Internetul

obiectelor. Aspecte
etice

Realizat de

Daniela Popescul
PSSI
Dumitru Oprea
 REZUMAT

Scopul acestei lucrări este tratarea unor aspecte legate de etica datelor,
informațiilor și cunoștințelor colectate, prelucrate și transmise în Internetul
obiectelor. În acest mediu simbiotic de comunicare, care a ieșit din copilăria
timpurie și se îndreaptă vertiginos spre maturizare, apar întrebări etice noi, ca
urmare a avansurilor tehnologice rapide și a lipsei de conștientizare a pericolelor
de către utilizatori. Semnalul de alarmă prezentat în lucrarea de față este necesar
în principal ca urmare a migrării transferului de date în cantități uriașe din lumea
virtuală înspre lumea fizică, formată din seturi de obiecte de uz curent, dotate cu
putere de calcul și interconectate în rețele wireless de dimensiuni și importanțe
diferite. Problemele menționate sunt augmentate de folosirea pe scară largă a
unor tehnologii noi ca RFID, NFC, senzori diverși și 4G. În acest context, ele
devin foarte interesante atât pentru fiecare dintre noi, ca și utilizatori ai căror
viață privată va fi afectată de intruziunile Internetului obiectelor, dar mai ales
pentru managerii organizațiilor viitorului, care vor întâmpina provocări noi într-o
lume în care frontiera dintre lumea fizică și cea virtuală va fi din ce în ce mai
greu de trasat.

INTRODUCERE

Aspectele legate de etica în domeniul tehnologiilor informaționale și de

comunicații (TIC) au preocupat lumea academică și publicul larg încă de la
apariția calculatoarelor și prefigurarea inteligenței artificiale încoace. S-a afirmat,
astfel, că tehnologiile au o natură emergentă și creatoare (Berthon, Leyland și
Watson, 2008), și că, explicit sau implicit, ele ne preiau din sarcini, ne induc
delicat predispoziții sau chiar ne forțează la anumite comportamente. Ele își
urmează logica proprie de dezvoltare și funcționare, cu un curs îndreptat
imperativ către eficiența maximă, față de care societatea nu poate oferi ca
răspuns decât adaptare și resemnare (Niculescu-Dincă, 2010). În prezent,
cercetările gravitează în jurul așa-numitelor tehnologii verzi (Radu, 2012-1,
2012-2, 2013-1), tehnologiilor de calcul, al fenomenelor Big Data (Davis, 2012,
Danubianu și Bărîlă, 2013) și Cloud Computing (Țugui și Șiclovan, 2013), al
impactului rețelelor de socializare și al altor social media asupra indivizilor și
comunităților (Fukuyama, 2002, Bard și Söderqvist, 2010, Man, 2013, Stoica,
2013, Radu, 2013-2, Vătuiu și Udrică, 2013, Jeder, 2013, Maxim și Socaciu,
2013).
Pe acest fundal al interesului crescut în privința impactului tehnologiilor
informaționale și de comunicații asupra indivizilor și organizațiilor, una dintre
realizările tehnologice contemporane care ridică numeroase întrebări etice este
Internetul obiectelor (IO). În IO, lucrurile fizice se conectează la alte lucruri
fizice, folosind comunicațiile fără fir și oferind servicii contextuale utilizatorilor
lor. Potrivit Business Insider, care citează o previziune făcută de Morgan Stanley
(Danova, 2013), peste 75 de miliarde de obiecte vor fi conectate la Internet-ul

1
 obiectelor până în anul 2020. Comisarul european Gerald Santucci, șeful grupului
Internet of Things and Future Internet Enterprise Systems din cadrul Comisiei
Europene, atrăgea în 2011 atenția asupra faptului că „Internetul obiectelor nu e
doar despre lucruri, ci despre relația dintre obiectele care înconjoară oamenii zi
de zi și oamenii înșiși” și se întreba: „Care va fi locul ființelor umane într-o lume
în care 7 miliarde de indivizi vor coabita cu 70 de miliarde de mașini și câteva
mii de miliarde de obiecte conectate la o infrastructură de rețea globală, cu
capacități de auto-coordonare, auto-configurare și auto-diagnoză?” (Santucci,
2011). Întrebări similare sunt adresate și de Sarma, Brock și Ashton (2000),
Karimi (2013), Van den Hoven (2013) și fac și obiectul lucrării de față.

TEHNOLOGII ȘI CARACTERISTICI ALE INTERNETULUI

OBIECTELOR – FACTORI FAVORIZANȚI PENTRU PROBLEMELE
ETICE

Preocupările etice curente sunt cauzate de extinderea pe scară foarte largă a

tehnologiilor specifice Internetului obiectelor și de un set de caracteristici
specifice acestor tehnologii. Internetul obiectelor se bazează pe o infrastructură
de rețea globală, care leagă obiecte fizice și virtuale identificate în mod unic, prin
exploatarea datelor capturate prin senzori, a facilităților de comunicație și
localizare. Tehnologia RFID stă la baza acestor dezvoltări, dar conceptul de
Internet al obiectelor s-a extins și prin încorporarea unor inovații ca Near Field
Communication, codurile de bare 2D, senzorii wireless, tehnologiile de
localizare, comunicațiile 3 sau 4G.
RFID (Radio Frequency Identification) este o tehnologie care folosește unde
electromagnetice pentru identificarea automată a unor obiecte, prin etichetarea
lor cu un microcip cu una sau două antene, numit „tag” (etichetă). Eticheta emite
un cod electronic unic, care este citit de un cititor care poate fi plasat în orice
zonă. Nici o etichetă nu este identică cu alta, așa cum se întâmplă în acest
moment cu codurile bară atașate articolelor. Posibile utilizări ale RFID sunt
urmărirea automată a obiectelor, inclusiv a celor atașate persoanelor (skipass-uri,
permise de conducere, ecusoane pentru pontaj, brățări pentru copiii de vârstă
școlară etc.) și a celor implantate sub pielea oamenilor sau animalelor (atât în
scopuri medicale, dar și pentru accesul VIP în anumite zone – de exemplu, Baja
Beach Club din Barcelona), inventarierea „instantanee” a produselor dintr-un
depozit sau din coșul de cumpărături de la supermarket, încorporarea etichetelor
în telefoanele mobile, cu scopuri variate etc.
Senzorii integrați în obiectele conectate pot fi dintre cei mai diverși – de
proximitate, temperatură, de lumină ambientală ș.a. Puține dintre obiectele
electronice și electrocasnice care se vând astăzi nu încorporează senzori –
smartphone-urile sau tabletele comune, de exemplu, sunt dotate cu cel puțin 10
senzori. Ei joacă un rol foarte important în stabilirea legăturii dintre lumea
virtuală și parametrii lumii fizice și le permit obiectelor să răspundă la
schimbările din mediul fizic în care sunt plasate. O parte dintre acești senzori

2
 sunt nano-senzori, cu dimensiuni de circa a miliarda parte dintr-un metru. Ei pot
fi utilizați pentru diagnosticarea unor boli ca SIDA, pentru determinarea nivelului
de poluare din ape, pot fi instalați pe roboți ajutând la salvarea vieților în cazul
dezastrelor etc. Pornind de la abundența senzorilor în lumea contemporană, se
vorbește despre Remote Emotive Computing (REC) - captarea și prelucrarea
emoțiilor umane de către dispozitive minuscule, dotate cu putere de procesare.
Un exemplu de utilizare a REC este dat de Karimi (2013), care ne invită să ne
imaginăm un individ monitorizat non-stop de către senzori care surprind toate
acțiunile, emoțiile și mișcările sale. Datele captate sunt trimise către o aplicație
care le prelucrează și răspunde prin alerte și sfaturi privind alimentația, stilul de
condus sau ... implicarea într-o relație. Într-un asemenea caz, mașina condusă de
individ poate alerta automat poliția dacă „simte” că acesta a consumat băuturi
alcoolice. Potrivit lui Wheatley (2013), Google a depus în 2012 cererea de
patentare a unei tehnologii care captează zgomotele ambientale aferente unei
discuții purtate prin microfonul calculatorului sau al telefonului, în așa fel încât
corporația să poată identifica ce anume face utilizatorul în momentul respectiv și
să poată furniza reclamă puternic adaptată contextului fizic în care acesta se
situează. O tehnologie similară, dar și mai discutabilă din punct de vedere etic, a
fost realizată de către Verizon, care dorește integrarea unor camere Web active
permanent în TV, DVR sau telefon și monitorizarea, prin acest mijloc, a
activităților curente ale utilizatorilor.
IO este deservit și de mai multe tehnologii de determinare a locului în care se află
la un moment dat un obiect, cea mai cunoscută dintre ele fiind GPS. GPS (Global
Positioning Solutions) este un sistem controlat și finanțat de către Departamentul
American al Apărării. GPS folosește sateliții pentru a urmări (vertical și
orizontal) poziția unui utilizator, viteza sa și ora curentă, în funcție de locul în
care se află. El poate fi utilizat oriunde în lume, inclusiv în avioane sau nave
maritime. Receptoarele GPS își calculează poziția pe baza sateliților care circulă
în jurul Terrei cu o viteză de circa 3 km/s. Din orice punct de pe Pământ sunt
vizibili 5 până la 8 sateliți. Ca urmare, acuratețea determinării poziției este mare,
de 100 m pe orizontală și 156 m pe verticală, iar marja de eroare este redusă, de
doar câțiva metri.
NFC (Near Field Communication) este o tehnologie radio, pe o frecvență de
13.56 MHz, ce poate stabili o comunicație între două dispozitive aflate în
imediata proximitate (până la 20 cm) unul față de celălalt. Schimbul de date
poate avea viteza de până la 424 kbit/s, iar timpul de stabilire a conexiunii este
unul mai mic de 1/10 secunde. Utilizările posibile ale NFC se referă la plățile
contactless (prin simpla apropiere a telefonului mobil de un cititor special),
partajarea de informații în rețelele de socializare, înlocuirea cărților de identitate
și a cheilor de la uși etc. Potrivit Wikipedia (2013), în Germania, Austria,
Finlanda, Noua Zeelandă, Italia, Iran și Turcia s-au implementat plăți prin NFC
pentru sistemele de transport public.
3G este acronimul utilizat pentru generația a treia de telefonie mobilă.
Tehnologia, folosită pentru transferul de voce și date (inclusiv în format video),

3
 permite descărcarea de software, comunicarea prin e-mail și chat (instant
messaging). 4G este o combinație între tehnologiile 3G și WiMax. WiMax
(Worldwide Interoperability for Microwave Access) oferă o arie mai amplă de
acoperire și o lărgime de bandă mai mare decât Wi-Fi. 4G combină aria mare de
acoperire a 3G cu viteza WiMax, iar rezultatul este accesul mobil la viteze
Ethernet (circa 10 Mbps), atât în rețelele locale cât și în cele de dimensiuni mari.
Combinația acestor tehnologii face posibile adevărate scenarii de science-fiction,
în care din ce în ce mai multe activități vor fi realizate autonom de obiectele care
ne înconjoară, capabile să comunice între ele, și deschide totodată posibilități
pentru afaceri noi, de neimaginat astăzi. Serviciile oferite de tehnologie vor putea
fi adaptate în funcție de acțiunile pe care omul, dispozitivul, infrastructura sau
natura le fac la momentul prestării serviciului. Utilizări potențiale ale Internet-
ului obiectelor includ spațiile domestice, orașele inteligente (smart cities) și
dispozitivele de monitorizare a sănătății. Ca urmare a acestui potențial de
dezvoltare al IO, un raport al Comisiei Europene, realizat de către Van den
Hoven (2013), în contextul Agendei Digitale pentru Europa, menționează
caracteristicile Internetului obiectelor care pot provoca probleme etice:
 ubicuitate, omniprezență – utilizatorul este atras în IO, devorat de acesta, nu
există un mod clar de ieșire în afară de renunțarea la artefactele folosite (care
nu va mai fi posibilă la un moment dat, din cauza producătorilor care le vor
dota implicit cu conectivitate la Internet);
 miniaturizare, invizibilitate – calculatoarele, în forma pe care o au azi, vor
dispărea – dispozitivele utilizate vor fi din ce în ce mai mici și mai
transparente, sustrăgându-se în acest fel inspecțiilor, auditului, controlului de
calitate și procedurilor contabile;
 ambiguitate – distincția între obiectele naturale, artefacte și ființe va deveni tot
mai dificilă, ca urmare a transformării tot mai facile într-o categorie în alta pe
baza etichetărilor, proiectării avansate și absorbției în noi rețele de artefacte.
Vor apărea probleme serioase de identitate și granițe ale sistemelor;
 identificare dificilă – pentru a fi conectate în IO, obiectele vor avea identitate.
Accesul la aceste „armate” de obiecte, gestiunea identităților lor pot cauza
interese mari și probleme foarte serioase de securitate și control într-o lume
globalizată;
 ultra-conectivitate – conexiunile se vor înmulți până la niveluri fără precedent
în rețelele de obiecte și oameni. Ca urmare, vor crește foarte mult cantitățile de
date produse și transferate (Big Data), care vor putea fi folosite în scopuri
malițioase;
 comportament autonom și imprevizibil – din partea obiectelor interconectate
pot apărea intervenții spontane în evenimentele umane, neașteptate nici de
către utilizatori, dar nici de proiectanți. Oamenii vor fi parte a mediilor IO
împreună cu artefacte și dispozitive, constituind astfel sisteme hibride, cu
comportamente imprevizibile. Dezvoltarea incrementală a IO va duce la

4
 apariția de comportamente emergente, fără ca utilizatorii să înțeleagă pe deplin
mediul la care se conectează sau sunt expuși;
 inteligență încorporată, care face ca obiectele să poată fi privite ca substitut
pentru viața socială – obiectele vor fi inteligente și dinamice, cu comportament
emergent, vor deveni extensii (nu doar externe) ale corpului și minții omenești.
Privarea de aceste dispozitive va cauza probleme – așa cum putem observa și
astăzi cazul persoanelor (de regulă adolescenți) care se simt handicapate
cognitiv sau social fără Google, smart phone sau social media;
 control dificil – controlul și guvernanța IO nu vor putea fi asigurate centralizat,
ca urmare a numărului foarte mare de noduri de conexiune și a cantității foarte
mari de date transmise. Fluxurile informaționale vor fi fluidizate, transferurile
vor fi rapide și din ce în ce mai ieftine, scăpând controlului. Vor apărea
proprietăți și fenomene emergente, care vor trebui monitorizate și guvernate
într-un mod adecvat cu natura lor distribuită, iar acest fapt va avea implicații
serioase pentru contabilitate și control.

PROVOCĂRI ETICE ÎN IO

Câteva dintre problemele etice care derivă din aceste caracteristici sunt tratate în
cele ce urmează.
În ceea ce privește dreptul de proprietate asupra datelor și informațiilor,
dificultățile vor începe de la identificarea corectă a autorilor acestora – de
exemplu, un răspuns la întrebarea „Cine este proprietarul datelor captate de
senzorii obiectelor conectate în Internetul obiectelor?” este greu de imaginat la
această oră. Atunci când aceste date sunt date personale sau financiare ale
individului, lucrurile se agravează. Omniprezența IO va face ca granițele dintre
spațiul public și cel privat să devină invizibile, iar oamenii nu vor ști unde ajung
informațiile lor. Supravegherea de tip Big Brother, adică monitorizarea
indivizilor fără ca aceștia să fie conștienți de ea, va deveni posibilă. Senzorii cu
care vor fi dotate obiectele le vor permite acestora să „vadă”, să „audă” și chiar
să „miroase”. Datele înregistrate de senzori vor fi transmise în cantități mari și în
moduri invizibile prin rețele, ceea ce va prejudicia viața privată a indivizilor. Prin
tehnologii ca RFID, GPS și NFC, locul geografic în care se află o persoană și
mișcările pe care aceasta le face dintr-un loc în altul pot fi determinate cu
ușurință și fără știrea ei. Informațiile colectate de pe un chip implantat cu voia
persoanei (în scopuri medicale, de exemplu) pot fi utilizate cu intenții rele. De
asemenea, se pot crea profiluri ale indivizilor în funcție, de exemplu, de
obiceiurile lor de consum, iar persoane rău intenționate din afară pot lua decizii
în ceea ce le privește.
În sfera accesibilității informației, dacă un atac contemporan asupra unui PC
poate duce la distrugerea sau divulgarea informațiilor, un virus sau un atac al
hacker-ilor în IO poate avea influență directă asupra vieții indivizilor. De
exemplu, o intervenție în sistemul de control al unei mașini conectate la IO poate

5
 pune în pericol viața pasagerilor – tipuri de asemenea atacuri au fost deja
demonstrate ca fiind posibile (de exemplu, hacker-ii au putut interveni asupra
computerului de bord prin intermediul unui player MP3). Știri recente (Sky
News, 2013) vorbesc despre vânzarea pe piața neagră a viermelui informatic
Stuxnet. Experții în securitatea informatică spun că viermele ar putea fi folosit
pentru atacarea oricărei ținte fizice care are legătură cu computerele. Lista
instalațiilor vulnerabile este aproape nesfârșită – pe aceasta sunt incluse
centralele electrice, rețelele de distribuție a alimentelor, spitalele, sistemele de
semaforizare, de transport și chiar barajele. Scenariile de atac care pot fi realizate
pornind de aici și având ca infrastructură de reper IO sunt înspăimântătoare.
Integritatea se referă la caracterul complet și corect al datelor și informațiilor.
Integritatea informațiilor este afectată de atacuri ca și cele descrise mai sus dar, în
primul rând, de erori. Astăzi, greșelile angajaților care lucrează în sistemul
informatic sunt frecvente și pot avea cauze diverse, ca: necunoașterea modului de
lucru al calculatoarelor, entuziasmul excesiv, oboseala, indiferența etc. Un
comportament etic implică, de regulă, diminuarea într-o cât mai mare măsură a
acestor cauze. În IO, va deveni tot mai dificilă depistarea erorilor datelor,
produselor software și echipamentelor, ca urmare a miniaturizării, omniprezenței
și invizibilității, iar modalitățile tradiționale de a induce un comportament etic își
vor pierde însuși obiectul de aplicare, și anume omul.
Decalajul digital se va adânci în Internetul obiectelor, deoarece acesta va putea fi
înțeles doar de experți. Este discutabilă distribuția echitabilă a beneficiilor și
costurilor, ca și existența unor oportunități egale în accesarea avantajelor IO. În
plus, comunicațiile de la mașină la mașină vor influența viețile oamenilor în
moduri greu de imaginat, câtă vreme nu va exista un cadrul legal coerent și
democratic care să precizeze limitele acestui proces.

CONCLUZII

Chiar și în contextul prezentării ne-exhaustive a problemelor etice de mai sus,

credem că intenția noastră de a trage un semnal de alarmă asupra influenței IO în
viața privată, accesibilității, integrității și proprietății asupra datelor și
informațiilor este benefică. Orice individ trebuie să se asigure că va fi protejat de
soluții tehnice eficiente, re-interpretate și actualizate (prin noi tehnici de criptare,
management al elementelor de identificare, tehnologii de asigurare a respectării
vieții private, filigranare digitală, semnătură electronică etc.), de protecție legală
(informarea corectă și primirea explicită a consimțământului consumatorilor în
privința utilizării IO, limitarea prin reglementări legislative a datelor colectate și
utilizate de terțe părți, verificarea tranzacțiilor intermediate de IO etc.), vizat de
un comportament corect al organizațiilor economice și al guvernanților. După
acest prim pas al conștientizării, cercetările ulterioare trebuie să se aplece,
metodic, asupra intervențiilor tehnice, economice, legale și socio-etice necesare
pentru a preveni transformarea IO într-un Big Brother temut și intruziv.

6
 BIBLIOGRAFIE

Bard, A., Söderqvist, J. (2010), Netocrația - Noua elită a puterii și viața după
capitalism, Editura Publica.
Berthon, P., Leyland, P., Watson, R. (2008), From Genesis to Revelation: The
Technology Diaspora, Communications of the ACM, December 2008, Vol. 51,
No. 12, pp. 151-154.
Danova, T., (2013) Morgan Stanley: 75 Billion Devices Will Be Connected To
The Internet Of Things By 2020, la http://www.businessinsider.com/75-billion-
devices-will-be-connected-to-the-internet-by-2020-2013-10#ixzz2jIo3UCkd,
2.10.2013, accesat la 13.10.2013.
Danubianu, M., Bărîlă, A. (2013), Big Data – a chance to change the academic
scene?, Proceedings of the International Conference SMART 2013 - Social
Media in Academia: Research and Teaching, June 6-9, Bacau, Romania (edited
by Bogdan Patrut), Medimond - Monduzzi Editore International Proceedings
Division, Bologna, Italy, pp. 175-181.
Davis, K. (2012), Ethics of Big Data: Balancing Risk and Innovation, O`Reilly
Media Press, Sebastopol.
Fukuyama, F. (2002), Marea ruptură. Natura umană și refacerea ordinii sociale,
Editura Humanitas, București.
Jeder, D. (2013), M-learning and social media in the professional development of
teachers, Proceedings of the International Conference SMART 2013 - Social
Media in Academia: Research and Teaching, June 6-9, Bacau, Romania (edited
by Bogdan Patrut), Medimond - Monduzzi Editore International Proceedings
Division, Bologna, Italy, pp. 199 -201.
Karimi, K. (2013), Why harp on Internet of Things security and privacy issues?,
The Embedded Beat, la https://community.freescale.com/community/the-
embedded-beat/blog/2013/09/13/why-harp-on-internet-of-things-security-and-
privacy-issues, 13.09.2013, accesat la 14.09.2013.
Man, Y. (2013) The correct use of communities formed on the basic of social
media, Proceedings of the International Conference SMART 2013 - Social Media
in Academia: Research and Teaching, June 6-9, Bacau, Romania (edited by
Bogdan Patrut), Medimond - Monduzzi Editore International Proceedings
Division, Bologna, Italy, pp. 116-122.
Maxim, I., Socaciu, I. T. (2013), Social media facilities in collaborative learning,
Proceedings of the International Conference SMART 2013 - Social Media in
Academia: Research and Teaching, June 6-9, Bacau, Romania (edited by Bogdan
Patrut), Medimond - Monduzzi Editore International Proceedings Division,
Bologna, Italy, pp. 220-223.
Niculescu-Dincă, V. (2010), Integritate prin design – despre tehnologie și etică,
dosar Dilema Veche, anul VII, nr. 331, 17-23 iunie 2010, p. VII.

7
 Radu, D. L. (2012), Company Characteristics and Consumer Preferences –
Prerequisites for Adopting Decisions Involving Organizations in Green ICT
Innovation, 19th IBIMA conference on Innovation Vision 2020: Sustainable
growth, Entrepreneurship, Real Estate and Economic Development, 2012, pp.
1488-1493.
Radu, D. L. (2012), Innovation, ICTS and Environment- A Complex and
Controversial Relationship, 6th International Conference on Globalization and
Higher Education in Economics and Business Administration, Iasi, pp. 1256-
1261.
Radu, D. L. (2013) - 1, The Role of Consumers, Producers, and Regulatory
Authorities in the Evolution of Green ICTs, 21th IBIMA conference on Vision
2020: Innovation, Development Sustainability, and Economic Growth, 27-28
June, pp. 963-970.
Radu, D. L. (2013) - 2, The Influence of Social Media on Green IT, Proceedings
of the International Conference SMART 2013 - Social Media in Academia:
Research and Teaching, June 6-9, Bacau, Romania (edited by Bogdan Patrut),
Medimond - Monduzzi Editore International Proceedings Division, Bologna,
Italy, pp. 213-219.
Santucci, G. (2011), The Internet of Things: A Window to Our Future, la
http://www.theinternetofthings.eu/content/g%C3%A9rald-santucci-internet-
things-window-our-future, accesat la 2.09.2013.
Sarma, S., Brock, D. L., Ashton, K. (2000), The Networked Physical World.
Proposals for Engineering the Next Generation of Computing, Commerce &
Automatic-Identification, White Paper of the Auto-ID Center at the MIT,
Cambridge, MA.
Stoica, M. (2013), Universities in the era of Web 2.0. Social Media facilitating
improvement of quality of education, Proceedings of the International
Conference SMART 2013 - Social Media in Academia: Research and Teaching,
June 6-9, Bacau, Romania (edited by Bogdan Patrut), Medimond - Monduzzi
Editore International Proceedings Division, Bologna, Italy, pp. 109-115.
Țugui, A. (2011), Calm Technologies: A New Trend for Educational
Technologies, World Future Review, 3 (1).
Țugui, A. (2011), Educational Technologies Oriented towards Calm
Technologies, Analele Universității Alexandru Ioan Cuza Iași.
Țugui, A., Șiclovan, A. (2013), Social Media interaction via Cloud Computing,
Proceedings of the International Conference SMART 2013 - Social Media in
Academia: Research and Teaching, June 6-9, Bacau, Romania (edited by Bogdan
Patrut), Medimond - Monduzzi Editore International Proceedings Division,
Bologna, Italy, pp. 239-245.
Valacich, J., Schneider, C., (2010), Information Systems Today. Managing in the
Digital World, Ediția a 4-a, Editura Pearson, Boston

8
 Van den Hoven, J. (2013), Internet of Things Factsheet Ethics, la
http://ec.europa.eu/digital-agenda/en/news/conclusions-internet-things-public-
consultation, 28.02.2013, accesat la 2.09.2013.
Vătuiu, T., Udrică, M. (2013), Virtual learning environment as part of lifelong
learning, Proceedings of the International Conference SMART 2013 - Social
Media in Academia: Research and Teaching, June 6-9, Bacau, Romania (edited
by Bogdan Patrut), Medimond - Monduzzi Editore International Proceedings
Division, Bologna, Italy, pp. 123-128.
Wheatley, M. (2013), Big Brother’s Big Data: Why We Must Fear The Internet
Of Things?, la http://siliconangle.com/blog/2013/01/10/big-brothers-big-data-
why-we-must-fear-the-internet-of-things/, 10.01.2013, accesat la 14.09.2013.