi mama acestuia, sunt vizibil marcaţi de situaţia familială: traumelor copilăriei
adăugându-se în prezent problemele şcolare ale lui P.A. şi teama continuă că va fi exmatriculat
sau căutat de cei la care are datorii mari pentru a-şi procura droguri.
45
Se simte abandonat de mamă, chiar dacă aceasta este lângă el şi îi oferă tot sprijinul. Este doar
distribuirea responsabilităţii către ceilalţi pentru a se elibera presiunea de repercusiunilor.
Din interviu, reiese că bunica a fost singura persoană care s-a ocupat constant de creşterea şi
educarea copiilor, constituindu-se într-un model pro-social, în măsură să le ofere posibilitatea
interiorizării normelor şi regulilor dezirabile social. Şi în prezent bunica îşi exercită autoritatea
asupra nepotului: îl trimite la cumpărături, îl solicită la treburile casnice, îi impune o anumită
ţinută vestimentară sau anumite ore de întoarcere acasă, când vine la sfârşit de săptămână să
locuiască cu ei. Deşi gradul de autoritate este scăzut din cauza vârstei înaintate, P.A. îşi respectă
bunica şi încearcă să o asculte, fiind persoana resursă a familiei extinse. Bunica este afectată de
situaţia lui şcolară şi îi ajută pe părinţi cu tot ce poate, dar îşi exprimă dezacordul faţă de faptul că
sunt permisivi în ceea ce priveşte banii, pe care îi dau acestuia deşi nu face nimic pentru a-i
merita, acest lucru conducând la perpetuarea problemei cheltuielilor inutile. Familia este foarte
speriată de posibilitatea ca P. A. să fie exmatriculat sau să nu se mai întoarcă acasă deoarece ar
putea fi sechestrat de cei la care are datorii, dar rămâne singur în luptă, P.A. repetând că
„problemele se rezolvă aşa cum au venit”. Tatăl nu se implică nu nimic în educaţia lui P.A.,
spunând că nu mai are ce să îi facă şi consideră că acesta nu mai există pentru el din moment ce nu
îl ascultă şi fură lucruri din casă pentru a-şi hrăni viciul.
Problemele de relaţionare cu părinţii au condus la crearea unei strânse legături între P.A. şi
sora acestuia, dar distanţa dintre ei nu le este de ajutor, ei întâlnindu-se doar la finalul săptămânii
când aceasta vine acasă împreună cu soţul.
În afara unor probleme de sănătate fizică insuficient explorate din cauza situaţiei financiare
precare (P.A. acuză probleme cardiace şi din declaraţiile surselor, electrocardiograma făcută a
indicat posibilitatea unui preinfarct) pe fondul consumului de substanţe etnobotanice. P.A. nu
reclamă probleme de sănătate mintală de natură să-i influenţeze comportamentul în sensul
comiterii de infracţiuni, dar precizează că nu poate rezista tentaţiei de a încălca regulile „regulile
sunt făcute pentru a fi încălcate, altfel nu are nici un farmec”.
P.A. manifestă o atitudine agresivă, comportamentul, limbajul şi ţinuta vestimentară

conducând imediat la ideea că este ceva în neregulă cu el. Are capacităţi cognitive şi deprinderi
de comunicare adecvate vârstei, în clasele gimnaziale fiind chiar printre elevii cei mai buni.
P.A. are o personalitate labilă, demonstrează incapacitate de autocontrol, dificultăţile de

învăţare fiind legate de carenţele afective, de deficitul atenţional şi de tulburarea hiperchinetică şi
ca o consecinţă a consumului îndelungat de substanţe. P.A. îşi petrece timpul liber cu prietenii în
46
oraş, până către dimineaţă, consumând alcool şi substanţe interzise. Declară că nu merge
frecvent la discotecă, dar că îi place să joace biliard şi cărţi cu prietenii sau să hoinărească.
Afirmă degajat că fumează, consumă alcool şi droguri şi că nu intenţionează să renunţe pentru
că se simte bine. Din declaraţiile lui reiese că are prieteni de vârsta lui, integraţi în familie şi fără
antecedente penale.
Părinţii lui P.A. nu au fost implicaţi în comiterea de infracţiuni, nici în familia lărgită nefiind
semnalată existenţa unor antecedente penale.
Nivelul instrucţiei şcolare şi profesionale
P.A. este elev în clasa a XI-a, profil real la un liceu din Târgu Ocna. Nu este preocupat de actul
educaţional şi a înregistrat numeroase absenţe pe parcursul anului şcolar, repetând clasa a XI-a din
cauza aceasta. Rezultatele şcolare sunt sub media clasei, având corigenţe la majoritatea
disciplinelor şcolare. Motivaţia scăzută pentru obţinerea unor rezultate şcolare deosebite este în
strânsă legătură cu situaţia familială şi financiară, dar mai ales cu grupul în care îşi trăieşte o
mare parte din timp. Ca şi pasiune declarată este practicarea handbalului dar îl mai face doar în
orele de curs.
Declară că nu vrea să termine liceul pentru că nu crede că îi oferă vreo şansă în plus şi crede
cu tărie în promisiunea unui unchi că îl va lua ca chelner pe un vas de croazieră pe care acesta
lucrează, în perioada verii. Este singura dorinţă de viitor, altceva decât cele legate de timpul
petrecut cu prietenii.
Factori favorizanţi ai comportamentului deviant
P.A. declară că şcoala nu este printre opţiunile lui din acest moment şi că face „orice trebuie
pentru a se simţi bine, chiar dacă asta poate o să-l coste scump”. Astfel, la finalul semestrului I
din anul şcolar în curs, în prima zi de vacanţă, după ce a jucat biliard în oraş şi a consumat „nişte
iarbă”, s-a întors acasă şi a văzut o fetiţă trecând pe stradă şi vorbind la telefon. Rapid a luat
decizia de a-i fura telefonul, în acest scop urmărind-o pe fată până în scara blocului, după care a
lovit-o şi i-a smuls telefonul din mână. Afirmă relaxat că el este cel care a planificat totul şi nu
regretă nimic.
În cadrul interviului, şi-a exprimat dorinţa de a nu mai discuta despre faptă, motivând ca îi
este greu să povestească în amănunt ce s-a întâmplat şi „ţine deja de trecut”. Motivaţia imediată a
comiterii faptei este nevoia de bani pentru a-şi plăti datoriile.
47
Factori de natură să inhibe dezvoltarea comportamentului deviant:
 P.A. nu are antecedente penale;

 a derulat activităţi ziliere atunci când i s-a oferit ocazia, exprimându-şi intenţia de a
munci şi în viitor;
 regretă fapta comisă, conştientizând consecinţele;
 legăturile strânse existente între el, bunica şi soră sunt de natură să-i ofere suportul
afectiv şi moral minimal pentru a depăşi situaţia dificilă creată;
 dispune de capacităţi cognitive şi de deprinderi de comunicare în măsură să-i
influenţeze conduita într-o manieră pozitivă.
Factori de natură să accentueze dezvoltarea comportamentului deviant:
 nu beneficiază de drepturile de protecţie socială din partea statului, depăşind deja

vârsta până la care poate primi alocaţie, iar bursa socială a pierdut-o din cauza absenţelor;
 traumele afective din copilărie, provocate de comportamental violent al tatălui,
de consumul de alcool al ambilor părinţi, de separarea părinţilor şi, în prezent, de problemele
şcolare, constituie un predictor negativ al evoluţiei viitoare;
 lipsa de supraveghere şi lipsa unor modele parentale puternice conduc la preluarea
unor modele negative din grupul de congeneri, fapt care îl va duce la abandonul şcolii şi
continuarea comportamentului infracţional pentru a-şi procura cele necesare traiului zilnic;
 lipsa unei educaţii coerente conduce în final la incapacitatea unei inserţii eficiente pe
piaţa muncii, deci eşec social şi profesional;
 coeficientul intelectual este de 98, de nivel mediu slabă;
 prezintă temperament coleric, personalitate accentuată pe demonstrativitate,
hiperperseverenţă, exaltare şi anxietate, fapte care se vor repercuta în accentuarea problemelor de
sănătate şi înclinarea spre risc şi aventură, acestea oferind un prognostic negativ de evoluţie.
48
PREMIZELE PSIHOLOGICE ALE ADAPTĂRII COPILULUI

LA MEDIUL ŞCOLAR
Enache Mirela Diana
Şcoala Gimnazială ,, Sfântul Andrei”, Bucureşti
Adaptarea şcolarului mic la procesul instructiv educativ este condiţionată de o

multitudine de factori: psihologici, pedagogici, medico - sociali, etc. Acomodarea rapidă,
răspunsul la cerinţele şcolare fără perturbări biopsihosociale, constituie de fapt o adaptare
şcolară optimă sau eventualele dificultăţi care pot apare pe parcursul şcolarizării, pot să
releve de cele mai multe ori unele aspecte deficitare în anii premergători şcolarizării sau să
prefigureze evoluţia adaptării viitoare la mediul social (familie, loc de muncă, etc.).
Dintre factorii menţionaţi care determină adaptarea şcolară, premizele psihologice
ocupă un loc central.
Perioada şcolară mică (6 - 10 ani), de la intrarea copilului în şcoală şi terminarea
ciclului elementar, este apreciată de unii autori ca fiind un fel de sfârşit al copilăriei.
Învăţarea devine tipul fundamental de activitate, şcoala egalizând social accesul la
cultură şi oferind cunoştinţe pe care copilul nu le-ar putea dobândi singur.
Se dezvoltă noi tipuri de relaţii ce au la bază faptul că şcoala ca instituţie socială
include în clasele sale, colective egale ca vârstă, tutelate, care parcurg programa de
instruire cu un pronunţat spirit competitiv, iar relaţiile grupale sunt supuse aceloraşi reguli
şi regulamente.
În perioada şcolară mică transformările psihice se fac lent şi nespectacular, dar totuşi
ele sunt fundamentale pentru evoluţia ulterioară a copilului. Într-o primă fază este
interesantă latura orientării generale concretizată în abandonarea unor interese pregnante
manifestate în perioada preşcolară, ca desenul şi modelingul.
Şcolarul mic dă impresia că este mai puţin spontan în realizarea produselor sale.
Gesell consideră că folosirea frecventă a gumei, denotă o ascuţire a spiritului critic.
Totodată apar preferinţe şi pentru biografii, legende, precum şi pentru lecţiile de
aritmetică, apoi pentru film, TV şi citire.
După 9 ani şcolarul începe să fie interesat de cărţile cu povestiri şi cu acţiuni
palpitante. Tot acum apare un interes accentuat pentru colecţionare. El colecţionează pentru
început, de toate: de la ilustrate, timbre, pliante, cuie, nasturi, la porumbei, iepuri, insecte.
După Gesell această preocupare pentru colecţionare exprimă cerinţa internă de reuniune şi
clasificare.
În preocupările copilului deşi jocul îşi pierde din importanţă, acesta este încă activ, în
special el respectă regulile jocului în colectiv, dezvoltându-se astfel spiritul de echipă,
copilul conştientizând ideea de cinste şi obligativitate.
49
Copii trec acum printr-o fază de excesivă sensibilitate faţă de noi reguli.
Întreaga dezvoltare psihică a copilului priveşte problematica adaptării; de aceea când
învăţătorul insistă exagerat pe disciplină, copilul prezintă o adaptare mai dificilă ce se
manifestă prin creşterea nervozităţii şi a oboselii şi chiar prin tulburări digestive.
De la 7 ani se manifestă relativă detaşare psihologică, o creştere a expansiunii.
În vorbirea copilului apare folosirea frecventă a superlativului în descrierea de situaţii
şi întâmplări şi totodată apare manifestarea curiozităţii faţă de mediul extraşcolar şi stradal.
Copilul dă impresia că este tot timpul grăbit, manifestă o relativă instabilitate motrică,
este sensibil la ignorare, se supără repede, dar şi uită la scurt timp.
După 8 ani copilul este mai sensibil la educaţia socială. Domină echilibrul, copilul
fiind mai stăpân pe sine. El devine mai reflexiv, apartenenţa la clasă şi şcoală fiind o
mândrie.
După 9 ani copilul devine mai mediativ, crescând dorinţa de a cunoaşte mai mult, de a
fi ordonat şi de a realiza produse (lucrări scrise, desene, etc.) de performanţă.
Din punct de vedere cognitiv, în perioada şcolarizării mici sunt antrenate şi exercitate
capacităţile senzoriale perceptive.
Activitatea vizuală şi auditivă ating performanţe spre 9 - 10 ani.
Apar aspecte discriminative ce se dezvoltă la copii pe linia perceperii spaţiului mic
(exemplu: orientarea spaţială pe foaia de hârtie).
Are loc antrenarea memoriei, inteligenţei, atenţiei, reprezentărilor.
Scrisul, cititul implică o serie de probleme, întâlnindu-se trei etape:
 În prima etapă are loc identificarea sunetelor ca elemente componente ale cuvintelor.
Procesul se realizează prin despărţirea cuvintelor în silabe şi a surprinderii numărului de
sunete din silabe. Această etapă este numită preabecedară, în ea formându-se o viziune mai
largă asupra limbii vorbite şi a posibilităţilor ei de utilizare. Se exersează despărţirea în
cuvinte şi se face o pregătire a capacităţii de sriere prin orientarea în spaţiu grafic, păstrarea
traseului grafic, trasarea de semne pregrafice (realizarea de beţişoare, cârlige, cerculeţe,
bastonaşe).
 A doua etapă numită abecedară se concretizează în diferenţierea sunetelor de
corespondenţele lor grafice. Se diferenţiază literele mari de tipar şi de mână, de cele mici,
acestea ducând la citirea mai întâi a textelor tipărite, apoi a propriei scrieri.
 În etapa a treia, numită postabecedară se consolidează posibilitatea de însuşire a
simbolisticii implicate în alfabet şi în scrierea şi citirea cifrelor.
Această etapă este cea mai lungă şi cuprinde de regulă şi cel de-al treilea an de şcoală. Are
loc organizarea spaţială şi avem spaţiul intim, personal şi oficial, ultimul având
semnificaţia ierarhiilor (relaţia învăţător - elev).
Copilul dezvoltă simboluri şi concepte.
În gândire intervine tot mai mult spiritul critic şi operarea cu seturi de reguli ca
afirmaţii despre concepte.
În perioada şcolară mică este evident un nivel de dezvoltare a inteligenţei şi o
tipologie a gândirii. Există variante de gândire concretă - intuitivă, gândire teoretică şi
gândire socială.
Sub influenţa şcolii şi a vieţii socio - culturale, se produc salturi calitative şi cantitative
50
pe linia dezvoltării psihice a copilului.

Un rol foarte important faţă de comportamentul copiilor îl au şi cadrele didactice, ele
reprezentând persoana oficială din partea societăţii, atitudinea lor fiind percepută în mod
diferenţiat şi în funcţie de sexul copiilor (fetiţele sunt mai sensibile la aprecierile favorabile
şi manifestă o nevoie acută în cunoaşterea părerilor cadrelor didactice).
La intrarea în şcoală limbajul constituie unul dintre cele mai accentuate fenomene
care-i diferenţiază pe copii; mediul din care provine copilul şi capacităţile sale intelectuale
imprimă un anumit nivel al dezvoltării limbajului.
Vocabularul total (activ şi pasiv) la intrarea copilului în şcoală cuprinde circa 2500
cuvinte, iar la terminarea ciclului primar ajunge la 4000 - 4500 cuvinte. Debitul verbal
creşte de la ± 80 cuvite pe minut în clasa I, la 105 cuvinte pe minut la nivelul clasei a IV-a.
Şcoala şi învăţarea prin cerinţele sale determină manifestări şi în planul personalităţii.
Un rol deosebit de important pentru evoluţia copilului, îl au, pe de-o parte dezvoltarea
interrelaţiilor sociale şi caracteristicile acestora, iar pe de altă parte recepţionarea
rezonanţelor în structura personalităţii, a noii experienţe şi îmbogăţirea cunoştinţelor.
Pentru obţinerea de către copil a unor rezultate optime atitudinea caldă a părinţilor este
primordială, atât vizavi de copil cât şi între ei.
Pentru o mai bună adaptare a copilului la mediul şcolar trebuie să se ţină seama de
următorii factori: dezvoltarea fizică, starea de sănătate, mediul socio-familial, regimul de
hrană, de odihnă şi de activitate care trebuie să fie într-o strânsă concordanţă.
Şcolarul mic nu poate consuma orice, prin urmare regimul său alimentar trebuie să-i
asigure toate substanţele necesare unui proces de creştere intens, el având nevoie de trei
mese substanţiale şi de două gustări care trebuie să se afle la aceleaşi intervale bine stabilite
în programul zilnic de viaţă. Astfel la începutul şcolii se consolidează desprinderile
implicate comportamentului alimentar şi totodată cele de asigurare a igienei personale, de
ordine şi curăţenie în clasă şi în spaţiul de locuit.
Şcolarul mic are nevoie de 10 ore de somn în timpul nopţii pentru a putea face faţă
programei şcolare şi a avea un randament şcolar maxim.
În activitatea şcolarului mic, vizavi de teme, părinţii joacă un rol primordial, ei
trebuind să supravegheze desfăşurarea şi rezolvarea corectă a acestor teme date în lucru
acasă. Totodată părinţii sunt aceia care trebuie să manifeste interes pentru prestaţia şcolară,
să susţină şi să valorizeze eforturile copilului.
Pentru asigurarea trebuinţelor de mişcare şi relaxare care conduc la un bun tonus
mintal, programa şcolară trebuie să includă şi recreaţia, aceasta fiind de 10 - 20 minute.
Această pauză, copilul trebuie să o ia şi acasă după efectuarea temelor, iar energia să şi-o
consume prin joacă singur sau cu alţi copii. După ce copilul învaţă să citească (clasa a III-
a, a IV-a) în programul lui zilnic, ca diversificare, pot apărea şi lecturile preferate.
Cea mai importantă parte a programului zilnic al copilului devenit şcolar, este cea
petrecută în clasă, un rol primordial în adaptarea copilului şi dezvoltarea sa generală îl au
cadrele didactice, în speţă învăţătoarea susţinută de familie.
În concluzie, adaptarea copilului la acest mediu şcolar, total diferit de grădiniţă,
înseamnă:
- integrarea în programul şcolar şi în activităţile sale specifice;
51
- realizarea unei relaţii noi cu învăţătoarea care este o altfel de persoană decât
educatoarea;
- stabilirea unor relaţii cu cei care îi devin colegi şi cu care se va confrunta mereu şi se
va compara mai ales după criteriul calităţii prestaţiei şcolare.
Referitor la adaptarea şcolarului la programul şi tipurile de activităţi şcolare, copilul
trebuie susţinut atât de învăţătoare cât şi de părinţi, în a depăşi teama mai mult sau mai
puţin crescută faţă de faptul că trebuie să rămână singur în unitatea şcolară, fără nimeni din
cei de acasă; copilul trebuie susţinut în respectarea ca atare a programului şcolar zilnic,
despre care trebuie să ştie că este obligatoriu; şi nu în ultimul rând învăţătoarea care trebuie
să asigure, dând dovadă de mult tact pedagogic, respectarea de către micii elevi a normelor
de desfăşurare a lecţiilor şcolare referitoare la păstrarea ordinei şi disciplinei, a îndeplinirii
sarcinilor propuse, a păstrării atenţiei pe toată durata lecţiei, a mobilizării efortului
corespunzător pentru susţinerea şi desfăşurarea actelor de învăţare. Toate acestea însumate
duc la randamentul şcolar crescut al micului şcolar.
Referitor la noile relaţii cu învăţătoarea ale noului şcolar, aceasta trebuie să ştie să
îmbine într-o manieră nouă dragostea cu exigenţa şi să le manifeste pe cât posibil, în mod
egal faţă de
copii. Cercetările arată că dacă şcoala nu dă atenţie fiecărui elev, atunci acesta îşi pierde
interesul pentru studiu (Ausubel Robinson).
Învăţătoarea trebuie să îndeplinească roluri formative cu totul deosebite şi foarte
importante pentru toată viaţa şcolară a elevilor.
Referitor la integrarea copilului în grup, A. Muccfielli spune că şcoala primară este
"universul primei şcolarizări". Odată cu intrarea în şcoală, copilul descoperă cu adevărat
grupul, integrându-se în el sub conducerea învăţătoarei care-i angrenează să colaboreze
unii cu ceilalţi, să-şi măsoare forţele unii cu ceilalţi. Ei evoluează odată cu grupul
dobândind apartenenţa la grup, apartenenţa locului ocupat printre ceilalţi.
Prin adaptarea copilului la mediul şcolar, acesta trebuie să se acomodeze cu tot ce este
legat de şcoală, să se adapteze ei, nu şcoala să se adapteze lui. Copilul trebuie sprijinit de
familie în primul rând, prin exprimarea interesului acesteia faţă de ceea ce a făcut la şcoală
şi importanţa acestei activităţi, prin încurajarea pentru ce este pozitiv, atenţionare şi
prevenire pentru ce nu poate fi acceptat, dar însoţite de înţelegerea şi dorinţa acestora de a-l
ajuta şi în acelaşi timp de cadrul didactic (învăţătoare) printr-o directă reacţionare cu
acesta, ţinând cont de nevoile şi aspiraţiile sale şi îndrumându-l să-şi descopere noi
orizonturi prin învăţare.
BIBLIOGRAFIE
Birch Ann, 2000 - Psihologia dezvoltării, Ed. Tehnică, Bucureşti
Bonchiş E., 2004 - Psihologia vârstelor, Ed. Universităţii de Vest, Oradea
Creţu T., 2001 - Psihologia vârstelor, Ed. Credis, Bucureşti
Creţu T., 2001 - Adolescenţa şi contextul său de dezvoltare, Ed. Credis, Bucureşti
Munteanu A., - Psihologia copilului şi adolescentului, Ed. Augusta
Şchiopu Ursula şi Verzea Emil, 1995 - Psihologia vârstelor, EDP, Bucureşti
Emil Verzea, 2003 - Psihologia vârstelor, Ed. Hiperion, Bucureşti
Creţu T., 2005 - Psihologia Adolescentului şi adultului, Ed. Ministerului Educaţiei şi Cercetării, Bucureşti
Atkinson Rita, Atkinson R.C., Smith E.E., Bem Daryl J., 2002, Ed. Tehnică, Bucureşti
Allport G.W., 1981- Structura şi dezvoltarea personalităţii, Ed. Didactică şi pedagogică Bucureştii
52
COLABORAREA GRĂDINIŢĂ-ŞCOALĂ
prof. învăţământ primar şi preşcolar MAMCIUC IULIA
Grădiniţa cu program normal şi prelungit nr. 168
Sector 5, Bucureşti

Copilul este un mic univers, iar creșterea și devenirea lui ca adult reprezintă un drum
lung și sinuos, plin de urcușuri și coborâșuri, al cărui element central îl reprezintă
personalitatea, în toate aspectele ei.
Pasul către școlaritate reprezintă un prag ce implică o serie de aspecte psihologice

specifice adaptării școlare, iar acest lucru imprimă o direcție generală a întregii perioade pe
care copilul o va petrece în școală.
Frecventarea grădiniței de către copil, alături de crearea unei imagini pozitive a școlii
în ochii micului om, au un rol important în adaptarea cu succes a copilului în școală.
Copilul trebuie învățat că școala nu este o modalitate de constrângere, de încetare a jocului,
de îngrădire a activităților libere din cadrul grădiniței ci reprezintă o continuare absolut
normală a activității copilului, care este în continuă evoluție, fiind capabil să realizeze
jocuri mult mai complexe decât cele din grădiniță.
Pregătirea copilului pentru şcoală este considerată tot mai mult “funcţia majoră”,
obiectivul final al activităţilor instructiv-educative din grădiniţă. Un rol important în
pregătirea copilului pentru şcoală revine atingerii obiectivelor ce vizează comportamente
psiho-sociale ale personalitatii copilului care contribuie la integrarea şi adaptarea acestuia
la viaţa şcolară.
Grădiniţa trebuie să constituie o etapă fundamentală în dezvoltarea copilului, nu doar

prin conţinutul ştiinţific al procesului instructiv-educativ, ci şi prin libertatea de acţiune
oferită preşcolarului, care-i stimulează interesele de cunoaştere şi contribuie la lărgirea
câmpului de relaţii sociale.
Intrarea copilului în şcoală constituie un moment crucial în viaţa sa, date fiind
,,statutul” şi ,,rolul” de elev, natura relaţiilor cu adulţii şi cu colegii, noutatea condiţiilor de
activitate, şi mai ales specificul învăţării- act complex care angajează dintr-o nouă
perspectivă întreaga sferă a vieţii sale psihice, diferitele structuri anatomo-fiziologice, toate
cunoştinţele şi deprinderile dobândite anterior.
53
O serie de factori sesizaţi constant, cum ar fi: relaţia sporadică dintre şcoală şi
grădiniţă, dezorientarea părinţilor în ceea ce priveşte cerinţele şcolii, necunoaşterea
suficientă a prevederilor celor două programe, duc la necesitatea punerii în practică a
parteneriatelor între cele două instituţii educaţionale: grădiniţă şi şcoală.
Prin activităţile acestor parteneriate se încearcă dezvăluirea frumuseţii vieţii de şcolar,
prin implicarea în activităţi comune plăcute, să găsirea cele mai eficiente căi pentru a
asigura adaptarea preşcolarilor la viaţa şcolară.
Proiectele de parteneriat sunt necesare întrucât contribuie la realizarea planului de

şcolarizare la clasa pregătitoare prin colaborarea grădiniţă-şcoală şi familiarizarea
părinţilor preşcolarilor cu oferta educaţională a şcolii.
Este necesară colaborarea funcţională în procesul instructiv-educativ din grădiniţă şi
din şcoală, dar şi unitatea şi continuitatea influenţelor educaţionale prin colaborarea
educatoare-învăţătoare.
Obiectivele urmărie pe parcursul acestor pateneriate educaţionale sunt:
-asigurarea continuităţii procesului de instruire şi educaţie de la grădiniţă la şcoală,

prin familiarizarea preşcolarilor cu sala de clasă, cu ambientul, cu cadrele didactice ale
şcolii, în scopul integrării lor cu succes în viaţa de şcolar;
-formarea unor reprezentări corecte despre şcoală şi activitatea de tip şcolar;
-pregătirea psihologică a copilului şi trezirea interesului de a deveni şcolar;
-eficientizarea relaţiei grădiniţă-şcoală-familie;
-consolidarea deprinderilor şi priceperilor de exprimare corectă;
-formarea unei conduite civilizate;
-însuşirea de noi deprinderi prin activităţi comune preşcolari – şcolari.
La sfârşitul derulării unui astfel de parteneriat sunt urmărite o serie de elemente, în
urma analizei lor putându-se spune dacă scopul parteneriatului a fost atins sau nu:
-schimbul de experienţă eficient în ceea ce priveşte specificul muncii din şcoală şi
grădiniţă;
-stabilirea unor relaţii de prietenie între preşcolari şi şcolari;
-formarea de abilităţi de comunicare;
-promovarea, în comunitate, a unei imagini pozitive a celor două instituţii implicate;
-expoziţie cu materialele realizate/ panou tematic/ album foto;
-postarea pe site-ul şcolii/ grădiniţei.
Monitorizarea şi evaluarea proiectului se face pe baza portofoliilor întocmite de
cadrele didactice, care trebuie să cuprindă fişe de evaluare pentru fiecare activitate. Aceste
fişe urmăresc:
-desfăşurarea activităţilor cuprinse în proiect;
-modul în care sunt îndeplinite responsabilităţile şi felul în care reacţionează
participanţii la proiect;
-modul în care sunt folosite resursele umane;
-impactul implementării proiectului asupra grupului ţintă şi asupra celor două instituţii
54
(anticiparea schimbărilor produse ca urmare a derulării proiectului);

-probleme care apar în implementarea proiectului.
Evaluarea proiectelor se face la sfârşitul fiecărei activităţi, dar şi la sfârşitul

proiectului. Materialele/ instrumentele de evaluare sunt diverse: chestionare,
portofolii/proiecte, produse ale activităţii elevilor, jurnal de reflecţii, fişe de autoevaluare,
rapoarte de lucru.
Atât prin activităţile de parteneriat educaţional, dar şi prin activităţile care se

desfăşoară zilnic în grădiniţe, se urmăreşte integrarea cât mai uşoară a copilului în şcoală, o
altă treaptă spre desăvârşirea acestuia ca om.
55
OBIECTIVELE ACȚIUNII DE PROMOVARE A IMAGINII ȘCOLII
prof. MARIA VLĂȘCEANU
Șc. Gimn. “TUDOR VLADIMIRESCU” Târgoviște
Managementul unei școli presupune o serie de acțiuni care vizează obținerea de

performanță în procesul instructiv-educativ. Performanța trebuie promovată, popularizată,
adusă la cunoștința comunității. Fiecare instituție de învățământ înființează pentru bunul
său mers o serie de comisii cu obiective și atribuții bine stabilite.
În Școala Gimnazială “Tudor Vladimirescu”din Târgoviște funcționează Comisia

pentru promovarea imaginii școlii care a stabilit următoarele obiective de îndeplinit:
 personalizarea ofertei educaţionale la nivel instituţional prin diversificarea,

flexibilizarea acesteia în funcţie de nevoile şi interesele partenerilor şi beneficiarilor
procesului educaţional ( școală-familie-comunitatea locală);
 construirea şi promovarea unei imagini instituţionale pozitive în comunitate, prin
reactualizarea periodică a paginii WEB a şcolii și asigurarea funcţionării site-ului acesteia;
 promovarea proiectelor şi parteneriatelor şcolii în media vorbită sau scrisă;
popularizarea exemplelor de bună practică prin orice mijloace, altele decât site-ului școlii;
 derularea unor proiecte locale, europene, care să îmbogăţească experienţa pozitivă a
profesorilor și elevilor noștri; identificarea și dezvoltarea talentului fiecărui elev pe diferite
domenii;
 colaborarea eficientă cu toţi reprezentanţii minorităţilor etnice prin proiecte
interculturale, prin ofertele educaționale la decizia școlii;
 dezvoltarea unor relaţii armonioase, productive: profesori-elevi-părinţi-comunitate;
 promovarea unor proiecte centrate pe reducerea abandonului şcolar, integrarea
elevilor, susţinerea elevilor cu probleme sociale şi conduite de risc;
 armonizarea ofertei de servicii educaţionale şi formare permanentă, cu nevoile
specifice identificate în unitatea şcolară şi comunitatea locală;
 monitorizarea activităţii extraşcolare, a concursurilor şcolare la care prin participare
și rezultatele meritorii obținute, elevii au promovat imaginea instituției de învățământ, fie
pe plan local, pe plan național, chiar la nivel internațional;
 iniţierea activităţilor educative-şcolare şi extraşcolare diferenţiate, care să răspundă
nevoii de socializare a tinerilor (concursuri, reuniuni, întâlniri cu agenţii economici,
personalităţi);
56
 elaborarea planului de acțiune în scopul dezvoltării unităţii şcolare, a satisfacerii

nevoilor proprii şi ale comunităţii;
 propunerea unor proiecte, programe care să favorizeze, să stimuleze procesul de
învăţământ;
 identificarea de oportunităţi, la nivelul comunităţii locale, pentru sprijinirea elevilor
proveniţi din familii cu resurse financiare reduse;
 prezentarea activităţilor desfășurate în mass-media locală; realizarea unor ateliere de
lucru;
 editarea, popularizarea revistei şcolii - Dialog târgoviștean, prin contribuția comună
a elevilor și cadrelor didactice din școală;
 promovarea valorilor locale, de revigorare a sentimentelor de mândrie națională.
Târgoviștea, ca veche reședință domnească se poate mândri cu trecutul său, cu
edificii istorice care sunt de fapt embleme ale urbei noastre. ( proiect Promovarea
monumentului preferat).
Calitatea în educație, imaginea pozitivă a școlii rămâne un deziderat de realizat nu
numai la nivelul unei comisii ci pentru toți actorii implicați în demersul educațional actual.
57
ACTIVITATE APLICATIVĂ
PROIECT EDUCAŢIONAL INTERN

”Ție ce-ți place să citești?”
Bibliotecar, MAXIM ODORICA

Motto :
“Toţi cei ce au acces la o biblioteca, la cărţi, sunt nişte inşi mai buni decat alţii, mai
puternici, iar durerile îi ating mai puţin şi nefericirile trec mai repede.”
Mircea Eliade
REALIZATOR:
Bibliotecar, MAXIM ODORICA
PARTENERI:Prof. Vâlcu Mariana
Prof. Drăguțu Persida
BENEFICIARI:
Elevii claselor a V-a și a VI-a
DURATA PROIECTULUI : 01- 31 mai 2016
SCOPUL:
Proiectul educaţional pe care-l propunem, reprezintă o încercare de a repune în drepturi

„cartea ” şi „biblioteca”,de sensibilizare a elevilor față de cuvântul scris și rostit, de a
contribui la redescoperirea lecturii ca o plăcere, o relaxare, un izvor de cunoaştere şi visare
fără de egal! Proiectul promovează conduita pozitivă a copilului spre literatură.
LOCATIA: sala de clasa, sala bibliotecii, Centrul de Documentare și Informare
GRUP ŢINTǍ:
- Elevii
MOTIVAŢIA PROIECTULUI
Copilul - minte ageră, fire vioaie, gata oricând de joacă şi năzdrăvănii - trebuie scos de
sub dominaţia audio-vizualului şi orientat spre atmosfera liniştitoare, tainică a cărţilor,
ajutat să descopere valoarea gestului de a se împrieteni cu o poveste, cu un personaj.
58
Viaţa noastră trăită la început de secol XXI este marcată de la mic la mare de amprenta
televizorului, calculatorului, internetului, care în ultimii ani au devenit repere pereche
pentru fiecare dintre noi. Aceste trei mijloace de informare rapidă şi comodă amăgesc cel
mai mult pe tinerii elevi ocupăndu-le timpului liber, care rămâne din ce în ce mai puţin. Şi
atunci se naşte întrebarea: mai este cartea "o făgăduinţă, o bucurie, o călătorie prin suflete,
gânduri şi frumuseţi" cum afirma scriitorul
roman Tudor Arghezi?
Rămâne aşadar obligaţia noastră dar mai ales a bibliotecii de a repune cartea în drepturi.
Proiectul, „Ție ce-ți place să citești?” îşi propune să îi motiveze pe elevi să citească şi să
împiedice abandonul lecturii.
Scriitorul român I. L. Caragiale afirma acum aproape un secol : "O carte bună de citire, în
vârstă fragedă, este, poate, una din împrejurările cele mai hotărâtoare ale vieţii unui om.
Multe cariere intelectuale nu se datoresc altei împrejurări decât unei cărţi căzute la vreme
bună în mâinile unui copil, tot aşa precum umbra multor stejari seculari se datoresc căderii
unei ghinde pe pământ prielnic".
Se înţelege că, gustul pentru lectură se formează de timpuriu, de la clasele a I-a, prin
intermediul povestioarelor. Cu cât copilul crește cu atât povestirea învăţătorului e mai
atractivă iar interesul pentru lectură creşte. Când lectura este neglijată, tratată superficial,
nu-şi mai aduce contribuţia atât de necesară la formarea personalităţii elevilor din punct de
vedere al limbajului şi al îmbunătăţirii lor spirirtuale.
Lectura suplimentară ne devine familiară din anii de şcoală. Dacă elevul începe a citi
din curiozitate şi insistă motivat fiind şi de aprecierile primite la clasă, el va realiza mari
progrese.
Pornind de la această constatare am încercat prin acest proiect să găsim modalităţi şi
tehnici care să contribuie la stimularea interesului elevilor pentru lectură.
Stârnirea interesului pentru lectură se poate realiza cu mai multă uşurinţă dacă
activităţile desfăşurate în acest sens depăşesc spaţiul sălii de clasă sau al camerei copilului,
59
în detrimentul bibliotecilor care păstrează atmosfera de lucru şi parfumul celor care au

aşternut pe hârtie creaţiile lor.
Prin acest proiect, vom urmări interesul elevilor pentru lectură, valoare cărţile citite,
precum și dorinţa elevilor de afirmare și câştigare a întrecerii.
Descrierea proiectului
Puncte tari:
 copiii vor cunoaşte instituţia de cultură – biblioteca;
 copiii vor dori să meargă mai des la bibliotecă;
 vor cunoaşte normele de comportare specifice într-o astfel de instituţie;
 părinţii vor petrece mai mult timp alături de copii;
 va spori încrederea familiei în grădiniţă;
 va spori eficienţa activităţilor desfăşurate în grădiniţă.
Puncte slabe:
 posibil ca unii părinţi să nu trateze cu acelaşi interes acest proiect;
 posibil ca unii părinţi să se manifeste în mod nedorit.
Scopul este cunoaşterea literaturii române şi universale (pentru copii), folosirea
diferitelor metode de comunicare şi implicarea părinţilor, mai mult, în
activităţile copiilor.
RESURSE UMANE PARTICIPANTE:

-cadre didactice;
-elevii;
-bibliotecar.
RESURSE MATERIALE:
-fondul de carte existent în biblioteca şcolii;
-fondul de carte existent în biblioteca personală;
-desene ale elevilor, imagini din poveşti şi tablouri ale scriitorilor;
-dramatizari literare;
-portofolii;
-planșe, creioane colorate, acuarele, flipchart, panouri de prezentare etc.
OBIECTIVE GENERALE:
-cultivarea interesului pentru lectură prin îmbunătăţirea relaţiei Şcoală-Bibliotecă
-dirijarea şi controlul lecturii în afara clasei de câtre cadrele didactice împreună cu părinţii
şi cu doamna bibliotecar.
60
- stimularea creativităţii copiilor în exprimarea orală;
OBIECTIVE SPECIFICE:
-să manifeste curiozitate şi interes pentru lectura unor texte variate;
-să identifice expresiile frumoase pe care să le utilizeze în compuneri;
-să selecteze trăsăturile pozitive de caracter ale personajelor;
-să găsească mesajul şi învăţătura textelor;
- să stimulăm creativitatea copiilor în exprimarea orală;
- să cultivăm sentimente de preţuire şi dragoste faţă de frumuseţea şi armonia limbii
române, faţă de creţiile literare;
EFECTELE IMPLEMENTĂRII LECTURII IN RANDUL COPIILOR
- Creşterea dorinţei de performanţă;

- Dobandirea unor tehnici superioare de invaţare;
- Dezvoltarea gandirii critice;
- Deschiderea minţii spre înţelegerea unităţii lumii in diversitatea ei;
- Receptivitate la opiniile altora.
ACTIVITĂŢI PLANIFICATE:
-Prezentarea proiectului şi a activităţilor, claselor participante;

- Vizită la bibliotecă - să împrumute cartea preferată;
- Realizarea unei compoziții literare (scrisoare) avand ca sursa de inspiratie cartea împrumutată;
- Concurs de lucrări literare (Scrisori adresate scriitorului sau eroului principal al povestirii):
- Expoziție cu lucrările literare realizate: „Stau câteodată și-mi aduc aminte ...”;
- Premierea elevilor: diplome, diplome de merit , de participare, mențiuni;
- Realizarea de desene sugestive dupa poveștile citite: ”Ție ce-ți place să citești?”;
- Portofoliu cu materialele realizate .
PRODUS FINIT:
-desfăşurarea concursului;
- realizarea expoziţiei de desen cu scene din poveşti;
- realizarea unor portofolii cu fişe de lectură şi curiozităţi despre scriitorii cu care au luat contact;
- publicarea unor articole(poezii, compuneri, curiozităţi din lumea scriitorilor) scrise de copii.
- premierea elevilor: diplome, diplome de merit, de participare, mențiuni;
61
Proiectul a avut un impact deosebit asupra beneficiarilor și a publicului țintă care a apreciat
spiritual organizatoric al colaboratorilor, ospitalitatea și căldura CDI-ului.
IMAGINI DE LA ACTIVITĂȚI
62
“MICII BRUTARI”
PROF. MOCOFAN SIMONA- ANDREEA
GRĂDINIȚA CU P.P. NR. 20
DROBETA TURNU SEVERIN
Preșcolarii grupei mari de la Grădinița cu P.P.

Nr. 20, Drobeta Turnu Severin, împreună cu elevii
clasei I a Școlii Gimnaziale Nr. 15, au vizitat Fabrica
de Pâine și Produse de Panificație- ,,S.C. AURORA
TRUST,,. Vizita a avut ca scop informarea copiilor cu
privire la obținerea pâinii și a produselor de
panificație.
Spre încântarea copiilor, gazdele i-au poftit pe
aceștia să facă pe ,,MICII BRUTARI,, punându-le la
dispoziție cele necesare desfășurării activității.
63
64
,,MOVE WEEK 2016 LA GRĂDINIȚĂ”

GRĂDINIȚA CU P.P. NR. 20
,,MOVE WEEK” (23 - 29.05.2016) este un eveniment european anual care

promovează beneficiile unei vieți active și participarea regulată în sport și activități fizice.
Multă lume asociază sportul cu performanţa, cu felurite campionate mondiale, cu

olimpiade, cu ani de muncă intensă, cu sacrificii imense. Unii părinţi spun că sportul
înseamnă costuri crescute pentru familie (echipament, nutriţie, antrenamente, etc.) sau că îţi
va maturiza copilul mai rapid, alţii decid că odrasla lor trebuie să practice un sport visând
din start la o carieră sportivă profitabilă.
Eu însă când mă gândesc la sport văd bucuria participărilor la diverse competiţii,

momentele intense de fericire şi emoţie, satisfacţia unor reuşite sau ambiţia declanşată de
unele ratări, mândria de a fi pe podium. Mă mai gândesc automat la un organism puternic,
armonios clădit, apărat de boli. Astăzi sunt o mulţime de studii care vorbesc de faptul că
sportul este ingredientul minune al unei vieţi sănătoase, lungi şi de bună calitate.
Din acest motiv, sportul trebuie practicat începând cu cele mai fragede vârste, în
condiţiile în care foarte mulţi copii dezvoltă de timpuriu boli din ce în ce mai grave,
65
rezultat al sedentarismului cu care ei se confruntă când preferă să rămână în faţa unui

calculator sau a unui televizor şi să nu se joace afară sau să practice un sport. Iar rata de
obezitate creşte de la an la an, numărul de copii obezi dublându-se în ultimii ani în ţara
noastră. Cu cât copiii fac mai multe exerciţii fizice cu atât ei ard mai multe calorii,
menţinându-şi astfel controlul asupra greutăţii.
Deoarece copiii care fac sport se simt mai veseli şi mai relaxaţi, au o imagine mai
bună de sine şi încredere în forţele proprii, cadrele didactice de la Grădinița cu P.P. Nr. 20
au organizat întreceri sportive (alergare, întreceri cu biciclete, trotinete, etc) cu ocazia
acestui eveniment european annual - ,,MOVE WEEK”.
66
ROLUL SI IMPORTANTA ACTIVITATILOR EXTRACURRICULARE
Secretar PRELIPCEANU MARIA - ANGELA
ŞCOALA GIMNAZIALĂ NR. 1 DÎNGENI
Problematica educaţiei dobândeşte în societatea contemporană noi conotaţii, date

mai ales de schimbările fără precedent din toate domeniile vieţii sociale. Accentul trece de
pe informativ pe formativ.
Educaţia depăşeşte limitele exigenţelor şi valorilor naţionale şi tinde spre
universalitate, spre patrimoniul valoric comun al umanităţii. Un curriculum unitar nu mai
poate răspunde singur diversităţii umane, iar dezideratul educaţiei permanente tinde să
devină o realitate de necontestat.
Procesul educational din gradinita presupune si forme de munca didactica
complementara activitatilor obligatorii. Acestea sunt activitati desfasurate in gradinita in
afara activitatilor obligatorii sau activitati desfasurate in afara gradinitei. Ele sunt activitati
extracurriculare si se desfasoara sub indrumarea atenta a educatoarelor. Astfel, fără a
nega importanţa educaţiei de tip curricular, devine tot mai evident faptul că educaţia
extracurrriculară, adică cea realizată dincolo de procesul de învăţământ, îşi are rolul şi locul
bine stabilit în formarea personalităţii tinerilor.
Modelarea, formarea şi educaţia omului cere timp şi dăruire. Timpul istoric pe care îl
trăim cere oameni în a căror formaţie caracterul şi inteligenţa se completează pentru
propria evoluţie a individului.
În şcoala contemporană eficienţa educaţiei depinde de gradul în care se pregăteşte
copilul pentru participarea la dezvoltarea de sine şi de măsura în care reuşeşte să pună
bazele formării personalităţii copiilor.
În acest cadru, învăţământul are misiunea de a-i forma pe copii sub aspect
psihointelectual, fizic şi socioafectiv, pentru o cât mai uşoară integrare socială.
Astfel de activitati sunt de o reala importanta intr-o lume dominata de mass media si
ne referim la televizor, calculator si internet, care nu fac altceva decat sa contribuie la
transformarea copiilor nostri in niste persoane incapabile de a se controla comportamental,
emotional si mai presus de toate slabi dezvoltati intelectual. Se stie ca incepand de la cea
mai frageda varsta, copiii acumuleaza o serie de cunostinte punandu-i in contact direct cu
obiectele si fenomenele din natura.
Activitatile de acest gen cu o deosebita influenta formativa, au la baza toate formele
de actiuni turistice: plimbari, excursii, tabere, colonii.In cadrul activitatilor organizate in
mijlocul naturii, al vietii sociale, copiii se confrunta cu realitatea si percep activ, prin
actiuni directe obiectele, fenomenele, anumite locuri istorice. Fiind axate in principal pe
viata in aer liber, in cadrul actiunilor turistice, prescolarii isi pot forma sentimental de
67
respect si dragoste fata natura, fata de om si realizarile sale. In urma plimbarilor, a

excursiilor in natura, copiii pot reda cu mai multa creativitate si sensibilitate, imaginea
realitatii, in cadrul activitatilor de desen si modelaj, iar materialele pe care le culeg ,sunt
folosite in activitatile practice, in jocurile de creatie. Plimbarile prin parc din aceasta
toamna, frunzele ruginii ,stolurile de pasari care se pregateau de plecare,frumusetea
deosebita a acestui anotimp le vor ramane in suflet celor mici, creandu-le emotii estetice.
La varsta prescolara, copiii sunt foarte receptivi la tot ce li se arata sau li se spune in
legatura cu mediul, fiind dispusi sa actioneze in acest sens. Ca educatoare, trebuie sa
oferim in mod gradat, in acord cu particularitatile de varsta, cunostinte stiintifice, sa
organizam activitati educative privind protejarea mediului inconjurator: curatarea parcului,
a mediului de joaca, ocrotirea unor animale.
Excursiile şi taberele şcolare contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor copiilor despre
frumuseţile ţării, la educarea dragostei, respectului pentru frumosul din natură, artă, cultură.
Prin excursii, copiii cunosc locul natal în care au trăit, muncit şi luptat înaintaşii lor
învăţând astfel să-şi iubească ţara, cu trecutul şi prezentul ei. Prin excursii copiii pot
cunoaşte realizările oamenilor, locurile unde s-au născut, au trăit şi au creat opere de artă
scriitori şi artişti.
Serbarea este modalitatea eficientă de cultivare a înclinaţiilor artistice ale copiilor
contribuind la dezvoltarea armonioasă a personalităţii copiilor.
Vizitele la muzee, expozitii, monumente si locuri istorice, case memoriale constituie
un mijloc de a intuit si pretui valorile culturale, folclorice si istorice ale poporului nostru.
Vizionarile si spectacolele constituie o alta forma de activitate extracurriculara in
gradinite, prin care copilul face cunostinta cu lumea minunata a artei.
Desi aceasta forma de activitate il pune pe copil in majoritatea cazurilor in rolul de
spectator, valoarea ei deosebita rezida in faptul ca ea constituie o sursa inepuizabila de
impresii puternice, precum si in faptul ca apeleaza, permanent, la afectivitatea copilului.
Vizionarea unor filme, diafilme, spectacole de teatru precum si a emisiunilor tv,
poate constitui de asemenea o sursa de informatii, dar in acelasi timp un punct de plecare in
organizarea unor actiuni interesante. De exemplu: vizionarea emisiunilor musicale, de
teatru de copii, distractive sau sportive, urmata de discutii pregatite in prealabil, pe langa
faptul ca realizeaza completarea unor aspecte educative, stimuleaza si orienteaza copiii spre
unele domenii de activitate: muzica, sport, poezie, picture, etc.
Vizionarea filmelor si a emisiunilor la televizor adduce copiilor o mare satisfactie,
prin faptul ca arta filmului da copiilor iluzia realitatii.
Educatoarele au un rol deosebit de important in alegerea spectacolelor, la
recomandarea emisiunilor de televiziune pentru copii si selectionarea emisiunilor,
programelor distractive care au o influenta pozitiva mai evident conturate.
Activităţiile extracurriculare moral-civice, alături de celelalte activităţi desfăşurate în
grădiniţă pe nivele de vârstă, contribuie, prin trăirile afective, emoţii puternice, generate de
exemplele oferite de eroii neamului, la formarea , în sufletul copiilor, a unor sentimente
morale , care se vor transforma în convingeri ferme pe parcursul procesului instructiv-
educativ.
68
In concluzie putem spune ca activitatea extracurriculară e o componentă

educaţională valoroasă şi eficientă căreia orice cadru didactic trebuie să-i acorde atenţie,
adoptând el, în primul rând, o atitudine creatoare, atât în modul de realizare al activităţii,
cât şi în relaţiile cu elevii, asigurând astfel o atmosferă relaxantă care să permită stimularea
creativă a elevilor. Cadrul didactic poate face multe pentru educarea spiritului creativ în
cadrul activităţilor extracurriculare. Dar, se vede necesitatea de a modifica destul de mult
modul de gândire, să evite critica, în astfel de activităţi, să încurajeze elevii şi să realizeze
un feedback pozitiv.
69
UN PROIECT PENTRU VIITOR
Prof. RALUCA SANDU,
Colegiul Tehnic Dimitrie Dima, Piteşti
De unde şi de ce GÂNDURI PENTRU VOI?

GÂNDURI PENTRU VOI este un proiect de
suflet care a apărut din dorinţa de a fi mai
aproape de elevi şi de a-i cunoaşte dincolo de
sala de clasă, dincolo de notele din catalog.
Într-o eră a informaţiei computerizate care
se actualizează permanent, nevoia de socializare
devine o tema ce suscită un necontenit interes.
Ca profesor, dar şi ca părinte, ca om, consider
că dincolo de ceea ce se lucrează la clasă am
datoria faţă de elevii mei de a-i pregăti pentru
viaţă, de a-i încuraja să se descopere şi de a-şi
explora posibilităţile.
Aşa a apărut proiectul GÂNDURI PENTRU VOI, realizat în parteneriat cu şcoala
gimnazială MIRCEA ELIADE, PITEŞTI şi cu LICEUL DE ARTE DINU LIPATTI.
Derulat pe parcursul semestrului II, din Februarie și până în Iunie, el a fost gândit sub
forma unor întâlniri între adolescenţi, cuvintele-cheie în timpul acestora fiind
ADOLESCENŢA, COMUNICAREA, PRIETENIA, SINCERITATEA. Colegiul
nostru a fost în fiecare lună gazda a 2-3
întâlniri sub formă de sesiuni de lectură,
mese de lucru, ateliere de creaţie,
concursuri sau vizite tematice, iar
rezultatele au fost de-a dreptul
spectaculoase! Copiii s-au arătat
interesaţi de fiecare activitate şi au fost la
fiecare întâlnire atenţi, punctuali,
empatici, deschişi. Activitatea de final
70
sau diseminarea proiectului va cuprinde prezentarea tuturor activităţilor într-un cadru

oficial si realizarea CD-ului şi a revistei la care mă ajută toţi aceşti copii minunaţi!
Nu au lipsit nici partenerii oficiali, Inspectoratul Şcolar Argeş, Biblioteca Judeţeană,
Muzeul Judeţean sau Centrul Cultural Piteşti, care ne-au oferit nenumărate şi minunate
prilejuri de a ne petrece timpul liber, dar şi de a ne exprima talentul şi dorinţa de afirmare.
La sfârşit de an şcolar gândurile mele se îndreaptă spre voi, dragii mei copii,
îndemnându-vă să vă bucuraţi de aceşti ani minunaţi, să profitaţi de toate resursele posibile
pentru a vă informa şi a învăţa, să fiţi mândri de tinereţea voastră şi să nu uitaţi să iubiţi tot
ce e frumos!
VACANȚĂ PLĂCUTĂ TUTUROR!

Şi nu uitaţi : fiecare vis măreţ începe cu un visător...
Cu prietenie, Prof. RALUCA SANDU,
Colegiul Tehnic Dimitrie Dima, Piteşti
71
ACTIVITĂŢI PENTRU DEZVOLTAREA GÂNDIRII CRITICE

A ELEVILOR LA DISCIPLINA FIZICĂ
PROFESOR: RUSU ROXANA
ŞCOALA GIMNAZIALĂ, COMUNA SĂPOCA,
JUDEŢUL BUZĂU
,,Viitorul este al celor care examineaza critic informaţia şi îşi construiesc propriile
realităţi.” (Judith Renyi)
Dezvoltarea gândirii critice reprezintă la ora actuală un deziderat în învăţământul

românesc, impus de actuala evoluţie a societăţii în care trăim. Pentru noi însă, cadrele
didactice, cei care avem sarcina de a pregăti optim copiii pentru ca ei să reuşească, să fie
prosperi si productivi în viitor, dezvoltarea gândirii critice reprezintă o adevărată
provocare.
luare de decizii
analiză
evaluare
GÂNDIRE
CRITICĂ
raționament argumentare
rezolvarea problemelor
O provocare a reprezentat în primul rand şi pentru mine cursul de formare la care am

participat în această primăvara intitulat,,Metode eficiente de învăţare a fizicii”.Un curs
foarte eficient pentru toţi profesorii care predau fizica, un curs ce şi-a propus să transforme
felul în care se predă la clasă, felul în care profesorul – un adevărat lider în ochii copiilor –
își prezintă lecțiile în fiecare zi, toate acestea în favoarea elevilor pentru ca ei să se poată
încadra într-o lume aflată mereu în schimbare. Elevii au nevoie să aplice operaţii de
72
gândire pentru a-şi forma abilitatea de a selecta informaţiile si de a înţelege corelaţia

dintre ele, de a decide ce este / nu este important, de a plasa în diverse context idei şi
cunoştinţe noi, de a descoperi esenţa lucrurilor întâlnite pentru prima oară, de a respinge
datele irelevante, false, de a da sens critic, creativ şi productiv acelei părţi din universul
informaţional cu care se vor confrunta. Iar pentru ca acest lucru să se întâmple în clasă,
profesorul trebuie să le ofere elevilor un cadru de gândire şi învăţare sistematic şi
transparent: sistematic pentru ca să înţeleagă şi să aplice cu consecvenţă procedeul;
transparent pentru ca elevii să conştientizeze, să urmărească şi să monitorizeze propriile
procese de gândire pe parcursul studiului independent. Cadrul oferit elevilor trebuie să
constituie un model de gândire şi învăţare astfel încat să aibă la bază premisa: ceea ce ştim
determină ceea ce putem învăţa.
Ceea ce am învăţat la cursul de formare menţionat mai sus a constituit începutul unui nou
mod de abordare a unităţilor de învăţare, astfel încât am aplicat la clasa a VI-a pe unitatea
de învăţare: “Interactiunea corpurilor”, cadrul EVOCARE-REALIZAREA SENSULUI-
REFLECŢIE. Acest mod de abordare a unităţii de învăţare la care au contribuit şi metodele
colaborative, de dezvoltare a gândirii critice care facilitează învăţarea (Gânditi-Lucraţi în
grup-Comunicaţi/ Brainstormingul/Diagrama Venn/ Cubul/Ciorchinele/Cvintetul/Turul
galeriei etc.) a produs schimbări majore în rândul elevilor şi din acel moment gradul de
satisfacţie personală a crescut: elevii sunt mai activi, se implică mai mult în realizarea
sarcinilor de lucru atât fizic cât şi emoţional, au mai multă încredere în forţele proprii, se
simt eficienţi în timpul realizarii sarcinilor de lucru, sunt mai relaxaţi, se manifestă liber,
trăiesc satisfacţia lucrului în echipă. In ceea ce mă priveşte şi eu în calitate de profesor am
simţit efectul unor relaţii de calitate superioară cu elevii, astfel încât de atunci îi simt mai
apropiaţi faţă de mine, mai entuziasmaţi, mai atrasi de studiul fizicii, parcă mereu în
aşteptarea unor întrebări provocatoare şi gata să ofere răspunsuri printr-o diversitate de
idei. Şi ca să creez elevilor atât posibilitatea de a învăţa fizica într-un cadru informal, altfel
decât în laboratorul şcolii sau în sala de clasă dar în acelaşi timp să stimulez si mai mult
interesul elevilor pentru învăţarea acestei discipline, am organizat în luna aprilie, 2016 o
activitate tematică pentru un grup de 14 elevi, constând în vizitarea Centrului
ştiinţific,,Casa experimentelor”-Bucureşti. Extrem de încântaţi au fost toţi copiii şi totodată
foarte implicaţi în realizarea tuturor experimentelor puse la dispoziţie.
(vezi clipul video şi impresii ale elevilor:

,,STIINŢĂ, CUNOAŞTERE ŞI JOC ÎN CASA EXPERIMENTELOR”)
https://www.facebook.com/Scoala-Matesti-208220362620392/?fref=photo
73
Aspecte concrete din timpul desfăşurării investigaţiei ştiinţifice

la unitatea de învăţare ,,Interactiunea corpurilor”
Vizita la Centrul ştiintific ,,Casa Experimentelor”

Bucureşti- aprilie, 2016
Chiar dacă dezvoltarea gândirii critice la elevi este un proces de durată, suntem convinşi
însă că pentru învăţământul românesc acest lucru înseamnă o transformare, aceea pe care
ne-o dorim cu toţii.
74
Copilăria- tărâmul fericirii
Prof. Stoica Alina Codruța
Colegiul National „I.C. Brătianu” HATEG
„Un copil poate oricând să-l învețe pe un adult trei lucruri: cum să fie mulțumit fără
motiv, cum să nu stea locului niciodată și cum să ceară cu insistență ceea ce își dorește.” –
Paolo Coelho
Ce înseamnă copilăria ? Sau a fi copil ? Pentru mine și pentru cei mai mulți dintre noi
este perioada aceea magică despre care, chiar dacă nu ne amintim prea multe, o păstrăm în
suflet și ne gândim mereu cu plăcere la ea. Nu știm când și unde începe și nu știm când și
unde se termină. Ne trezim doar că nu mai suntem copii, că am ieșit din copilărie, uneori fără
să o fi trăit pe deplin..... Copilăria este o lume fermecată, dulce, lină, în care orice se poate
întâmpla. Este vârsta la care suntem cel mai aproape de Dumnezeu și de toate tainele
existenței: natura, soare, lună, stele. Ne putem întâlni oricând cu balaurul cu șapte capete, cu
zgripțuroaica cea haină, putem fi vrăjitori, eroi din filme, putem vizita orice loc din lume cu
ochii minții și să credem cu tărie că am fost acolo cu adevărat... Copilăria este singurul
moment al vieții în care trăim totul la maximă intensitate. Apoi, pe măsură ce anii trec, pe
măsură ce ne maturizăm, nebunia si exuberanța copilăriei dispar. Devenim mai serioși,
zâmbim mai puțin, nu ne mai bucurăm de orice nimic care ni se oferă, avem gusturi, pretenții
rafinate.... Nu mai credem în magie, nu mai așteptăm cu nerăbdare să prindem momentul
prielnic când să furăm cireșe.
Copilăria mea a fost cam așa: frumoasă, sinceră și veselă. Am crescut cu învățăturile
bunicilor și părinților, am crescut într-o lume în care jocurile pe calculator nu existau, unde
păpușile erau viața și sufletul nostru, unde jocul era principala noastră preocupare. Așa a fost
copilăria mea. Cu respect fată de dascălii care mi-au pus pentru prima dată stiloul în mâna,
fără a alerga cu rolele pe holurile școlii, fără a avea telefon mobil în buzunarul de la blugi și
a mesteca fără rușine gumă în fata profesorilor. Cât aș vrea să mulțumesc acestor părinți
minunați, acestor dascăli minunați, dar cum să le transmit această mulțumire sufletească?
Oare toți gândesc așa?
Numai cel ce nu face pozne și nebunii nu are o copilărie minunată. Copilăria se
caracterizează prin jocuri, zâmbete de sărbătoare și soare, mult soare.
Copiii de astăzi nu mai au copilărie. Trăiesc în spatii închise, limitate aproape tot
timpul, în fata ecranului luminos al calculatorului, vorbind zi de zi și, mai ales, noapte de
noapte cu prieteni de peste mări și tari, dar neștiind să bată la ușa vecinului și să-l invite pe
75
fiul acestuia la o plimbare cu bicicleta sau o plimbare prin pădurile din apropiere. Copiii
noștri trăiesc acum într-o lume virtuală, dominată de monștri imaginari, filme de groază,
muzică grea, joasă, care nu reușește să atingă nicio coarda a sufletului lor. Este de datoria
noastră să le povestim că se poate și altfel, că există și un alt mod de a-ți trăi copilăria, mai
puțin confortabil și automatizat, ce-i drept, dar mai aproape de Dumnezeu. Este de datoria
noastră să le spunem povești, să le așezăm cartea în mână și să-i îndemnăm să citească, să le
vorbim despre frumos și bine, despre păsări și fluturi, despre un sătuc uitat pe undeva.
76
ŞCOALA ŞI FAMILIA, FACTORI RESPONSABILI

ÎN EDUCAŢIA ŞI FORMAREA ELEVILOR
Prof. Timis Clarita
Scoala Gimnaziala Nr. 4, Borsa, Maramures
Încă de la începutul secolului trecut, Kant, urmărind un proiect de emancipare a

condiţiei umane, scria : “Părinţii care au primit ei înşişi o educaţie sunt deja nişte modele
după care se îndreapta copiii. Dar pentru a-i face pe aceştia mai buni, este necesar să facem
din pedagogie un studiu; altfel nu este nimic de sperat de la dânsa, iar educaţia este
încredinţată unor oameni cu pregătire rea” (Kant, Im., 1992, pg.15).
Şcoala şi familia sunt cei doi piloni de rezistenţă ai educaţiei, iar între aceştia şi
comunitate, mediul extraşcolar şi extrafamiliar, pendulează copilul, obiect şi subiect al
educaţiei. Dacă aceste medii educaţionale se completează şi se susţin, ele asigură într-o
mare măsură buna integrare a copilului în activitatea şcolară şi pe plan general, în viaţa
socială.
Educaţia nu este un proces de care este responsabilă în mod exclusiv şcoala, dar
nici părinţii; este un proces al cărui succes depinde de colaborarea dintre cele două părţi
implicate.
Sunt situaţii în care apar dificultăţi în comunicarea dintre cadrele didactice şi
părinţi, fie din lipsă de experienţă, fie din lipsa spiritului de echipă. Pentru binele copilului
este recomandabil însă ca fie prin efortul părinţilor, fie prin cel al cadrelor didactice, astfel
de bariere să fie îndepărtate.
Impreuna cu părinţii, şcoala are rolul ei bine stabilit, intervenind în dezvoltarea
primară a copilului. Se ştie că mulţi părinţi socotesc în mod eronat că vârsta de 6 -7 ani,
când copiii calcă pentru prima oară pragul şcolii, este o etapă în care rolul lor în educaţia
copiilor scade foarte mult, daca nu chiar dispare. In acest context, educarea părinţilor după
principii ştiinţifice de psihopedagogie devine o necesitate, deoarece comunicarea eficientă
dintre profesori şi părinţi se reflectă în dezvoltarea copiilor.
Impreună, părinţii, copiii şi cadrele didactice pot face din şcoală un loc plăcut
pentru toţi cei implicaţi în procesul educativ, un mediu bazat pe încredere, comunicare,
respect şi flexibilitate.
Scoala trebuie să aibă contacte cu toate instituţiile sociale interesate direct sau
tangenţial de domeniul educaţiei copilului de vârstă şcolară şi să stabilească relaţii de
cooperare şi colaborare pe baza unei reţele educative având pe primul nivel COPILUL,
apoi SCOALA şi FAMILIA şi urmând: PRIMĂRIA, GRĂDINIŢA, BIBLIOTECA,
POLIŢIA, PROTECŢIA MEDIULUI, ONG, etc.
77
Dacă, prin pregătire şi tact pedagogic, cadrul didactic realizează un contact pozitiv
cu elevii, acesta favorizează procesul instructiv-educativ. Dragostea pentru copii,
capacitatea de empatie, delicateţea sufletească, puterea de stăpânire, pasiunea pentru ceea
ce predă, pentru cunoaştere, sunt calităţi care-i asigură eficienţa muncii, producându-i
satisfacţie, stimulare pentru noi şi noi eforturi în scopul perfecţionării stilului de muncă.
Rezultatul unui raport pozitiv învăţător-elev înseamnă, pe de o parte, tineri formaţi pentru
integrare eficientă în viaţa socială, iar pe de alta, învăţători stimaţi de elevi, de colegi, de
întreaga societate.
In vederea asigurării depline a protecţiei copiilor, Codul Familiei precizează
caracterul drepturilor părinteşti, subliniind că părinţii exercită drepturile lor în interesul
copiilor, indisolubil legate de interesele societăţii democratice. Creşterea copiilor constituie
pentru părinţi nu numai o datorie faţă de copii, dar şi o sarcină cetăţenească.
Ca şi funcţia culturală, funcţia educativă are ca finalitate integrarea eficientă a
individului în societate şi urmăreşte crearea de individualităţi bine pregătite, care să aducă
o contribuţie maximă la transformarea şi progresul societăţii.
Obiectivul principal al acţiunii educative este formarea personalităţii copilului care
este urmărit atât în familie cât şi în şcoală, astfel sarcinile şcolii cât şi ale familiei în
materie de educaţie şi instrucţie se împletesc şi se sprijină reciproc.
In cadrul abordărilor contemporane ale fenomenului educaţional se impune tot mai
mult implicarea cadrelor didactice în relaţii de cooperare cu părinţii copiilor şi cu alţi
factori sociali interesaţi de educaţie. Rolul cadrului didactic nu se reduce doar la educaţia la
catedră sau în clasă, ci presupune o activitate de acest gen în fiecare relaţie cu elevii şi
familiile acestora, desfăşurând o muncă de dezvoltare, de conducere şi de îndrumare. O
relaţie eficientă cadru-didactic – părinte presupune, printre altele, o ascultare activă,
implicarea familiei în acţiunile extraşcolare ale clasei, informări reciproce cu privire la
evoluţia copilului, cultivarea şi practicarea toleranţei faţă de un punct de vedere diferit.
Un raport asupra relaţiilor dintre şcoală şi familie în ţările Comunidăţii Europene,
bazat pe cercetări comparative, documentare şi empirice, enumeră patru motive pentru care
şcoala şi familia se străduiesc să stabilească legături între ele:
-părinţii sunt juridic responsabili de educaţia copiilor lor (legislaţia reflectă astfel
libertatea părinţilor de a-şi creşte copiii aşa cum doresc; există diferenţe între ţări privind
măsura în care părinţii pot alege între diferitele şcoli şi cursuri pe care să le urmeze copiii
lor; măsura în care părinţii trebuie consultaţi de responsabilii şcolari etc.);
-învăţământul nu este devât o parte din educaţia copilului; o bună parte a educaţiei
se petrece în afara şcolii;
-cercetările pun în evidenţă influenţa atitudinii parentale asupra rezultatelor şcolare
ale elevilor, în special asupra motivaţiilor învăţării, precum şi faptul că unele
comportamente ale părinţilor pot fi favorizate datorită dialogului cu şcoala;
-grupurile sociale implicate în instituţia şcolară (în special părinţii si profesorii) au
dreptul să influenţeze gestiunea şcolară).
Obstacolele relaţiei şcoală-familie pot fi de ordin comportamental (întâlnite, atât
între părinţi, cât şi la profesori şi administratori şcolari) sau de ordin material ( relaţia
şcoală-familie cere un surplus de efort material si de timp). Dificultăţile pot rezulta din
78
ideile divergente privind: responsabilitatea statului şi a familiei privind educaţia copiilor;

libertatea de alegere a scolii de către părinţi sau unicitatea învăţământului; impactul
mediului familial asupra rezultatelor şcolare ale copilului; randamentul pedagogic şi datoria
parentală; participarea părinţilor la gestionarea şi procesul decizional din instituţia şcolară.
Se consideră, în general, că problema este de atitudine. Este dificil de pretins, atât la
părinţi, cât şi la profesori, că relaţia de colaborare şcoală- familie nu este doar un “drept de
opţiune”.
Familia trebuie convinsă că numai acordând timp şi atenţie copilului va putea să-l
ajute să depăşească dificultăţile apărute. Trebuie să încerce stabilirea unei legături
reciproce apropiate şi permanente cu părinţii pentru ca aceştia, din proprie iniţiativă, să
contacteze cadrul didactic pentru a se interesa de situaţia şcolară a elevului sau evenimente
apărute în viaţa acestuia.
Părinţii pot participa alături de cadrul didactic si de copii la activităţi
extracurriculare şi extraşcolare:
-amenajarea mediului educaţional (sala de clasă, sala de sport, cabinete, holuri);
-îngrijirea mediului înconjurător apropiat (curtea şcolii, parcul şcolii);
-serbările şcolare;
-vizite la muzee, expoziţii;
-vizionarea de filme, spectacole;
-excursii şi vizite organizate în oraş sau în afara oraşului;
-însoţirea elevilor la concursurile şcolare, festivaluri artistice;
-simpozioane, seminarii având ca temă relaţiile şcoală-familie, familie-elev, rolul
educativ al familiei şi al şcolii.
Pentru îndeplinirea funcţiei fundamentale a familiei – de securizare a copilului – şi
a rolului său socializator, aculturant şi individualizator, finalitatea definitorie a educaţiei
părindilor devine formarea conştiinţei educative a părinţilor, a necesităţii unui efort
conştient pe măsura evoluţiei nevoilor (inclusiv de educaţie) ale copilului.
BIBLIOGRAFIE:
1.Dumitrana, Magdalena – 2000, Copilul, familia şi grădiniţa, ed. Compania, Bucureşti;
2.Rafailă, Elena – 2002, Educarea creativităţii la vârsta preşcolară, ed. Aramis, Bucureşti;
3.Robu, Maria – 2008, Empatia în educaţie-Necesităţi pedagogice moderne, ed. Didactica
Publishing House, Bucureşti
79
PROF.TUDOR ADELINA MIHAELA

GRĂDINIŢA CU P.P. NR. 22
80
Activitatea concretă de plantare de arbori şi flori a fost cea care a creat cadru direct de
acţiune prin familiarizarea copiilor cu etapele amenajării unui spaţiu cu flori, alături de care
se vor juca şi se vor bucura de culorile şi frumuseţea lor.
Astfel s-a realizat:
•S-a curăţat locul de pietre şi buruieni;
•S-au plantat erbuşti şi arbori decorativi;
•S-a săpat şi greblat;
•S-au adus răsaduri şi seminţe de flori;
•S-au stabilit locurile pentru fiecare plantată şi s-au udat;
•S-.au distribuit florile la fiecare cuib;
•S-a demonstrat modul cum trebuie plantată o floare;
•Copiii şi părinţii au plantat flori respectând indicaţiile primite;
•S-au udat plantele , la început cu mai puţină apă, cât să se fixeze bine rădăcinile în
pământ, apoi zilnic cu tot mai mul.tă apă până au început să crească.
•Periodic s-a realizat smulgerea buruienilor, săpatul şi udatul.
Bucuria copiilor a fost mare atunci când firavele plăntuţe au crescut şi au înflorit,
înfrumuseţând spaţiul unde ei se joacă. La întoarcerea din vacanţa de primăvară , copiii
vor găsi amplasate băncuţe , tot cu ajutorul părinţilor şi câteva aparate de joacă: un
topogan, două leagăne şi un balansoar.
Prin activitatea desfăşurată am căutat să promovăm în rândul preşcolarilor a conceptelor
ecologice cu privire la menţinerea unui mediu sănătos în zona în care locuies şi să-i
sensibilizeze pe părinţi faţă de problematica tot mai severă a poluării mediului.Am reuşit,
de asemenea, o reuşită colaborare între grădiniţă şi familie, pentru realizarea unei temeinice
educaţii ale copiilor.
Părinţii au fost conştientizaţi că numai prin eforturile unite ale tuturor celor implicaţi în
formarea copiilor se poate realiza o solidă educaţie bazată pe principii săsătoase de
viaţă, precum respectul faţă de semeni şi de mediul în care trăim.
Am putea spune că fără ajutorul părinţilor nu am fi reuşit să ducem la bun sârşit
proiectul pe care ni l-am propus.
Nu ne rămâne decât să le mulţumim pentru fructuasa colaborare şi să ne dorim cât
mai multe proiecte desfăşurate împreună cu finalizare reuşită.
Am să ataşez câteva fotografii din prima etapă a activităţii noastre, aceea de plantare şi
igienizare a curţii grădiniţei.
81
82
ANTOHI MIHAELA ALINA............................................................................................................. 3

PROF. INV. PRESC.: BARBU GABRIELA .................................................................................... 9
PROF. INV. PRESC.: RADU RAMONA ......................................................................................... 9
G.P.P.,,Bobocei din Micro III” Buzău .............................................................................................. 20
Barbu Gabriela/ Radu Ramona ......................................................................................................... 20
Prof.înv.primar Caraman Mariana .................................................................................................... 23
Şcoala Gimnazială Nr.12 “B.P.Hasdeu” ,Constanţa ......................................................................... 23
Prof. Chirilă Ramona......................................................................................................................... 25
Prof. Radomir Ana-Rodica................................................................................................................ 25
GRĂDINIŢA CU PROGRAM PRELUNGIT .................................................................................. 25
“PALATUL FERMECAT” REŞIŢA................................................................................................ 25
Dinu SIMONA .................................................................................................................................. 27
Şc. Gimn. Al Ștefulescu, Tg-Jiu........................................................................................................ 27
Doina Corduneanu............................................................................................................................. 30
Liceul tehnologic Vlădeni, Jud. Iași.................................................................................................. 30
Doina Corduneanu............................................................................................................................. 33
Liceul Tehnologic Vlădeni, Jud. Iași ................................................................................................ 33
Prof. Duță Daniela , coordonator de programe și proiecte educative ............................................... 36
Profesor pentru învăţământul primar Duţă Mihaela.......................................................................... 39
Şcoala Gimnazială ,,Emil Racoviţă”, Oneşti, Bacău......................................................................... 39
Profesor pentru învăţământul primar Duţă Mihaela.......................................................................... 45
Şcoala Gimnazială ,,Emil Racoviţă”, Oneşti, Bacău......................................................................... 45
Enache Mirela Diana......................................................................................................................... 49
Şcoala Gimnazială ,, Sfântul Andrei”, Bucureşti .............................................................................. 49
prof. învăţământ primar şi preşcolar MAMCIUC IULIA ................................................................. 53
Grădiniţa cu program normal şi prelungit nr. 168............................................................................. 53
Sector 5, Bucureşti ............................................................................................................................ 53
prof. MARIA VLĂȘCEANU............................................................................................................ 56
Șc. Gimn. “TUDOR VLADIMIRESCU” Târgoviște ....................................................................... 56
Bibliotecar, MAXIM ODORICA...................................................................................................... 58
PROF. MOCOFAN SIMONA- ANDREEA..................................................................................... 63
GRĂDINIȚA CU P.P. NR. 20 .......................................................................................................... 63
DROBETA TURNU SEVERIN ....................................................................................................... 63
GRĂDINIȚA CU P.P. NR. 20 .......................................................................................................... 65
DROBETA TURNU SEVERIN ....................................................................................................... 65
Secretar PRELIPCEANU MARIA - ANGELA................................................................................ 67
ŞCOALA GIMNAZIALĂ NR. 1 DÎNGENI .................................................................................... 67
Prof. RALUCA SANDU,.................................................................................................................. 70
Colegiul Tehnic Dimitrie Dima, Piteşti............................................................................................. 70
PROFESOR: RUSU ROXANA........................................................................................................ 72
ŞCOALA GIMNAZIALĂ, COMUNA SĂPOCA,........................................................................... 72
JUDEŢUL BUZĂU........................................................................................................................... 72
Prof. Stoica Alina Codruța ................................................................................................................ 75
Colegiul National „I.C. Brătianu” HATEG ...................................................................................... 75
Prof. Timis Clarita............................................................................................................................. 77
Scoala Gimnaziala Nr. 4, Borsa, Maramures .................................................................................... 77
PROF.TUDOR ADELINA MIHAELA ............................................................................................ 80
83
Esenţial în educaţie (CD-ROM) =

ISSN 2458-0511
ISSN-L 2067-2675
84

Esential in Educatie, Nr. 5

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Esential in Educatie, Nr. 5

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Esential in Educatie/Nr.

NR. 5/mai, 2016

S.C. ESENŢIAL MEDIA PRESS S.R.L.

Esenţial în educaţie (CD-ROM)/ NR. 5/ mai, 2016

Editor: Loredana DUMITRESCU

AUTORII ÎȘI ASUMĂ ÎNTREAGA RESPONSABILITATE

Esenţial în educaţie (CD-ROM) =

ANTOHI MIHAELA ALINA

DISCIPLINA: Consiliere şi orientare

Moment organizatoric: pregătirea video-proiectorului şi a materialului de prezentat

Exerciţiu: Studiul imaginii

Exerciţiu de încălzire: Desenul

Exerciţiu: Alegerea observatorului

Prezentare teoretică: Comunicare asertivă. Comportament asertiv, pasiv, , agresiv

Agresivitatea este o reacţie comportamentală prin care...

Pe măsură ce creştem, învăţăm să ne adaptăm comportamentul la ce se întâmplă în jurul nostru, la

Consecinţe ale comportamentelor asertive, pasive şi agresive

Pasiv Asertiv Agresiv

Am dreptul să accept ceea ce-mi place

Răspunsul pasiv: ....................................................................................................................

Răspunsul agresiv: .................................................................................................................

Răspunsul asertiv: ..................................................................................................................

Fiecare grupă îşi prezintă răspunsurile. (O3, O4)

Autoevaluarea: Li se propune elevilor să se încadreze într-una dintre cele 3 categorii.

Exprimă-ţi părerea asupra formulărilor de mai jos, acordând note de la 1 la 10.

Sugestii pentru activităţile viitoare:

PROF. INV. PRESC.: BARBU GABRIELA

PROF. INV. PRESC.: RADU RAMONA

Cu privirea îndreptată spre înaltul cerului, cu lacrimi în ochi şi cu sufletele

,, Să faceţi sacru legământ,

,, Şi – n gestul lor copilăresc

Trebuie să înţelegem că ecologia oferă elemente şi metode adecvate de evitare

- PROGRAMA ACTIVITĂŢII OPŢIONALE –

1. Dezvoltarea capacităţii de înţelegere a realităţii înconjurătoare în vederea

1. să cunoască plante, animale din mediul înconjurător;

1. să - şi formeze deprinderi de îngrijire şi ocrotire a mediului înconjurător;

 Cunoasterea unor elemente componente ale lumii inconjuratoare (corpul uman,

Data Tema activităţii si Obiective Strategii Modalitati

- Să cunoască unele măsuri

- să memoreze versurile poeziei;

Să iubim animalele - să fie atenţi la citirea Conversaţia Concurs de

Cercetaşii - să pună diverse seminţe la Conversaţia

Legenda ariciului - să asculte cu atenţie textul Lectura

Aşa da !Aşa nu! - să observe cu atenţie imaginile; Conversaţia

Iubiţi şi câinii - să înţeleagă că şi animalele fără Conversaţia

Ce se intampla iarna -sa inteleaga importanta zapezii Conversaţia

Ajută păsărelele pe - să înţeleagă că păsările au Conversaţia Aplicatie

Data Tema activităţii si Obiective Strategii Modalitati

- să-şi educe capacitatea de a Conversaţia

- să înţeleagă şi să descrie Explicaţia Concurs

- să înţeleagă rolul copacilor

- să înţeleagă rolul plantelor Conversaţia Interviu

- să memoreze versurile; Recitarea Concurs

- să experimenteze elemente Conversaţia

- să experimenteze elemente Conversaţia Lucrare

- să găsească răspunsul Conversaţia

- să cunoască importanţa Conversaţia

- să precizeze factorii Conversaţia

Evaluarea finala se va realiza in data de 8 iunie 2016 prin organizarea unei

Beneficiile dansului în dezvoltarea copilului

G.P.P.,,Bobocei din Micro III” Buzău

Barbu Gabriela/ Radu Ramona

Le dezvoltă increderea în forțe proprii şi stimă de sine

Cei şapte ani de acasă