ORAŞUL MEU IDEAL

Orașul ideal nu consider a fi decât o construcție utopică sau în cel mai bun caz un proiect foarte
greu de realizat. Nicidecum aceasta nu va fi creat pentru mase omenești, ci pentru acei oameni ce vor fi
aleși spre a îndeplini statutul de cetățeni. Foarte important de menționat ca argument este faptul că nu
orașul ca locație de sine stătătoare va fi denumit ideal, ci acele persoane desemnate spre a-l popula vor
face din acel loc unul ideal. Ei vor fi guvernați și totodată vor inspira valori precum respectul, grija,
toleranța, curățenia și nu ăn ultimul rând, iubirea.
Niemeyer sau Mies var der Rohe au proiectat astfel de orașe „perfecte”, însă acestea sunt
ideale doar pe hârtie, în plan și imagine. Dacă populația acelui loc/spațiu va crede ca nu este responsabilă
pentru activitățile de întreținere și așteaptă ca alții „responsabili” sau angajați să respecte orașul în locul
lor sau nu se vor implica oricăror altor activități ce dau viață orașului în afara spațiului locuit și al locului
de muncă, atunci orașul perfect nu se va realiza niciodată iar planurile care contrariază acest fapt, vor
rămâne doar planuri perfecte.
Orașul ideal pentru mine este unul de mici dimensiuni, cu o populație de aproximativ
10.000 de locuitori care vor fi „cazați” doar în case pe pământ într-un spațiu de 1000 mp fiecare pentru a-
și putea dezvolta hobby-urile precum grădinăritul, o mică afacere de familie, teren de joacă, spațiu de
relaxare etc.
Fiecare locuință să fie retrasă la un minim de 6 metri, maxim 8 de la stradă pentru un aspect mai
aerisit, protecție dar și fluidizarea traficului. Această distanță va genera o curte în fața casei care doresc să
nu fie îngrădită având însă posibilitatea de a utiliza un gard verde de maxim 1.2 metri iar în spatele casei,
curtea îngrădită pentru intimitate și limitare a spațiului după stilul englezesc.
Limita de înălțime a caselor sa fie P+1, maxim P+1+M și o ocupare la sol de cel mult 150 mp,
deoarece tot ceea ce depășește aceste limite mi se pare ca fiind nechibzuit și uneori inestetic. Doresc
rununțarea la locuințele colective, iar construcțiile cu regim de înălțime mare să servească doar
funcțiunilor precum clădiri de birouri, hoteluri, spitale, parcări urbane.
Un număr de aproximativ 100 de locuințe va participa cu o legătura directă sau indirectă la un
spațiu de joacă major unde copiii vor găsi, teren accidentat pentru biciclete, teren de fotbal și basket și
spațiu pentru cei mai mici cu leagăne, tobogane etc.
Spațiile comerciale, marketurile de cartier ar trebui să aiba o distanță între ele de cel puțin un
1km, la fel și băncile, astfel imaginea orașului nu va mai fi supraaglomerată de funcțiuni ce servesc același
scop așa cum se întâmplă adesea să vedem bancă lânga bancă. Principalul avantaj al acestui sistem
prestabilit ar fi acela de a crește valoarea spațiilor/loturilor, ceea ce ar oferi venituri mai mari primăriei.
Exemplu: În cazul în care o bancă dorește un spațiu în centrul orașului, aceasta fiind impusă de
legea unei singure funcțiuni de același fel pe raza unui km crează astfel o competitivitate acerbă între
companiile doritoare a acelui spațiu ceea ce îi va crește valoarea iar banca va trebui să ofere o sumă mai
mare de bani pentru a-l obține.
La fel se va proceda și în cazul farmaciilor care uneori sunt pur și simplu peste tot, la fel ca
amaneturile sau orice alte servicii/funcțiuni oferite.
Un alt avantaj ar fi diversificarea domeniilor precum: educație, comerț, industrie ceea ce va
rezulta în ocuparea forței de muncă pe termen mai lung și va reduce rate de falimentare a companiilor,
astfel toată lumea câștigă.
Industria jocurilor de noroc în orașul ideal este interzisă deoarece jocurile nu sunt create pentru
profitul jucătorului și pe lângă probleme financiare pe care le poate aduce, cunosc destule cazuri în care au
adus probleme în familie. În același caz se vor integra și cârciumile căci băuturile alcoolice de o calitate
scăzută și ieftine nu sunt pentru oamenii cetățeni al orașului meu ideal.
 Străzile consider că sunt un aspect important pentru fiecare oraș și acestea reprezintă după
părerea mea o pondere de 40% din imaginea orașului. Tocmai de aceea doresc să li se acorde atenție
sporită, astfel încât străzile principale vor avea două benzi pe fiecare sens fără posibilitatea de a parca,
între benzile de sens diferit se va amanaja un spațiu verde și se vor planta pomi cu un coronament mai
înalt pentru a nu perturba perspectiva de la nivelul ochiului sau pomi de înălțime joasă; o a doua variantă
în care acest spațiu verde este amplasat la limita dinstre carosabil și trotuar, în acest caz se va decupa din
loc în loc din spațiul verde pentru a crea locuri de parcare; acestă variantă va fi aleasă în lipsa unui spațiu
de parcare major în zonă. Străzile secundare precum cele din zonele rezidențiale vor fi cu câte o bandă pe
sens mărginite de trotuare.
Canalizarea. Micile detalii fac diferența – doresc ca întreaga canalizare, galeriile edilitare să fie
amplasate sub trotuare deoarece în cazul în care vor fi necesare lucrări, consider că este mai ușor de
reamenajat trotuarul ulterior decât de readus asftaltul la nivelul inițial. Apoi gurile de scurgere propun să
se amplaseze la nivelul străzii însă sub bordură după exemplul american.
Cred că ar trebui să existe piste pentru bicicliști, carosabilul să se lățească cu un mentru pentru
aceasta pe fiecare sens iar bicicliștii să circule după aceleași reguli precum autovehicolele și aceștia să
dețină un permis de conducere pentru această categorie; consider că bicicliștii folosesc același carosabil în
mod abuziv la momentul actual, deoarece ei nu cunosc regulile de circulație, semnele și prioritățile ceea ce
înseamnă că nu le respectă.
Mijlocul de transport perfect pentru mine este metroul, este cel mai rapid, cel mai comod și
cel mai ușor accesibil. Fiind la mare va fi mai greu de realizat, însă tehnologia din prezent îl face posibil.
Apoi o rețea bine construită de autobuse iar companiile transporturilor să fie deținute doar de stat.
Companiile private de transport există doar pentru profit și uneori fac compromisuri care duc la o neglijare
a siguraței pietonilor sau chiar a pasagerilor.
Companiile de taxi vor avea un număr strict limitat de mașini, număr impus de primărie. Am fost
în Moscova, metroul este foarte eficient, cât despre taxiuri, am văzut foarte puține și totuși populația era în
totalitate satisfăcută din punct de vedere al transportului; spre deosebire de Iași când uneori văd doar
mașini galbene parcate în așteptarea clienților. Apropo de acest fapt, stațiile, spațiile de așteptare ale taxi-
urilor vor fi strict respectate.
Amplasamentul. Pentru mine un oraș cu iesire la mare a câstigat mereu teren față de
celelalte. Pe lângă faptul că ar deveni un punct de atracție turistică, marea a oferit mereu venituri mai mari,
locuri de muncă, dar și oamenii în general ce trăiesc pe lângă ape sunt mai deschiși.
Populație. Cu siguranță un oraș ca acesta nu va rămâne niciodată doar la o populație de 10.000 de
locuitori este totuși un oraș ideal, cine nu va dori să locuiască în el? Ideea mea este ca să funcționeze ca o
comunitate, când oamenii sunt în număr mai mic, aceștia automat trebuie să trăiască mai apropiat și există
o oarecare probabilitate ca acest fapt să își ofere unii altora o atitudine mai prietenească. Populația va
crește iar pentru aceasta mă gândesc că pe lângă acești 10.000 de oameni se vor instala alți 10.000 și tot
așa, orașul ar trebui să funcționeze tentacular, pavilionar; în momentul în care orașul crește să i se mai
adauge câteva zone rezidențiale, pentru noii veniți se vor construi noi case.
Orașul pe care mi-l imaginez are multe parcuri unde adulții se vor plimba, poate vor pescui, vor
face sport – iar copiii ar trebui să aibă mereu acces la sport gratuit, să se amenajeze în aceste parcuri
terenuri (tocmai aceasta este vina pentru care copiii aleg să rămână în casă la calculatoare, terenurile sunt
cu plată, la școală nu au permisiunea de fiecare dată iar dacă este departe, părinții nu îi vor lasă să meargă
singuri). Copiii ar trebui să cunoască animalele la parcul Zoo, plantele în Grădina Botanică, să parcurgă
muzeele și să poată avea acces prin intermediul școlii în zile speciale la toate funcțiunile orașului: poliție,
pompieri, spitale, bănci, magazine, aeropoarte, în săli și pe terenuri de sport, televiziune, agricultură,
porturi etc. Astfel vor căpăta cunoștințe din diverse domenii și când vor ajunge în momentul să-și aleagă
calea lor, vor ști pe care să meargă. Un oraș probabil ar trebui să aibă atâtea posibilități de relaxare câte
domenii de muncă există în acel oraș. Căci viața nu înseamnă muncă, noi nu trăim ca să muncim, nu
acesta este scopul vieții, ci muncim ca să putem trăi – alături de cei dragi, de copii și părinți – să putem
împărtăși bucurie și dragoste. După părerea mea toată producția unui oraș ar trebui să fie mecanizată, atât
vânzarea și livrarea ei astfel încât omului să îi rămână tot timpul din lume pentru bucuriile vieții și
datoriile ei fața de familie, prieteni și divinitate.
Învățământ. Consider că acesta necesită mari restructurări în urma dezvoltării tehnologice și
ușurinței de accesare a informației. Fiecare copil ar trebui să urmeze o grădiniță la fel ca până acum, să
înceapă o școală unde se învață doar lucruri esențiale generale precum: scrierea, citirea, limba maternă și o
limbă de circulație internațională, matematică, biologie, geografie, bazele fizicii și ale chimiei etc. fără a
se aprofunda în niciuna din acestea poate până în clasa a 10-a, pentru ca apoi copilul să decidă singur ce
cale în viață vrea să urmeze, să nu existe facultate; am observat că o persoană când îndeplinește sarcini din
pasiune, lucrul acestuia este mult mai eficient, nu are nevoie de cineva să-l îndrume spre o cale îngustă
fără șanse de dezvoltare, uneori profesorul învăță copilul că un lucru se face într-un anume fel și atât,
consider că îl limitează. La fel precum se predă istoria, nu se știe niciodată exact ce-a fost, dar pentru că
învățăm ca a fost într-un anume fel, nu încercăm să dovedim contrariul. Deoarece există accesibilitate la
informație non-stop, vor căuta singuri și vor învăța din experiență. Și când se simt pregătiți vor da un
examen de evaluare a lucrării lor, a cunoștințelor. Oamenii ce au rămas în Istoria Arhitecturii de exemplu,
nu au avut școli terminate, ci doar niște baze de la care să înceapă, iar restul a fost propria muncă prin care
au reușit iar astăzi noi învățăm prin ei.
Până acum ăsta e Orașul Ideal în viziunea mea, sunt sigur că odată cu timpul, cu mai multă
experiență în viață, acesta se va modifca, vor mai apărea detalii, poate mă voi răzgândi în unele privințe,
dar în acest moment, dacă aș construi unul acesta ar fi.