Cursul nr.

1
Politicile sociale și aplicarea lor la persoanele cu disabilități.
Factorii care determină extinderea politicilor sociale.
Caracteristici ale politicilor sociale în România de după 1989.

Definirea politicilor sociale.

În ultimii 50 de ani, mai ales după cel de al II-lea Război Mondial, aria problemelor
sociale s-a amplificat. Fenomenul s-a extins în țările est-europene foste socialiste/comuniste,
după căderea ,,cortinei de fier” din 1989, caracterizat prin sărăcie, delincvență, alcoolism,
intoleranță, abuz de droguri, disperarea tinerilor care nu-și găsesc locuri de muncă,
dezorganizarea familiilor, creșterea numărului de copii ai străzii și de șomeri, abandonarea
copiilor în maternități și a bătrânilor, care ajung să cerșească pe străzi. La aceste probleme este
chemată să răspundă asistența socială, prin politici sociale coerente, reglementate legal, pentru a
fi evitate tulburările ce ar putea sfâșia societatea umană.
Trebuie să menționăm că problemele sociale există în toate țările lumii, dar ele afectează
nu numai cetățenii vulnerabili ci și familiile lor. Prin aceasta, problemele sociale tind să aibă o
amploare extinsă. De aici rezultă importanța asistenței sociale ca ansamblul activităților
profesionale prin care persoanele pot beneficia de procesul de asistare în vederea rezolvării sau
ameliorării situației lor.
Opțiunile și strategiile care stau la baza ansamblului de măsuri dintr-o țară, care
reglementează formele de ajutor la care au dreptul cetățenii ei (pensii, ajutoare sociale în caz de
șomaj, în caz de deces al unui părinte, pentru familiile numeroase, pentru persoanele cu
handicap, alocațiile pentru copii, diverse compensații pentru veteranii de război ș.a) constituie
politicile sociale.
Spre sfârșitul secolului al XIX-lea a început să se manifeste tot mai puternic rolul
statului, mai ales după al II-lea Război Mondial, în asigurarea bunăstării sociale, fapt care a creat
o bază pentru reformele sociale și politicile sociale. Dacă mai înainte de acest moment s-au
efectuat unele tatonări de implementare a unor programe sociale pe grupuri restrânse de angajați,
intervenția sindicatelor a impulsionat politicile sociale postbelice.
Factorii care au determinat extinderea politicilor sociale și au favorizat apariția
statului bunăstării au fost, după M.Preda, 20071:
1. Impactul proceselor de industrializare și urbanizare.
Producția industrială s-a extins, ceea ce a determinat migrația spre zonele urbane,
creșterea populației din orașe, apariția clasei muncitoare, vulnerabilă la crizele economice și
dependentă de resursele industriale. Treptat, muncitorii s-au calificat, s-au unit în sindicate și au
exercitat presiuni în momentele de criză, pentru recunoașterea șomajului și compensarea lui.
Explozia demografică și schimbarea compoziției populației.
Procesul de industrializare a dus la creșterea rapidă a populației. S-a redus mortalitatea
infantilă și a crescut speranța de viață, fapt ce a determinat creșterea presiunii sociale pentru
programe destinate celor în vârstă (pensii, asistență medicală). A sporit diferențierea dintre cei
care lucrau și obțineau venituri și cei care nu lucrau (femeile casnice, copiii, bătrânii, șomerii)
care trebuiau protejați. Au apărut primele programe sociale (asigurări de accident, boală, pensii,
șomaj), destinate foștilor angajați
3Întărirea statelor-națiune.
Industrializarea și creșterea economică a dus la mărirea puterii și resurselor guvernelor
centrale, la sporirea comunicării și a pus bazele instituționale pentru aplicarea unor politici
sociale masive.
4.Dezvoltarea democrației și creșterea drepturilor politice ale cetățenilor

1
Politica social românească între sărăcie și globalizare. Editura Polirom, Iași, 2007, pp.24-33.
 A apărut votul universal, partidele politice social-democrate și s-a intensificat
participarea lor la luarea deciziilor în societate, ceea ce a dus la creșterea drepturilor cetățenești
pentru straturi sociale mai largi, marginalizate până atunci.
Acești patru factori au determinat apariția unor nevoi sociale urgente care nu mai puteau
fi satisfăcute de familia tradițională, de comunitate sau de piață.
3.Creșterea puterii politice a social-democrației
Unii autori consideră că factorul decisiv care a determinat extinderea politicilor sociale și
apariția statului bunăstării a fost de natură politică, ei asociind bunăstarea cu principiile politicii
social-democrate (Esping-Andersen, 1990)2 Mișcările muncitorești, în general, și social-
democrația, în special, au influențat mai mult modelele de politici sociale și mai puțin apariția și
dezvoltarea politicilor sociale. Primele reforme sociale au fost lansate de conservatori și de
liberali în Anglia. Acolo unde ponderea partidelor de stânga în parlament a fost mai mare,
dezvoltarea politicilor sociale a fost mai accelerată.3
6.,,Compromisul istoric” prilejuit de criza economică și răspunsul la acesta, New-Deal-
ul American. Crizele din 1929, 1973, crahul financiar al bursei din New-York și marea
depresiune economică din anii ’30, au dus la apariția unor probleme sociale foarte grave
(foamete, șomaj, sărăcie). De asemenea, criza economică din anul 2010 a accentuat unele
probleme sociale (creșterea șomajului, diminuarea puterii de cumpărare a populației, accentuarea
sărăciei păturilor marginalizate ș.a.) și, în ciuda măsurilor de austeritate, nu se intrevede o soluție
de ieșire din criza în viitorul apropiat. Criza economică a provocat reacții majore în plan
economic și social. Aceste efecte au dus, pe de o parte, la creșterea rolului statului în economie
și, pe de altă parte, la conștientizarea necesității unor sisteme adecvate de asigurări sociale și de
protecție socială. Legislația de protecție socială care s-a elaborat în Danemarca (1933), America
(1935), Suedia (1933-1938) ș.a. a constituit un moment de importanță majoră pentru procesul de
dezvoltare a politicilor sociale, determinat de criza economică.
7. Influența Războiului asupra politicilor sociale
Războiul a produs întotdeauna o uriașă solidaritate socială în rândul populației,
solidaritate care a creat premisele acceptării sociale și a determinat apariția politicilor sociale
egalitare. Circumstanțele create de starea de război au determinat întotdeauna schimbări în viața
socială încă din antichitate și au contribuit la reducerea inegalității sociale prin o serie de măsuri:
obligativitatea învățământului pentru copii, dreptul la vot universal, reducerea șomajului,
creșterea procentului de femei pe piața muncii ș.a.
8. Politicile sociale occidentale ca reacție la apariția blocului communist.
Unii autori consideră că politicile sociale au fost introduse în sistemul capitalist, ca
reacție la apariția socialismului/communismului. Primele reforme sociale au fost elaborate de
conservatori, liberali sau creștin-democrați, ca reacție de apărare a capitalismului și economiei de
piață față de ideologia socialistă.

Caracteristici ale politicilor sociale din România de după 1989

Politicile sociale din România de după 1989 sunt caracterizate de dezordine socială,
incertitudine, procese necontrolate, datorate în special celor doi factori care au stat la originea
tranziției. Aceștia sunt: perioada comunistă care a creat starea socială de la care a început
tranziția și evenimentele din 1989 care au declanșat schimbarea (după M.Preda, 2007). C.Zamfir
a sintetizat procesele social economoice negative datorate ,,crizei structurale” în care a intrat
economia Romaniei după 1980:
- Raritatea produselor și apariția pieței negre, a speculei.
- Șomajul nerecunoscut și șomajul mascat (lipsa locurilor de muncă pentru tineri,
concediile fără plată obligatorii,
2
G..Esping-Andersen, The Three Worlds of Wekfare Capitalism, Policy Press, Cambridge, 1990.pp.1.
3
Ibidem, pg. 108.
 - Diferite forme de reducere a veniturilor salariale (ore suplimentare neplătite, rețineri
din salariu diverse contribuții ale salariaților)4
Factorii menționați au dus la agravarea multor probleme sociale. S-a accentuat sărăcirea
populației, a apărut șomajul, s-au redus investițiile în construcția de locuințe, s-a elaborat o
politică demografică agresivă (ca urmare a interzicerii avorturilor a crescut numărul de copii
abandonați); s-au raționalizat unele produse de bază, care a accentuat nemulțumirea oamenilor;
s-a introdus izolarea informațională a populației prin reducerea programelor de radio-TV; s-a
restricționat circulația în străinătate ș.a. În acest context au trebuit să apară după 1989 ,,politici
sociale reparatorii”.
Politica socială reparatorie s-a caracterizat prin adoptarea unor măsuri rapide, uneori
necesare, alteori pripite, populiste și adeseori total ineficiente. Aceste măsuri au costat enorm
bugetul statului, au avut efecte positive pe termen scurt dar și consecințe negative pe termen
mediu și lung, care au devenit mai evidente în perioada următoare, când s-a făcut trecerea de la
economia de comandă spre economia de piață. 5. Spre deosebire de alte țări socialiste, soluțiile
adoptate de guvernanții din țara noastră în domeniul politicii sociale au fost cele mai proaste.
Multe din sarcinile de protecție socială, care în statele vecine au fost preluate de stat, în țara
noastră au trebuit să fie preluate de familie.
Factorii care determină caracteristicile politicilor sociale românești
Putem enumera șI descrie, pe scurt, factorii care au determinat situația dezastruoasă a
Romaniei în perioada de după 1990 și cea actuală.
1. Ideologia partidelor parlamentare și influența factorilor economici
Ideologia partidelor reprezentate în Parlament (esențialmente similară) nu a influențat
politicile sociale. Cheltuielile sociale au fost mai mici decât ale țărilor vecine (de cca 14-16,5 din
PIB). Influența unor organizații ale minorităților etnice a fost minimă (romii, maghiarii în
special).
Perioada comunistă cu tipul de economie și problemele specifice au fost esențiale pentru
evoluția indicatorilor economici și a nivelului de trai al populației.
2.Factorii culturali: dependența de stat, deficitul de cultură politică și rolul major al
familiei în protecția socială
Factorii culturali sunt foarte importanți. De ex. atitudinea față de muncă s-a deteriorat
considerabil în perioada comunistă, în care s-au uniformizat veniturile salariale, s-a diminuat
motivația pentru muncă și a scăzut eficiența sistemului economic. Au apărut numeroase cazuri
de transfer de responsabilitate de la individ și familie către stat. Astfel, în unele situații dificile,
părinții au abandonat copiii și persoanele cu handicap în instituții de stat.
Guvernanții nu au avut o cultură politică adecvată și au luat adesea decizii eronate. Nici
nu au făcut eforturi să dobândească ulterior această cultură, ceea ce a dus la confuzii între
concepte (asigurări sociale, protecție socială ș.a.).
Pe fondul reducerii eforturilor făcute de stat a crescut rolul familiei în protecția
membrilor săi. Aceasta s-a materializat în următoarele aspect:
- Locuințe pentru tinerele familii; Pensionarii s-au retras în mediul rural pentru a
lăsa locuințele tinerilor, tinerii au îngrijit rudele bătrâne, cu promisiunea ca vor moșteni locuința,
după decesul lor.
- Creșterea și îngrijirea copiilor. Alocațiile pentru copii au fost reduse. Bunicii au
grijă de copiii mici.
- Furnizarea de către părinții din mediul rural de alimente pentru copiii lor de la
orașe. Aceste ajutoare alimentare au compensate parțial veniturile mici ale tinerelor familii,
scăderea burselor pentru elevi și studenți, scăderea alocațiilor pentru copii și a tinerelor mame,
ajutoarele de șomaj insuficiente.
4
C.Zamfir, Politici sociale, România în context european, Editura Alternative, București, 1995, p.415.
5
M.Preda, op. citată, pp.112-116.
 - Preluarea de la stat a unor cheltuieli de educație de către familie. Familia și-a
continuat rolul de ,,învestitor” în educația propriilor copii (meditații, cadouri pentru profesori,
fondul clasei și al școlii, cumparare de rechizite etc.). Au apărut grădinițe particulare, s-au creat
ore ,,opționale” de informatică, limbi străine, caiete speciale, manuale alternative, diverse taxe
(restanțe la examene, admitere, licențe etc) suportate de familie. Consecințe: creșterea inegalității
de șanse la educație, creșterea abandonului școlar, în mediul rural în special, numărul mic de
studenți din mediul rural.
- Finanțarea serviciilor de sănătate prin sistemul ,,instituționalizat” al ,,atențiilor”
pentru personalul medical, suportarea costului medicamentelor nesubvenționate.
- Familiile au preluat povara îngrijirii persoanelor cu handicap, datorită condițiilor
precare asigurate acestor personae în instituțiile de stat.
- Lipsa aproape totală a statului pentru crearea unui sistem de împrumuturi/credite
ipotecare/rate pentru ca tinerele familii să-și procure o locuință sau bunuri de folosință
îndelungată a dus la preluarea de către familie a acestei problem sociale.
- Familia rurală a preluat îngrijirea bătrânilor, în special a pensionarilor de la
sate. Familiile tradiționale rurale extinse sunt numeroase în țara noastră.
3.Subfinanțarea, incompletitudinea și lipsa de coerență a sistemului.
După 1989 a scăzut dramatic PIB-ul Romaniei și, în consecință, s-a redus foarte mult
finanțarea cheltuielilor sociale. În plus, marile intreprinderi (multe din ele ineficiente) nu și-au
achitat contribuțiile la bugetul de stat și la bugetul asigurărilor sociale, așteptând ștergerea
datoriilor de mii de miliarde lei, eșalonarea plăților sau subvenționarea ineficienței lor. Astfel, pe
fondul existenței unor probleme sociale majore, au fost cheltuieli sociale foarte reduse.
La problemele legate de subfinanțarea politicilor sociale li s-au adăugat
incompletitudinea sistemului de protecție socială. Acesta este legată de inexistența unor
componente ca:
a) Limitarea serviciilor sociale la nivelul orașelor mari. Serviciile de asistență socială, de bază,
nu sunt plasate în locurile unde apar probleme sociale, pentru a depista, prelua și rezolva
cazurile simple iar pe cele complexe să le trimită la instituțiile specializate;
- Nu există seturi de politici sociale de suport pentru familiile monoparentale, care reprezintă
cca 10% din familiile cu copii din România;
- Nu avem politici adecvate pentru copiii de 2-3 ani unde părinții se duc la servici. Bunicii sau
bonele preiau aceste sarcini;
- Nu există soluții adecvate pentru tinerii de peste 18 ani care părăsesc instituțiile de ocrotire și
nu găsesc de lucru sau alte resurse necesare unui trai independent de sistemul de protecție
socială;
- Nu avem politici adecvate pentru persoanele fără acte (în special rromi), care nu pot
beneficia de drepturile de bază ale cetățenilor.
La cele de mai sus se adaugă insuficiența fondurilor alocate pentru unele domenii:
- Politicilor de locuire, care nu au acoperit decât o foarte mică parte din cererea de locuințe,
lăsând familia sa rezolve aceste probleme. În consecință, a scăzut numărul de căsătorii și
natalitatea, a crescut vârsta la prima căsătorie și la prima naștere, plecarea în mediul rural a
pensionarilor de la orașe, creșterea numărului persoanelor fără locuință, care vagabondează
sau locuiesc în condiții improprii. Se impun de urgență să se ia unele măsuri ca:
- a) construcția de locuințe sociale;
- b) acordarea de subvenții pentru anumite cheltuieli de locuire (de încălzire pe timp de iarnă,
pentru căminele de elevi și studenți);
- c) subvenționarea construcției de locuințe noi pentru tineri
În condițiile actuale se consideră că utilizarea resurselor de locuire neutilizate din mediul
rural ar putea constitui o rezolvare pentru personalul disponibilizat, șomeri, îmbunătățirea
situației rromilor, plasamentul copiilor.
 Politicile pentru persoanele cu handicap sunt limitate la beneficii în bani sau gratuități,
serviciile destinate acestora fiind plasate ONG-urilor sau familiilor. Legea nu prevede sancțiuni
clare, ceea ce permite eludarea unor prevederi (construcția de rampe pentru handicapații fizic, de
ex.).
4.Sindicatele- factor de frânare a reformelor în protecția socială
Întotdeauna sindicatele au fost un factor de frânare a reformelor în România și au creat un
fel de discrepanță între drepturile sociale ale membrilor de sindicat și a nemembrilor. De
asemenea, sindicatele de la noi au militat pentru acordarea unor privilegii sociale membrilor
proprii, nu pentru dreptate socială pentru toți cetățenii. Astfel, multe sindicate și-au pierdut
credibilitatea și suportul social. Unele sindicate au adoptat poziții de forță, producând mari
pierderi la bugetul de stat și un deficit de imagine pe plan internațional (vezi mineriadele sau
grevele de la Metrorex, CFR, Petrom, Renel, Romgaz). Unii lideri de sindicat și-au permis să
finanțeze echipe de fotbal, din bugetul de stat, pentru a le menține în prima ligă.
5.Rolul limitat al comunității locale, al bisericilor și al specialiștilor
Centralismul statului s-a menținut în majoritatea domeniilor sociale. Când s-a trecut la
decentralizare, s-au descentralizat responsabilitățile în domeniul social și mai puțin resursele
financiare. Cazul ajutorului social este justificator: s-a trecut în seama bugetelor locale
responsabilitatea plății dar nu și fondurile necesare. Ca urmare, comunitățile bogate, cu puține
cazuri sociale, au și fonduri pentru acestea, pe când tocmai cele sărace, cu multe cereri de ajutor
social, nu au venituri la bugetul local din care să plătească ajutoarele.
Biserica a avut și are un rol important, prin programele de asistență socială
complementare celor ale statului. S-au înființat secții se asistență socială în cadrul facultăților de
teologie și a început construirea unor structuri sociale în sânul bisericii, care au ameliorat situația
socială a enoriașilor săi.
Specialiștii din institutele de cercetare și formare a resurselor umane, sociologi, asistenți
sociali ș.a. au avut un rol mult mai redus în țara noastră decât în Occident. Cauza o constituie
numărul redus de specialiști în politici sociale, lipsa de cercetări sociologice de calitate și
preponderența argumentelor economice și politice în luarea deciziilor. În ultimii ani comunitatea
academică a devenit un actor important în elaborarea politicilor sociale în România.
6.Determinările transnaționale (regionale și globale)
Mecanismele prin care organizațiile politico- militare (NATO, UE, ONU,
UNICEF,UNPD),economico-financiare (FMI,BERD,OECD, BM) și neguvernamentale
transnaționale (Salvați copiii, World Vision, Crucea Roșie ș.a.) au influențat politicile sociale
sunt similare în toate țările aflate în proces de tranziție. Ele se bazează pe vulnerabilitatea
sistemului național, care a solicitat ajutor extern, acordat condiționat. Aceste condiții sunt
determinante pentru politicile sociale.