MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII

MOLDOVA UNIVERSITATEA TEHNICĂ A

MOLDOVEI

CATEDRA TEORIE ECONOMICĂ ŞI

MARKETING

LUCRARE INDIVIDUALĂ

la disciplina TEORIE ECONOMICĂ

Problema sărăciei și sistemul protecției

sociale în Republica Moldova

A efectuat:
Studenta grupei ARH-202 Olaru Monica

A verificat:
Dr., conferenţiar universitar Muntean Tatiana
al catedrei TEM

Chişinău, 2022.
 Problema sărăciei si sistemul protecției sociale in Republica Moldova
Introducere
După obţinerea independenţei, Republica Moldova s-a confruntat cu un şir de probleme de
ordin politic, economic şi social pe care a fost nevoită să le înfrunte, bazându-se, în principal,
pe propriul potenţial de resurse. Procesul de reformare a economiei s-a produs pe fundalul
unei crize social-economice acute şi al transformării radicale a sistemului economic. Lipsa
experienţei în contracararea şocurilor externe, a fenomenelor de criză în economie şi sfera
socială, în efectuarea reformelor sistemice, precum şi instabilitatea în politica internă,
dezintegrarea teritorială a ţării în rezultatul conflictului armat din 1992 au fost factorii ce au
predeterminat esenţa perioadei de tranziţie la economia de piaţă.
Transformările produse în anii ‚90 au avut consecinţe grave şi au influenţat negativ nivelul
de trai şi calitatea vieţii populaţiei. Ca urmare a disponibilzării masive a forţei de muncă, a
inflaţiei înalte şi a micşorării în termeni reali a volumului cheltuielilor de stat pentru nevoile
sociale, s-au redus sursele de venit ale populaţiei. Salariul mediu lunar, în termeni reali,
constituia doar cca 25% din nivelul anului 1990, iar pensia medie – cca 17%, nivelul
şomajului depăşind 11%. S-a început exodul masiv al cetăţenilor din ţară, sperând la
dobândirea unui trai decent peste hotarele ei. Practic, după 10 ani de recesiune continuă,
declinul în economie a fost stopat. În anul 2000, economia Moldovei s-a plasat pe o
traiectorie ascendentă, creşterea fiind determinată de mai mulţi factori: stabilizarea situaţiei
pe pieţele ţărilor din Europa de Est, în special pe cea rusească; creşterea cererii interne,
influenţată în mare măsură de majorările sumelor provenite din munca rezidenţilor din
străinătate; activizarea procesului investiţional etc. În perioada de creştere economică
(2000- 2015), PIB-ul, în termeni reali, a crescut de două ori, investiţiile în activele materiale
24 pe termen lung – de 2,2 ori, media anuală de creştere a acestuia constituind 4,7%, a
investiţiilor în activele materiale pe termen lung – de cca 5,5%, a producţiei industriale – de
cca 4% și a producţiei agricole – peste 1%. În structura PIB, pe categorii de utilizări, se
evidenţiază tendinţa de creştere a consumului final şi de descreştere continuă a formării
brute de capital în coraport cu PIB-ul. Astfel, începând cu anul 1990, consumul final a fost în
creştere cu ritmuri superioare celui de creştere a însăşi PIBului. În rezultat, din anul 2000, în
ţară se consumă mai mult decât se produce, diferenţa fiind compensată de exportul net,
care din totdeauna a fost negativ.
Prima estimare a sărăciei în Republica Moldova a fost efectuată în anul 1997 de către
Departamentul Statisticii cu susţinerea financiară şi tehnică din partea Băncii Mondiale şi a
Programului de Dezvoltare al ONU prin folosirea rezultatelor cercetărilor bugetelor
gospodăriilor casnice. Evidenţierea tendinţelor specifice sărăciei ca fenomen social,
determinarea şi evaluarea cantitativă a caracteristicilor ei în cadrul diverselor pături sociale
ale populaţiei s-a efectuat pe baza Metodologiei generale de analiză a nivelului sărăciei în
Republica Moldova, principiile căreia au fost aprobate la şedinţa Comisiei republicane
pentru negocieri colective.
În prezent, inegalitatea veniturilor este una dintre problemele sociale cele mai acute pentru
Republica Moldova, cauzele acesteia fiind determinate de mai mulți factori: • menținerea
salariilor la un nivel scăzut, în special în sectorul agrar; • caracterul temporar al ocupării și
lucrul în sectorul informal; • insecuritatea veniturilor individuale; • scăderea reală a valorii
veniturilor în urma devalorizării salariilor și plăților sociale.
Pentru Republica Moldova, studierea fenomenului sărăciei este deosebit de importantă,
deoarece populaţia ţării este grav afectată de sărăcie, care a modificat considerabil însăşi
modul de viaţă din ţară pe parcursul anilor de independenţă. Cu toate că au fost întreprinse
anumite măsuri de reducere a sărăciei, realitatea denotă că situaţia rămâne critică, în mai
2011 fiecare a doua persoană fiind îngrijorată cel mai mult în viaţă de pericolul sărăciei.
Protecţia socială este concepută pentru asigurarea unui standard de viaţă de bază pentru
toţi oamenii,indiferent de mijloacele de care aceştia dispun. O alta neceistate este protecţia
demnităţii umane; -eliminarea oricărei forme de discriminare în întreaga politică de
protecţie social.
Ansamblul măsurilor legislative şi administrative, al serviciilor prin care se reglementeată
modalităţile de sprijin oferite cetăţenilor reprezintă protecţia socială. Ansamblu de politici,
măsuri, instituţii, organisme care asigură sprijinul persoanelor şigrupurilor aflate în
dificultate şi care nu pot să realizeze prin efort propriu condiţiinormale, minime de viaţă.
Are ca obiectiv nu crearea unei stări cronice de dependenţă acelor în nevoie, ci reintegrarea
lor în viaţa normală prin stimularea forţelor active, acreşterii capacităţilor lor de a face faţă
acestor probleme, a scăderii perioadelor de criză prin mobilizarea eforturilor proprii.
Capitolul 1
Sărăcia reprezintă o problemă globală majoră şi cu toate eforturile de reducere, continuă să
afecteze un număr considerabil de persoane în plan mondial. Astfel, pe glob, peste 1 mlrd.
de oameni nu au acces la apă potabilă curată; 3 mlrd. nu au acces la condiţii sanitare; 2
mlrd. - la electricitate [1], 925 mil. persoane suferă de foame şi malnutriţie
Conform conceptului sărăciei absolute (iniţiat de către B.Rowntree în 1901), sărăcia este
definită prin comparaţie cu o anumită valoare. Pragul sărăciei absolute reprezintă expresia
monetară a unui coş de bunuri/servicii pentru acoperirea nevoilor umane de bază, iar cei
care nu posedă resurse economice necesare pentru a obţine acest minim, sunt consideraţi
săraci.
Toate acestea reiterează că sărăcia reprezintă un fenomen complex, care necesită o
abordare multilaterală, interacţionând cu diferite sfere ale vieţii omului: economică, socială,
culturală ş.a. Un şir de alte argumente pledează pentru studierea permanentă a
problematicii sărăciei:
- cu toată atenţia merituoasă din partea cercetării ştiinţifice şi a factorilor decizionali,
fenomenul sărăciei rămâne a fi o problemă globală majoră, nici pe departe soluţionată in
totalitate;
- în pofida faptului că este răspândită masiv, nu există un consens în ceea ce priveşte
definirea sărăciei. Nu este un consens nici referitor la măsurarea ei, diferite organizaţii şi ţări
utilizând diverşi indicatori, fapt ce contribuie la apariţia situaţiilor de incomparabilitate a
datelor în diferite ţări ale lumii şi, prin consecinţă, la eficienţă scăzută a politicilor de
eradicare a ei;
- deşi ţările dezvoltate sunt societăţi ale bunăstării, sărăcia revine periodic în forţă chiar şi în
aceste areale;
- deseori tratată ca fenomen economic, sărăcia reprezintă o problemă interdisciplinară,
soluţionarea căreia necesită un efort comun al cercetătorilor din diferite domenii;
- cu toată atenţia de care a benefeciat, au rămas întrucâtva în umbră aspectele psihologice
ale apariţiei şi manifestării sărăciei;
- în ultimele decenii, la scară mondială, au fost întreprinse variate măsuri - pe plan local,
naţional şi internaţional - pentru reducerea sărăciei
Salariul minim pe economie este valoarea cea mai mică a salariului orar, zilnic sau lunar pe
care legea țării respective permite angajatorilor să-l acorde unui salariat.

Veniturile disponibile ale populaţiei reprezintă totalitatea mijloacelor băneşti şi în natură

provenite din
activitatea salariată şi pe cont propriu, de la realizarea producţiei agricole din gospodăria
auxiliară, venit
din proprietate, pensii şi alte prestaţii sociale, şi alte transferuri curente (inclusiv mărfuri şi
sume băneşti
primite din afara gospodăriei).

Veniturile disponibile după tip pot fi băneşti şi în natură:

- Veniturile băneşti reprezintă mijloacele băneşti încasate de către populaţie din diferite
surse de
provenienţă şi pentru care nu există obligaţia de restituire;

- Veniturile în natură (evaluate în lei) reprezintă atât contravaloarea consumului din

resursele
proprii ale gospodăriei (gospodăria auxiliară, stocuri, etc.), cât şi contravaloarea veniturilor
în natură

obţinute de la locul de muncă, studii, persoane particulare, prestaţii sociale etc. Evaluarea în
lei se
efectuează la preţurile medii de cumpărare a produselor în perioada de referinţă.
Veniturile disponibile după sursa de formare se divizează în:
- Venituri din activitatea salarială se consideră veniturile încasate ca salarii, sporuri, prime,
alte
drepturi salariale prevăzute de lege sau prin contracte colective de muncă pentru timpul
efectiv
lucrat în programul normal de lucru şi în cel suplimentar, precum şi alte drepturi salariale. La

aceste venituri se atribuie de asemenea şi contravaloarea produselor şi serviciilor acordate

în
contul drepturilor salariale.
- Venituri din activitatea individuală agricolă reprezintă venitul net din vânzarea producţiei
agricole proprii, precum şi contravaloarea consumului provenit din resursele agricole
proprii, ne
comercializate.
- Venituri din activitatea individuală non-agricolă se consideră venitul net din diverse tipuri
de
activităţi neagricole pe cont propriu. La aceste venituri se atribuie de asemenea şi sumele
încasate de la realizarea produselor finite din activităţile individuale de muncă, precum şi
profitul obţinut de către populaţie în urma activităţilor de comerţ-intermediere.
- Venituri din proprietate – mijloacele băneşti încasate de către populaţie în formă de
dobânzi
din depunerile bancare şi de la creditele oferite persoanelor fizice; dividende şi vânzări de

acţiuni; rente de la darea în chirie a bunurilor, ce nu ţin de activitatea de producere (imobil,

mijloace de transport, bunuri de folosinţă îndelungată etc.).
- Venituri din prestaţii de protecţie socială cuprind pensiile pentru limită de vârstă, de
dizabilitate şi de urmaş; alocaţii sociale; indemnizaţiile pentru incapacitate de muncă;

indemnizaţiile unice (la naşterea copilului, în caz de deces); indemnizații pentru

îngrijirea/creșterea copilului până la împlinirea vârstei de 2,0/3,0 ani; ajutor social; alocații
lunare de stat; burse; etc.
- Alte venituri – pensii alimentare; mijloace băneşti şi produse primite gratis, transferuri
bănești
din afara țării etc.
Calitatea vieţii – reprezintă totalitatea condiţiilor natural-economice, politice, culturale ,
etice de asigurare a integrării economice sociale , spirituale ale viaţii umane.
Componentele ei:

1) Calitatea mediului ambiant

2) Situaţia demografică din ţara respectivă
3) Calitatea locurilor de muncă
4) Nivelul venitului populaţiei

5) Mediul social- politic din ţară

6) Existenţa programului de susţinere şi protecţie a societăţii.
Asupra calităţii vieţii influienţează următorii factori :
1) Calitatea resurselor naturale

2) Dezvoltarea PTS şi economic

3) Mărimea şi structura venitului naţional a avutiei naţionale
4) Nivelul de dezvoltare a bazei tehnico-materială a sferei sociale.
Nivelul de trai al populaţiei – reflectă gradul de satisfacţie a cerinţelor vitale ale populaţiei.

În conformitate cu decizia Organizaţiei Naţiunilor Unite, nivelul de trai este determinat în

baza următorilor indicatori:
1) Durata medie de viaţă
2) Starea demografică
3) Mărimea şi structura venitul populaţiei

4) Accesul la instruire, educaţie şi cultură

5) Starea de sănătate a populaţiei
6) Mediul social-politic din ţară
7) Calitatea condiţiilor de muncă

8) Existenţa timpului liber

9) Existenţa programelor sociale de susţinere a populaţiei
10)Durata timlului de transport la locul de muncă.
11)Concedii anuale plătite

12)Nivelul, structura şi dinamica consumului/cost de consum

13)Nivelul de venituri
14)Nivelul şi evoluţia preţului
15)Nivelul sărăciei
16) Poluarea apei, solului, aerului

17)Nivelul zgomotului
18)Rata sinuciderii
Indicele dezvoltării umane, IDU este o măsură comparativă a speranței de viață,
alfabetizării, învățământului și nivelului de trai. În acest fel, este folosit pentru a compara
mai bine nivelul de dezvoltare a unei țări decât PIB-ul pe cap de locuitor, care măsoară doar
prosperitatea materială și nu alți indicatori socio-economici.
IDU este o măsurare sintetică pentru evaluarea progresului pe termen lung în trei dimensiuni
de bază ale dezvoltării umane: o viață lungă și sănătoasă, accesul la cunoștințe și un nivel de
trai decent. Dimensiunea „o viață lungă și sănătoasă” se măsoară prin speranța de viață.
Nivelul de cunoștințe se măsoară prin media anilor de școlarizare printre populația adultă,
care reprezintă media numărului de ani de școlarizare pe parcursul vieții persoanelor cu vârsta
de 25 de ani și peste; iar accesul la învățare și cunoștințe – prin anii de școlarizare planificați
pentru copiii de vârstă școlară, ceea ce reprezintă numărul total de ani de școlarizare pe care
un copil de vârstă de înscriere școlară se poate aștepta să-i primească în cazul în care modelele
predominante ale ratelor de înrolare specifice vârstei rămân aceleași pe tot parcursul vieții
copilului. Nivelul de trai se măsoară prin Venitul Național Brut (VNB) pe cap de locuitor
exprimat în dolari internaționali constanți la rata din 2011, convertiți la cursul de schimb al
parității puterii de cumpărare (PPC).
 Securitate sociala-concept amblu care incorporeaza atit asigurarile sociale , asistenta sociala
cit si beneficiile universal;

Securitate Sociala-este definita de Biroul International al Muncii, drept protectia pe care

societatea o acorda membrilor sai printr-un ansamblu de dispozitii publice contra mizeriei
economice si sociale, care îi ameninta în caz de pierdere sau reducere importanta a
câstigurilor datorita bolii, maternitatii, accidentului de munca, somajului, invaliditatii,
batrânetii sau decesului, precum si prin acordarea de îngrijiri medicale si de alocatii
familiilor cu copii.

Protectia sociala- a fost prima oară introdus de către John K. Galbraith şi defineşte politica
de protejare a categoriilor defavorizate ale populaţiei, prin măsuri ce urmăresc alinierea
acestor categorii la un nivel de trai decent.Aceasta se realizeaza prin intermediul institutiilor
statului de la nivelul Administratiei Publice Centrale,Structuri neguvernamentale si de la
nivelul APL.

PS cuprinde beneficii sociale universale si sistemul de securitate sociala

Obiectivul principal al PS:satisfacerea nevoilor de baza ale indivizilor si se bazeaza pe

principiul subsidialitatii,conform caruia statul prin mecanismele sale institutionale intervine
atunci cind ceilalti furnizori ai bunastarii sociale total sau partial in satisfacerea nevoilor de
baza a persoanelor.

Furnizorii a bunastarii sociale:

• Piata muncii:venituri din munca;alarii,bonusuri,profituri;

• Venituri private/individuale-din economiile proprii,din asigurari private la care individual
participa benevol,din imprumuturi;
• Valuntariat:retele/institutii social fundamentale,sisteme de intrajutorare,institutii
sociale(biserica,familia,rudele,prietenii,etc);
• ONG-retele comunitare,non-profit;
• Statul prin politicile sale sociale;

Capitolul 2

În Republica Moldova populaţia săracă este reprezentată de toate categoriile şi grupurile

sociale – de la persoane cu un nivel scăzut de cunoştinţe, lucrători necalificaţi sau membri ai
familiilor numeroase cu un singur părinte pînă la persoane cu un nivel înalt de cunoştinţe
care au beneficiat cîndva de funcţii sociale prestigioase şi bine remunerate, activînd în
calitate de oameni de ştiinţă şi profesionişti în diverse domenii. Printre categoriile cele mai
sărace sînt lucrătorii necalificaţi, în special ţăranii neîmproprietăriţi cu pămînt, familiile cu
copii, familiile formate din mai mult de cinci membri, familiile cu unul sau mai mulţi membri
socialmente vulnerabili, persoanele în etate şi şomerii, o treime din care se află sub limitele
sărăciei.
Studiile existente demonstrează că o parte semnificativă a populaţiei din Republica Moldova
este săracă, acest indice fiind în creştere. În conformitate cu raportul de evaluare a sărăciei,
efectuat de Banca Mondială, 37% din populaţie se aflau în anul 1997 sub pragul absolut al
sărăciei avînd un venit de 82,1 lei (17,6 dolari SUA) pe lună. Rezultatul sondajului bugetelor
gospodăriilor casnice din anul 2000 demonstrează că venitul disponibil la circa 88% din
gospodării a fost mai mic decît minimul de existenţă lunar de 413,1 lei pe cap de locuitor.
Circa 53,4% din populaţie are venituri mai mici de jumătate din valoarea minimului de
existenţă (207 lei). Analiza efectuată în scopul elaborării Programului naţional de reducere a
sărăciei relevă, în general, că unul din 4 locuitori ai Republicii Moldova poate fi considerat
relativ sărac. Utilizînd un prag de sărăcie de 50% din consumul mediu pe echivalent pentru
anul 2000, s-a stabilit că aproximativ 22,8% din populaţia Republicii Moldova era relativ
săracă, diminuîndu-se în raport cu perioada 1997-1999, cînd din această categorie făceau
parte 25,5% din populaţie. Creşterea sărăciei se asociază cu majorarea inegalităţii
veniturilor.

Analizand datele oferite de Bnca de date statistice din Moldova cu privire la veniturile
disponibile medii lunare pe o persoana pentru anii 2019-2021,putem observa o usoara
crestere a veniturilor. Mai considerabil s-au modificat pozitiv indicii mediului urban.
In comparatie ,insa, cu cheltuielile de consum medii lunare pe o persoana, indicii ce arata
majorarea veniturilor isi pierd importanta,dat fiind faptul ca au crescut si cheltuelile
populatiei. Salariul real stagnind.

Rata saraciei absolute, conform datelor statistice a anilor 2014-2020 a fluctuat

nesemnificativ cu tendinta de scadere. Concluzionam ca spatiul rural este mai afectat de
saracie cu 31,3% in 2020 decat spatiul urban.
Nivelul de educatie si calitatea studiilor demonstreaza ponderea lor in cadrul acestor analize
economice. Astfel , persoanele cu Studii Superioare se clsifica pe ultimul loc in categoria
persoanelor afectate de saracie cu indicele de 6,6 % in 2020.
Protectia sociala

Ministerul Muncii Protectiei Sociale si Familiei-cea mai importanta institutie active in

domeniul politicilor de protective si asistenta sociala;

Functiile MMPSF:

1. elaborează şi promovează politica de stat şi strategiile naţionale în domeniile asigurărilor

sociale, asistenţei sociale, protecţiei familiei şi a drepturilor copilului, inclusiv în
domeniul adopţiei, egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi, prevenirii şi combaterii
violenţei în familie şi traficului de fiinţe umane;
2. elaborează cadrul legislativ şi normativ necesar pentru realizarea obiectivelor strategice
în domeniile sale de activitate şi asigură compatibilitatea prevederilor legislaţiei
naţionale în domeniu cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte şi
cu legislaţia comunitară;
3. determină direcţiile prioritare şi elaborează strategii de dezvoltare durabilă a protecţiei
sociale, precum şi mecanisme economice de impulsionare a procesului de reformare a
sferei sociale, asigurînd astfel sporirea nivelului calitativ al serviciilor sociale prestate şi a
protecţiei sociale în general;
4. monitorizează tendinţele de dezvoltare social-economică, transformările structurale,
economice şi sociale din ţară şi apreciază impactul lor asupra situaţiei în domeniu;
5. organizează şi coordonează implementarea politicilor în domeniile asigurărilor sociale,
asistenţei sociale, protecţiei familiei şi a drepturilor copilului, inclusiv în domeniul
adopţiei, egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi, prevenirii şi combaterii violenţei în
familie şi traficului de fiinţe umane, asigurînd aplicarea uniformă a legislaţiei naţionale în
domeniile vizate;
6. exercită funcţiile de autoritate tutulară centrală
 7. identifică, în comun cu autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, precum şi cu
partenerii sociali, efectele politicilor sociale în derulare, aflate în competenţa sa;
8. promovează integrarea activă a perspectivei egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi la
nivelul tuturor politicilor şi programelor naţionale;
9. elaborează metodologia de acreditare şi criteriile de evaluare (standarde, metode,
proceduri, ghiduri de bune practici) a instituţiilor publice şi private, a asociaţilor obşteşti
care activează în domeniile de competenţă ale Ministerului;
10. identifică necesităţile de formare a personalului angajat în sistemul de protecţie socială
şi asigură îmbunătăţirea capacităţilor profesionale ale acestuia;
11. asigură dezvoltarea şi perfecţionarea sistemului informaţional automatizat ce ţine de
domeniile sale de activitate;
12. stabileşte relaţii de colaborare cu organele guvernamentale şi cu organismele
neguvernamentale din alte ţări privind soluţionarea problemelor de protecţie socială.
13. elaborează rapoarte privind aplicarea la nivel naţional a prevederilor tratatelor
internaţionale la care Republica Moldova este parte şi a căror implementare ţine de
competenţa Ministerului.

Ministerul are următoarele atribuţii:

✓ în domeniul asigurărilor sociale;

✓ în domeniul asistenţei sociale;
✓ în domeniul protecţiei familiei şi drepturilor copilului;
✓ în domeniul adopţiei;
✓ in domeniul asigurării egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi, prevenirii şi combaterii
violenţei în familie şi traficului de fiinţe umane:

CNAS-institutie care activeaza la nivel national in domeniul protectiei sociale;

Instituţia sus-numită a fost înfiinţată în anul 2001 în baza Legii privind sistemul public de
asigurări sociale de stat nr. 489-XIV din 08.07.1999.

CNAS - este organul puterii executive, care realizează politica statului în domeniul
asigurărilor sociale

Prin intermediul sistemului public de asigurări sociale, statul garantează cetăţenilor dreptul
la protecţia socială în cazurile de bătrîneţe, şomaj, boală, invaliditate, de pierdere a
întreţinătorului prin plăţi sociale – a pensiilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor nominative şi
alte prestaţii de asigurări sociale.

La nivel national activeaza si astfel de institutii:Ministerul Sanatatii,Ministerul

Educatiei,MTS,Consiliul national pentru protectia dreptului copilului;

Fondul Republican de sustinere sociala a populatiei:mijloacele acestui fond republican se

utilizeaza pentru persoanele socialmenete vulnerabile,persoanelor
solitare.invalizilor,familiilor cu multi copii,familiile care au avut de suferit in urma
calamitatilor natural

LEGEA Nr. LP133/2008 din 13.06.2008 cu privire la ajutorul social

are drept scop asigurarea unui venit lunar minim garantat pentru familiile defavorizate prin
acordarea unui ajutor social stabilit în conformitate cu evaluarea venitului global mediu
lunar al fiecărei familii şi cu nevoia acesteia de asistenţă socială.

LEGE Nr. LP489/1999

din 08.07.1999
privind sistemul public de asigurări sociale
asigurări sociale - sistem de protecţie socială a persoanelor asigurate, constînd în acordarea
de
indemnizaţii, ajutoare, pensii, de prestaţii pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea
capacităţii de muncă şi de alte prestaţii, prevăzute de legislaţie;

Conform Biroului National de Statistica , numarul persoanelor care beneficiaza de pensii

conform repartitiei sistemului public de asigurari sociale s-a modificat inconsiderabil,
atingand un nr maxim in 2018 cu peste 703 mii persoane si minim, pentru perioada
prezentata in 2015 cu peste 669 mii persoane. Marimea in lei a pensiei lunare stabilite in
lei,s-a marit constant ,iar din 2015 pana in 2022 a crescut cu mai mult de 100 % fata de
valoarea sa initiala in 2015. Aceasta analiza denota faptul ca Legile si eforturile in domeniul
Protectiei sociale sunt efective si cunosc o dinamica pozitiva.

Capitolul 3
Pe parcursul anilor de independență a Republicii Moldova au fost întreprinse o serie de
activități și eforturi pentru îmbunătățirea vieții cetățenilor, însă ele deseori nu erau
coerente, eficiente și durabile. O parte semnificativă a populației este nevoită să soluționeze
problema nivelului scăzut de trai cu forțe proprii: emigrare, modificarea consumului
alimentar, instituționalizarea copiilor etc. Drept urmare, au fost adoptate un şir de
programe naţionale care prevăd atenuarea fenomenului sărăciei.
Atât măsurarea sărăciei, cât şi instrumentele pentru combaterea ei sunt elaborate în
dependenţă de standardele statului respectiv. Spre exemplu, ţările dezvoltate, precum SUA
şi statele membre ale Uniunii Europene au elaborate propriile politici de combatere a
sărăciei, deşi, după standardele unor ţări asiatice sau africane, acestea nici nu se confruntă
cu sărăcia. Evaluarea dimensiunilor sărăciei constituie o construcție a pragmatismului
politicii socio-economice dintr-o societate dată.
Prevenirea: în cadrul politicilor de reducere a sărăciei, se referă la un ansamblu de acţiuni
orientate spre eliminarea factorilor generatori de sărăcie. Finalitatea politicilor reprezintă
eradicarea sărăciei, având ca rezultat prevenirea instalării sărăciei. Menționăm faptul că
sărăcia reprezintă un fenomen social și este un risc firesc şi inevitabil pentru orice societate
fără excepţii. Prin urmare, măsurile de prevenire a sărăciei sunt necesare oricărei societăţi,
nu doar celor aflate în situaţie de risc sporit de sărăcire. Din acest considerent, măsurile de
prevenire a extinderii situaţiilor de dificultate socio-economică în situaţii de sărăcie,
reprezintă un mijloc de atac asupra sărăciei în orice context de politici sociale. Pot fi
identificate următoarele recomandări de acţiuni pentru prevenirea sărăciei: • prin
prevenirea căderii veniturilor sub un anumit nivel minim de viață; • crearea locurilor de
muncă, care să asigure bunăstarea materială personală; • crearea şi dezvoltarea
capacităţilor de producere a bunăstării prin formare, menținere și dezvoltare a potențialului
uman, în aşa fel încât să se producă cu succes în noile contexte; • monitorizarea și evaluarea
situațiilor generatoare de sărăcie; • asistarea și protecţia grupurilor vulnerabile în sistemul
economic, ceea ce semnifică asistarea profesională a salariaţilor cu calificări scăzute și
sprijinirea iniţiativelor din partea întreprinderilor mici şi mijlocii.

Recuperarea din sărăcie se referă la măsurile de atenuare a situațiilor de sărăcie, care sunt
specifice diverselor categorii sociale, printre care: • crearea posibilităţilor de producere a
veniturilor, în condiţiile în care există un deficit de asemenea oportunităţi; • corectarea
deficitelor de capacităţi economice, motivaţionale şi de socializare; • crearea unui sistem de
suport social care să evite dependenţa şi să stimuleze bunăstarea autonomă, care se
realizează atât prin dezvoltarea capacităţii de a identifica surse de venit, cât şi prin
stimularea participării la activităţi de interes comunitar; • minimizarea proceselor sociale
care întreţin sărăcia, precum combaterea criminalității, șomajul etc
Suportul ca tactică în cadrul politicilor se realizează în situaţiile în care prevenirea sau
recuperarea din sărăcie nu poate fi eficient realizată şi are loc prin intervenţia statului,
îndreptat, în special, la compensarea deficitului sever de resurse. Politicile de suport,
acordate celor aflaţi în dificultate, urmăresc obținerea de către beneficiari a unui minim de
resurse necesare pentru un trai decent şi, desigur, posibilitatea de recuperare din starea de
dificultate în care se află. Politicile de suport în cadrul reducerii sărăciei se manifestă prin
următoarele mecanisme: • ajutor social în bani sau în natură pentru categoriile aflate în
dificultate acută şi care, temporar, nu pot depăși această stare; • ajutor în bani sau în natură
pentru categoriile care nu reușesc să-şi producă propria bunăstare şi care nu sunt susţinute
de alte sisteme de asigurare socială precum, per soanele fără loc de muncă, care însă nu se
califică pentru ajutorul de şomaj22; persoanele vârstnice care nu dețin suficientă asigurare
socială; diverse alte situaţii în care dezechilibrul resurse-nevoi este prea mare pentru a fi
compensat de sistemul de beneficii categoriale; • suport la achiziționarea spațiului locativ
pentru cei aflaţi în imposibilitatea de a realiza aceste acţiuni şi care se află în situaţie de
dificultate acută, precum ar fi tinerii care nu au locuinţă, familiile cu mulţi copii şi cu venituri
modeste, și alte persoane care, din diferite motive, nu au resurse pentru a obţine spațiu de
trai; • suport în furnizarea de producere a bunurilor necesare pentru consumul propriu, care
constituie un factor compensator eficient al incapacităţii economiei de a oferi resurse
necesare. Astfel de activităţi ar putea să se transforme treptat în activitate economică
competitivă pe piaţă; pe de altă parte, ele dezvoltă şi întreţin capacitatea şi motivaţia de
activitate productivă, de producere a bunăstării prin efort propriu.
Pentru a schimba situația politicilor de reducere a sărăciei, la etapa actuală, se recomandă
ca autoritățile din Moldova, în primul rând, să restabilească stabilitatea macro-financiară. Și
să continue implementarea reformelor structurale, cu suportul partenerilor de dezvoltare
pentru a îmbunătăți competitivitatea țării. Prin urmare, cu cât este mai mic pragul sărăciei,
cu atât mai puţini oameni vor fi consideraţi săraci.

Incheiere

Transformările produse în anii ‚90 au avut consecinţe grave şi au influenţat negativ nivelul
de trai şi calitatea vieţii populaţiei. Prima estimare a sărăciei în Republica Moldova a fost
efectuată în anul 1997 de către Departamentul Statisticii. Studierea fenomenului sărăciei
este deosebit de importantă, deoarece populaţia ţării este grav afectată de sărăcie, care a
modificat considerabil însăşi modul de viaţă din ţară pe parcursul anilor de independenţă.
Cu toate că au fost întreprinse anumite măsuri de reducere a sărăciei, realitatea denotă că
situaţia rămâne critică, în mai 2011 fiecare a doua persoană fiind îngrijorată cel mai mult în
viaţă de pericolul sărăciei. Calitatea vieţii – reprezintă totalitatea condiţiilor natural-
economice, politice, culturale , etice de asigurare a integrării economice sociale , spirituale
ale viaţii umane. Rata saraciei absolute, conform datelor statistice a anilor 2014-2020 a
fluctuat nesemnificativ cu tendinta de scadere. Concluzionam ca spatiul rural este mai
afectat de saracie cu 31,3% in 2020 decat spatiul urban.
Securitate Sociala-este definita de Biroul International al Muncii, drept protectia pe care
societatea o acorda membrilor sai printr-un ansamblu de dispozitii publice contra mizeriei
economice si sociale, care îi ameninta în caz de pierdere sau reducere importanta a
câstigurilor datorita bolii, maternitatii, accidentului de munca, somajului, invaliditatii,
batrânetii sau decesului, precum si prin acordarea de îngrijiri medicale si de alocatii
familiilor cu copii. Ministerul Muncii Protectiei Sociale si Familiei-cea mai importanta
institutie active in domeniul politicilor de protective si asistenta sociala. LEGEA Nr.
LP133/2008 din 13.06.2008 cu privire la ajutorul social are drept scop asigurarea unui venit
lunar minim garantat pentru familiile defavorizate prin acordarea unui ajutor social stabilit
în conformitate cu evaluarea venitului global mediu lunar al fiecărei familii şi cu nevoia
acesteia de asistenţă socială. Marimea in lei a pensiei lunare stabilite in lei,s-a marit
constant ,iar din 2015 pana in 2022 a crescut cu mai mult de 100 % fata de valoarea sa
initiala in 2015. Aceasta analiza denota faptul ca Legile si eforturile in domeniul Protectiei
sociale sunt efective si cunosc o dinamica pozitiva.
Întru satisfacerea sistemului individual de nevoi si asigurarea bunăstării colective, atenţie
sporită trebuie acordată asupra faptului că abilităţile şi dorinţele de a iniţia activitatea
cotidiană se conţin încultura economică transmisă prin educaţia financiară, educaţia
economică, promovarea cunoştinţelor şi abilităţilor iniţiată în familie şi în cadrul unui mediu
existenţial în care urmează a se integra. Sărăcia poate fi depăşită, prin cultură, învăţătură,
ştiinţă de carte şi informare continuă.
Bibliografie

https://ro.wikipedia.org/wiki/Indicele_dezvolt%C4%83rii_umane
Raportul de dezvoltare umană pentru 2019.Inegalitățile în dezvoltarea umană în secolul XXI.
Notă de informare pentru țări cu privire la Raportul de dezvoltare umană 2019
https://msmps.gov.md/wp-content/uploads/2021/05/RAPORT-SOCIAL-ANUAL_2019.pdf

https://moldova.unfpa.org/sites/default/files/pub-pdf/PSA_RO.pdf
HOTĂRÂRE Nr. HG564/2000 din 14.06.2000 cu privire la aprobarea Programului Naţional de
Atenuare a Sărăciei
http://www.cnaa.md/files/theses/2012/21579/natalia_sontu_abstract.pdf

LEGE Nr. LP133/2008 din 13.06.2008 cu privire la ajutorul social

LEGE Nr. LP53/2011 din 31.03.2011 privind compensaţiile sociale unice
http://cnas.md/libview.php?l=ro&idc=183&id=587&t=/Cadrul-juridic/vechi-
LEGI/Legeaprivind-sistemul-public-de-asigurari-sociale-Nr489-XIV-din-08071999

http://cnas.md/libview.php?l=ro&id=583&idc=183
http://www.viitorul.org/files/4885299_md_studiul_politi.pdf
https://www.scribd.com/document/51729023/eradicarea-saraciei
https://www.scribd.com/doc/107132760/Propunere-de-Politica-Publica-privind-Dezvoltare-
Urbana-Echilibrata-in-RM

https://www.scribd.com/document/175298495/protectia-sociala
http://statbank.statistica.md/PxWeb/pxweb/ro/30%20Statistica%20sociala/30%20Statistica
%20sociala__04%20NIV__NIV020/NIV020200.px/table/tableViewLayout1/?rxid=b2ff27d7-
0b96-43c9-934b-42e1a2a9a774

https://statistica.gov.md/category.php?l=ro&idc=200
https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=31570&lang=ro
http://statbank.statistica.md/PxWeb/pxweb/ro/30%20Statistica%20sociala/30%20Statistica
%20sociala__04%20NIV__NIV010/NIV010200.px/?rxid=b2ff27d7-0b96-43c9-934b-
42e1a2a9a774