Modelul liberal american

"Sistemul nostru economic (cel american) este un sistem mixt al

întreprinzătorului liber şi al controlului economic din partea societăţii şi din
partea unor institute particulare, cu tendinţe monopoliste" (P. Samuelson).
Pentru acest model, bazat pe concepţia liberalismului economic , sunt
caracteristice:

 orientarea în masă spre realizarea succesului personal;

 încurajarea multilaterală a activităţii antreprenoriale;
 cota de stat destul de limitată;
 crearea unui nivel decent de trai prin înlesniri şi subsidii, acordate
păturilor sociale cu un venit redus;
 ignorarea problemei echităţii sociale.

SUA deţine locul întâi în lume în ceea ce ţine de creşterea productivităţii

muncii şi după volumul PIB. Ritmurile anuale de creştere a PIB în SUA, în
anii 1992-2000, au constituit 3,2% (în Germania –1,7%, în Japonia –
0,8%). Numărul utilizatorilor reţelei Internet în această ţară constituie 56%
din numărul total al populaţiei (în cele mai dezvoltate ţări ale Europei – doar
40%). Nivelul şomajului în SUA este de 4,2% (în Germania – 10,5%, în
Japonia – 4,6%). În SUA, 14% din populaţie se află sub pragul sărăciei.
În sec. XX, rolul economic al statului a crescut într-un mod adecvat
principiilor keynesiste. În anii 80 ai secolului trecut, s-au constatat limitele
expansiunii economice a statului şi s-a început identificarea formulei optime
de interacţiune dintre stat şi piaţă. A avut loc diminuarea ponderii
cheltuielilor de stat în ceea ce ţine de creşterea economică şi acest lucru
se explică printr-un şir de factori geopolitici: sfârşitul războiului "rece",
posibilitatea de a reduce cheltuielile cu caracter militar. Totodată, au
crescut alocaţiile statului pentru dezvoltarea învăţământului superior (spre
sfârşitul anilor 90, acestea au constituit 145 mlrd. dolari).
Problema comună a naţiunii a devenit de-a transforma învăţământul
superior astfel, încât la începutul sec. XXI, acesta să devină la fel de
accesibil ca şi învăţământul mediu. În ultimii ani, au fost elaborate câteva
programe noi care sporesc accesul americanilor la serviciile ce ţin de
ocrotirea sănătăţii. În special, este vorba despre copii şi despre persoanele
ce au pierdut serviciul la vârsta de 55-61 ani, precum şi despre americanii
în vârstă ce nu dispun de asigurare medicală.
Rolul statului în SUA este activ şi în sfera ecologiei, agriculturii, energeticii,
legăturilor economice externe. În acelaşi timp, statul încurajează activitatea
antreprenorială, mediul concurenţial, obţinerea succesului personal şi
îmbogăţirea, pe această cale, a majorităţii populaţiei active.
Schimbări esenţiale au loc şi în relaţiile de piaţă. La mijlocul anilor ‘90 ai
secolului trecut, circa 90% din toate veniturile din economia SUA erau
asigurate de companiile pe acţiuni. Proprietatea privată corporativă este
mai eficientă de pe poziţiile atragerii investiţiilor suplimentare, a introducerii
noilor metode de management, a creşterii productivităţii muncii. Această
formă de proprietate devine predominantă în raport cu alte forme
(parteneriat, proprietatea privată individuală).
În practica managerială şi în domeniul relaţiilor de muncă, este întâlnită pe
larg ideologia democraţiei de producţie, care presupune atragerea
lucrătorilor în procesul de gestiune a producţiei, în posedarea capitalului pe
acţiuni (peste 10% din muncitorii şi funcţionarii americani posedă acţiuni
ale întreprinderilor în care lucrează). Din aceste considerente, bursa
hârtiilor de valoare are o importanţă deosebită în economia SUA, în
comparaţie cu alte ţări unde rolul primordial îl deţine sistemul bancar.
Astfel, în economia SUA există o "diviziune a muncii" specifică: businessul
privat predomină în sfera de producţie, iar statul îndeplineşte funcţii sociale
importante: (ocrotirea mediului ambiant, susţinerea ştiinţelor fundamentale,
a infrastructurii sociale etc.).