Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Analiza noastră este compusă din două sub-perioade: Războiul Rece (1971-1990), care
păstrează multe din caracteristicile epocii anterioare, respectiv A Doua Globalizare (1991-2021), a
cărei destrămare o vedem desfășurându-se sub ochii noștri.
Moralitatea întregii perioade stă – cel puțin în economiile occidentale – sub semnul consumerismului
fără limite, promovat de marile corporații, scrie Valentin Lazea, economistul-șef al BNR
pe cursdeguvernare.ro
Moralitatea din perioada banilor fiduciari (fiat money). Cât de curând vom avea mașini
zburătoare?
Caracteristici: moralitate consumeristă
Motto 1: „Consumați, consumați, consumați…….pe datorie”
Motto 2: „Totul ni se cuvine”
Motto 3: „Socializarea pierderilor și privatizarea câștigurilor”
Din perspectiva tehnologică, această perioadă este caracterizată de a patra revoluție industrială,
având ca vârf de lance informatica, aceasta invadând toate spațiile vieții profesionale și private (cu bunele
și relele ce decurg de aici). Ar fi putut să fie și o perioadă a explorărilor spațiale, atât de promițătoare în anii
’60, dacă acestea nu ar fi fost sacrificate, mai întâi pe altarul înarmării, iar ulterior pe cel al stimulării
consumului…..terestru.
Într-o primă etapă, omenirea a continuat exploatarea nemiloasă a resurselor naturale, după care –
începând cu anii ’90 – necesitatea prezervării acestora își face, încet, locul în conștiința publică, prefigurând
– poate – o epocă viitoare mai puțin consumeristă.
Politica internă a statelor occidentale urmărește fidelizarea pe toate căile a electoratului propriu (mai
întâi, în fața amenințării modelului comunist, iar ulterior Războiului Rece din rațiuni de populism), motiv
pentru care se extinde statul asistențial (Welfare State).
După 1991, în perioada celei de a Doua Globalizări statele occidentale permit ca agenda de
politică internă să fie capturată de subiecte minore
Cheltuielile publice ajung, în multe state, să depășească 40 la sută din PIB, fără o creștere
corespunzătoare a încasărilor la buget, ceea ce pune presiune pe deficitele bugetare și duce la creșterea
continuă a datoriei publice.
După 1991, în perioada celei de a Doua Globalizări, odată pericolul comunist înlăturat, statele
occidentale permit ca agenda de politică internă să fie capturată de subiecte minore (dar cu impact public)
de tipul războaielor culturale. Îndeosebi stânga politică occidentală merge mult în această direcție greșită și,
în loc să solicite egalitatea de oportunități economice, își deviază discursul înspre privilegierea minorităților
(sexuale, religioase, de culoare etc.), încercând astfel să repare secole de nedreptate, dar stârnind, în
acest proces, o reacție adversă a majorității.
În statele comuniste, libertățile cetățenești, din contră, se restrâng în perioada Războiului Rece,
până în 1985, după care urmează o scurtă perioadă de dezgheț, perestroika lui Gorbaciov. Dar în România
efectele acesteia sunt prea puțin simțite, țara fiind angajată, în perioada respectivă, în plata în devans a
datoriei externe, ca urmare a celei de a doua intrări în incapacitate de plată a țării, în anul 1982.
După destrămarea sistemului comunist, consumerismul triumfător se răspândește pe întreaga
planetă, favorizat de politicile publice, de globalizare și de revoluția informatică. Mantra universală devine
„Consumați, consumați, consumați……pe datorie”.
Dacă până în anii ’50 o familie tipică americană avea prea puțin de-a face cu creditul bancar,
după această dată a devenit o anomalie să nu mai ai o multitudine de credite