Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
O aserțiune este adevărată dacă ea reflectă fidel o anumită realitate, respectiv dacă
este o copie a acelei realități, fie în plan material, fie abstract.
Aristotel – adevărul corespondență – în Metafizica
Să spui despre ceva că ceva există când nu există, sau despre ceva ce nu există că există,
este fals. În timp ce să spui despre ce există că există, și despre ce nu există că nu există,
este adevărat.
“To say of what is that it is not, or of what is not that it is, is false, while to say of what is that
it is, and of what is not that it is not, is true”
I. Kant constată că oricât am crede în realitatea obiectelor / enunțurilor sau
intereselor exterioare nouă, accesul nostru la ele este, de fapt, unul indirect, mijlocit prin
simțuri (pentru materiale) sau intelect (pentru abstracte)
Prin urmare, avem un acces nu la obiect, ci la modul în care noi putem cunoaşte acel obiect.
TEORIA COERENȚEI
Pentru ca un enunț să fie considerat adevărat, este suficient să se poată integra într-
un sistem de enunțuri anterior acceptate ca fiind adevărate.
Pentru ca un enunț să fie considerat adevărat, este suficient să se poată integra într-
un sistem de enunțuri anterior acceptate ca fiind adevărate.
Brand Blanshard: coerența furnizează cel mai reușit criteriu al adevărului, cât și teza
conform căreia natura adevărului este coerențe.
„Burr l-a ucis pe Hamilton în duel.”
Azi nu mai sunt în viață, deci nu pot relata deznodământul. Din surse autorizate – cărți de
istorie, presa vremii, desprindem judecata că afirmația este adevărată, deoarece altfel
aceasta ar intra în contradicție cu aceste surse deja recunoscute ca fiind adevărate. Criteriul
acceptării judecății ca fiind adevărată este coerența cu o serie de judecăți ce formează un
întreg necontradictoriu.
„Pe această creangă se află o pasăre cardinal.”
Am fi tentați să spunem că aparține de teoria corespondenței. Dar putem să o integrăm
acolo doar dacă vorbim despre cineva cine știe ce e o pasăre cardinal. Cineva cine nu
recunoaște acea specie, sau cine nu recunoaște o pasăre, nu ar putea face o distincție.
Așadar, pentru acceptarea judecății nu putem spune că este necesară doar corespondența
cu realitatea, ci ei cu o serie de judecăți anterioare, acceptate deja, formatoare a unui întreg
non-contradictoriu.
TEORIA PRAGMATICĂ
O credință adevărată trebuie să fie utilă, altfel nu poate fi integrată între cele
adevărate. Ea nu trebuie neapărat să fie o oglindire a realității, ci să ne conducă, să ne
ajute să intrăm în contact cu realitatea vizată. Cu cât deținem mai multe credințe adevărate,
cu atât suntem mai bine adaptați mediului în care trăim.
Ridică multe obiecții. Nu în orice situație poți înlocui „util” cu „adevărat”.
POST-ADEVĂR
Oxford: adevărul care se referă la sau denotă circumstanțe în care datele obiective
au mai puțină influență în formarea opiniei publice decât apelurile la emoții și credințe
personale.
La baza sa funcționării sale stă ignoranța.
Agnotologii observă că senzaționalul și sentimentele joacă rol mai important decât
rațiunea, formatorii de opinie generând „argumente” bazate pe date ireale sau incomplete,
dar cu care conving publicul, acesta nemaiavând interes în verificarea informațiilor.
Trump este mereu dat exemplu ca fiind la originea fenomenului din ultimii ani, mai
ales odată cu apariția sintagmei „fake news”.
Și în trecut exista manipulare, dar era făcută de cei cu mare putere (politică, socială,
financiară) în anumite scopuri. Azi, această manipulare apare inclusiv accidental, din simpla
dorință de a câștiga popularitate în mediul online.
Ce e de făcut?
New media are în continuare avantaje față de media clasică.
Atât timp cât îi tratăm mai mult ca entertaineri decât formatori de opinie,
totul e ok.
Sfaturi:
Atenție:
Influența publicului ajunge și la case mari.
Paramount.