Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Internetul oferă omului modern o grămadă de avantaje, care îi ușurează sau îi îmbunătățesc
viața, fie îl ajută să economisească timp, bani, fie să-și găsească un partener de viață, fie îi oferă
modalități de a-și petrece timpul simțindu-se mai bine (cel puțin pe moment) etc. Din păcate însă
utilizarea internetului prezintă și anumite probleme, pericole, pe care este foarte bine ca oricine
intră pe net să le știe, să le conștientizeze, și să se ferească de ele. Astfel, după părerea mea, iată
care sunt principalele avantaje și pericole ale internetului în prezent:
ȘTIRI
Comerț electronic – posibilitatea de a găsi și cumpăra produse de care ai nevoie, la cel mai mic
preț de pe piață. Posiblitatea de a vinde chiar tu diferite produse, ca persoană juridică, sau chiar
fizică.
PUBLICITATE – posibilitatea de a-ți face reclamă produsului pe care vrei să-l vinzi, fie prin
anunțuri, fie printr-un web-site sau blog personal, fie prin reclame pe alte siteuri etc
Posibilitatea de A-ȚI face publică o părere (de a te face auzit) – prin comentarii la diferite
știri, articole, pe forumuri, pe diferite siteuri etc, prin administrarea unui propriu site de internet /
blog, unde poți posta(poți publica) ce informații dorești.
ECONOMIE DE TIMP – internetul îți poate asigura o foarte mare economie de timp. În
loc să pierzi timpul (în diferite moduri), pentru a obține ceva/a rezolva ceva, prin
intermediul internetului foarte multe probleme se rezolvă mult mai rapid:
în loc să CAUȚI TOT FELUL DE INFORMAȚII pe suport de hârtie (șapte seri, ziare, reviste
etc), sau deplasându-te în anumite locuri/clădiri pentru a afla ce te interesează, le poți găsi mai
rapid pe internet (atâta timp cât ele există pe internet)
în loc să DEPUI DIFERITE ACTE, CERERI, PETIȚII tipărite (în relația cu instituțiile
administrației publice), le poți trimite în format electronic, prin MAIL (în cazurile în care se
acceptă acest lucru)
Pericolele internetului pot fi de două feluri: pericole/riscuri pe care le putem evita, și pericole/riscuri pe
care nu prea le putem evita dacă folosim internetul (de exemplu nu putem renunța la folosirea mail-
urilor deși este evident că nu există o siguranță de 100% a informațiilor personale din contul nostru de
mail). Indiferent care este cazul, este foarte important să înțelegem care sunt toate aceste pericole, să le
conștientizăm, și să ni se aprindă undeva în cap o luminiță roșie de fiecare dată când suntem pe cale de a
ne expune la un risc/pericol pe care n-ar trebui să ni-l asumăm, astfel încât navigarea pe internet să fie cât
mai sigură. Iată în continuare care sunt, după părerea mea, principalele probleme, riscuri și pericole legate
de internet:
PIERDEREA DE TIMP este o altă problemă pe internet. Oricât de multe avantaje și informații
utile ar avea internetul, foarte mulți oameni ajung să piardă foarte mult timp pe internet, fără să
câștige ceva real, concret, inteligent, util din asta (este cazul pierderii a prea mult timp pe siteuri
de socializare, uitându-te la filme, jucându-te etc). Sub pretextul ”alungă plictiseala”, internetul
consumă foarte foarte mult timp în cazul foarte multor oameni, iar asta nu e bine deloc, pentru că
este anti-productiv și acei oameni ar fi putut să-și folosească timpul și energia într-un mod mult
mai folositor lor și societății în ansamblul ei.
Principalele cauze:
– JOCURI DE NOROC – pierderea de mult timp și mulți bani la jocuri de noroc online.
– ACCESUL FACIL LA ALTE PERSOANE DE SEX OPUS (mai tinere / mai frumoase / mai
serioase / mai funny/ mai puternice / mai ”altfel” sau pur și simplu…ALTELE decât persoana de
lângă tine – valabil și pentru bărbați și pentru femei); prin siteuri/programe de socializare (hi5,
facebook, myspace, twitter, skype, messenger etc), prin anunțuri matrimoniale sau altele
asemenea.
– PORNOGRAFIA – valabil mai ales pentru bărbați – Pornografia pe internet trezește în bărbați
și potențează instinctul biologic/animalic de a-și da mai departe genele, de a se reproduce, de a
perpetua specia, de “a-și împrăștia sămânța” , de a împrăștia variabilitate, făcând sex cu cât mai
multe femei, cât mai apetisante din punct de vedere sexual. Soția/partenera nu este suficientă
pentru îndeplinirea acestui scop biologic al bărbatului, motiv pentru care, acesta va găsi pe
internet, o alinare din acest punct de vedere (poze, filme etc). Însă acest acces facil și des la
pornografie pe internet, pe lângă impotență în viața reală, îl face pe bărbat să-și dorească și în
realitatea concretă ceea ce vede pe internet (multe femei bune și frumoase care fac tot felul de
chestii), ajunge astfel să-și vadă soția/partenera de viață din ce în ce mai urâtă, mai ștearsă, mai
neatragătoare, ajungând să fie controlat de acel instinct biologic care îi spune ”fă sex și cu alte
femei!”, și ajungând astfel să își respingă femeia de lângă el din ce în ce mai mult, până la
distrugerea relației/căsniciei printr-o viață monotonă și banală, printr-o viață plină de certuri, sau
prin divorț (poate cea mai fericită variantă).
Site-urile de socializare (facebook, twitter, hi5 etc) îți ”droghează” creierul și îți creează
iluzia că ești cineva dacă ai mulți prieteni virtuali / multe like-uri pe facebook etc. Acest
accent pus pe cantitate, nu și pe calitate dăunează unei vieți normale ( în mod normal, contează
mai mult calitatea celor cu care te înconjori decât cantitatea/numărul lor).
Internetul creează falsa iluzie că ești activ din punct de vedere civic dacă postezi un mesaj
împotriva a ceva rău, sau dacă dai un like pentru o acțiune de protest perfect justificată. Această
opțiune oferită de internet, de a putea ”reacționa” față de anumite lucruri în mediul online, te face
să nu mai reacționezi deloc acolo unde chiar contează, de exemplu în proteste pașnice și
normale de stradă. La începutul anului 2012, când au avut loc diverse proteste de stradă, s-au
pornit ”chemări” pe facebook, de genul ”Haideți la protest! la data de, ora de….Dați un like dacă
veniți!”. Din mii, zeci de mii de like-uri date pe facebook, în stradă apăreau doar CÂȚIVA
oameni.
ATENȚIE: Internetul este cu atât mai nesigur/periculos pentru tine, cel care citești acest text,
dacă te afli cel puțin într-una din următoarele categorii de persoane:
1.Copii – copiii au o educație generală mai mică decât a adulților, sunt mai naivi, mai inocenți,
mai creduli, au experiență de viață redusă (au puțini ani de viață), și deci nu înțeleg foarte bine
lumea în care trăiesc, și nici cum funcționează internetul, motiv pentru care sunt mai expuși.
Bineînțeles că există și copiii bine educați de părinți, care înțeleg foarte multe lucruri, știu să se
protejeze de ele, sunt conștienți și racordați la realitate, însă aceștia din păcate sunt excepții.
2.Oameni mai puțin și/sau mai prost educați la modul general – de asemenea nu înțeleg cum
funcționează lumea, și deci nu sunt conștienți de pericolele pe care le rezervă; Școala formală
(grădiniță – liceu – chiar și facultate) îți oferă doar informații din diferite domenii – aia nu e
educație. Educație despre viață nu se face aproape deloc.
3.Oameni mai puțin și/sau mai prost educați în domeniul internetului – cei care n-au
educație specifică în domeniul internetului, nu vor înțelege pericolele cu care se confruntă în
mediul online și deci sunt expuși (de regulă adulții trecuți de o anumită vârstă, și oamenii bătrâni
care abia reușesc pe cont propriu să apese 3 butoane și să caute ceva pe google – statul nu i-ar
învăța nimic, deși la nivel european se pune accent pe educația continuă…)
Trăim în al doilea deceniu al celui de-al treilea mileniu. Din momentul în care identitatea online
a cuiva şi securitatea datelor personale au fost deja puse sub ameninţare prin PCIP, ACTA, PIPA,
SOPA, CISPA , ITU,se cuvine să aruncăm o privire asupra încotro se îndreaptă societatea
modernă, din punct de vedere tehnologic.
Şi nu se mai petrece la nivel local: China, Iran, Egipt, Nepal, Siria, Columbia, Birmania,
Thailanda, India, Canada, Pakistan, Peru, Filipine, Panama, Brazilia, Bangladesh, se petrece la
nivel supra-statal
Cine are acces la datele biometrice, va putea avea acces şi la informaţiile care ţin de securitatea
personală. O bancă rusească, spre exemplu, vrea să folosească ATM-ul ca detector de minciuni.
O firmă japoneză a lansat în Polonia (vezi şi aici) şi România primele bancomate care folosesc
tehnica biometrică a scanării venelor.
Deşi:
70 % din întreprinzătorii români se pronunţă împotriva stocării datelor privind comunicarea prin
telefonie mobilă,
ONG-urile cer interzicerea legii Big Brother care permite supravegherea şi stocarea datelor
tuturor utilizatorilor de internet, legea oricum îi vizează direct doar pe puţin peste 1 % din
români,
Legea Big Brother, desi a fost declarata neconstitutionala pentru ca incalca dreptul la viata
privata, a fost adoptată.
Un nou proiect propune cumpararea cartelelor pre-paid doar cu un act de identitate, fara a
analiza macar impactul asupra vietii private.
Un proiect al Ministerului Turismului care vrea sa stranga date statistice(?!?) despre cei care se
cazeaza in Romania, dar fac o baza de date unica cu toate informatiile lor personale.
Există motive pentru care unii creştini consideră că acceptarea anumitor tipuri de cipuri în
documentele personale constituie o formă de supunere în faţa satanei. Parţial corect, parţial fals.
Să înţelegem mai exact cum şi cât.
Corolând ceea ce interpretează ortodoxia în Biblie şi ceea ce anumite tehnologii pot crea acum,
se poate concluziona că:
Tehnologia RFID şi, prin extensie, cea NFC (spre deosebire de QR Codes, spre exemplu, care se
folosesc simplu, dar sunt neglijate) se bazează pe folosirea unui cod binar care poate fi
recodificat ca 666, număr specific pentru a marca, în antichitate, vitele, iar în prezent produsele
şi oamenii
Codurile UPC şi EAN-13 (spre deosebire de EAN-10, de exemplu) folosesc 666 (explicaţie pe larg
aici)
O altă formă prin care s-ar putea împlini ceea ce scrie în Apocalipsă referitoare la semn, sunt
tatuajele ilustrate cu LED-uri sub piele, prin care se pot afişa coduri EAN-13.
Într-o serie de forme, fie ele explicite (după cum se poate citi clar pe paşaportul rusesc) sau mai
puţin explicite (UPC, EAN-13, led-uri sub piele, contactless sau RFID ori chiar o combinaţie a
acestora, cum e cazul eID), acte de identitate, certificate electronice de rezidenţă pentru
cetăţenii non-UE şi instrumente de plată folosesc semnul 666, adică numărul antihristului
specificat în Sfânta Scriptură.
Corelând într-adevăr ce scrie în Biblie cu progresele tehnologice actuale, nu încape îndoială cum
concluziile de mai sus sunt corecte, pentru creştini. Simbolurile, prin definiţie, au o asociere
primară, care nu poate fi contestată. Un simbol înseamnă ceva, indiferent dacă oamenii
sunt sau nu conştienţi de alegerea lui.
Nu există contra-argumentare care să stea în picioare împotriva celor patru puncte de mai sus. Cu
toate acestea, ele capătă o importanţă personală, individuală, pentru fiecare om, în măsura în care
alege să creadă în Biblie – altfel spus, pentru cei care cred, punctele de mai sus reprezintă cel
puţin semnale pentru atenţionare, iar pentru cei care nu cred, cel mult curiozităţi. Indiferent cum
sunt privite, democraţia, ca un concept modern, presupune dreptul fiecărei persoane la a-şi
urma convingerile religioase. Iar dacă ortodocşii cred şi argumentează că aceste concluzii sunt
reale, atunci toate autorităţile şi toţi cetăţenii sunt obligaţi să respecte această percepţie şi să se
comporte în consecinţă, fără a-i marginaliza pe cei care o urmează. Mai ales că 1 milion de
români au semnat o petiţie prin care au cerut referendum pe tema actelor cu cipuri biometrice.
Preşedintele Traian Băsescu a ignorat petiţia.
Dreapta socoteală este cea mai înaltă virtute ortodoxă, după cum scriam şi aici. Este, aşadar,
important să discernem între nuanţe ale problemelor. O mare dispută în interiorul ortodoxiei a
fost şi rămâne pentru unii, dacă actele cu cipuri RFID şi cardurile bancare cu cipuri RFID/NFC
(cu întrerupător sau fără) pe care e imprimat numele reprezintă lepădare de credinţă sau doar un
act premergător adevăratei lepădări, despre care unii consideră că este/va fi implantarea cipurilor
RFID în mână sau pe frunte, exact aşa cum scrie în Biblie. Dacă analizăm strict ce scrie în
Biblie, este clar că lepădarea este explicită în cazul acordului pentru implantarea sub o formă sau
alta a semnului 666 în corp.
Problema diferenţei între un cip RFID într-o pereche de blugi din mall (aici un exemplu din
tehnologia web 4.0) şi un act de identitate este totuşi aceea că numărul 666 corespunzând fiarei
se aşează împreună cu numele de botez creştin al persoanei, numele după care se identifică în
faţa lui Dumnezeu pentru că s-a unit cu El prin taina Sf. Botez – astfel, realizarea unui paşaport
biometric (care conţine semnul explicit al fiarei), deşi nu este o lepădare în sensul strict explicat
în Apocalipsă, este un păcat şi un act premergător – pentru care unii duhovnici nu mai primesc la
spovedanie enoriaşi şi nu îi mai pomenesc în rândul drept-credincioşilor. Aceeaşi dispută este
valabilă şi pentru tot felul de alte carduri (ex: bancare, de bibliotecă), ce folosesc fie tehnologia
RFID, fie NFC, fie EAN-13.
Acestea sunt datele. De aici, acei creştini pentru care dreapta socoteală nu este o virtute, ci un
concept străin, se înregistrează exagerări lipsite de logică şi de corespondenţă cu scrierile Sf.
Scripturi şi ale Sf. Tradiţii. Ei se panichează în legătură cu orice fel de cipuri şi carduri, în orice
fel de document. Întâlnim astfel, din lipsă de informare, aberaţii precum:
Îndemn la greva fiscală împotriva semnăturii electronice (nu am găsit nicăieri explicat ce legătură
are semnătura electronică în mod specific cu 666)
Card=drac scris invers. Nu e la fel şi în limba engleză, iar cuvântul e de origine engleză. Această
interpretare e o particularitate a limbii române.
Prezenţa cipului RFID împiedică pe om să se roage – cel mai probabil, li se întâmplă celor care
suferă de efectul placebo şi de o cădere de calciu.
Orice român va avea în lumea virtuală o identitate – adică una din elucubraţiile scoase de la
Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiilor, care nu are niciun plan realist de a face
sistemul e-guvernare să funcţioneze – minunat pentru persoane juridice, îngrozitor pentru
persoane fizice.
Oricum ar fi, există câteva lucruri pe care le poate face oricine pentru a-şi proteja securitatea.
2. să se ferească de plata cu telefonul mobil – sistem lansat de Google, iar lista telefoanelor prin
care se va putea face plata este deja disponibilă. Tehnologia NFC, despre care se spune că va
arunca la gunoi afacerea cardurilor, oferă o pradă şi mai uşoară pentru hoţii de buzunare
3. să plătească pe cât se poate de mult din ce cumperă cash. Există speculaţii că în Suedia sau
Italia s-ar intenţiona în timp, pe scară largă, renunţarea la plăţile cu bani lichizi pentru valori mai
mari de câteva sute sau o mie de euro.
4. alege alte sisteme de operare pentru mobil decât Android (care sunt supuse unui număr mare
de atacuri informatice) sau Microsoft.Exemplu: Symbian.
5. Cum identitatea posesorilor de iPhone, iPad și iPod Touch se află datorită unui număr unic,
poate folosi alte tipuri de telefoane şi să aibe grijă ce face pe iPad!
6. Dacă are de gând să participe la vreun protest public, să se pregătească să renunţe la drepturile
civile … În Londra, poliţia metropolitană foloseşte un software pentru a identifica utilizatorul
fiecărui telefon mobil din mulţime, iar în Bucureşti, participanţii la o manifestaţie în Piaţa
Universităţii au fost fotografiaţi şi filmaţi fără permisiunea lor.
7. Să opteze pentru laptopuri fără cameră video încorporată. Camera poate fi folosită de la
distanţă pentru spionaj.
8. Să ţină smartphone-ul protejat cu o parolă, dacă este posibil. După cum scrie aici şi arată aici,
pentru orice tip de telefon mobil, există posibilitatea – nu de către companii sau spioni, ci de
către utilizatori obişnuiţi – de a te spiona la distanţă chiar şi dacă nu-ţi foloseşti telefonul mobil.
Atâta timp cât are bateria şi SIM-ul în acelaşi loc, nu serveşte doar ca geolocalizator…
9. Să evite brăţările GPS. Dacă ieri erau folosite brăţări GPS pentru puşcăriaşi şi azi microcipuri
RFID pentru câini, mâine vor fi folosite pentru copii, chipurile pentru a le da de ştire părinţilor
unde sunt tot timpul. Oricum fiecare poate fi localizat prin intermediul telefonului mobil, măcar
cine vrea să ştie peste tot pe unde umbli să depună puţin efort…
10. Dacă va călători în SUA, Australia, Canada, Japonia, Maroc, Noua Zeelandă şi Coreea de
Sud, unde încă sunt în vigoare proviziile ACTA, să ţină cont de aceasta.
11. Din moment ce WiFi-ul poate fi folosit ca mijloc de urmărire în propria casă, este o idee bună
să închidă router-ul wireless atunci când nu îl foloseşte
12. Să nu folosească telefoanele pe post de carduri de acces: e ca şi cum ai umbla cu cheile după
tine la vedere, cu o adresă pe ele.
13. Să se întrebe cât de sigură este reţeaua de telefonie mobilă în faţa atacurilor electronice.
Oricum, să nu răspundă la SMS-uri dubioase şi să le raporteze
14. Să evite cardurile de fidelitate. Pot fi folosite pentru a mări preţurile artificial la produsele
cele mai cumpărate.
15. Să îşi şteargă cookie-urile din când în când. Sau să-şi instaleze CCleaner, un program free
care îţi curăţă urmele din programele pe care le foloseşti.
16. Să îşi Folosească pentru partiţiile PC-ului/laptopului True Crypt, alt program free care are ca
scop să-i oprească pe alţii să acceseze conţinutul calculatorului fără permisiunea ta.
18. Să-şi dezactiveze web history de la google. De fapt, nu naviga pe internet cât timp eşti logat
la contul Google (aplicaţii comune: Gmail, Youtube, Google+, Google profile)
19. Dacă totuşi foloseşte un card bancar cu cip RFID, să-şi cumpere un dispozitiv care previne
accesarea lui de la distanţă.
20. în cazul că va fi vreodată creat, să refuze cardul de asigurare medicală cu date biometrice. A
fost criticat până şi de preşedintele Colegiului Medicilor în România (video aici).
Alte referinţe:
Listă de linkuri în engleză pentru documentare în ceea ce priveşte pericolele folosirii tehnologiei
RFID (nu le-am parcurs pe toate, dar lista mi se pare exhaustivă pentru domeniul în chestiune,
atât dpdv al drepturilor cât şi dpdv al semnificaţiilor)
Vezi cum pot afla operatorii de telefonie unde eşti, ce faci şi cu cine vorbeşti
Oamenii au fost constant manipulaţi să devină dependenţi de tehnologie. Tehnologia este opiul
maselor.
Acest lucru degenerează într-o sclavie faţă de tehnologie. Ma refer la o pierdere a libertăţii
personale şi a independenţei, din cauza consumului necontrolat a mai multor tipuri de dispozitive
care ne mănâncă timp şi bani. Majoritatea oamenilor nu îşi folosesc capacităţile mentale critice şi
independente pentru a se întreba dacăutilizarea continuă a acestor produse tehnologice, care
sunt promovate mai agresiv decât orice altceva, chiar le îmbunătăţeşte viaţa.
Eu unul, spune Hirschhorn, am reuşit cu succes să limitez foarte mult utilizarea inovaţiilor
tehnologice, să rămân cât mai deconectat de dispozitivele electronice şi să îmi maximizez
independenţa şi confidenţialitatea. Nu am un smartphone, nu folosesc reţelele sociale, nu am
niciun produs Apple, cum ar fi iPod, iPad sau alte produse similare. Nu am folosit niciodată
Twitter sau Facebook, şi nu am trimis niciodată un SMS. În schimb, folosesc în mod raţional
Internetul cu ajutorul unui laptop vechi.Pentru mine, email-ul este foarte bun şi mai mult
decât suficient. Foarte rar folosesc un telefon mobil vechi, de obicei în situaţii de urgenţă.
Atunci când îmi fac plimbarea zilnică nu am niciun dispozitiv deschis, nicio dorinţă de a
comunica sau de a asculta muzică. Vreau să trăiesc momentul, să simt lumea din jurul meu,
într-un mod nefiltrat şi neîntrerupt de vreun tip de tehnologie.
Cei care cred că interacţiunile cu oamenii, prin intermediul dispozitivelor tehnologice, sunt un
lucru real, şi-au pierdut minţile. Tehnologia distorsionează şi limitează interacţiunile social-
umane. Mai grav este faptul că oamenii şi-au pierdut abilitatea şi talentul de a purta o
conversaţie faţă în faţă.
Un studiu recent realizat de Centrul de Cercetare Pew a identificat faptul că 44% dintre
proprietarii de telefoane mobile dorm cu dispozitivul asezat lângă pat. Mai rău, 67% dintre
aceştia au experimentat “apeluri fantomă”, verificându-şi telefonul chiar şi atunci când acesta
nu a sunat şi nici nu a vibrat.
Există şi ceva veşti bune: procentul proprietarilor de telefoane mobile care au spus că“ar putea
trăi fără aceste dispozitive” a crescut de la 29% în 2006, până la 37%.
Descoperă lucrurile de care te poţi bucura în această viaţă fără a fi nevoie de tehnologie. Mae
West a rostit următoarea zicală: “prea mult dintr-un lucru bun este ceva minunat”. Este
momentul să realizezi faptul că aceste cuvinte nu se potrivesc şi în cazul tehnologiei.
Iar în ceea ce priveşte globalizarea sclaviei faţă de tehnologie: este acest progres mondial lucrul
cel mai bun care se poate întâmpla pentru umanitate? Eu cred că a venit momentul pentru o dietă
digitală globală.