Journal XGEN, No. 1, 2022 https://journal.xgen.

ro

Viitorul mărturiilor digitale. O perspectivă analitică.

VICTOR ANTON, MIHIȘ Abstract

As our society becomes more reliant on
UNIVERSITATEA TEHNICĂ DIN CLUJ-NAPOCA computer usage, an increasing amount of digital
CENTRUL UNIVERSITAR NORD, BAIA MARE data is created by our very existance. Some of the
Facultatea de Litere data about us is not collected by us, some is not
Specializarea Filosofie even meant to be kept for a long time, but some
Email: antonmihis@gmail.com consists of important informations about our
personal lives which should be kept for our
future use and future generations. This paper is
a brief description of the current challenges and
available methods for achieving this goal.
Keywords: data storage, computers,
personal data, data archive, digital data

1. Introducere

Evoluția tehnologică a ultimelor decenii a dus la o creștere exponențială a volumului de date

pe care omenirea îl generează, provenind din toate domeniile și aspectele vieții. Extragem informații
din tot mai multe surse și găsim tot mai multe metode de a le prelucra în diverse scopuri. În ceea ce
privește mediile prin care lucrăm cu aceste informații, acestea sunt, la fel, tot mai variate. Există încă
metodele clasice – de la transmiterea prin viu grai, la informațiile ce le preluăm și transmitem prin
simboluri sau la cele sub formă tipărită – care prin natura și robustețea lor vor continua să reprezinte
o importantă parte a mediilor de purtare a informațiilor mult timp de acum înainte, însă, odată cu
avansul computerelor, datele digitale își găsesc un rol tot mai important în viețile noastre.
Inventatorii și promotorii tehnologiilor IT au reșit să transmită către public cunoștințele și metodele
numeroase de a genera și distribui aceste date în scopul utilizării lor pe un interval de timp definit și
relativ scurt, însă puțin se discută despre ce soluții avem și ar trebui să folosim pentru a păstra aceste
date pe termen lung – de ordinul zecilor sau sutelor de ani. În următoarea expunere, voi încerca atât
să fac o scurtă sinteză a situației actuale, cât și să exprim o serie de păreri argumentate cu privire la
soluțiile cele mai bune pentru a păstra datele digitale pentru un timp cât mai lung posibil. Aceasta va
fi o privire din perspectiva utilizatorului individual, obișnuit, în ce privește datele legate de viața sa
personală. Voi face referire și la persoanele ce profesează individual și / sau dețin date legate de
activitatea profesională asupra cărora au drept de utilizare / distribuire / editare și totodată
responsabilitate cu privire la stocarea lor, dar nu voi face referire la stocarea de date în cadrul
companiilor, a instituțiilor de stat, a laboratoarelor de cercetare sau ale altor asemenea entități ce
dețin cantități foarte mari date în scopuri strict profesionale.

Copyright © 2021 by the authors. Submitted for possible open access publication under the terms and conditions of the Creative
Commons Attribution license (https://creativecommons.org/licenses/by/4.0/). This work is licensed under CC BY 4.0
ISSN
1
Journal XGEN, No. 1, 2022 https://journal.xgen.ro

2. Cum stocăm și de ce
Amprenta digitală a vieților noastre e din ce în ce mai mare, pe măsură ce trecem tot mai mult
din comunicarea și informațiile necesare vieții noastre în spațiul virtual. În 2016, omenirea producea
2,5 cvintilioane de bytes pe zi, adică 2,5 exabytes1, iar în 2025 se estimează că vor fi generați 463
exabytes pe zi. 2 Într-o zi întâlnim peste 4 petabytes de date pe Facebook sub forma a 350 milioane de
fotografii și 100 de milioane de ore de video (conform Facebook Research), 28 petabytes generați de
gadget-urile de tip wearables (conform Statista) sau 4 terrabytes de date produși în computerele
interne ale unei mașini conectate de generație nouă (conform Intel)3 – doar câteva exemple de cifre
pentru perioada 2019-2021 ce reflectă volumul de date produs cu implicarea explicită a noastră sau
în fundalul activității noastre, de sistemele pe care omenirea le-a creat. Desigur, o foarte mare parte
din aceste cifre sunt generate de mari companii și instituții de stat, iar datele efective produse de
utilizatorii individuali pe computerele proprii sunt mult mai greu de estimat.
Totuși, putem spune că în societatea modernă, datele personale ale oricărui individ sunt în
proporție din ce în ce mai mare digitale. Observăm acest lucru inclusiv din așteptările pe care
societatea le are de la noi – auto-recenzarea online, programări și declarații disponibile doar online
pentru diferite servicii publice, auto-citirea indexului pentru facturile de energie, bănci care
încurajează tot mai mult interacțiunea strict online, programe comerciale de loialitate disponibile
doar prin mijloace electronice – toate acestea ne arată că autoritățile publice și companiile cu roluri-
cheie în viața de zi cu zi se așteaptă ca cetățeanul de azi să fie capabil să interacționeze cu date digitale.
Aceste domenii, însă, rar solicită explicit respectivului cetățean să stocheze date digitale. De fapt, tot
mai multe date despre noi sunt stocate și prelucrate de către persoane străine nouă. Prin bifarea
opțiunilor de tip „Accept termenii și condițiile” necesare înregistrării în aproape orice serviciu online,
girăm dreptul la utilizarea datelor generate de noi prin acțiunile pe acea platformă către respectiva
companie. Pentru a reduce utilizarea necorespunzătoare și fără cunoștința noastră a acestor date de
către organizații, au fost implementate măsuri precum Regulamentul General pentru Protecția
Datelor (GDPR) la nivelul Uniunii Europene, ce vizează norme pentru stocarea datelor, prelucrarea
lor, motivele colectării lor, responsabilitatea asupra respectivelor, toate acestea prezentate către
utilizatorul final (cetățeanul UE) sub forma unui contract / acord de prelucrare a datelor ce trebuie
aprobat de către acesta4, indiferent că vorbim de date digitale sau pe orice alt suport.
Din in ce în ce mai multe date despre viețile noastre intră ajung în sistemele informatice ale
unor mari companii, majoritatea fiind introduse în mod voit, chiar de către noi. Probabil cel mai vast
domeniu este cel al rețelelor de socializare. În scopul comunicării mai facile cu persoanele din jurul
nostru, încărcăm în serverele Meta (Facebook, WhatsApp, Instagram), Alphabet (Google), ByteDance
(TikTok), Microsoft, Twitter, Snapchat etc. mesajele noastre, fotografii, înregistrări video și audio,
date personale de tot felul conținând subiecte de la cele mai banale la cele mai confidențiale.

1 Marr B., How Much Data Do We Create Every Day? The Mind-Blowing Stats Everyone Should
Read, Forbes, 2018, disponibil la https://www.forbes.com/sites/bernardmarr/2018/05/21/how-much-data-
do-we-create-every-day-the-mind-blowing-stats-everyone-should-read/?sh=3abcfb4060ba, accesat
20.11.2022
2 Desjardins J., How much data is generated each day?, World Economic Forum, 2019, disponibil la

https://www.weforum.org/agenda/2019/04/how-much-data-is-generated-each-day-cf4bddf29f/, accesat
20.11.2022
3 Racounter, A day in data, https://www.visualcapitalist.com/wp-content/uploads/2019/04/data-

generated-each-day-full.html, accesat 20.11.2022

4 Wolford B., What is GDPR, the EU’s new data protection law?, GDPR.eu, disponibil la

https://gdpr.eu/what-is-gdpr/, accesat 20.11.2022

2
Journal XGEN, No. 1, 2021 https://journal.xgen.ro

Majoritatea acestora sunt disponibile pentru accesare ulterioară un timp nelimitat (cât timp există
platforma respectivă există) însă în ultimii ani a fost promovat și a câștigat popularitate un nou tip de
partajare de informații: cele cu o dată prestabilită de expirare a vizibilității. Ne referim aici la mesajele
ce se șterg automat odată ce au fost citite (Snapchat sau funcțiile similare din Facebook Messenger
sau Instagram Messages), la postările publice vizibile 24 de ore (Story), la datele introduse în aplicații
precum Waze ce se șterg după o perioadă dată de diverse criterii. Ce se întâmplă cu datele șterse –
automat sau manual – pe aceste rețele sociale depinde de la o companie la alta. Snapchat, spre
exemplu, susține cu vehemență că sistemul lor implică ștergerea completă după anumite perioade
prestabilite de timp (în funcție de tipul datelor), explicând că inclusiv organele de aplicare a legii nu
le pot accesa după expirarea respectivelor termene5, însă Facebook, spre exemplu, nu își asumă
termene fixe cu privire la ștergerea completă, notând, printre altele „Informațiile dvs., [...] pot fi
păstrate și accesate pe o perioadă mai lungă de timp dacă au legătură cu oricare dintre
următoarele: [...] În unele cazuri, este posibil să vă păstrăm informațiile în baza motivelor de mai
sus, chiar și după ce ați solicitat ștergerea contului dvs. sau a unei părți din conținutul dvs. De
asemenea, putem păstra informațiile din conturile dezactivate și din conținuturile șterse pentru
încălcarea politicilor și condițiilor noastre de utilizare.” 6
Indiferent câtă importanță dăm acestor aspecte, putem concluziona că, în lumea digitală,
datele pe care le introducem pe internet sunt stocate și procesate de către respectivele organizații, care
la rândul lor au mai multe sau mai puține permisiuni de a le partaja sau vinde altor organizații în
diverse scopuri. Acest acord este, de cele mai multe ori, prețul plătit pentru utilizarea serviciilor
respective online, care în mare parte sunt gratuite. Comunicarea prin mijloacele online implică
stocarea datelor despre noi în locații asupra cărora noi nu avem control, și totodată înțelegerea și
acceptarea acestui lucru. Tipul de date concepute pentru a nu mai fi vizibile pot fi considerate drept
un instrument în comunicarea instantanee. Precum în comunicarea orală informațiile sunt transmise
fără a fi înscrise în niciun fel, utilizându-se doar capacitatea de stocare mintală a participanților la
convorbire, putem argumenta că astăzi transmiterea unui mesaj digital cu un termen de expirare
predefinit e o aplicare modernă a aceluiași principiu. Așadar, o parte din datele digitale pe care le
generăm sunt menite să fie șterse și e normal să le tratăm ca atare în ceea ce privește așteptările pe
care le avem de la calitatea, valoarea și utilitatea lor. O bună parte din datele digitale, însă, reprezintă
componente din viețile noastre ce nu ar trebui pierdute.
Pentru utilizatorii individuali, am să încadrez datele ce le pot stoca în trei categorii:
documente din care o mare parte reprezintă echivalentele digitale a unor înscrisuri ce ar putea exista
și suport hârtie, fișiere multimedia (foto / video / audio / jocuri / aplicații) și alte fișiere ce pot
ține de activitatea profesională sau alte preocupări ale persoanei, dacă aceasta are acces și dreptul de
a le stoca individual (baze de date, telemetrie, coduri sursă software, fișiere CAD, grafică vectorială
sau alte fișiere specifice generate și utilizabile doar cu diverse produse software).
Care din datele acestea sunt păstrate și pentru ce perioadă e o decizie complet la latitudinea
persoanei în cauză. Dacă unele documente există doar în format digital, păstrarea lor poate fi
obligatorie din punct de vedere legal în scopul dovedirii; în ceea ce privește proiectele profesionale,
fotografiile sau filmările personale, păstrarea acestui tip de date ține strict de preferințele personale.

5 Snapchat, Snap Inc. Law Enforcement Guide, 2020, disponibil la

https://storage.googleapis.com/snap-inc/privacy/lawenforcement.pdf, accesat 20.11.2022
6 Meta – Centrul de Confidențialitate, Cât timp vă păstrăm informațiile?, disponibil la

https://www.facebook.com/privacy/policy/?section_id=8-HowLongDoWe, accesat 20.11.2022

3
Journal XGEN, No. 1, 2022 https://journal.xgen.ro

La fel, spre exemplu, pot fi considerate și colecțiile de date procurate din surse externe – o persoană
poate deține muzică, filme, jocuri, software sau alt tip de date digitale pe care nu le-a generat el sau
ea; unii preferă să le păstreze în propria colecție pe propriile medii de stocare, alții consideră că, din
moment ce sunt disponibile oricând în alte surse, nu merită efortul arhivării personale.
Aș argumenta că o arhivare personală a datelor ar fi benefică pentru orice individ într-o
măsură cât mai mare (în limita posibilităților materiale și a interesului fiecărei persoane), deoarece,
în lumea în care amprenta digitală a vieților noastre este tot mai mare, așteptările celor din jurul
nostru de a veni cu dovezi în susținerea diverselor afirmații pe care le exprimăm sau acțiuni pe care
le întreprindem, este tot mai mare. Mai mult, dată fiind ușurința falsificării datelor digitale, e util să
avem datele originale pe care noi le generăm, în cazul în care avem nevoie să dovedim care sunt
informațiile autentice. În fine, în ceea ce privește datele menționate anterior care ne sunt oricum
stocate de către terți, chiar și în cazul celor pe care noi le-am introdus și/sau la care noi avem acces,
trebuie să avem în vedere că existența și disponibilitatea lor în respectivele locații poate să nu fie
mereu garantată, iar răspunderea pentru pierderea lor rareori poate fi dovedită și atribuită în mod
legal respectivelor entități.

3. Aspecte tehnice
Posibilitățile de stocare a datelor digitale în ziua de azi sunt variate, însă alegerea lor depinde
de tipul de date pe care avem nevoie să îl stocăm. Per ansamblu de date care formează un întreg
funcțional, programele soft, inclusiv jocurile, ocupă adesea cel mai mult spațiu. Asta deși ele
sunt formate din zeci, sute sau chiar mii de fișiere independente, e nevoie de toate în același loc pentru
ca acel produs să funcționeze, ca atare separarea stocării lor rareori intră în calcul. Fișierele video,
foto, și cele audio, ocupă de departe cel mai mult spațiu de stocare per fișier unitar, cu excepția,
probabil, a unor fișiere specializate generate de unele software-uri. Documentele simple sunt
printre cele mai puțin consumatoare de resurse fizice (hardware) de stocare.

3.1. Format
Pentru stocarea pe termen lung, e neapărat ca în viitor să putem citi acele fișiere așa cum au
fost ele intenționate să fie citite în prezent. În acest scop, e recomandată evitarea formatelor
proprietare ale programelor de creare și editare a lor. Programele ce le creează evoluează de la an la
an, iar după un număr de ani programul e posibil să fie trecut pe o nouă platformă/arhitectură
software; aceasta face compatibilitatea cu fișierele create de edițiile anterioare tot mai dificilă și mai
puțin optimizată cu fiecare nouă generație. Banala suită Microsoft Office e un bun exemplu: un
document Word sau PowerPoint ce conține tabele, imagini, Word Art etc. e foarte posibil să nu arate
cum trebuie dacă a fost creat în versiunea 2003 și vizualizat azi în versiunea 2021. Programele de
editare grafică sau CAD sunt adesea și mai sensibile. Soluția este exportarea într-un format cât mai
larg acceptat și pentru care nu observăm că mediul IT i-ar pregăti scoaterea din funcțiune.
Nu cred că e exagerat să considerăm că orice fișier ce ar putea fi imprimat pe hârtie ar trebui
exportat ca PDF sau imagine într-un format foarte comun, precum JPG, PNG sau GIF. Desigur, aceste
formate pun numeroase limitări cu privire la ce putem realiza cu acel document/material. În cazul în
care vom dori editări viitoare, e nevoie să păstrăm fișierele sursă (fișierele proiect, cum sunt numite
în majoritatea cazurilor; de menționat că multe programe folosesc multiple fișiere individuale externe
într-un singur proiect, posibilitatea editării viitoare depinzând de existența tuturor acelor fișiere,
tocmai de aceea se oferă opțiuni de creare automată a unui „pachet” cu toate fișierele ce țin de un

4
Journal XGEN, No. 1, 2021 https://journal.xgen.ro

singur proiect pentru editare ulterioară). Acestea ne leagă strict de software-ul dedicat pentru editarea
lor (ca atare, poate ar trebui să avem în vedere și arhivarea acelui software), însă doar așa vom putea
interveni la ele pe viitor.
Tot legat de fișiere originale / editabile versus fișiere finale trebuie menționate și formatele
necomprimate, întâlnite, spre exemplu, în materialele foto și video. Unele camere pot produce aceste
fișiere „RAW” ce conțin aproape toată informația capturată de senzorul de imagine, fapt ce dă multă
flexibilitate în editarea ulterioară și nu limitează editările ulterioare în a avea ca punct de pornire un
fișier deja comprimat și prelucrat. Totuși, aceste formate au nevoie de software specializat chiar și în
ziua de azi pentru a fi citite, iar în viitor, compatibilitatea cu noile soft-uri nu e deloc garantată – din
nou, s-ar impune și arhivarea acelor soft-uri dacă le deținem. Dar când vine vorba de păstrarea
calității, nu ne referim doar la formatele necomprimate, ci și la păstrarea fișierelor originale foto sau
video. Transmiterea imaginilor și clipurilor video prin servicii precum Facebook Messenger sau
WhatsApp implică o severă comprimare a lor, adesea însoțită de scăderea rezoluției și de ștergerea
metadatelor (EXIF). O asemenea comprimare poate nu e vizibilă pe ecranul unui laptop, sau cu
siguranță nu pe cel al unui telefon, dar pentru orice situație în care am avea nevoie de mari dimensiuni
sau de editare ulterioară, vom constata că rezultatele sunt foarte slabe. Datele EXIF includ data
realizării fotografiei, parametrii camerei foto, pot include numele autorului, coordonate GPS etc. Prin
„trecerea” unei imagini printr-o platformă precum Facebook, în prezent ștergem aproape toate acele
date, pe care probabil ne-ar fi util pe viitor să le regăsim. Multă discuție poate avea loc pe subiectul
fotografiilor și clipurilor video, deoarece reproducerea cât mai fidelă a imaginilor capturate în viețile
noastre e un subiect foarte complex, iar în stilul nostru de viață producerea și consumul acestui tip de
conținut este într-o continuă creștere. În contextul popularizării standardului 8K pentru video și a
camerelor foto de „200 de megapixeli” (în teorie) în telefoanele mobile, există loc de dezbatere și cu
privire la rostul stocării imaginilor cu atât de multe detalii încât ochiul uman nu le mai poate distinge
în marea majoritate a scenariilor de utilizare. Totuși, pe măsură ce așteptările noastre cresc în ceea ce
privește calitatea imaginilor digitale (creștere indusă de promovarea comercială, ieftinirea
echipamentelor, diversificarea conținutului media disponibil etc.), e indicat să păstrăm în arhivele
noastre versiunile cele mai bune și mai complete ale materialelor ce le avem în ziua de azi, în special
pentru datele ce au o valoare semnificativă pentru noi.
Formatele de stocare a datelor sunt, așadar, foarte importante în a ne asigura că în viitor
fișierele ce le stocăm azi vor putea fi citite. E indicat să alegem formatele cele mai răspândite și cele
care nu sunt legate de produse hardware sau software cărora le putem estima scoaterea din uz. O
scurtă listă a formatelor ar include: pentru documente PDF / TXT / XML / HTML / CSV; pentru
arhive și imagini de disc ZIP / 7Z / ISO; pentru video extensii MP4 / MKV / MOV cu codec H.264 sau
H.265, pentru muzică MP3, FLAC, OGG. Totuși, nimic nu poate fi sigur. Compania Adobe, spre
exemplu, a cărei format PDF este azi foarte popular, în anii 2000 cumpărase de la Macromedia și
promovase formatul Flash pentru aplicații PC, website-uri și jocuri. Începând cu 2021, Adobe nu mai
suportă deloc formatul Flash, singurele căi de obține a soft-ului pentru a vizualiza fișiere / aplicații
flash vechi fiind website-uri terțe, neautorizate, expunând cei ce doresc să utilizeze asemenea căi la
riscuri mari de securitate.7. Formatele de codec video cele mai populare azi și „garanția” pentru
compatibilitate în viitor bazate pe structura MPEG-4, însă structura anterioară, MPEG-2 (DVD-urile
și majoritatea conținutului video din anii 2000) începe să nu mai fie suportată de unele programe soft

7 Adobe, Adobe Flash Player EOL General Information Page, 2021, disponibil la

https://www.adobe.com/products/flashplayer/end-of-life.html, accesat 21.11.2022

5
Journal XGEN, No. 1, 2022 https://journal.xgen.ro

(cum este popularul editor video DaVinci Resolve). Așadar, o constantă atenție este necesară în
întreținerea arhivelor digitale pe care le creăm și conversia lor când este cazul în formate mai noi.
Atenție, însă, deoarece un echilibru e necesar pentru păstrarea calității: programele de conversie
evoluează și ele cu trecerea timpului, implementând algoritmi tot mai avansați pentru a reduce
pierderile de calitate. Așadar, un fișier într-un format vechi ar trebui păstrat cât de mult timp posibil
în formatul său original.
În fine, o ultimă mențiune în legătură cu fișierele trebuie făcută despre numele lor. Pe de o
parte, fișierele ce le creăm de la zero (nu cele care provin din aparate foto, spre exemplu, care au
propriul model de denumire), numele ar trebui să conțină cuvinte-cheie legate de conținut, iar
numerele de ordine sau datele, dacă sunt incluse, să fie scrise în ordine crescătoare („alfabetică”) a
primelor caractere, deoarece acesta e modul implicit de afișare/sortare a fișierelor de către aproape
orice sistem de operare. Numele fișierelor trebuie să fie cât mai scurte. Diacriticele nu trebuie folosite,
la fel nici simboluri speciale decât în cazuri de absolută nevoie. Sistemele de operare moderne precum
Windows, Android, Mac OS, iOS etc. pot lucra cu nume de fișiere lungi, însă acelea sunt doar valabile
în mediul de utilizare clasic / optim al sistemului de operare; Windows, spre exemplu, consideră
„lung” orice nume de peste 8 caractere, iar în unele cazuri de nume lungi poate crea „echivalente” de
8 caractere („8.3 alias”) pe care le utilizează în caz de nevoie8. Uneori, însă, din experiența proprie am
constatat că erori pot apărea și pe medii de stocare ajung doar respectivele prescurtări de 8 caractere.
Mai mult, dacă acele fișiere ajung pe dispozitive cu alte tipuri de software, care spre exemplu nu au
interfețe în limba română, numele de fișiere cu diacritice românești pot fi complet alterate.

3.2. Medii de stocare

În prezent există numeroase posibilități de a păstra datele, însă puține din ele sunt concepute
pentru stocare pe termen lung. Mai mult, predicțiile pentru durata de viață preconizată a diferitelor
medii nu sunt foarte precise și nu pot fi tratate cu maximă încredere, pe de o parte deoarece calitatea
diverselor produse din aceeași categorie variază mult de la un producător la altul sau chiar de la o
fabrică la alta ce produc pentru același brand, iar multe din aceste date despre durata de viață provin
de la companiile care produc sau oferă servicii de stocare de un tip sau altul, așadar e greu să îi
considerăm total imparțiali. Acestea fiind spuse, voi descrie, pe scurt, cele mai accesibile variante
disponibile pe piața actuală.

Hard Disk
Probabil cea mai convenabilă variantă în prezent pentru stocarea volumelor mari de date sunt
hard disk-urile (HDD) mecanice, în special cele externe, conectate prin cabluri USB. Avantajele includ
costuri relativ reduse per gigabyte, disponibilitatea lor în multe magazine (inclusiv supermarket-uri),
funcționare „plug and play” (fără a necesita instalare) și viteze bune de acces. Printre dezavantaje se
numără cele date de modul de funcționare – având componente în mișcare și date scrise prin
magnetizare, există riscul de uzură mecanică, de deteriorare în caz de șocuri sau vibrații, de
demagnetizare. Apoi, unele dintre ele necesită o sursă de alimentare electrică suplimentară, pe lângă
cablul USB de date, ceea ce le face

8 Microsoft | Learn, Naming Files, Paths, and Namespaces, 2022, disponibil la

https://learn.microsoft.com/en-us/windows/win32/fileio/naming-a-file, accesat 21.11.2022

6
Journal XGEN, No. 1, 2021 https://journal.xgen.ro

Memorii flash
Ne referim aici în special la SSD (Solid State Drive), stick-uri USB și carduri de memorie (SD,
MicroSD, CF etc.). Memoriile flash funcționează captând electroni în celulele de memorie, practic
vorbind de o încărcare a lor cu semnale electronice (date digitale, având la bază structura 0/1) a căror
eliberare nu este permisă decât la comanda utilizatorului. Spre deosebire de mediile de stocare ce
folosesc componente în mișcare, acestea au viteze de transfer mult mai mari, consum de energie mai
mic și adesea și dimensiuni fizice mai mici. Problemele ce le prezintă sunt legate de costurile mari de
achiziție și fiabilitatea / calitatea tipului de memorie flash folosită. Spre deosebire de mediile mecanice
unde datele sunt literalmente distribuite fizic pe o suprafață ce permite relativ ușor accesarea doar a
unor părți din ea, în cazul în care alte părți devin fizic deteriorate, în cazul memoriilor flash,
recuperarea datelor este mereu mai problematică, necesitând echipamente pe care doar producătorul
le deține, iar șansele de reușită ale recuperării sunt de multe ori mai scăzute. Vitezele mari de acces,
consumul de energie redus, dimensiunile mici au propulsat memoriile flash în toate dispozitivele IT
actuale, iar popularitatea lor continuă să crească, însă pentru depozitarea pe termen lung a datelor,
unde, spre exemplu, viteza efectivă de scriere nu reprezintă o prioritate, însă cantitatea datelor,
durabilitatea și costurile sunt importante, memoriile flash nu par a fi deocamdată optimizate în acest
scop.

Discuri optice
Mă refer aici la cele mai răspândite formate din prezent – CD, DVD și Blu-Ray. După părerea
mea, probabil cele mai sigure medii de stocare, deoarece datele (0/1) sunt gravate fizic de către un
laser pe o peliculă metalică, iar suportul de stocare (discul) nu include nicio componentă electronică,
este complet pasiv. În cazul hard disk-urilor sau a memoriilor flash, accesarea datelor de pe suportul
efectiv depinde de comunicarea cu computerul printr-un controller electronic adesea dedicat
respectivului cip. Viruși, probleme de detectare a sistemului de operare, probleme de formatare, chiar
și probleme de racord fizic al conectorilor pot duce la erori de citire sau scriere, ceea ce poate însemna
fișiere întregi corupte sau chiar imposibilitatea totală de a accesa suportul de stocare. În cazul unui
disc optic, datele sunt citite de către unitățile din computere care sunt universal compatibile, iar în
cazul defectării uneia, o alta îi poate lua locul. Mai mult, majoritatea discurilor optice nu sunt
reinscriptibile. Un HDD sau SSD e o memorie gândită să fie oricând citită dar și scrisă, iar prin scrisă
înțelegem inclusiv scrisă cu ce nu dorim, sau ștearsă. Viruși pot infecta fișierele de pe un asemenea
mediu sau foarte ușor putem șterge date pe care nu le dorim. Deși există discuri optice reinscriptibile,
acestea nu sunt des răspândite, și chiar și pe acelea, datorită modului în care datele sunt scrise pe un
disc optic, ele nu pot fi ușor (accidental) șterse sau modificate la nivel de fișier individual. Un alt
argument pentru discurile optice aș dori să aduc vizând compartimentarea datelor pe care le stocăm.
E adevărat că azi unele fișiere individuale cu care lucrăm sunt atât de mari (în special cele video) încât
nu încap fizic pe un disc, însă în cazul celor ce au dimensiuni mici, a le distribui pe discurile optice cu
o capacitate relativ mică impune și o organizare a lor. Documente text, spre exemplu, reprezintă
probabil a mia parte din capacitatea unui hard disk, ceea ce ne face să le stocăm pe asemenea medii
alături de multe alte fișiere ce probabil n-au legătură cu conținutul acelor documente; în schimb,
organizarea pe suporturi de mici dimensiuni duce la o atenție sporită dată unor fișiere de mici
dimensiuni dar mare importanță, și în plus limitează eventualele daune în cazul deteriorării –
deteriorarea unui DVD cu 4 GB de date va însemna o pierdere mult mai mică decât a unui HDD plin
cu 1 TB de date. Principalele dezavantaje ale discurilor optice sunt dimensiunile fizice mari, riscul de

7
Journal XGEN, No. 1, 2022 https://journal.xgen.ro

deteriorare prin zgârierea suprafețelor discului, vitezele foarte mici de scriere/citire și, probabil cea
mai mare problemă în prezent: dispariția unităților de scriere/citire. Aproape toate laptop-urile și PC-
urile moderne nu mai au unități CD/DVD/BD, au dispărut din mașini, odată cu televizoarele smart
dispar playerele video stand-alone iar discuri goale propriu-zise sunt tot mai greu de găsit în
magazinele obișnuite. În plus, ca la orice mediu, unele produse sunt mai calitative decât altele, iar
chimicalele folosite în fabricarea discului pot fi de o calitate mai bună sau mai slabă în ce privește
durabilitatea. Totuși, discurile optice sunt singurele medii pentru care producătorii au creat versiuni
speciale ultra-durabile, menite special pentru arhivare pe termen lung (archival grade), în cazul unora
sugerând că vor rezista până la 300 de ani.9

Benzi
Suporturile de stocare magnetice, cum erau dischetele, sunt în mare parte în filele de istorie
ale IT-ului, însă unele formate încă există și chiar au fost dezvoltate în ultimele decenii, cum ar fi cele
din categoria Tape Drive. IBM în colaborare cu Fujifilm susțineau în 2020 că preconizează cartușe de
benzi cu capacitate de până la 580 TB10. În prezent, benzi în formatul LTO sunt disponibile și în
magazinele românești, cu capacități în jurul a 15 TB, producătorul (HP Enterprise) garantând până la
30 de ani durată de viață.11 Totuși, aceste dispozitive pot fi accesate doar prin unități de citire/scriere
și programe soft dedicate profesioniștilor, rare și costisitoare. În plus măsura în care aceste
echipamente vor fi disponibile în viitor e necunoscută, dar probabil mică.

Cloud
Tot mai multe companii oferă servicii de găzduire a fișierelor pe serverele lor. Spațiile și
vitezele disponibile în mod gratuit sunt foarte mici, iar cumpărarea spațiului suplimentar și a
accesului la viteze mari e deocamdată mult mai costisitoare per gigabyte decât oricare din metodele
de stocare pe mijloace proprii. Avantajul principal e accesul de oriunde și oricând la datele respective
și lipsa grijii pentru întreținerea echipamentelor. Aceste avantaje sunt foarte utile în ce privește
fișierele cu care lucrăm în mod curent, motiv pentru care multă lume apelează la asemenea servicii,
însă din punctul de vedere al stocării pe termen lung dezavantajele sunt mult mai numeroase –
dependența de o conexiune la internet pentru a le accesa, limitarea vitezei de încărcare/descărcare
prin limita vitezei conexiunii, costurile mari sub formă de abonament lunar/anual, riscul de a fi
victima unui atac cibernetic prin care acele date să fie accesate de entități neautorizate sau chiar
pierdute și, desigur, riscul ca respectiva companie ce oferă serviciul să își încheie activitatea.

Stocare organizată în regim propriu

Serverele sau echipamentele dedicate de tip NAS (network attached storage) sunt văzute de
mulți ca fiind soluția optimă pentru a stoca multe date pe termen lung. Aceste dispozitive includ
practic un sistem de management integrat al stocării datelor, mai mult decât putem obține prin
utilizarea unor hard disk-uri sau memorii flash individuale. Oferă funcții de acces la distanță (un

9 Fruhlinger J., Delkin releases eFilm Archival Gold "300-Year" CD-Rs, Engadget, 2004, disponibil la

https://www.engadget.com/2004-10-29-delkin-releases-efilm-archival-gold-300-year-cd-rs.html, accesat la
21.11.2022
10 Lantz M., Hybrid clouds will rely on magnetic tape for decades to come, IBM Research Blog, 2020,

disponibil la https://www.ibm.com/blogs/research/2020/12/tape-density-record/, accesat 21.11.2022

11 eMag, Cartus de date HP Enterprise LT0-7 Ultrium, 15TB, RW, Black, disponibil la

https://www.emag.ro/cartus-de-date-hp-enterprise-lt0-7-ultrium-15tb-rw-black-c7977a/pd/D07DBPMBM/,
accesat 21.11.2022

8
Journal XGEN, No. 1, 2021 https://journal.xgen.ro

serviciu de „cloud” privat, în posesia noastră), funcții de a realiza copii de rezervă automate, adesea și
protecții antivirus și auto-diagnoză centralizată a mediilor de stocare propriu-zise ce le compun.
Dezavantajele includ costurile mari de achiziție, faptul că necesită cunoștințe relativ avansate de
configurare și faptul că, atât timp cât sunt conectate la internet, sunt supuse riscurilor aferente de
atacuri cibernetice.

4. Concluzii
Stocarea datelor digitale personale este, în cele din urmă, o alegere personală a fiecăruia dintre
noi. În lumea în care societatea este tot mai mult bazată pe date electronice, e inevitabil că noi, ca și
cetățeni, generăm într-o mai mică sau mai mare măsură date digitale. Unele sunt date care nu ne
folosesc la prea multe, iar păstrarea lor aduce puține sau zero beneficii raportat la efortul propriu-zis
de a o îndeplini. Însă, multe date din viețile noastre, fie că vorbim de documente importante,
activitatea noastră profesională sau pur și simplu de viața noastră personală și socială, merită păstrate
în viitorul bazat pe medii digitale. Conversia lor în materiale pe suport fizic „analogic” pentru a le
păstra, literalmente, în niște spații de depozitare, ar submina multe din avantajele fișierelor digitale,
cum ar fi posibilitatea de a face copii nelimitate fără a pierde calitatea, posibilitatea transmiterii
aproape instantanee la mare distanță sau multiplele posibilități de prelucrare ce sunt posibile prin
intermediul computerelor.
Metodele de stocare pe termen lung nu sunt perfecte și, s-ar putea spune, încă nu există
strategii unice de comun acceptate în comunitatea IT pentru a realiza stocarea pe termen lung a
datelor. Tot ce există ca „sfaturi”, „recomandări” în comunitate și tot ce am menționat în paginile
anterioare se bazează pe logica și intuiția ce o putem deduce din cunoașterea caracteristicilor soluțiilor
existente în prezent.
O concluzie general valabilă ar putea fi că arhivarea datelor digitale necesită o preocupare
periodică în a le verifica, transfera, converti, copia în așa fel încât să le ducem de la un standard
tehnologic la următorul, în scopul păstrării lor cât mai accesibile și cât mai aproape de calitatea lor
originală.
Faptul că trecem de la stocarea informațiilor sub formă de text sau simboluri grafice
imprimate pe obiecte fizice la păstrarea de șiruri de 0 și 1 menite să fie generate, prelucrate și
vizualizate cu ajutorul computerelor, nu înseamnă că trebuie să diluăm importanța simbolistică a
respectivelor documente, imagini, sunete sau ansambluri multimedia. Ele sunt o reflexie și o mărturie
a acestui stadiu al evoluției noastre ca indivizi și ca societate. Dacă arheologii și antropologii de astăzi
caută să înțeleagă și să asambleze detalii despre civilizațiile străvechi cercetând informații rămase
obiecte fizice, locul nostru în istorie îl scriem, în prezent, cu ansambluri de simboluri codificate ca 0
sau 1. Suntem în stadiul în care putem abstractiza tot mai mult din informațiile cu care lucrăm în
viețile noastre, indiferent de conținutul lor, printr-un șir de închideri și deschideri de circuite
electronice, precis organizate și fidel reproduse de mașinării capabile să lucreze cu asemenea
informații mult mai rapid decât orice minte umană.
După modul actual de structurare a societății, o parte din aceste informații vor rămâne mereu
păstrate într-o oarecare formă și vor sta mărturie vieții și activității noastre ca o comunitate. Pentru a
ne asigura, însă, că noi ca indivizi nu devenim anonimi în istorie, e de datoria noastră să înțelegem
cum funcționează producerea și prelucrarea datelor digitale, precum și metodele de a le păstra pentru
un timp cât mai îndelungat.

9
Journal XGEN, No. 1, 2022 https://journal.xgen.ro

5. Bibliografie

[1] Adobe, Adobe Flash Player EOL General Information Page, 2021, disponibil la
https://www.adobe.com/products/flashplayer/end-of-life.html, accesat 21.11.2022
[2] Desjardins J., How much data is generated each day?, World Economic Forum, 2019, disponibil la
https://www.weforum.org/agenda/2019/04/how-much-data-is-generated-each-day-cf4bddf29f/,
accesat 20.11.2022
[3] eMag, Cartus de date HP Enterprise LT0-7 Ultrium, 15TB, RW, Black, disponibil la
https://www.emag.ro/cartus-de-date-hp-enterprise-lt0-7-ultrium-15tb-rw-black-
c7977a/pd/D07DBPMBM/, accesat 21.11.2022
[4] Fruhlinger J., Delkin releases eFilm Archival Gold "300-Year" CD-Rs, Engadget, 2004, disponibil la
https://www.engadget.com/2004-10-29-delkin-releases-efilm-archival-gold-300-year-cd-rs.html,
accesat la 21.11.2022
[5] Lantz M., Hybrid clouds will rely on magnetic tape for decades to come, IBM Research Blog, 2020,
disponibil la https://www.ibm.com/blogs/research/2020/12/tape-density-record/, accesat
21.11.2022
[6] Marr B., How Much Data Do We Create Every Day? The Mind-Blowing Stats Everyone Should
Read, Forbes, 2018, disponibil la https://www.forbes.com/sites/bernardmarr/2018/05/21/how-
much-data-do-we-create-every-day-the-mind-blowing-stats-everyone-should-
read/?sh=3abcfb4060ba, accesat 20.11.2022
[7] Meta – Centrul de Confidențialitate, Cât timp vă păstrăm informațiile?, disponibil la
https://www.facebook.com/privacy/policy/?section_id=8-HowLongDoWe, accesat 20.11.2022
[8] Microsoft | Learn, Naming Files, Paths, and Namespaces, 2022, disponibil la
https://learn.microsoft.com/en-us/windows/win32/fileio/naming-a-file, accesat 21.11.2022
[9] Racounter, A day in data, https://www.visualcapitalist.com/wp-content/uploads/2019/04/data-
generated-each-day-full.html, accesat 20.11.2022
[10] Snapchat, Snap Inc. Law Enforcement Guide, 2020, disponibil la
https://storage.googleapis.com/snap-inc/privacy/lawenforcement.pdf, accesat 20.11.2022
[11] Wolford B., What is GDPR, the EU’s new data protection law?, GDPR.eu, disponibil la
https://gdpr.eu/what-is-gdpr/, accesat 20.11.2022

10