Subdezvoltarea – rezumat

Subdezvoltarea reprezintă o criză de structură a economiei mondiale.

Aceasta nu reprezintă, însă, un fenomen omogen, care să se manifeste identic în
toate ţările lumii. Ceea ce nelinişteşte comunitatea internaţională este adâncirea
decalajelor dintre ţările dezvoltate şi cele în dezvoltare.
Subdezvoltarea a fost şi este cunoscută ca o etapă a evoluţiei multor
economii naţionale, înfăţişându-se azi ca o realitate dramatică, extinsă în multe
zone ale lumii. Din cauza efectelor pe care le provoacă, ea a devenit una din
problemele dominante ale lumii.
Subdezvoltarea poate fi definită ca un ansamblu de fenomene complexe
şi interdependente, care se traduc prin inegalităţi flagrante de bogăţie şi sărăcie,
prin stagnare, printr-o întârziere relativă faţă de alte ţări, prin potenţialul de
producţie care nu progresează atât cât ar fi posibil, printr-o dependenţă
economică, culturală tehnologică.
În actuala lume a interdependenţelor, subdezvoltarea afectează întreaga
economie mondială, care conduce la dezechilibre şi instabilitate pe plan
mondial. O trăsătura a economiei mondiale contemporane continuă să fie starea
de dependenţă a Sudului subdezvoltat faţă de Nordul dezvoltat. Aceasta
dependentă se manifestă îndeosebi pe plan financiar, alimentar si tehnologic.
Pentru caracterizarea stării de subdezvoltare şi pentru încadrarea
diferitelor ţări în categoria ţărilor subdezvoltate, se folosesc mai mulţi termeni
astfel: ţări rămase în urmă economic, ţări subdezvoltate, ţări sărace, ţări în curs
de dezvoltare, ţări neindustrializate, ,,lumea a treia” etc.
Starea de subdezvoltare, cât şi încadrarea diferitelor ţări în această stare se
face, de regulă, prin comparaţie cu nivelul economic atins de ţările avansate
(SUA, Canada, ţările Europei Occidentale etc).
Grupa ţărilor ce se încadrează în acest fenomen de subdezvoltare se
delimitează de alte grupe pe baza mai multor criterii:

1
 - demografic (natalitate mare, mortalitate mare şi o puternică creştere
demografică);
- economic (venit mic pe locuitor, predomină agricultura tradiţională,
industria insuficient dezvoltată, ritm scăzut de creştere a producţiei pe locuitor,
predomină tehnicile depăşite moral, grad scăzut de punere în valoare a
resurselor, nivel scăzut al investiţiilor, nesatisfacerea necesităţilor elementare ale
populaţiei, ceea ce duce la malnutriţie, subalimentaţie, boli, igienă rudimentară
etc) ;
- sociologic (analfabetism, neintegrare socială, situaţia socială inferioară a
femeii).
Cauzele subdezvoltării pot fi: interne şi externe.
Cauzele interne sunt determinate de resursele naturale şi umane, de
factorii economici şi politici din ţările respective.
Cauzele externe se referă la o multitudine de condiţii, factori, mecanisme
economice care au obstrucţionat dezvoltarea acestor ţări pe măsura posibilităţii:
asuprirea colonială, deposedarea de bogăţiile naturale, războaie de cotropire,
practicarea de schimburi inechitabile pe piaţa mondială, politici
financiar - monetare defavorabile pentru ţările slab dezvoltate şi în curs de
dezvoltare.
Cea mai importantă şi mai complexă dimensiune a fenomenului de
subdezvoltare, rămâne caracteristica de bază, care le uneşte şi determină
abordarea unitară a acestor ţări: sărăcia. Sărăcia presupune absenţa egalităţii
între diferite categorii de populaţie, încălcarea unor drepturi fundamentale ale
omului, îngrădirea libertăţii de exprimare sau acces la anumite activităţi sau
servicii.
Subdezvoltarea rămâne o realitate dureroasă pentru miliarde de fiinţe
omeneşti. În pofida succeselor înregistrate şi care sunt incontestabile (creşterea
importantă a speranţei de viaţă, a nivelului de nutriţie, reducerea mortalităţii

2
infantile şi a ratei analfabetismului) în lume, mai ales în Africa, s-au amplificat
inegalităţile dintre bogaţi şi săraci.
Asistenţa financiară externă reprezintă un concept larg, care include, în
opinia unor specialişti, mai multe elemente:
• ajutoare, care sunt donaţii şi împrumuturi acordate ţărilor beneficiare
prin organisme oficiale şi care comportă elemente de favoare şi de libertate de
minim 25% din suma totală;
• donaţii, care sunt transferuri, în bani sau natură, care nu implică
rambursare;
• împrumuturi pentru ajutor, care sunt acordate pe perioade mai mari de
un an de organisme publice sau de guverne, care corespund criteriului amintit la
ajutoare. Operaţiunile de reeşalonare şi împrumuturile acordate pentru
refinanţarea unei datorii contractate, publice sau private, sunt incluse în această
categorie;
• alte contribuţii ale sectorului public, ce reprezintă operaţiuni al căror
scop principal nu este altul decât finanţarea dezvoltării şi care includ un element
de libertate mai mic de 25%. Aici se includ operaţiunile de reamenajare a
datoriei externe efectuate de sectorul public în condiţii de piaţă.
• aportul sectorului privat, ce cuprinde investiţii directe, investiţii de
portofoliu şi credite la export.
De exemplu, ajutorul alimentar - serveşte poate cel mai bine cauza pentru
care a fost creat: de a găsi o rezolvare, fie şi temporară, a uneia dintre
problemele cele mai dificile cu care se confruntă ţările sărace – foametea.
Se conturează tot mai mult ideea de evaluare a criteriilor de alocare a
ajutorului extern, ca urmare a faptului ca opinia publică din ţările donatoare este
sceptică în ceea ce priveşte eficienţa ajutorului extern. Sunt ţări în dezvoltare
care depind într-o măsură ridicată de ajutorul extern, ceea ce implică cel puţin
două consecinţe, şi anume: ca urmare a dependenţei, ele sunt extrem de
vulnerabile în faţa creditorilor, ceea ce diminuează capacitatea lor de negociere a

3
condiţiilor impuse de aceştia, pe de altă parte, dispare în mare masură interesul
de a promova acele politici menite să crească contribuţia efortului propriu în
procesul dezvoltării.