Tema 7.

Probleme globale ale

economiei mondiale

7.1.Probleme economice globale cu caracter

socio-economic. Esența, cai de soluționare
7.2.Probleme globale ce decurg din relaţia om-
natură
7.1.Probleme economice globale cu caracter
socio-economic. Esența, cai de soluționare

• Crizele economice mondiale

• Subdezvoltarea economica
 Megatendințele globale la etapa
contemporană:

 Schimbările demografice și sociale

 Repoziționarea marilor puteri economice
mondiale
 Urbanizarea rapidă
 Schimbările climaterice și raritatea
resurselor
 Descoperirile tehnologice
 Top 10 cele mai importante amenințări din 2015 la
adresa economiei mondiale si a ordinii mondiale

1. Intensificarea inegalității veniturilor

2. Creșterea persistenta a ratei șomajului
3. O noua criza, cea a leadership-ului
4. Competiție geostrategica in creștere
5. Destabilizarea democrației
6. Intensificarea naționalismului
7. Riscul poluării din tarile emergente
8. Intensificarea apariției fenomenelor meteo severe
9. Resurse de apa potabila limitate
10. Creșterea gradului de importanta a sănătății in
economie
 1. Crizele economice mondiale şi
regionale
• Crizele pot fi definite ca fiind situaţii
caracterizate de o instabilitate pronunţată,
fiind deci însoţite de o volatilitate şi de o
incertitudine în creştere pe majoritatea
pieţelor (pieţele de capital, piaţa petrolului,
pieţele monetare şi valutare, piaţa muncii etc.)
 cinci forme diferite de crize
economico-financiare:
• Criză de lichiditate în sectorul financiar
bancar
• Criza de balanţă de plăţi externe
• Criză valutară
• Criză de datorie externă
• Crizele financiare
 crizele economice mondiale şi
regionale în sec. XX-XXI
• Marea criză economică (1929-1933), cunoscută și ca
Marea Depresiune
• Criza petrolului din 1973
• Criza din Mexic din 1994
• Criza din Argentina (1999 – 2002)
• Criza financiară din Asia (1997 – 1998)
• Criza din Rusia (1998)
• Criza mecanismului de schimb ERM din UE (1992 –
1993)
• Criza economico-financiară 2008-2009…
 Cum s-a declanşat
criza financiară globală
(a.2008-2009)?
 De la prăbuşirea pieţei creditelor ipotecare din SUA în august
2007 la criza financiara globala

• Cauza principală: ruperea legăturilor dintre fluxurile nominale

(credite bancare şi produse colaterale) şi fluxurile reale (active
suport) din economia mondială;

• Structura instituţională: prin care s-a realizat această ruptură este

sistemul financiar-bancar si absenta reglementarilor publice in
domeniu;

• Instrumentul financiar: instrumentele financiare complexe de

asigurare a creditelor bancare.
 Surpriză? NU
• 2006: Deutsche Bank pariază pe neplata datoriilor de către debitorii
ipotecari (subprime defaults)
• Decembrie 2006: ponderea creditelor neplătite creşte vertiginos
• Ianuarie 2007: Jean Claude Trichet, guvernatorul BCE, reclamă
inovaţiile financiare ca fiind “opace” şi cere “reevaluarea riscurilor de
credit”
• Primăvara 2007: JP Morgan Chase începe să-şi acopere riscurile
împotriva datoriilor ipotecare neonorate (hedging against subprime
defaults)
• Iulie 2007: Hiroshi Nakaso, Bank of Japan, sesizează similarităţile dintre
sistemul financiar american si cel japonez cu mai bine de un deceniu în
urmă.
 De la criza financiară internaţională la criza economică
globală

Sistemul financiar furnizează

două bunuri publice esenţiale
pentru economia reală:
• sistemul de plăţi funcţional; Criza Criza
• stabilitatea financiară. financiară economică

→ Intervenţia
guvernamentală:
• fonduri publice pentru a salva
sistemul financiar intrat în criză; Falimente,
• fonduri publice orientate spre şomaj
stoparea recesiunii economice etc.
 Principalele lecţii desprinse: nerespectarea principiilor
economiei de piaţă libere

Lecţia nr.1. Sistemul financiar trebuie să revină la misiunea

sa: susţinerea dezvoltării economiei reale
Lecţia nr. 2: Toate instituţiile financiare trebuie să aibă o
limitare a raportului maxim dintre capitalul propriu şi cel
împrumutat (leverage)
Lecţia nr. 3: Pieţele pentru instrumentele financiare
complexe trebuie să devină transparente, inclusiv prin soluţii
pentru garantarea realizării tranzacţiilor
Lecţia nr. 4: Instituţiile financiare şi tranzacţiile cu
instrumente financiare complexe trebuie supuse
reglementării şi supravegherii de către instituţiile statului
Lecţia nr. 5: Modelul de business se modifică: mai conservator,
imprumuturile sunt reevaluate, economiile locale devin mai
importante, inprumuturile inter-companii se reduc
 Lectia nr. 6. Diferente majore intre strategiile guvernamentale
din tarile emergente (TE) si cele din tarile dezvoltate (TD)

• TD: scheme ample de recapitalizare bancara si stimulente

fiscale – uneori chiar peste 10% din PIB
• TE: programe de sustinere a cererii si de stabilizare financiara –
pachete de masuri de peste 10% din PIB in EAU, China, Rusia, Kuweit, Hong Kong si Kazakhstan;
• cheltuieli pentru infrastructura si sustinerea IMM
• penuria de lichiditati – cresterea brusca si dramatica a aversiunii investitorilor la
risc; riscul deprecierii masive a cursului de schimb; asistenta financiara externa pentru
tarile cu spatiu fiscal foarte redus (CEE); corectarea dezechilibrelor macroeconomice
(Ungaria, Romania); reducerea impozitelor (Rusia, Turcia, Mexic, Brazilia); ajutoare pt.
sectorul imobiliar (Kazakhstan);
• putine tari au apelat la recapitalizari bancare – Coreea, India, Hong
Kong, EAU, Rusia, Kazakhstan;
Lectia nr. 7. Cresterea economica din anii anteriori si contractia din 2009 – 2010
NU sunt puternic corelate, cu exceptia unor tari ECE

(PIB, yoy, %)
Lectia nr. 8. ECE: succesul pachetelor de masuri tine de eficienta
guvernamentala si de capacitatea de implementare

Implementarea
masurilor:
8 – 73%
Strategii guvernamentale de
redresare economică
Arhitectura interventionismului guvernamental:
4 piloni

Reforma sistemului financiar Sustinerea economiei reale

si masuri bugetare si crearea de locuri de munca

Reforme structurale ale statului Stimularea cresterii economice

Căile de depășire a crizelor economice
mondiale:

•Pe termen scurt

•Pe termen lung
 2. SUBDEZVOLTAREA ECONOMICĂ
Raportul dezvoltare – subdezvoltare
► Subdezvoltarea – situaţie economică, în care persistă
niveluri scăzute ale standardului de viaţă, sărăcie
absolută, rate de creştere economică scăzută, un nivel
redus al consumului, servicii de asistenţă sanitară
precare, rate înalte ale mortalităţii şi natalităţii,
dependenţa de exterior, posibilităţi reduse de
satisfacere a nevoilor oamenilor.
► Subdezvoltarea – un ansamblu de structuri ce reflectă
dezechilibre între diferite sectoare economice,
dependenţă financiară, tehnologică şi culturală faţă de
exterior, discrepanţe sociale datorate marilor
inegalităţi de venituri, avere, putere, educaţie.
¾ din populaţia globului se află în
ţările subdezvoltate. Dependente
de ţările dezvoltate pe plan
tehnologic, financiar, alimentar.
Ţările dezv. sânt dependente de
ţările subdezvoltate din perspectiva
materiilor prime şi energiei, plus
pieţe de desfaceri
 Trăsăturile comune:
► GDP per capita scăzut
► Infrastructura slab dezvoltată
► Specializarea îngustă (predomină industr.
extractivă, agricultura primară)
► Forţa de muncă necalificată
► Coexistenţa mai multor tipuri de economie
(naturală, de piaţă simplă, de piaţă dezv.)
► Explozia demografică (creşt populaţiei > 2,5%)
► Dependenţa de exterior (credite)
► Nivelul de viaţă foarte scăzut
 Cauzele subdezvoltării:

Interne:
► condiţiile naturale (aşezarea goegrafică, clima, resursele solului sărace)
► factorul uman slab dezvoltat (calificarea, motivaţia, indicii demografici)
► tradiţiile culturale şi religioase
► lipsa unei instituţii administrative eficiente
► calamităţi naturale (cutremure, ploi)
Externe:
► sistemul colonial
► deposedarea/ştirbirea bogăţiilor naturale
► discriminarea în relaţiile cu alte ţări
► datoria externă
Caile de lichidare a subdezvoltării (depind de
eforturile proprii):
 diversificarea economiei
 modernizarea agriculturii / industriei
 formarea cadrelor calificate
 folosirea raţională a resurselor naturale
 promovarea reformelor adecvate
 asistenţa financiară şi tehnică externă
 cooperarea regională

Strategii de dezvoltare spre:

► Interior: substituirea importului cu produse autohtone
► Exterior: exportul şi căpătarea mijloacelor financiare pentru
rambursarea datoriilor
Probleme cheie ale ţărilor în dezvoltare
► sărăcia
► venituri scăzute şi distribuţia inegală a
veniturilor
► dependenţa faţă de exterior
► asigurarea hranei
► degradarea mediului înconjurător

Factori critici ai dezvoltării

► economiile, investiţiile şi decalajul tehnologic
► transformarea structurală
► comerţul exterior
► eficienta alocare a resurselor
► formarea capitalului uman şi resursele pentru dezvoltare
► politici durabile de dezvoltare
 Coordonatele sărăciei în ţările în dezvoltare

► Sărăcia
 Sărăcia relativă
 Sărăcia absolută
 Modalităţi diferite de apreciere a nivelului sărăciei absolute: nivel caloric,
abordarea lui Sen (un nivel foarte scăzut al stării de bine şi incapacitatea
de a atinge această stare de bine ca urmare a lipsei mijloacelor
economice necesare), valoarea de 1 dolar PPC/zi,
 Repartiţia populaţiei sărace pe glob
 Care sunt grupurile specifice ale săracilor:
► Sunt în cea mai mare parte cantonaţi în zona Asiei Centrale şi a Africii
subsahariene
► Sunt afectaţi cei din zonele rurale
► Sunt analfabeţi
► Populaţia feminină şi copii sunt mai afectaţi decât cea masculină
► Nu beneficiază de externalităţi ce ar putea să le îmbunătăţească viaţa
► Sunt cei mai afectaţi de boli
► Acces scăzut la facilităţi de apă, sanitare
► Speranţă de viaţă mai scăzută
 THE PROBLEM OF UNDERDEVELOPMENT

• The gulf between rich and poor countries

– differences in GNY
– differences in mortality and health

• Differences between developing countries

– resources and climate
– infrastructure
– cultural and social factors
– degree of industrialisation
– relations with developed world
INTERNATIONAL TRADE AND DEVELOPMENT

• Role of international trade in economic

development
– importance of trade

– trade strategies
• primary outward-looking strategy

• secondary inward-looking strategy

– import-substituting industrialisation (ISI)

• secondary outward-looking strategy

– exporting manufactures
STRUCTURAL PROBLEMS IN DEVELOPING COUNTRIES
• The neglect of agriculture
– problems of urban bias
– policies to promote agriculture
– problems with these policies

• Inappropriate technology
– capital-intensity biases
– arguments for capital-intensive technology
– arguments for labour-intensive technology
• Unemployment
– rapid population growth
– capital-intensity bias
– rural–urban migration
– external influences
• Inflation
– problems of hyper-inflation
– monetarist explanations
– structuralist explanations
 ASISTENŢA FINANCIARĂ
EXTERNĂ
Definiţie: transfer de resurse financiare atât
pe bază concesională (de cedări) cît şi
neconcesională, din partea unor state sau
organizaţii financiare
Formele:
► ajutoare: elemente de favoare şi gratuitate
de minimum 25% din sumă
► donaţii
► împrumuturi pe termen lung
Factorii ce împiedică rambursarea creditelor:
 limitarea veniturilor în valută străină (exporturi
reduse)
 creşterea preţurilor la importurile din ţările
dezvoltate
 expatrierea veniturilor de societăţile
transnaţionale
Surse de fluxuri:
 ţările dezvoltate şi organizaţii financiare
 băncile particulare: dobândă mai ridicată,
condiţii mai dure (de piaţă)
Efectele asistenţei financiare:
 amplificator: creşterea economică
 limitativ: diminuarea resurselor interne în urma
rambursării
 THE PROBLEM OF DEBT

• Effects of the first oil shock 1971–78

• Effects of the second oil shock 1979–84

• Effects of recessions in early 1990s and

early 2000s

• The effects of the debt problem on

developing countries

• Coping with debt crises: rescheduling

 THE PROBLEM OF DEBT

• Dealing with debt

– structural reform in developing countries
• IMF policy recommendations
• interventionist solutions
– debt swaps
– debt forgiveness
• the HIPC initiative
• subsequent events
– should all debt be cancelled and aid
increased?
 Conform Bancii Mondiale, noţiunea
de datorie externă include:
► Împrumuturi publice (public loans) - obligaţii ale debitorilor publici
(guvern, agenţi guvernamentali, instituţii publice autonome);
► Împrumuturi garantate de către stat (public guarantated loans) -
obligaţii externe ale debitorilor privaţi, garantate de către stat;
► Împrumuturi private negarantate (private nonguarantated loans) -
obligaţiuni externe ale debitorilor privaţi negarantate de către stat;
► Credite de la FMI (use of IMF credit) - credite de la FMI în afara celor
rezultate din tragerilor ordinare, inclusiv modalităţile extinse de
finanţare (stocuri-tampon, finanţare compensatorie, modalitate
extinsă de finanţare, facilităţi pentru petrol);
► Datorii pe termen scurt (short-terms debt) - datoriile pe termen scurt,
publice şi private (datorită dificultăţilor privind obţinerea de informaţii
nu se poate face distincţie între cel două categorii), negarantate de
către stat.
Cauzele crizei datoriei externe:
► ţările subdezvoltate au apelat la creditarea
organizaţiilor internaţionale în faza iniţială, însă
odată cu reducerea ei, au apelat la bănci
particulare.
► Şocurile petroliere
Evoluţia datoriei externe:
► 1980 - 750 mlrd USD, 1990 - 1400 mlrd USD,
2000 - 2200 mlrd USD, 2005 – 3500 mlrd USD
► Cele mai îndatorate ţări: Brazilia - 120 mlrd, Mexic
- 110 mlrd, Rusia - 100 mlrd, Polonia - 45 mlrd,
Ungaria - 33 mlrd.
Soluţionarea crizei datoriei externe:
► anularea datoriilor
► reducerea datoriilor de la 30% la 50%
► acordarea creditelor la dobânzi mai reduse
 Caracterul global al problemei datoriei
externe a ţărilor în dezvoltare rezultă
următoarele argumente:
► nivelul foarte ridicat al sumelor în discuţie şi sporirea
lor continuă şi rapidă;
► diversitatea factorilor afectaţi de creşterea datoriei
externe, interesaţi în găsirea unor soluţii acceptabile;
► interdependenţele care iau naştere între problema
datoriei şi alte probleme globale (subdezvoltarea,
problema alimentară, problema energiei şi a materiilor
prime, stabilitatea politico-militară, etc.);
► consecinţele imprevizibile şi repercursiunile la scara
globală ale nerezolvării acestei probleme.
DATORIA EXTERNA MOLDOVA:

 Datoria de stat externă a Moldovei DATORIA GUVERNAMENTALA: 1350

de la sfârșitul trimestrului II al MILIOANE USA
anului curent a constituit 18,7
PIB: 7935 MILIOANE USD
mlrd. lei. Fiecare unitate de valută
străină împrumutată de țara
noastră va trebui rambursată
17% DG/PIB
creditorilor externi în termen de
până la 40 ani, plus dobânda
DATORIA EXTERNA: 6775 MILIOANE
aferentă calculată. Dar, ceea ce
plătește și va plăti Moldova în plus USA
pentru aceste resurse financiare nu PIB: 7935 MILIOANE USD
reprezintă doar procentul calculat
din împrumuturi, ci încă și ceva
suplimentar.
85% DE/PIB
Datoria externă brută a Moldovei – a.2017

 La finele lunii iunie 2017 datoria externă brută a

Republicii Moldova constitua 6,55 miliarde de dolari,
în creștere cu 222 milioane de dolari, față de nivelul
de la finele trimestrului I și cu 314 milioane dolari
mai mult decât era la finele anului 2016, relevă date
ale Băncii Naționale a Moldovei (BNM)
Datoria publică se apropie de două miliarde dolari

 la 30.06.2017, datoria externă este repartizată după cum urmează: alte

sectoare – 37.3 la sută, administrația publică – 24.8 la sută, societăți care
acceptă depozite – 6.0 la sută, banca centrală – 4.3 la sută. Datoriile în
cadrul investițiilor directe (creditarea intragrup) nu se repartizează
sectorial, lor revenindu-le o pondere de 27.6 la sută.
 La sfârșitul trimestrului II 2017, datoria externă publică și public garantată
(29.2 la sută din total) a însumat 1,909.35 milioane de dolari (în creștere
cu 7.3 la sută față de sfârșitul anului 2016), iar cea privată negarantată –
4,639.88 milioane de dolari (în creștere cu 4.1 la sută comparativ cu
31.12.2016, reprezentând 70.8 la sută din total).
 Pe parcursul semestrului I 2017, Republica Moldova a beneficiat în
continuare de sprijinul organizațiilor internaționale, Guvernul și unitățile
administrativ-teritoriale valorificând 98.20 milioane de dolari pentru
proiecte finanțate din surse externe.
Cine sunt principalii creditori?
 Pe 30 iunie 2017, datoria de stat directă față de creditorii multilaterali a
constituit 1,289.64 milioane de dolari, în creștere cu 6.2 la sută față de
31.12.2016. Ponderea majoră în stocul datoriei de stat față de creditorii
multilaterali au deținut-o: AID – 45.7 la sută, FMI – 22.5 la sută, BEI – 13.6
la sută,BIRD – 5.7 la sută, FIDA – 4.9 la sută, BERD – 4.9 la sută, BDCE –
2.5 la sută.
 Angajamentele față de creditorii bilaterali au constituit 314.97 milioane de
dolari, în creștere față de 31.12.2016 cu 25.8 la sută. În structura datoriei
față de creditorii bilaterali de menționat ponderea de 40.5 la sută a
României, 18.6 la sută – a Japoniei, 15.4 la sută – a Rusiei, 11.3 la sută –
a SUA.
 Față de organisme internaționale, la situația din 30.06.2017, Republica
Moldova, pe ansamblul sectoarelor instituționale, a acumulat datorii sub
formă de împrumuturi, alocări de DST și titluri de angajamente în valoare
de 1,743.12 milioane de dolari, iar față de restul creditorilor – de
2,797.39 milioane de dolari (din care 88.7 la sută reprezintă datorii
private negarantate de stat), se mai arată în raportul BNM.
7.2.Probleme globale ce decurg din
relaţia om-natură

 Problema demografică şi a folosirii forţei de

muncă pe plan mondial
 Echilibrul ecologic – cerinţă a dezvoltării
economiei mondiale
 Problema energetică şi perspectivele surselor
regenerabile de energie
 Problema demografică la etapa contemporană
este determinată de câteva particularităţi:
 Creşterea rapidă a populaţiei, cunoscută în demografie sub
fenomenul de „explozie demografică”;
 Criza demografică sau „implozia demografică”, manifestată
într-un şir de state dezvoltate, iar mai recent, fenomenul s-a
extins şi asupra unor state cu economia în tranziţie şi
caracterizată prin reproduceri simple sau înguste ale
populaţiei şi, corespunzător, diminuarea efectivului numeric;
 Modificarea rapidă, într-un sens sau altul, a indicatorilor
demografici (mortalitate, natalitate, fertilitate etc.), fapt ce a
determinat tranziţia demografică în mai multe state ale lumii;
 Creşterea disparităţilor la nivel global a indicatorilor
demografici.
Creşterea populaţiei Terrei de la 1
mlrd. la altul
Intervalul de timp
necesar înregistrării
Populaţia Terrei, fiecărui mlrd. loc.
mlrd. loc. (ani)
1820 1 Toată istoria
precedentă
1927 2 107
1960 3 33
1975 4 15
1987 5 12
1999 6 14
2011 7 12
 Dinamica populaţiei Terrei

Populaţia Creşterea Creşterea Ritmul de

Anii mln. loc. (în 10 ani, anuală creştere
mln. loc) absolută (%)
1950 2515 220 22 1,6
1960 3019 504 50 1,8
1970 3698 679 68 2,0
1980 4450 752 75 1,8
1990 5292 842 84 1,7
2000 6261 969 97 1,6
2010 7190 929 93 1,4
2020 8000 810 81 1,3
(prognoză)
 Evoluţia populaţiei mondiale pe regiuni
geografice (mil. loc.)

1950 1970 1990 2000 2005 2013

Total mondial, 2522 3633 5207 6061 6478 7058

din
care: 1397 2048 3073 3605 3847 4302
Asia 552 704 796 809 756 740
Europa 221 355 609 789 894 1100
Africa 167 276 420 513 557 606
America Latină 172 229 281 311 330 352
America de Nord 13 19 26 30 32 38
Australia şi
Oceania
 Evoluţia ierarhiei celor mai populate 10 state
din lume (teritoriu actual, mln. loc.)
Nr. Statul 1900 Statul 1950 Statul 2000 Statul 2013
Crt.

1. China 415.0 China 555.4 China 1265.8 China 1357.0

2. India 227.0 India 369.9 India 1014.0 India 1 276.5
3. SUA 77.0 SUA 152.3 SUA 283.2 SUA 316.4
4. F. Rusă 71.0 F. Rusă 101.4 Indonez 206.3 Indonezia 248,2
ia
5. Japonia 46.0 Japonia 83.8 Brazilia 172.8 Brazilia 195.1
6. Germania 43.0 Indonezia 83.4 F. Rusă 146.0 Pakistan 190.0
7. Franţa 41.2 Brazilia 53.4 Pakista 141.6 Nigeria 173.3
n
8. Marea 41.1 Bangladesh 42.6 Banglad 129.2 Bangladesh 156.3
Britanie esh
9. Indonezia 40.5 Pakistan 39.5 Japonia 126.9 F. Rusă 143.0
10. Italia 34.2 Nigeria 42.6 Nigeria 123.3 Japonia 127.3
Celelalte state, % 39,4 Celelalte state 40,2 Celelalte 59.6 Celelalte 59.0
state state
fenomenul îmbătrânirii demografice, manifestat
prin creşterea ponderii populaţiei vârstnice

Implozia demografica: Ponderea populaţiei 60+ ani din totalul populaţiei mondiale
(2020/2050 - prognoză)
 Procesele de îmbătrânire demografică se
caracterizează prin următoarele tendinţe:
 în ţările bogate tendinţele de îmbătrânire sunt mult mai accentuate decât în
ţările în curs de dezvoltare, ceea ce implică un termen mai scurt de adaptare
la consecinţele socio-economice pe care le implică acest fenomen;
 îmbătrânirea în rândul femeilor este mai accentuată decât în rândul
bărbaţilor, determinată de longevitatea mai mare a acestora în medie cu 5-
7 ani;
 diferenţele regionale în ceea ce priveşte îmbătrânirea sunt mari. În Europa
20% din populaţie este de vârstă de peste 60 ani, pe când în Africa
ponderea persoanelor cu vârsta peste 60 ani constituie doar 5%;
 rata dependenţei populaţiei vârstnice, raportată la populaţia activă a
globului (15-64 ani) se va dubla în ţările dezvoltate şi se va tripla ţările în
dezvoltare în următorii 50 ani;
 actualmente peste 10% din populaţia Terrei are vârsta de peste 60 ani, iar
în 2050 această vârstă o va avea circa 1/3 din populaţia globului, cu toate
consecinţele care derivă din aceasta
 Evoluţia principalilor indicatori demografici la
nivel mondial (1950-2010), 2013
Indicator 1950- 1955- 1960- 1965- 1970- 1975- 1980- 1985- 1990- 1995- 2000- 2005- 2013
1955 1960 1965 1970 1975 1980 1985 1990 1995 2000 2005 2010

Rata natalităţii 37,5 35,7 35,3 33,7 30,9 28,1 27,6 26,8 24,6 22,6 21,1 19,4 20,0
(‰)

Indicele specific 4,8 4,8 4,8 4,6 4,5 3,7 3,4 3,2 2,9 2,7 2,6 2,5 2,5
de fertilitate
(copi-femeie)

Rata 19,5 17,3 15,5 13,3 11,5 10,9 10,3 9,7 9,5 9,2 9,0 8,9 8,0
mortalităţii (‰)

Sold natural 18,0 18,4 19,8 20,4 19,4 17,3 17,3 17,2 15,0 13,4 12,1 11,1 12,0
(‰)
Speranţa de 49,7 52,3 54,8 58,2 60,1 61,8 63,1 64,4 65,3 66,3 67,2 69,2 70,0
viaţă la naştere
(ani)
Populaţie 34,9 36,2 37,2 37,5 37,1 35,9 34,3 33,0 32,0 30,8 29,1 27,5 26,0
tânără (0-14
ani), %
Populaţie
vârstnică (peste
60 ani), % 8,2 8,2 8,2 8,3 8,5 8,6 8,7 9,0 9,4 9,8 10,2 10,8 8,0
 Echilibrul ecologic – cerinţă a
dezvoltării economiei mondiale

1. Probleme Ecologice
2. Divizarea problemelor ecologice
3. Forme de manifestarea a problemelor ecologice globale
4. Despadurirea. Factorii despaduririi. Metode de
solutionare
5. Dezvoltarea international in domeniul protectiei mediului
6. Dezvoltarea durabile – o noua sansa de supravietuire
 Echilibrul ecologic – cerinţă a
dezvoltării economiei mondiale
 Deseori sunt confundate sau generalizaţi termenii problema
ecologică şi criza ecologică. Vorbind despre problema
ecologică avem în vedere, de regulă, una dintre
problemele globale ale omenirii, care derivă din
presiunea antropică asupra mediului înconjurător, iar criza
ecologică se referă la intensitatea proceselor distructive
asupra mediului natural sau uman. Conceptul „criza
ecologică” este un diagnostic care atestă că planeta
Pământ este într-o stare gravă sau foarte gravă.
 Criza ecologică a devenit în prezent un factor tot mai
puternic de presiune în politica şi economia internaţională.
 1. PROBLEMA ECOLOGICA

Problema ecologică a devenit una globală, dat fiind faptul că aceasta vizează toată
populaţia globului, iar manifestarea critică a componentelor de mediu (apă, aer, sol,
lumea vegetală şi animală) afectează nu doar statele în care are loc impactul, ci
întreaga comunitate internaţională. Nici una dintre problemele globale, cu care se
confruntă omenirea, nu prezintă un pericol mai mare pentru civilizaţia actuală decât cea
ecologică.
 2. DIVIZAREA PROBLEMELOR ECOLOGICE
Situaţia ecologică dintr-o ţară, regiune, ecosistem, în funcţia de amploarea proceselor
districtive, poate fi divizată în 6 tipuri:
• 1) satisfăcătoare – impactul negativ este la un nivel acceptabil şi nu depăşeşte
limitele de restabilire;
• 2) conflictuală – problemele ecologice au un caracter local şi la o intervenţie adecvată
pot fi soluţionate;
• 3) tensionată – se constată atunci când apar semnale ale problemelor ecologice;
• 4) critică – în cazul diminuării considerabile a unor indici cantitativi şi calitativi ai
resurselor de mediu;
• 5) criză ecologică – care se constată în cazul în care sunt afectate grav mediul
natural şi social;
• 6) catastrofală – atunci când situaţia ecologică se manifestă cu mare amploare, cu
procese distructive ireversibile ale peisajelor naturale şi antropizate
3.Formele de manifestare a problemelor
ecologice globale şi căile de redresare

 problema schimbării climatice

 epuizarea stratului de ozon
 insuficienţa şi poluarea apelor dulci
 poluarea Oceanului Planetar
 degradarea terenurilor si deteriorarea solurilor
 reducerea biodiversităţii şi deşertificarea
 problema deşeurilor
 Una dintre cele mai acute probleme
ecologice globale cu efecte atât
economice, sociale şi de altă natură
este problema schimbării climatice.
Poluarea excesivă a atmosferei prin
pătrunderea a cantităţilor crescânde de
CO2 (dioxid de carbon), CH4 (gaz
metan), N2O (oxid de azot) care
provoacă ploile acide etc. a determinat
creşterea temperaturii (t°C) medii a
atmosferei şi, respectiv, la schimbările
climatice. Concentraţia CO2 în
atmosferă a atins în prezent nivelul cel
mai înalt pe parcursul ultimilor 160 000
ani
O altă problemă cu caracter ecologic o reprezintă insuficienţa şi poluarea
apelor dulci. Apa constituie una din condiţiile principale ale existenţei
umane. Supravieţuirea umană se datorează în mare parte apei potabile, cu
un conţinut al sării sub 1g la 1l de apă. Apele dulci pe suprafaţa terrei sunt
repartizate foarte neuniform, gradul de asigurare cu această resursă
naturală fiind foarte inegală pe state şi regiuni ale lumii. Cel mai mare
consumator al apei potabile pe terra o reprezintă agricultura (circa 60% din
totalul apelor consumate).
Spre deosebire de apele dulci, adâncurile oceanului planetar au fost mult
timp neutilizate şi considerate zone în afara pericolului ecologist. Însă
exploatarea ştiinţifică şi comercială a oceanului a schimbat această situaţie
oceanul planetar a cunoscut o poluare masivă şi în rezultatul transportării
combustibilelor pe calea apei, naufragiile, accidentelor fiind destul de
frecvente. După unele calcule anual în oceanul planetar pătrund până la 3,5
mln.T petrol şi produse petroliere.
Printre problemele ecologice care au căpătat o amploare globală sunt şi
cele legate de degradarea terenurilor, fapt ce subminează potenţialul de
producere a hranei pentru populaţia crescândă a terrei. Degradarea
terenurilor a căpătat dimensiuni alarmante, manifestate prin scoaterea din
circuitul agricol a numeroase suprafeţe de teren, prin deteriorarea calităţii
solurilor prin eroziune, prin supraexploatarea resurselor biologice, prin
deteriorarea terenurilor cauzate de construcţii de infrastructură, construirea
barajelor, canalelor, precum şi prin poluarea chimică rezultată din utilizarea
îngrăşămintelor chimice şi a pesticidelor sau prin ploile acide.
4. DESPADURIREA
 FACTORII DESPĂDURII
• - Căutarea obţinerii unui venit economic.
• - Imposibilitatea oamenilor de a plăti taxe statului pentru defrişarea unui sector.

Ca consecinţă
• - S-au intensificat procesele de erodare a solurilor;
• - Sunt tot mai frecvente secetele;
• - S-au intensificat alunecările de terenuri, ce produc grave pierderi materiale
economiei naţionale;
• - A degenerat starea masivelor forestiere;
• - A sărăcit flora şi fauna, s-a creat pericolul dispariţiei unor specii de animale şi
plante.
 MĂSURI DE SOLUŢIONARE
• -Promovarea unei politici forestiere, care să ţină cont de recomandările forurilor internaţionale de
specialitate;
• -Perfecţionarea instituţiilor de gospodărire a pădurilor;
• -Extinderea suprafeţelor silvice pînă la cel puţin 18-25% din teritoriul republicii. În acest sens ar fi
necesară împădurirea tuturor sectoarelor cu soluri degradate, improprii pentru agricultură;
• -Protecţia nu numai a unor păduri reprezentative, ci a întregului masiv păduros actual;
• -Interzicerea oricărui tip de exploatări forestiere;
• -Împădurirea zonelor limitrofe ale bazinelor acvatice;
• -Completarea şi modificarea legislaţiei în domeniu, introducerii unor noi instrumente economice,
financiare, tehnico-normative, penale în raporturile dintre instituţiile silvice şi persoanele fizice şi
juridice;
• -Elaborarea şi implementarea unui sistem permanent de evidenţă şi monitoring a pădurilor;
• -Crearea de fîşii forestiere de protecţie în cîmpurile deschise şi a spaţiilor verzi în centrele urbane;
• -Interzicerea vînatului în spaţiile forestiere;
• -Modernizarea pregătirii profesionale a specialiştilor în domeniul silviculturii, reciclarea actualelor
cadre;
 5. COOPERAREA INTERNAŢIONALĂ ÎN
DOMENIUL PROTECŢIEI MEDIULUI
- Globalizarea problemelor ecologice a determinat guvernele statelor lumii crearea structurilor
statale şi a infrastructurii necesare asigurării unei securităţi ecologice. A fost creată baza
legislativă care ar implementa legile cu caracter ecologic. În corespundere cu aceste
deziderate au intervenit schimbări importante în activitatea industrială, aceasta ramură
făcându-se „vinovată” de modificarea componentelor de mediu în cea mai mare parte, fiind
cunoscută sub denumitrea de „tehnogeneză” (modificarea complexelor naturale sub
activitatea activităţii productive a omului) şi/sau antropogeneza.
- În statele dezvoltate, spre exemplu, s-au redus considerabil activitatea de producere a
oţelului, fontei, laminatelor, cimentului, consumul resurselor energetice. Au avut loc de
asemenea modificări structurale importante în economie, renunţându-se treptat de la ramurile
energofage şi materiofage¸ la micşorarea consumului de energie şi materii prime pentru o
unitate de produs, la miniaturizarea produselor
- S-a trecut la utilizarea tehnologiilor fără deşeuri, la prelucrarea deşeurilor şi reintroducerea
în circuit a acestora.
 6. DEZVOLTAREA DURABILĂ – O NOUĂ ŞANSĂ
DE SUPRAVIEŢUIRE A CIVILIZAŢIEI UMANE
• Deteriorarea mediului înconjurător în proporţii deosebit de mari, care a pus în
pericol supravieţuirea civilizaţiei umane şi care poate declanşa o catastrofă
social-ecologică de proporţii planetare, a determinat comunitatea mondială
să se orienteze către un alt tip de dezvoltare, numită actualmente dezvoltare
durabilă (DD). În 1972, la Stockholm are loc Conferinţa Naţiunilor Unite, la
care statele prezente şi-au manifestat îngrijorarea cu privire la modul în care
activitatea umană influenţează mediul înconjurător. În 1986 Naţiunile Unite
înfiinţează Comisia mondială de mediu şi dezvoltare, având scop studierea
dinamicii deteriorării mediului şi oferirea de soluţii cu privire la valabilitatea
pe termen lung a societăţii umane. Problema cheie a dezvoltării durabile
constă în creşterea nevoilor umane ale populaţiei şi limitele impuse de
resursele planetare, precum şi degradarea continuă a mediului.
 Problema energetică şi perspectivele
surselor regenerabile de energie
Trei categorii de surse de energie, bazate pe:

 arderea combustibililor fosili (cărbune, ţiţei, gaze);

 fisiunea nucleară;

 captarea şi convertirea energiilor regenerabile

(energia vîntului, energia solară, energia potenţială
a apelor din rîuri, energia termică a apelor
subterane, energia valurilor etc).
 Conform analiştilor de la British Petroleum, cererea
mondială de energie va spori spre anul 2030 cu
circa 39%, adică se va majora anual cu 1,6%.
Această creştere va fi specifică, în fond, ţărilor ce
nu fac parte din OCDE, pe când majorarea cererii
energetice în ţările OCDE nu va depăşi 4% pe tot
parcursul perioadei de referinţă. Combustubilii fosili
vor continua să deţină ponderea dominantă, şi,
către 2030, vor constitui circa 81% din energia
mondială, sau cu 6% mai puţin decât în prezent.
 8,000 24%
7,000 22% Cota importurilor
20% de energie electrică
6,000
Cota 18% în PIB

Mln. USD
importurilor 5,000 16% Cota importurilor
de resurse 4,000 14% de gaze naturale în
energetice în 12% PIB
3,000
PIB-ul 10% Cota importurilor
R.Moldova 2,000 de produse
8%
1,000 petroliere în PIB
6%
0 4% PIB nominal
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012
Ani

Gaz
Produse Energie
Indicatori natura Total
petroliere electrică
Indicatorii de măsurare a l
gradului de Importuri / Consum 99,99
vulnerabilitate a 99,70% 77,88% 92,52%
total %
economiei Moldovei faţă
Consum sursei
de importurile de resurse
energetice (2012) energetice/ 38,10
32% 12% 82,10%
consumul total de %
energie
Importuri / PIB 5,95% 8,12% 3,12% 17,19%
 150
Agricultura

kg e.p. / USD
(PPC 2005)
100 Moldova

50
Uniunea
0 European
2004 2005 2006 2007Ani2008 2009 2010 2011 ă (EU-27)
1000
Industria
kg e.p. / USD
(PPC 2005)

500 Moldova

0
2004 2005 2006 2007Ani2008 2009 2010 2011
150
Servicii
kg e.p. / USD
(PPC 2005)

100
Moldova
50

0
2004 2005 2006 2007Ani2008 2009 2010 2011

Evoluţia comparativă a intensităţilor energetice în sectoarele economiilor UE şi RM

Potenţialul tehnic disponibil al principalelor tipuri de resurse
regenerabile
Potenţial tehnic
Tipul
PJ Mii t.e.p.

Solară 50,4 1 204

Eoliană 29,4 702

Hidro 12,1 289

Deşeuri agricole 7,5 179

Lemne de foc 4,3 103

Deşeuri de la procesarea lemnului,
4,7 112
Biomasă tescovină
Biogaz 2,9 69

Biocombustibil 2,1 50

Total biomasă 21,5 514

Total potenţial Surse de Energie regenerabilă 113,4 2 709

Consumul anual de energie al RM 102,5 2 442