RURAL DIGITAL.

METODELE SATULUI ROMÂNESC DE A RĂMÂNE

RELEVANT PENTRU TÂNĂRA GENERAŢIE,
ÎN ERA VITEZEI ŞI A CONECTIVITĂŢII

ANTON MIHIŞ ∗

Este frumos, înălțător, nostalgic și romantic să vorbim despre satul românesc

în „originalitatea” sa, despre virtuțile țăranului român, despre mândrie, patriotism,
tradiții, despre universul acela magic și mitologic, despre frumusețea descoperirii
acelui univers încă de la cele mai fragede vârste.
Dar confruntarea cu realitatea de azi ne cam stinge entuziasmul. Observăm
o tot mai accentuată migrare a tinerilor, de la sat la oraș. Constatăm că populația
din mediul rural se împuținează și îmbătrânește pe zi ce trece. Ne-am dori să existe
ceva metodă ca satul românesc să trăiască în continuare, și dacă s-ar putea, să fie
din nou ce a fost.
Din păcate însă, prezentul ne pune niște probleme, a căror rezolvare nu se va
găsi niciodată în trecut, oricât de fantastic sau sfânt ar fi acesta. Pentru ca satul
românesc să rămână relevant în societate, să întinerească și să reînvie, este nevoie
ca ideea locuirii și a desfășurării de activități profesionale în mediul rural să fie
făcută atractivă pentru tinerii de astăzi. Este nevoie de o nouă generație, de o nouă
versiune a copilului de țăran român.
Cum facem asta?
În niciun caz prin metodele actuale. Pentru că tot acel exod își are la bază
faptul că tinerilor în ziua de azi asta li se spune mereu: că în satul lor nu-și pot face
un viitor îndestulat, că orașul este singura soluție. Mergi acolo pentru studii, apoi
pentru un loc de muncă, ajungând ulterior să-ți petreci viața acolo până ajungi la
bătrânețe, când poate îți dorești să te retragi tot de unde ai venit, adică într-un sat
liniștit. Paradoxal, nu?
Prea puține căi de mijloc există. În majoritatea cazurilor de tineri proveniți
din mediul rural pe care le cunosc – vorbesc aici despre cei cu vârste apropiate alei
mele (25 de ani) – fie au abandonat educația fără a lua măcar bacalaureatul și au
rămas la muncile fizice specifice traiului la țară, fie li s-a spus că trebuie să se educe

∗
Grafician și fotograf freelancer; doctorand în filosofie la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca –
Centrul Universitar Nord din Baia Mare.
240 Simpozionul Naţional „Lucian Blaga”, ediţia I

colectând cât mai multe diplome și marcând cât mai multe poziții de angajat pentru
un CV stufos, rămânând astfel blocați în labirintul de beton, unii deja punându-și în
spinare o familie, credite, și prea puține soluții de rezervă pentru cazul în care nu se
vor mai putea baza pe cei de care acum depind.
Pentru că acești copii din sate, ca și cei de la oraș, în marea lor majoritate
sunt expuși aceluiaș set de idei care din punctul meu de vedere e deosebit de toxic
și de constrângător – că dacă dorești un loc de muncă îl cauți și trebuie să-l
primești pentru că acesta trebuie să-ți fie dat (sau, într-o formulare mai absurdă:
asigurat). Ghici ce!? În mediul rural, prea puține locuri de muncă îți vor fi
asigurate. Așa că, da, dacă acesta îți e singurul orizont pe care îl ai, n-ai de ales
decât să-ți faci bagajele pentru a intra în colosul urban. La țară însă pot rămâne toți
cei care pot avea curajul să-și creeze propriul loc de muncă, și totodată, propriul
destin. Mă refer, bineînțeles, la antreprenori.
Această noțiune de antreprenor și ideea pornirii unei afaceri de la zero sperie
lumea. Mulți își imaginează că este nevoie de un efort imens pentru a porni pe
această cale, atât în lupta cu birocrația și legislația absurdă, cât și, mai ales, în ceea
ce privește partea financiară. Mulți cu care mi-a fost dat să discut subiectul nu-și
imaginează cum poți porni o afacere fără să ai fie o familie deja înstărită sau o
moștenire substanțială, fie să accesezi ceva împrumut cauzator de stres pentru mulți
ani. Într-un asemenea orizont de gândire, majoritatea se vor auto-limita și amăgi în
„siguranța” unui salariu de angajat.
Dar ce fel de antreprenor poți fi într-un sat? Când se gândesc la o afacere într-un
sat, oamenii se gândesc poate la un magazin, la ceva mică fabrică, inevitabil la o
afacere cu produse agricole…
Și aici doresc să fac o paranteză: nu spun nicio clipă că aceste tipuri de
afaceri nu-și au rostul, nu spun nicio clipă că agricultura, activitatea fermierilor nu
trebuie să rămână atractivă pentru o parte din tineri. Aici însă există alte persoane
care pot da mai multe detalii, despre ce metode de pornire și expansiune există,
despre cum se pot accesa diverse tipuri de fonduri pentru asemenea lucrări etc.
Eu vorbesc astăzi despre cu totul altceva: tehnologia de ultimă generație,
pe care majoritatea dintre noi și dintre acești tineri despre care vorbesc o au déjà
în posesie.
Cum ar fi ca tinerii de la sate să știe că din casa lor așezată într-un mediu
splendid și pitoresc, pot, spre exemplu, să creeze o identitate vizuală pentru un
magazin australian, să analizeze candidați într-un program de recrutare a unei
agenții americane, să creeze o platformă de dropshipping pentru niște germani, sau
să compună niște melodii pentru un film de scurt metraj spaniol? Sau chiar… cum
ar fi dacă ar câștiga bani în timp ce dorm? Despre asta un pic mai încolo, dar mai
întâi să vedem la ce mă refer cu acele prime exemple.
Lucrul de acasă nu este un concept nou, precedând internetul cu mult. Dar
internetul la standardele de azi (de viteză, de comunitate crescândă de utilizatori,
de ușurință în utilizare etc.) reinventează complet acest concept. Înainte, lucrul de
Anton Mihiș • Rural digital. Metodele satului românesc de a rămâne relevant 241

acasă însemna probabil că aveai un atelier sau ceva similar în gospodăria ta, fie că
erai angajat într-o companie, și doar îți executai o parte din atribuții fără să fie
nevoie prezența ta într-un birou de la sediu.
Azi, site-uri precum Freelancer.com sau 99designs.com pun problema cu
totul altfel. Le dau pe acestea două ca exemple, pentru că pe acestea am avut
activitate și realizări, așadar știu exact despre ce vorbesc. Personal, m-am ocupat pe
proiecte de grafică în cadrul acestor platforme, dar acolo se găsesc practic proiecte
pe orice domeniu. Câteva exemple: web (proiectare, administrare pagini web și
toate serviciile conexe), mobile (aplicații, sisteme de operare, servicii de plată etc.),
scriere (de articole pentru presă, pentru reclame, copywriting, ghostwriting,
traduceri etc.), introducere și procesare de date, inginerie (CAD, electronică,
cercetare etc.), aprovizionare, producție, logistică, vânzări și marketing, consultanță
în afaceri, avocatură, manageri de proiecte etc.
Practic, orice activitate (de sine stătătoare, sau parte a unui alt demers, mai
complex) ce se poate realiza prin transmitere de informații on-line, și unele chiar
off-line (în țări precum Australia sau SUA, unde sunt foarte extinse, prin aceste
platforme se recrutează fotografi, arhitecți, specialiști din toate felurile) se poate
realiza prin aceste site-uri, și altele similare.
Principiul este foarte simplu: cine este interesat de externalizarea unui proiect
sub această formă postează cerințele proiectului, inclusiv bugetul și timpul necesar
de realizare (în totalitate sau cât este necesar pentru a forma o idee celor interesați),
iar apoi în general freelancer-ii postează oferta lor (pentru ce preț lucrează, în cât
timp își asumă că vor termina, alte detalii ce le consideră necesare). Orice profil al
unui freelancer are rating-uri primite de la job-uri anterioare, i se afișează și
insignele pentru eventualele examene (calificări) ce le-a susținut pe platformă (ex:
examen de competență în limba engleză, examen de cunoștințe HTML5 etc.).
Apoi, în cadrul unui asemenea tip de proiect, beneficiarul alege una dintre oferte.
Există și tipul concurs – în special în grafică am avut mult de-a face cu acest tip:
aici, dacă spre exemplu cineva dorește un logo, va face un concurs în care doritorii
vor putea trimite propuneri. Concursul are o durată determinată care poate fi
extinsă, pe parcurs organizatorul dă rating fiecărei intrări (să vezi dacă ești pe
drumul cel bun), și sigur, concursurile pot fi cu intrările vizibile pentru toți
participanții, sau „sigilate”, unde doar organizatorul le poate vedea cât timp
concursul este încă în desfășurare. Un concurs înseamnă că faci lucrarea înainte, și
nu ești sigur că vei primi banii, dar concursurile sunt metoda directă și gratuită
pentru a câștiga experiență și rating-uri, ca oferta depusă în proiectele dedicate să
aibă mai mari șanse să-ți fie aleasă.
Totul este legal, mai nou se verifică și identitatea printr-un act oficial (buletin,
permis de conducere etc.) pentru a nu fi conturi false. Este simplu, rapid, intuitiv,
deci din acest punct de vedere, este exact ceea ce tinerii de azi își doresc și cu ce
s-au obișnuit.
Din punctul meu de vedere, tot ce ține de competențe artistice, creative și
care, în general, necesită concentrare, pot beneficia mult având un mediu de lucru
242 Simpozionul Naţional „Lucian Blaga”, ediţia I

frumos, liniștit, curat, fără stres, fără trafic, fără praf, fără patru vecini de care de
despart doar câte un perete.
Blaga vorbește despre cosmocentrismul satului românesc, în elogiul său
spunând cum satele, de obicei, își au propriile identități, propria originalitate. Și
este adevărat. Iar în ceea ce privește activitățile creative, această originalitate este
crucială și extrem de benefică. Sufletul poate fi mai liber aici, mintea poate fi mai
dinamică, lipsa expunerii la bombardarea informațională din oraș – fie că ne
referim la grupurile de oameni care toți discută aceleași subiecte, fie la billboard-
urile cu reclame atent gândite pentru a-ți schimba gândirea – poate genera idei noi,
poate duce la un „cap limpede” ce găsește o soluție pe care toți cei ce se confruntă
cu problema nu mai au cum s-o vadă.
Nu știu în ce măsură voi mai reuși, cunoscându-mi situația personală din mai
multe puncte de vedere, dar eu unul aș veni într-un asemenea loc, precum este
comuna Fărcașa, pentru a desfășura activități creative. Și ca atare, nu știu de ce
tinerii de aici nu ar începe să încerce acest stil de viață. În trecut, pentru asemenea
activități era nevoie de informații, iar acest lucru lipsea din sate. Pentru orice
informație trebuia să găsești o carte sau alt fel de publicație, iar majoritatea acestora
erau disponibile doar în oraș (iar în vremurile foarte vechi, nici cele de acolo nu
erau disponibile oricui). Un specialist putea fi contactat doar într-un oraș, o factură
sau un act administrativ de obicei necesita un o deplasare la oraș. Azi aceeași
informație se accesează de oriunde, prin internet. Calculatorul tău face același
lucru, fie că este la umbra propriei livezi, fie într-un nou bloc construit în mocirla
de lângă oraș (pardon, într-un „residence” cum se numesc toate acestea azi).
Și da, calculatorul îți poate aduce bani în timp ce dormi. Dacă îl pui la treabă,
spre exemplu, în domeniul mineritului. Mă refer, bineînțeles, la cel pe blockchain:
criptomonedele., fie că vorbim despre mineritul propriu zis de Bitcoin /Ethereum
etc., fie de Proof of Stake, Masternodes etc., ideea de a-ți oferi puterea de calcul a
sistemului tău pentru a prelucra date din rețea și a câștiga bani din acest demers
este una ce trebuie urmărită. Și de ce în mediul rural? Pentru că, azi nu mai este
rentabil să faci minerit la tarifele energiei electrice din rețea. Nu câștigi suficient
cât să-ți fie rentabil în raport cu cât plătești curentul. Astfel, multe asemenea
instalații se fac pe energie regenerabilă – panouri solare, spre exemplu. Dar asta nu
o poți face într-un bloc – nu ai nici spațiu pentru panouri, și o asemenea instalație
generează o căldură și un zgomot încât nu-l poți ține în apartamentul tău, darămite
într-o cameră în care intenționezi să locuiești.
Sigur, acest subiect atrage numeroși sceptici, care vin cu unele argumente
greu de combătut direct, cum ar fi că spațiul cripto este încă foarte instabil, sau că
oricând guvernele pot limita sau chiar opri jocul, și nu vreau să spun că e o soluție
grozavă să investești acum într-un echipament de minerit, care nu e ieftin deloc,
pentru Bitcoin spre exemplu. Este nevoie de o analiză a tot ce înseamnă direcția
pieței, stabilitate, recuperarea investiției etc. Este nevoie, așadar, de o adevărată
educație financiară pentru a nu pierde dintr-o asemenea tentativă, și mai ales,
Anton Mihiș • Rural digital. Metodele satului românesc de a rămâne relevant 243

pentru a câștiga la un nivel mulțumitor. Dar, repet, ideea punerii unui calculator în
sarcină pentru rețea trebuie neapărat urmărită, în opinia mea.
Acestea au fost, așadar, două exemple. Sigur, pentru ca ele să poată fi puse în
practică mai ușor, e necesară o îmbunătățire a câtorva „condiții de lucru”, cum ar fi:

1. INFRASTRUCTURA

În primul rând cea de transport – problema veșnică a țării noastre. Aici apare
și partea atractivității mediului rural pentru actualii tineri din mediul urban. Da,
mi-ar plăcea să dețin o proprietare într-o comună precum Fărcașa, dar dacă trebuie
să traversez podul de la Ardusat și să merg în șir indian de la Hideaga până în oraș,
bară la bară la ora de vârf, n-o să se întâmple. Sigur, faptul că se lucrează de acasă
nu implică o „navetă” în fiecare dimineață și după-amiază, dar asta nu înseamnă că
acești oameni nu au nevoie de căi de transport eficiente și de calitate.
Apoi, infrastructura de comunicații. În contrast cu anterioara, aici stăm destul
de bine, ca țară, fiind în topul Europei la viteza de internet, spre exemplu. Totuși,
loc de îmbunătățiri există mereu, și acestea trebuie să vizeze atât ținerea pasului cu
noile standarde (cum ar fi, acum, introducerea rețelelor 5G), cât și asigurarea unei
acoperiri a rețelelor cât mai bune pentru toate zonele țării. Vorbim aici atât despre
rețeaua mobilă, cât și cea prin cablu, mult mai importantă pentru activitățile
anterior menționate, ce necesită conexiuni stabile și trafic mare de date.

2. PREGĂTIREA TINERILOR

Tinerii știu deja să folosească treburile acestea! Toată ziua stau cu Snapchat
în mână, Netflix pe televizor și Fortnite pe PC. Nu? Nu!
Aud atâți oameni condamnând tehnologia nouă, deoarece susțin că diminuează
interacțiunile dintre oameni. Din punctul meu de vedere, tehnologia nu face altceva
decât să schimbe ceea ce se numește „canalul de comunicare” – de la vorbirea
directă sau prin telefon, la tastarea pe niște butoane imposibil de mici de pe un
ecran. De la conversații naturale și un stil de viață lejer, la schimburi de replici
incomode pornite de la „Seen” sau lipsa de emoji.
Din păcate, copiii care iau azi primul contact cu tehnologia ajung să se
limiteze doar la aceste funcții ale sale – comunicarea. Și nu este în niciun caz ceva
rău că se descurcă bine cu acest aspect! Dar dacă-i întrebi ce codec video folosește
telefonul lor la filmări, ce înseamnă WPA2+AES la rețeaua Wi-Fi sau dacă hard
disk-ul lor din laptop este setat pe defragmentare automată – toate ce stau în spatele
activității lor pe acele dispozitive – nu vor ști în ce limbă le vorbești. Noi, generația
ce a copilărit în anii 2000, trebuia să le învățăm, pentru că singuri trebuia să ne
descurcăm în operarea lor și depanarea eventualelor probleme.
244 Simpozionul Naţional „Lucian Blaga”, ediţia I

Revoluția adusă de smartphone-uri și tot ecosistemul adiacent a făcut ca

interacționarea cu tehnologia să fie foarte ușoară, pe înțelesul tuturor, și reducând
mult timpul și stresul asociat cu operarea unui terminal IT. Ceea ce este foarte
bine! Însă, în toată această ecuație trebuie să avem în vedere că noua generație are
mult de pierdut dacă se limitează doar la aceste acțiuni foarte convenabile și dacă
nu înțelege mecanismele și algoritmii ce fac posibilă această convenabilitate.
Este nevoie, așadar, de o educație IT. Iar în special când vorbim despre tinerii
din mediul rural, aceasta ar trebui începută în școală, deoarece acolo școala încă
este considerată singurul (sau, cel puțin, cel mai important) loc de dobândire a
cunoștințelor. Sigur, există o oarecare fărâmă de educație IT în școală, prin acele
ore de TIC, dar acelea, în tipica tradiție a sistemului educațional românesc, sunt
mereu cu programă depășită, noțiuni depășite, iar astăzi aproape irelevante pentru
tineri. Să nu uităm că în IT ceva poate fi „depășit” în decurs de câteva luni de zile,
darămite când vorbim de ani. Încă în programele școlare nu există, spre exemplu,
noțiuni ample despre sistemele de operare mobile. Pe copii încă îi învățăm Excel și
Access! Chiar atât de tragice vieți le dorim, încât considerăm că le vor prinde bine
semestrele întregi de învățare a unor asemenea plictiseli? Și între timp, nu le
spunem cum se face un Root la Android sau ce sunt acelea fișiere FLAC?
Nu sunt pedagog, ca atare nu știu cât de fezabile sunt următoarele idei, dar
consider că merită cel puțin să le expun.
O idee ar fi cea a introducerii unor ore de „știri IT”. Știu, este ceva neobișnuit
ca în programa școlară să fie ore de „știri” de orice fel, dar nu văd cum altfel s-ar
putea ține pasul cu noile tendințe ale tehnologiei. Să fie ore periodice (chiar dacă
nu în fiecare săptămână) în care la clasă să se discute ultimele noutăți în domeniu.
Sigur, problema este că pentru așa ceva ar fi nevoie de niște profesori noi, cel mai
probabil tineri, care să fie cu adevărat pasionați de IT și să aibă cunoștințe solide în
acest domeniu. Dar, un candidat cu un asemenea profil va fi mai curând atras direct
de către corporațiile IT, nu de sistemul corupt al educației publice.
Altă metodă prin care tinerii pot fi atrași spre a învăța tehnologia, și mai ales,
spre a descoperi oportunități, cum ar fi lucrul de acasă prin platformele online
anterior menționate, ar fi folosirea de cât mai multe mijloace tehnologice în
predarea lecțiilor, indiferent de materie. Este un lucru pozitiv că în ultima vreme
aproape orice sală de clasă din orice școală sau liceu (în Baia Mare, cel puțin)
observ că are cel puțin un videoproiector și un PC sau un player media. Este un bun
început, iar asemenea mijloace trebuie folosite la maximum, cu orice ocazie. Mai
mult, consider că putem lua în calcul încurajarea copiilor de a căuta curiozități și
informații noi referitoare la subiectele ce le învață la școală. Prin aceasta nu mă
refer să i se ceară să aducă referate de pe net, și apoi toată clasa să aibă imprimate
primele 3 pagini ce apar în Google. Mă refer, spre exemplu, la încurajarea căutării
unor filme-documentar sau clipuri explicative pe YouTube, sau ascultarea de
podcast-uri. Știu că pare riscant să încurajezi un copil să plonjeze în tot universul
internetului de unul singur, deoarece nu știi cu ce se poate alege de acolo. Dar să nu
Anton Mihiș • Rural digital. Metodele satului românesc de a rămâne relevant 245

uităm un lucru: internetul de azi nu mai e cel de acum 10 sau 15 ani. Atunci oricine
putea publica orice, motoarele de căutare indexau orice pagină, nu se ținea cont de
siguranță, de protecția datelor, de conținut necorespunzător. Azi multe s-au
schimbat. Companii precum Google și Facebook, în urma unor „pățanii” care i-au
costat mult, au azi algoritmi tot mai buni de filtrare automată a conținutului pentru
utilizatori, și acordă o atenție specială copiilor. Ținând cont că azi foarte ușor se
raportează și se închide, spre exemplu, profilul de pe o rețea socială al unui
răufăcător, și că din ce în ce mai puține pagini de slabă calitate și din îndoielnice
surse apar în topul rezultatelor unei căutări (ca să nu mai vorbim despre reclame),
deși mici, zi de zi sunt făcuți pași pentru a asigura un mediu online mai sigur
pentru toți, inclusiv pentru tineri.
Iar odată pătrunși în acest mediu, pot spune din propria experiență pe care am
trăit-o cu nu foarte mulți ani în urmă (când eram de vârsta celor la care mă refer
aici), curiozitatea de a afla din ce în ce mai multe noutăți și trenduri va crește de la
tine. Astfel, cresc șansele ca mereu o asemenea persoană să fie pe fază și să profite
de un nou mod de a-și îmbunătăți gândirea și viața.
Ca încheiere și concluzie…
Doresc să clarific două aspecte:
1. nu încerc să spun că Freelancer.com și 99designs sunt „locuri de muncă”,
„job”-uri! Nu, eu le sugerez doar ca metode de a câștiga oarecare sume de bani
pentru a porni o afacere în adevăratul sens al cuvântului, pentru ca acei tineri să nu
fie nevoiți să apeleze la munci de joasă speță pentru a-și câștiga primii lor bani;
2. sunt conștient că sunt zone rurale din România unde nu se poate spera așa
ceva. Fărcașa din Maramureș este, din păcate, doar o excepție pentru „satul românesc”.
În Fărcașa se poate spera la așa ceva, și chiar la mai mult deoarece văd aici și
oameni cu inițiativă, ambițioși și deschiși la idei noi. Însă în satele unde majoritatea
locuitorilor sunt asistați social și instituția principală e birtul, nu școala, din păcate
mai sunt multe de rezolvat până avem cu cine dialoga despre Bitcoin. Ar fi păcat
însă ca în comunitățile civilizate să nu se exploateze această oportunitate a zilei de azi.
Cred, așadar, că tinerilor ar trebui să le fie aduse în vedere și expuse ca
oportunitate aceste concepte de lucru, de învățare, de interacțiune cu lumea de la
distanță, iar tinerilor din mediul rural cu atât mai mult, pentru că acestea sunt
metode de a se bucura de ceea ce deja au atât de frumos și superior din punct de
vedere al condițiilor de trai.
Faptul că actualmente satul este tratat ca un tip de comunitate inferioară orașului
îi descurajează pe tineri, și nu este corect. Iar ideea că la țară trebuie înființate mai
degrabă școli profesionale și licee tehnologice sau agricole („că doar din alea le
trebuie acolo”), marginalizează și mai mult spiritul creativ al tinerilor de la sate.
Tinerii știu că la țară este frumos, cel puțin până când ajung să trăiască o
perioadă mai lungă de timp într-un oraș. Și chiar și apoi, adesea încă își amintesc și
spun că-și doresc să viziteze satul natal, și că le-ar plăcea chiar să revină, dacă ar
avea condiții mulțumitoare.
246 Simpozionul Naţional „Lucian Blaga”, ediţia I

Avem încă generații care cresc după valori morale bune. În această perioadă
evoluează în fața întregii lumi, într-o dramă penibilă, acea „activistă” Greta
Thunberg. Cea mai sinistră ființă pe care am văzut-o vreodată! Nu comentez acum
aici despre problemele climatice pe care le dramatizează ea, dar pot spune că
niciodată n-am văzut un copil român cu atâta răutate în privire, în vorbă și în suflet.
Tinerii noștri încă au credință, încă merg la biserică, mai ales la țară. Chiar
dacă nu sunt o persoană religioasă, nu pot să nu recunosc meritul acestui obicei:
această credință în Divinitate îi ajută să rămână în norme morale sănătoase. Încă
satul românesc are tradiții și are o identitate. Alte țări nu mai au, industrializarea
dominându-le viețile și nepermițându-le să-și mai regăsească liniștea și creativitatea
într-un mediu liber și deschis precum este satul tradițional.
Să prețuim ce avem! Și să conștientizăm că o combinație între un stil de viață
sănătos – atât biologic, cât și moral – și nevoia de resurse materiale, respectiv de
integrarea în lumea dinamică și modernă, nu este doar posibilă, ci este mai aproape
și mai ușor de realizat decât credem. Tinerii români pot avea în continuare o
reședință rurală, atât timp cât au o gândire globală.