Diversitatea modelelor de state ale

bunăstării
SEBASTIAN ȚOC
CURS 2
Structura cursului

De ce au optat statele europene după 1945 pentru o guvernare axată pe

promovarea bunăstării colective?;
Traiectorii diverse ale guvernării sociale și economice în Europa Occidentală
după 1945. Tipologii ale statelor bunăstării;
Regimul liberal;
Regimul conservator-corporatist;
Regimul social-democrat.
De ce au optat statele europene după 1945 pentru o guvernare axată pe
promovarea bunăstării colective?

Impactul celui de-al doilea Război Mondial asupra societăților europene;

o Reconstrucție: rol important al statului in coordonarea și organizarea
economiei;
o Alternativă politică: impactul Războiului Rece și politicile sociale ca
răspuns la „oferta” politică a blocului sovietic;
 Social-democrația europeană și agenda welfare;
 Stratificare socială și sindicate;
 Ideologii pluraliste (inclusiv feminismul).
Modele de politică socială (Titmuss 1974) care au stat la baza tipologiei
statelor bunăstării realizată de Esping-Andersen (1990)

Rezidual: „Învață să te descurci fără politică socială”

 Industrial: „Politica socială ar trebui să fie bună pentru

economie”

 Instituțional-Redistributiv: „Nu se poate trăi fără politică

socială”
Regimuri/tipologii ale statelor bunăstării
Din perspectiva lui Esping-Andersen (1990) trăsăturile instituționale ale statului
bunăstării sunt rezultate din:
otradiția privind drepturile sociale şi gradul în care acestea contribuie la
decomodificarea indivizilor;
o configurația stratificării sociale;
omodul în care piaţa, statul şi familia sunt interconectate.
decomodificare: modul în care statele europene ale bunăstării permit
indivizilor sau familiilor să susțină un nivel acceptabil de trai (sau trai decent),
independent de participarea pe piața muncii.
„emanciparea de dependența de piață”
Esping-Andersen (1990)

Regimul liberal

 Regimul conservator-corporatist

Regimul social-democrat
Regimul liberal
 Din punct de vedere cronologic, tipologia liberală (sau anglo-saxonă) este prima
manifestare a statului bunăstării și reunește, conform analizei lui Esping-
Andersen (1990), Marea Britanie, Irlanda, Statele Unite ale Americii, Canada,
Australia și Noua Zeelandă.
 Politica social se bazează testarea mijloacelor (de trai) care presupune că
potențialii beneficiari ai asistenței sociale trec printr-un proces de verificare a
eligibilității lor care include evaluarea stării de necesitate.
Beneficiile sociale de acest tip, numite adesea și reziduale, sunt menite să
acopere riscurile conjuncturale și/sau temporare, rezultate dintr-o situație pe
termen scurt care urmează să fie remediată.
o e.g indemnziația de șomaj e conditionată de participarea la diverse forme de
pregătire profesională.
Regimul liberal
 Riscuri și deficiențe:
oGrad ridicat de inechitate (e.g. sărăcia copiilor);
o Procentul copiilor sub 18 ani aflați în risc de sărăcie și excluziune socială după
nivelul de educație al părințiilor. Analiza indicatorului [ilc_peps60].
oIdentificarea „populației vulnerabile” și testarea mijloacelor de trai are ca
rezultat un grad de birocratizare ridicat.

 Grad scăzut de decomodificare – dependență mare de piață (formă de

stimulare a muncii)
 Regimul conservator
Țări precum Italia, Belgia Olanda, Luxemburg, Germania, Franţa, Austria, statelor sud-europene,
Japonia.
Familia și comunitatea joacă un rol important în asigurarea bunăstării. Franța și Belgia sunt
adesea considerate ca fiind excepții în ceea ce privește gradul scăzut al familialismului în
furnizarea beneficiilor sociale (Cace 2004, 101).
 Asigurările sociale obligatorii și universale sunt adesea însoțite de cele de tip rezidual (numite
și ad-hoc). Beneficiile de tip rezidual sunt destinate în special unor categorii puternic izolate de
piaţa muncii.
 Principiul subsidiarității – deciziile se iau pe cât posibil la nivel local;
 Riscurile sociale sunt cele care rezultă în special din cauza conjuncturilor familiale (ex. protecția
familiilor monoparentale) și nu ca urmare a funcționării pieței muncii (considerat paternalist)
 nu e universal (e.g. cuplurile căsătorite primesc mai multe beneficii decât cele necăsătorite sau
divorțate)
Regimul social-democrat
Începând cu 1933, Danemarca și Suedia au aplicat legi care vizau
implementarea unui sistem amplu de protecție socială, bazat încă de la
început pe principiul accesului universal.
În aceste state, reformele sociale au avut loc înaintea celui de-al doilea
Război Mondial (Esping-Andersen: 1990; Pop: 2002).
Caracteristicile sistemului nordic au fost, încă din anii 1930, distincte de
cele britanice sau continentale, având un puternic accent universalist,
integrând dimensiunea de gen (ex.: în Suedia politici care vizau rămânerea
femeilor pe piața muncii) și acordând o atenție specială ocupării totale.
Cu modificări inerente, în mare aceste caracteristici sunt asociate și în
prezent cu modelul nordic al statului bunăstării.
Regimul social-democrat
 Anterior WW2 bazat din start pe principiul accesului universal. Reunește
statele nordice (Norvegia, Suedia, Danemarca, Finlanda) -
 Grad ridicat de decomodificare: servicii sociale universale și de
acoperirea extinsă a riscurilor sociale .
Egalitariste – drepturile sunt bazate pe cetățenie nu pe participarea pe
piața muncii. Puțin probabil ca beneficiarii să fie stigmatizați (ca în cazul
testării mijloacelor)
 Principalele componente ale bunăstării sunt furnizate aproape exclusiv
prin intervenție guvernamentală;
 Bunăstarea privată are un grad minim de acoperire (ex. educaţie privată sau
asigurări de sănătate private).
Regimul social-democrat
Accent pus pe ocuparea forței de muncă;
oE.g. cele mai ridicate procente ale ocupării forței de muncă feminină și a
tinerilor;
o Rata ocupării de ocupare pentru grupa de vârstă 15-64, total și pe sex.
Analiza indicatorului [lfsi_emp_a];
o defamiliarizarea dependenței – îngrijirea bătrânilor, copiilor, persoanelor
cu dizabilități este preluată de stat.
 Liberal Conservator Social-democrat
Rolul familiei marginal central marginal

Rolul statului marginal subsidiaritate central

Rolul pieței central marginal marginal

Grad de scăzut ridicat maximal

decomodificare

Solidaritate individuală familie universală

Bibliografie
- Dragolea, Alina. 2016. Statul bunăstării după criza economică. București: Tritonic.
- Nullmeier, Frank, and Franz‐Xaver Kaufmann. 2010. "Post‐War Welfare State
Development." The Oxford Handbook of the welfare state (edited by Castles et al.).