MINISTERUL EDUCAȚIEI CULTURII ȘI CERECETĂRII AL REPUBLICII

MOLDOVA
UNIVERSITATEA DE STAT,,ALECU RUSSO'' DIN BĂLȚI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE REALE, ECONOMICE ȘI ALE MEDIULUI
CATEDRA DE ȘTIINȚE FIZICE ȘI INGINEREȘTI

Referat

”BIOMASA - SURSĂ DE ENERGIE REGENERABILĂ ŞI ECOLOGICĂ”

1
 CUPRINS:

INTRODUCERE.......................................................................................................4

1. Clasificarea biomasei.....................................................................................5
1.1. Biomasa din culturi energetice.....................................................................6
1.2. Biomasa din reziduuri si deşeuri..................................................................7

2. Proiectul Energie și biomasă – rezultate finale...........................................8

3. Energia din surse regenerabile în UE..........................................................9

3.1. Cadrul de politică al UE privind energia din surse regenerabile..............10
3.2. Scheme de sprijin pentru energia din surse regenerabile...........................11

CONCLUZII...........................................................................................................12

2
 INTRODUCERE

Biomasa este una din cele mai importante resurse de energie regenerabile ale
prezentului, precum şi a viitorului, datorită marelui său potenţial şi a multiplelor beneficii oferite
sociale, economice şi de mediu.
Biomasa este disponibilă pentru utilizare practic peste tot în lume. Costul accesibil şi
caracterul său neutru vis-a-vis de emisiile de gaze cu efect de seră, fac biomasa o resursă
energetică promiţătoare în multe state ale lumii, inclusiv în ţara noastră. Din cele 14%, -
contribuţie a surselor regenerabile în consumul global de energie, biomasei îi revine cca 11%.
Aproximativ 1/3 din acest efort se datorează ţărilor în curs de dezvoltare unde lemnele de foc
sunt folosite pentru încălzire şi gătit.
În ţările industrializate ponderea biomasei în consumul energetic brut o constituie puţin
peste 3% şi ea în principal este folosită la producerea energiei termice şi electrice la unităţile
industriale sau companiile de servicii energetice.
Biomasa include o gamă largă de materiale cum ar fi: lemnul, plantele agricole şi tehnice
cultivate pentru a fi utilizate ca sursă de energie, reziduuri agricole şi forestiere precum şi
deşeurile din industria forestieră şi agricolă, dar şi cele din gospodarii şi ferme - colective şi
individuale.
Republica Moldova este dependentă de importurile de energie, peste 95% din necesarul
energetic fiind asigurat din importuri. Dependenţa de sursele externe de energie a condus la
majorarea constantă a preţurilor acestora şi la acumularea datoriilor mari faţă de furnizorul
extern. Sectorul energetic este unul vital pentru dezvoltarea economică a ţării. Guvernul
Republicii Moldova şi-a asumat angajamentul de a reforma sectorul energetic prin sporirea
securităţii energetice, diversificarea surselor de energie şi atragerea de investiţii în domeniu.
Autorităţile optează pentru o creştere de până la 20%, către anul 2020, a ponderii energiei
produse din surse regenerabile în structura totală a consumului energetic pe ţară, obiectiv
conţinut în Strategia energetică a ţării. Republica Moldova are un potenţial mare de producere a
energiei din surse regenerabile, care este, deocamdată, neexploatat. Cea mai abundentă sursă
alternativă de energie în Republica Moldova este biomasa.
Energia produsă din surse proprii are mai multe beneficii. Ea reduce dependenţa de
importuri, sporeşte securitatea energetică a ţării, are costuri mai mici, permite dezvoltarea de noi
afaceri şi crearea de noi locuri de muncă. În plus, energia din surse regenerabile reduce emisiile
de gaze cu efect de seră şi poluarea mediului ambiant.

3
 1. Clasificarea biomasei

Biomasa, ca sursa de energie regenerabilă, este partea biodegradabilă a produselor şi

reziduurilor din mediul înconjurător, care pot fi arse pe post de combustibil pentru a produce
energie. Include elemente vegetale şi animale, din silvicultură şi din alte industrii, practic toată
materia organică produsă prin procesele metabolice ale organismelor vii, dar şi partea
biodegradabilă a deşeurilor industriale şi urbane1.
Este important de remarcat faptul că biomasa nu poate fi catalogată, de fapt, drept o sursă
de energie complet regenerabilă şi nepoluantă. Suntem mai aproape de adevăr considerând
biomasa ca o punte de legătură între resursele fosile şi cele cu adevărat nepoluante – deci, în cel
mai bun caz, utilizarea biomasei poate însemna o perioadă de tranziţie, destul de lungă, spre un
sistem energetic cu adevărat nepoluant.
În funcţie de origine, biomasa poate fi clasificată2 ca:
- primară - produsă prin fotosinteză de către plante, reprezentând ansamblul de
materii prime vegetale, cu creştere rapidă, folosite direct, sau în urma unui proces de conversie,
în alimentaţia umană, furajare, diferite industrii sau pentru producerea de energie;
- secundară - produsă de către fiinţele heterotrofe, cele care utilizează biomasa
primară, şi anume animale ierbivore şi omnivore;
- reziduală - produsă din activităţi umane: paie, rumeguş, resturi de la abatoare,
reziduuri urbane;
- fosilă - reprezentată de petrol, gaze naturale şi cărbune.
Din punct de vedere al reziduurilor (deşeurilor), biomasa poate fi clasificată ca:
- primare - produse din plante sau din produse forestiere; secundare - produse la
prelucrarea biomasei în industria alimentară, de producere a hârtiei, etc.;
- terţiare - disponibile după ce un produs din biomasă a fost folosit (deşeuri
menajere, lemnoase, de la tratarea apelor uzate, etc.).
Este necesar de făcut o diferenţiere privind originea biomasei provenite din diferite
sectoare: agricultură, silvicultură, sectorul industrial şi cel urban.
O altă clasificare poate fi făcută după natura sa:
- culturi energetic;
- reziduuri agricole / forestiere;
- deşeuri.

1
Biomasa - concepţii şi definiţii. Disponibil: http://www.instalatii.ro/bioenergia/biomasa-concepte-si-definitii.
2
Tipuri de biomasă. [online]: http://optibioma.agrobucuresti.ro/index.php/contact/2-uncategorised/124-tipuri de
biomasa
4
1.1. Biomasa din culturi energetice

Culturile energetice sunt culturile care produc biomasă utilizată în scopuri energetice,
cele producătoare de: amidon, zahăr, ulei, lignocelulozice3.
Culturile ierboase anuale (monocotiledonatele) reprezintă cea mai mare parte a
agriculturii moderne pe scara largă. Acestea includ cereale, culturi tehnice şi furajere. Seminţele
de cereale, tulpinile şi tuberculii constituie o bună sursă de amidon care poate fi utilizat în
procese tehnologice pentru producerea de energie şi biocombustibili.
Culturile ierboase perene pot fi utilizate ca materie primă pentru producţia de bioenergie
atunci când este viabil din punct de vedere economic. Speciile de stuf şi trestie cu crestare rapidă
sunt culturi ierboase care pot avea o utilizare bună a nutrienţilor disponibili pentru a creşte
productivitatea biomasei; dar, în acelaşi timp, alte caracteristici agronomice reprezintă încă
puncte slabe, cum ar fi sterilitatea florală, costurile prohibitive pentru înfiinţarea culturii,
mecanizarea relativ redusă a recoltării, umiditate mare a produsului recoltabil şi conţinut ridicat
de cenuşă.
Culturile oleaginoase4. Din punct de vedere agronomic, culturile de seminţe oleaginoase
au o istorie evolutivă diferită de cea a culturilor de cereale, de aceea pot aduce beneficii
suplimentare ca o cultură secundară pentru reducerea agenţilor patogeni din sol. Cea mai
reprezentativă cultură oleaginoasă în zonele europene sunt cele de floarea soarelui şi soia. Partea
lignocelulozică a culturilor oleaginoase, care în mod tradiţional este utilizată ca furaj, poate fi de
asemenea arsă pentru obţinerea energiei sau pentru încălzire, în timp ce uleiurile vegetale pot fi
utilizate pentru aplicaţii bioenergetice cu valoare mai mare, în special ca înlocuitor pentru
combustibil diesel.
Culturile de arbori oleaginoşi (care produc ulei) sunt prezentate de: palmier, nuca de
cocos şi macadamiza. Uleiul de palmier in mod special este utilizat în ţările dezvoltate pentru a
produce atât ulei comestibil, cat si biodiesel. Dar utilizarea uleiurilor comestibile în scop
energetic poate provoacă probleme semnificative (foamete în ţările în curs de dezvoltare).
Utilizarea dublă a uleiului de palmier creează competiţie între piaţa uleiului comestibil şi cea a
biocombustibililor, având drept consecinţă creşterea preţului uleiului vegetal în ţările în curs de
dezvoltare. Producţia de biodiesel din diferite uleiuri necomestibile a fost cercetată intensiv în
ultimii ani. Culturile de arbori oleaginoşi, cu valoarea lor alimentară scăzută, pot fi resursă
pentru bioenergie şi, fiind culturi perene, aduc şi un beneficiu prin „sechestrarea” carbonului.

3
Tudora Emanuela. Biomasa ca resursă regenerabilă. Simpozionul Impactul Acquis-ului comunitar asupra
echipamentului şi tehnologiilor de mediu. 26-28 august, Acquistem, Agigea Staţia ICPE.
4
Energii regenerabile în agricultură. Publicaţia tematică nr.10, an II. RNDR. Departamentul Publicaţii USR, 2014,
p. 44.
5
Culturile nealimentare nu vor prezenta variaţii de costuri asociate problemelor de asigurare şi
aprovizionare cu alimente.
Culturile lignocelulozice includ culturi ierboase perene (Panicum virgatum, Phalaris,
Arundinacea şi Miscanthus), culturi anuale (porumb şi soia), şi unele culturi arboricole (salcia,
plopul, eucaliptul şi altele).

1.2. Biomasa din reziduuri si deşeuri

Analiza biomasei din reziduuri şi deşeuri este mai complicată, din cauza complexităţii de
materiale şi a sectoarelor de origine. Deşeurile sunt cele generate în procesul de producţie,
deşeuri industriale şi deşeuri municipale solide. Rolul unui management durabil al deşeurilor este
de a reduce cantitatea de deşeuri eliberate în mediu, prin reducerea cantităţii de deşeuri produse.
Cantităţi mari de deşeuri nu pot fi eliminate. Cu toate acestea, impactul asupra mediului poate fi
redus printr-o utilizare durabilă a deşeurilor. Acest lucru este cunoscut ca “ierarhia gestionarii
deşeurilor”. Ierarhia gestionarii deşeurilor se referă la reducere, reutilizare şi reciclare şi la
clasificarea strategiilor de management al deşeurilor în scopul minimizării deşeurilor 5.
În ultimii ani producerea energiei și a biocombustibililor din deşeuri şi reziduuri a devenit
foarte importantă, datorită efectului economic şi de mediu pozitiv. Utilizarea deşeurilor organice
urbane în scop energetic ar putea evita o creştere a suprafeţei depozitelor de deşeuri urbane,
având drept consecinţă reducerea emisiilor gazelor cu efect de seră şi o mai mare independenţă
faţă de combustibilii fosili.
Reziduuri şi deşeuri din sectorul agricol pot fi împărţite în două categorii generale:
- deşeuri de pe câmp - resturile vegetale rămase pe câmp şi în livezi după recoltare
(paie, coceni, tulpini, frunze, păstăi de seminţe, etc.);
- reziduuri de procesare - material rămas după procesarea recoltei (coji, seminţe,
rădăcini, etc.).
Unele reziduuri agricole sunt utilizate ca hrană pentru animale, pentru îmbunătăţirea
calităţii solului şi în producţie. De exemplu, resturile vegetale de deasupra solului provenind de
la porumb (în afară de boabe) constau din tulpini, frunze, coceni, ştiuleţi şi „mătase”. In medie,
masa de substanţă solidă a porumbului este împărţită în mod egal între boabe şi aceste resturi.
Aproximativ 5% din resturi sunt utilizate pentru aşternutul şi hrana animalelor, iar ceea
ce rămâne este arat sau ars, dar, datorită conţinutului energetic al paielor unele tari europene le
utilizează în scop energetic. Reziduuri şi deşeuri din sectorul forestier.
O mare parte din lemnul provenit din sectorul forestier este sursa principală utilizată drept
combustibil principal pentru producerea pe scară mică a energiei în zonele rurale, acolo unde
5
Energii regenerabile în agricultură. Publicaţia tematică nr.10, an II. RNDR. Departamentul Publicaţii USR, 2014,
p. 44.
6
încălzirea cu gaze nu este obişnuită. In mod normal reziduurile forestiere sunt considerate un
combustibil mai bun decât reziduurile agricole. Dar valoarea densităţii lor şi sistemul de
colectare (mai ales atunci când panta terenului este mare) duc la un cost mare al transportului;
emisia netă de CO2 produsă pentru fiecare unitate de energie furnizată de reziduurile din
exploatarea pădurilor este mai mică decât cea produsă de alte deşeuri agricole, din cauza
fertilizatorilor şi pesticidelor utilizate în agricultură6.
În acelaşi timp este important să recunoaştem ca deşeurile conţin atât energie, cât şi
nutrienţi. O regulă de baza a durabilităţii ecologice este aceea că energia poate fi extrasă din
sistemele de producţie sau de consum, dar nutrienţii trebuie reciclaţi. Nu este recomandat ca un
proiect de producere a bioenergiei să se bazeze pe fluxuri de deşeuri care pot fi minimizate sau
convertite la compuşi cu o valoare mai mare.

2. Proiectul Energie și biomasă – rezultate finale

Producerea de energie regenerabilă în Republica Moldova a crescut de la 4% la peste

14% din consumul intern de energie în doar câțiva ani, în mare parte datorită susținerii Uniunii
Europene, prin intermediul Proiectului Energie și Biomasă. Cu toate acestea, preocuparea
pentru securitatea și eficiența energetică și producerea energiei proprii, din surse regenerabile,
rămâne una esențială pentru Republica Moldova.
„Fiind cea mai accesibilă sursă de energie regenerabilă în ţară, biomasa este prima
opțiune atunci când vorbim de promovarea regenerabilelor. Aceasta deja asigură mai mult de
jumătate din energia primară produsă în Republica Moldova și preocuparea principală a
Guvernului va fi asigurarea bunei funcționări a tuturor elementelor acestei piețe ”7.
Spre deosebire de alte tehnologii de producere a energiei regenerabile, biocombustibilul
are potențial mare de generare a locurilor de muncă. Cele cca 100 de întreprinderi producătoare
de biocombustibil au generat peste 300 de noi locuri de muncă în Republica Moldova, iar în
țările Uniunii Europene, peste 280 de mii de persoane activează în sectorul combustibilului din
biomasă solidă.
„Finanţat de Uniunea Europeană, Proiectul Energie şi Biomasă reprezintă o parte din
pachetul comprehensiv de investiţii al UE în dezvoltarea sectorului energetic din Republica
Moldova prin diversificarea surselor energetice şi fortificarea securităţii energetice. Uniunea

6
Riva G., Foppapedri E., Carolis C. Domeniul Biomasă. Manual - surse regenerabile de energie. ENER-SUPPLY.
Eficienţa Energetică şi Energii Regenerabile - Politici suport pentru energie la nivel local. Bucureşti, 2012. pp.13-
41.
7
A declarat Octavian Calmîc.
7
Europeană oferă suport pentru ca toţi cetăţenii din ţară să beneficieze de energie sigură,
sustenabilă şi la preţuri accesibile”8.
Dezvoltarea sectorului de consum de energie din biomasă, dar şi a pieței de
biocombustibil solid în Moldova a adus cu sine transferul și implementarea unor tehnologii
moderne, prietenoase mediului și a crescut calitatea vieții în comunitățile rurale, înscriindu-se
astfel în prioritățile Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă, aprobate de toate țările membre
ONU, susține Dafina Gercheva, coordonatoarea rezidentă PNUD în Moldova.
„Sectorul rural poate avea beneficii enorme în rezultatul dezvoltării corecte a
industriei biocombustibililor. Aceasta va asigura crearea de noi locuri de muncă şi surse de
venit în sate. Extinderea pieţei de producere a biocombustibililor în comunităţile rurale va
atrage, la rândul său, noi prestatori de servicii. Astfel va fi creat efectul de multiplicare ce va
ajuta la dezvoltarea rurală, va diminua sărăcia energetică şi, nu în ultimul rând, va spori
securitatea energetică a ţării şi va reduce dependenţa de importurile de gaze şi petrol ”, susţine
Dafina Gercheva, Coordonatoare Rezidentă ONU, Reprezentantă Permanentă PNUD în
Republica Moldova.
Republica Moldova s-a angajat să asigure 17% din consumul intern de energie din surse
regenerabile, iar în anul 2015 a atins deja cota de 14,7% (potrivit BNS), dintre care 92% este
produsă din biomasă.
Proiectul Energie şi Biomasă, etapa a doua, este un proiect de trei ani realizat în 2015-
2017. Proiectul are un buget total de 9,41 milioane Euro acordaţi de Uniunea Europeană şi este
implementat de Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare. El continuă prima etapă a
proiectului , implementat în 2011-2014, cu un buget total de 14,56 milioane Euro, oferiţi de
Uniunea Europeană (14 milioane Euro) şi PNUD (560 000 Euro).

3. Energia din surse regenerabile în UE

Energia din surse regenerabile este energia produsă din surse nefosile regenerabile care,
considerate la o scară de timp umană, se refac în mod natural. Sursele regenerabile de energie
includ energia solară și eoliană, energia oceanică și energia hidroelectrică, energia geotermală și
bioenergia9. Principalele tipuri de energie din surse regenerabile, tehnologiile relevante și
aplicațiile tipice sunt prezentate în figura de mai jos:

8
A declarat Pirkka Tapiola, Ambasadorul Uniunii Europene în Republica Moldova.
9
Articolul 2 litera (a) din Directiva privind energia din surse regenerabile conține următoarea definiție: „«energie
din surse regenerabile» înseamnă energie din surse regenerabile nefosile, respectiv eoliană, solară, aerotermală,
geotermală, hidrotermală și energia oceanelor, energia hidroelectrică, biomasă, gaz de fermentare a deșeurilor, gaz
provenit din instalațiile de epurare a apelor uzate și biogaz;”.
8
 În 2015, 26,7 % din energia primară produsă în UE a provenit din surse regenerabile.
Producția de energie din surse regenerabile a crescut de la aproximativ 120 Mtep în 2005 la 205
Mtep în 2015 (o creștere de 71 %), în timp ce producția de energie primară din majoritatea
celorlalte surse a scăzut în aceeași perioadă, atât în termeni absoluți, cât și în termeni relativi 10.

3.1. Cadrul de politică al UE privind energia din surse regenerabile

Elementul-cheie al cadrului actual de politică al UE privind energia din surse

regenerabile este Directiva privind energia din surse regenerabile. Directiva face parte integrantă
din pachetul energie/climă pentru 2020 al UE 5, care stabilește trei obiective ce trebuie să fie
realizate până în 2020 la nivelul UE. Unul dintre aceste obiective prevede că 20 % din energia
consumată în UE ar trebui să fie produsă din surse regenerabile 11. Directiva stabilește, de
asemenea, obiectivele naționale pentru proporția de energie care trebuie să fie consumată din
surse regenerabile, aceasta variind între 10 % în Malta și 49 % în Suedia12. Un alt obiectiv
prevăzut de directivă este acela ca 10 % din energia utilizată în sectorul transporturilor din toate
statele membre să provină din surse regenerabile.
Directiva privind energia din surse regenerabile impune statelor membre să adopte
planuri naționale de acțiune în domeniul energiei regenerabile și să prezinte Comisiei un raport o
dată la doi ani cu privire la progresele lor în direcția atingerii obiectivelor în materie de energie

10
Eurostat, Simplified energy balances – annual data [nrg_100a] (Bilanțuri energetice simplificate – date anuale),
ultima actualizare din 8 iunie 2017 (http://ec.europa.eu/eurostat/web/energy/data/database).
11
Articolul 3 alineatul (1) din Directiva privind energia din surse regenerabile.
12
Anexa I la Directiva privind energia din surse regenerabile.
9
din surse regenerabile. Pe baza acestor rapoarte individuale, Comisia întocmește un raport
privind progresele înregistrate care să ofere o imagine de ansamblu asupra evoluțiilor politicii
privind energia din surse regenerabile în UE13.

3.2. Scheme de sprijin pentru energia din surse regenerabile

Pentru a stimula producția de energie din surse regenerabile și pentru a-și atinge
obiectivele naționale în materie, statele membre au pus în aplicare diverse măsuri de politică.
Acestea includ stimulente financiare, cum ar fi tarifele fixe sau primele pentru furnizarea de
energie din surse regenerabile, și măsuri cum ar fi obligațiile privind cota însoțite de certificate
verzi comercializabile. Se utilizează deseori combinații ale acestor instrumente, în special în
sectorul energiei electrice. În sectorul încălzirii și răcirii, sprijinul se bazează în principal pe
ajutoare pentru investiții și pe stimulente fiscale14.
Energia din surse regenerabile este o prioritate transversală relevantă pentru numeroase
domenii de politică ale UE. UE acordă sprijin pentru energia din surse regenerabile în cadrul mai
multor programe de finanțare. Acestea includ Fondul european de dezvoltare regională (FEDR)
și Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), precum și programul Orizont
2020 și programul LIFE15.
Comisia nu a putut furniza informații recente cuprinzătoare privind sprijinul financiar
global pentru energia din surse regenerabile acordat prin programele UE sau prin schemele
naționale create de statele membre. Doar studiul Ecofys intitulat Subsidies and costs of EU
energy (Subvențiile și costurile energiei în UE)16 prezintă estimări ale subvențiilor anuale
acordate pentru energia din surse regenerabile în perioada 2008-2012. Conform acestor date, în
2012 s-au plătit 99,4 miliarde de euro din bani publici pentru sprijinirea sectorului energetic din
UE, fondurile provenind în principal din bugetele naționale, iar 40,32 miliarde de euro din
această sumă au fost alocați pentru energia din surse regenerabile. Tarifele fixe (23,8 miliarde de
euro) și primele (6,4 miliarde de euro) pentru furnizarea de energie din surse regenerabile, alături
de ajutoarele pentru investiții (4 miliarde de euro), au fost principalele tipuri de ajutor alocat
pentru acest tip de energie.

13
Articolele 22 și 23 din Directiva privind energia din surse regenerabile.
14
Herczeg, M., Renewable energy support schemes in Europe, Copenhagen Resource Institute, 2012, și Climate
Policy Info Hub, Renewable Energy Support Policies in Europe (http://climatepolicyinfohub.eu/renewable-energy-
support-policies-europe).
15
FREE – Future of Rural Energy in Europe (Viitorul energiei rurale în Europa) – Instrument de finanțare
(http://www.rural-energy.eu/en_GB/funding#.V0gVvU1f2Hv) și Convenția primarilor pentru climă și
energie, Quick Reference Guide – Financing Opportunities for Local Climate & Energy Actions (2014-2020),
Bruxelles, 2016 (http://www.covenantofmayors.eu/support/funding-instruments_ro.html).
16
Ecofys, Subsidies and costs of EU energy, 2014 (http://ec.europa.eu/energy/en/content/final-report-ecofys).
10
 CONCLUZII

Prin urmare, biomasa reprezintă cea mai importantă sursă de energie regenerabilă şi
ecologică, ce va avea un important rol pe pieţele energetice mondiale şi europene. Rolul utilizării
resurselor energetice din biomasă devine cu atât mai important cu cât strategiile de dezvoltare şi
independenţă energetică europene ţintesc spre 20% surse regenerabile până în 2020. În
momentul de faţă utilizarea biomasei asigură 5% din consumul total de energie la nivel
european.
Cea mai mare problemă o reprezintă însă costurile mari de investiţie necesare pentru
montarea şi punerea în funcţiune a unei instalaţii de producere a energiei din biomasă. O altă
problemă este legată de suprafeţele de teren necesare pentru producerea biomasei şi care trebuie
să asigure materia primă în flux continuu. Aplicarea în practica agricolă a deşeurilor şi
reziduurilor, care provin din agricultură, pentru fertilizarea culturilor va contribui la menţinerea
unui circuit echilibrat a carbonului şi elementelor nutritive. Fiecare tonă de deşeuri (gunoi de
grajd, nămol orăşenesc, etc.) aplicate ca îngrăşământ completează rezerva de humus cu 85-100
kg/ha şi de azot cu 8-9 kg, stimulând creşterea potenţialului de producţie al solului şi ameliorarea
fertilităţii lui. Efectul aplicării deşeurilor menţionate se estimează pe o durată de 4-5 ani.
Concomitent cu sporirea fertilităţii solului şi diminuării impactului negativ asupra mediului
ambiant, deşeurile aplicate pot asigura, în dependenţă de schema de producţie şi aplicare, un
venit specific de la 1 tonă de îngrăşământ de la 89 până la 928 lei, cu un termen de recuperare a
cheltuielilor 1 – 3 ani.

11