TEHNOLOGII MOBILE: DE LA CONEXIUNE FĂRĂ FIR LA

INTERNETUL LUCRURILOR

Valentin Petru Măzăreanu, drd.

Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor
Universitatea “Al. I. Cuza” Iaşi, România

Abstract

The innovation in IT&C has stimulated many changes in the business world. In the
beginning of the ‘80s technologies like bar code and EPoS scanning started a revolution in the
acquisition process, adding a plus of value to the services offered to clients. The increasing
use of geographical information systems brought systems that could allowed managers to
geospatially analyze their business and thus compare their advantage in front of competitors 1.
The need of information, speed in accessing it and mobility determine any business man to
own a smart phone or a PDA, permanently searching for WiFi spots. Looking in the future,
lots of voices suggest that retail (but not exclusively) will go towards the RFID (Radio
Frequency Identification) technologies and thus acquiring a big plus compared with the
competitors who would not make this step. Mobile technologies are not a trendy wish
anymore but an indubitable sign of a healthy way of treating the business environment.

Keywords: mobile, wireless, technology, RFID

Scurtă introducere în lumea wireless

„Fenomenul wireless este pe cale de a declanşa o accelerare a creşterii e-business-

ului” declara în 2001 Mark Bregman, general manager la IBM2.
La ora actuală, beneficiile lucrului la distanţă sunt clare: costuri reduse, câştig de timp,
mobilitate. Un studiu realizat de Dell arată că adoptarea tehnologiilor mobile pentru lucrul la
distanţă a atins o masă critică şi că este momentul ca oamenii de afaceri să se gândească la
migrarea către tehnologia mobilă, pentru îmbunătăţirea rezultatelor muncii angajaţilor. Câteva
din domeniile care beneficiază de avantajul aplicaţiilor mobile3:
- dispozitivele portabile (ex. sistemele de urmărire a maşinilor în cazul companiilor de
închiriere de maşini);
- managementul transporturilor (ex. utilizarea laptop-urilor pentru a urmări şi administra
toate aspectele legate de activităţile zilnice ale şoferilor sau a vehiculelor);
- GPS şi dispozitive de afişare a hărţilor (ex. dispozitivele GPS furnizează informaţii
despre zona unde se află un anumit obiect);
- sisteme de inventariere şi de efectuare a comenzii (ex. tehnologiile wireless
avantajează procesele de inventariere şi de efectuare a comenzilor în mod automat);
- bănci şi finanţe (ex. servicii disponibile prin intermediul dispozitivelor wireless,
transferuri de fonduri prin intermediul reţelelor wireless);

1
Jones, P,, Clarke-Hill, C,, Shears, P., D., Comfort, Hillier, D. Radio frequency identification in the UK:
opportunities and challenges, International Journal of Retail & Distribution Management, Mar 2004 Volume: 32
Issue: 3, Emerald Group Publishing Limited, p.164
2
Viitorul Digital, PC Magazine, noiembrie 2000
3
Korper, S., Ellis, J., e-Commerce Book. Building the e-Empire, Academic Press, 2001, pp.224-225
 - utilităţi (ex. furnizorii de televiziune prin cablu furnizează cu mai mare uşurinţă
serviciile prin intermediul tehnologiilor wireless);
- impozitele (ex. se câştiga timp prin efectuarea plăţilor taxelor şi impozitelor prin
intermediul conturilor de comunicare wireless);
- aplicaţiile pentru PDA / palmtop (ex. dispozitivele au o funcţionalitate din ce în ce mai
mare, incluzând client e-mail, căutare pe web, comunicaţii între baze de date etc.);
- sistemul militar (ex. dispozitivele wireless sunt prezente peste tot în sistemul militar,
de la comunicarea între membrii echipelor, la ghidarea serviciilor medicale de pe
teren, la urmărirea ţintelor, la distribuirea de informaţii şi managementul trupelor).
Dispozitivele folosite în comunicaţiile mobile: telefoanele mobile, care folosesc
tehnologii ce permite trimiterea şi recepţionarea de date de zeci de ori mai rapid decât un
modem; PDA, dispozitive ce au capacitatea de a se conecta la internet şi conţin diverse
aplicaţii; Pocket PC-uri, laptop-uri etc. Iar dintre tehnologiile folosite pentru a conecta
dispozitivele wireless la internet amintim: WAP – wireless application protocol (WAP-ul
reprezintă un set de protocoale de comunicare proiectate pentru a permite dispozitivelor
wireless să comunice între ele şi să acceseze internetul); Web clipping (permite extragerea de
pe internet a informaţiilor esenţiale şi livrarea lor pe dispozitivul wireless, eliminându-se
conţinutul excesiv şi graficele care ar îngreuna procesul de browsing); Pocket Internet
Explorer (Pocket Internet Explorer reformatează paginile web pentru a putea fi vizualizate de
pe dispozitivul wireless; Pocket Internet Explorer suportă HTML, XML, şi alte standarde
folosite în dezvoltarea site-urilor web); Bluetooth (este o tehnologie care furnizează pe o
distanţă mică, facilitate de comunicare cu mare viteză de date şi voce între două dispozitive
digitale); Wireless Internet Access etc.

Tehnologiile mobile şi mediile inteligente

Dispozitivele mobile joacă un rol central în comunicaţiile din lumea de azi. O extensie
a internetului este astfel logică. Noile generaţii de dispozitive wireless furnizează date şi
informaţii ce se găsesc pe internet, nu doar în formatul datelor, ci şi sub formă de muzică,
clipuri video comunicaţii media interactive. Ultimii ani au adus cu ei o revoluţie în materie de
comunicaţii wireless. Industria de telecomunicaţii a facilitat această revoluţie dezvoltând
standarde pentru conexiunile wireless, precum 802.11, Bluetooth, GSM, Zigbee etc.,
eliminând astfel nevoia unor soluţii care să se poată aplica la nivel regional4.
Unele dintre cele mai remarcabile creşteri au avut loc în dezvoltarea reţelelor wireless
(WLANs), unde reţelele wireless bazate pe standardul IEEE 802.11 au fost folosite pentru a
furniza conectivitate nu doar la nivel de hotspot (punct wireless de acces la internet), ci la
nivel de cartier sau oraş. În acelaşi timp, suntem martorii unei tendinţe în apariţia unor
dispozitive de comunicare şi procesare de dimensiuni şi costuri reduse. În timp ce aceste mici
dispozitive, numite noduri de senzori, sunt constrânse în termen de energie, capacitate de
stocare şi capacităţi de procesare a datelor, au totuşi potenţialul de a servi ca şi catalizator
pentru o schimbare majoră în modul în care comunicăm şi interacţionăm cu mediul.
Mediile inteligente reprezintă noul pas în dezvoltarea construcţiilor, utilităţilor,
industriilor, caselor, transporturilor. Ca orice organism conştient, mediul inteligent se bazează
în primul rând pe date senzoriale din lumea reală. Mediile inteligente au nevoie de informaţii
despre mediul înconjurător, precum şi informaţii din interior.
Provocările în ierarhia detectării măsurilor relevante, monitorizării şi colectării datelor,
evaluării informaţiilor, prezentării acestor informaţii către utilizator într-o manieră inteligibilă,

4
Apneseth, C., Dzung, D., Kjesbu, S., Scheible, G., Zimmermann, W., Wireless – introducing wireless proximity
switches, Sensor Review Journal, Jun 2003, Volume: 23, Issue: 2, MCB UP Ltd p.116
executării procesului decizional şi a funcţiilor de alarmare, sunt enorme. Într-o lucrare din
20055, care se ocupa de dezvoltarea sistemelor de asistare a conducerii autovehiculelor, se
estima că:
- până în 2007 vor exista senzori ce vor ajusta puterea farurilor frontale,
- până în 2009 vor exista senzori capabili să detecteze oboseala şoferului,
- până în 2011 vor exista senzori care vor facilita „comunicarea” între maşinile din
trafic,
- până în 2013 vor exista senzori care vor administra viteza maşinii în trafic,
- până în 2015 vor exista senzori de atenţionare a unei potenţiale coleziuni într-o
intersecţie, iar
- până în 2020 vor exista maşini automatizate complet.
Informaţiile necesare mediilor inteligente sunt furnizate de reţelele distribuite de
senzori wireless. Senzorii sunt de dimensiuni reduse şi sunt capabili a detecta, a procesa date
şi comunica între ele prin intermediul unui canal RF (radio frequency). O reţea de senzori este
proiectată pentru a detecta evenimente sau fenomene, a colecta şi procesa date şi a transmite
informaţiile detectate către utilizatorii interesaţi. Caracteristicile de bază ale reţelelor de
senzori sunt6: capacitatea de auto organizare, transmisie de comunicaţii pe distanţe scurte,
efort cooperativ a nodurilor de senzori, topologie în frecventă schimbare, limitări în energie,
putere de transmisie, memorie şi putere de procesare.
Valoarea reţelelor de senzori wireless stă în costurile scăzute şi în distribuţia la scară
largă. Reţelele de senzori wireless în mod general presupun reţele de achiziţie a datelor şi
reţele de distribuire a datelor, monitorizate şi controlate de un centru de management 7. Pentru
a atinge rentabilitatea în ceea ce priveşte distribuţia la scară largă, necesară pentru a cuprinde
o piaţă cît mai largă la un preţ cât mai scăzut, anumite caracteristici ale reţelelor de senzori
wireless trebuie să fie standardizate, în aşa fel încât produsele de la mai mulţi producători să
fie compatibile unul cu celălalt şi să poată opera împreună. Această sinergie va adăuga
utilitate sporită reţelelor de senzori wireless şi astfel va încuraja folosirea lor. Două astfel de
eforturi de standardizare sunt8:
- standardul IEEE 802.15.4 Low Rate Wireless Personal Area Network (WPAN);
- standardul IEEE 1451.5 Wireless Smart Transducer Interface.
Cercetările şi interesul comercial în materie de reţele de senzori wireless cresc
exponenţial de la an la an. Datorită progreselor din ultimii ani din domenii precum electronică
şi comunicaţiile wireless, o atenţie sporită se acordă dezvoltării reţelelor pe bază de senzori,
reţele ce se pot obţine la costuri scăzute şi cu consum redus.

Wireless Fidelity (WiFi)

Dintre toate serviciile de comunicaţii disponibile astăzi, serviciile wireless au cel mai
puternic impact asupra vieţii noastre personale şi profesionale, sporind productivitatea,
mobilitatea şi securitatea personală. Impactul telefoniei celulare este evident. Însă WiFi
(Wireless Fidelity) promite un şi mai puternic impact în viitorul apropiat.
Imaginaţi-vă că lucraţi cu propriul laptop sau că vă puteţi verifica e-mailul de oriunde
din casă. Imaginaţi-vă că sunteţi în stare să vă conectaţi la reţeaua de la birou aflându-vă într-
5
Bulusu, N., Jha, S., Wireless sensor networks, Artech House, Inc., Boston, 2005, p.319
6
Haenggi, M., Opportunities and Challenges in Wireless Sensor Networks, în Mohammad Ilyas, Imad Mahgoub
(editori), Handbook of Sensor Networks: Compact Wireless and Wired Sensing Systems, CRC Press LLC,
Florida, 2005, p. 22
7
Cook, D., Smart Environment: Technology, Protocols and Applications, John Wiley & Sons, Inc., Hoboken,
2004, p.14
8
Callaway, E.H., Wireless Sensor Networks: Architectures and Protocols, Auerbach Publishers, Inc., Boca
Raton, 2003, p.293
un aeroport sau într-o cafenea. Imaginaţi-vă că puteţi să descărcaţi fişiere diverse sau
prezentări din reţeaua corporaţiei, că navigaţi pe internet sau că trimiteţi mesaje tip IRC către
colegi – şi că faceţi toate aceste activităţi din sala de şedinţe sau din cantina companiei.
Acum, imaginaţi-vă că realizaţi toate acestea extrem de uşor şi foarte rapid, fără a avea grija
conectării la o reţea cu fir. Cam despre asta e vorba în WiFi ...
WiFi este o tehnologie wireless asemănătoare telefoniei mobile care permite
computerelor să trimită şi să recepţioneze date, oriunde s-ar afla în jurul unei staţii de bază. Şi
ceea ce este cel mai important, la viteze mari. Totuşi, conectarea se poate doar dacă propriul
computer este configurat cu un WiFi Certified Radio (un card PC sau un dispozitiv similar).
Certificarea WiFi înseamnă că se va putea conecta oriunde există alte produse certificate WiFi
– acasă, la birou, aeroporturi, hoteluri, cafenele sau alte locuri publice echipate cu acces
WiFi9. WiFi operează pe o frecvenţa nelicenţiată şi se bazează pe un set de standarde
promulgate de Institute of Electrical and Electronics Engineers (IEEE)10. Unul din standarde,
numit 802.11b, specifică cerinţele pentru conectarea dispozitivelor la o rată maximă de 11
Mbps folosind banda de frecvenţă de 2,4 GHz, pe când standardul 802.11a specifică cerinţele
conectării dispozitivelor la o rată maximă de 54 Mbps folosind banda de frecvenţă de 5 GHz.
Extensiile proprii ale acestor standarde permit viteze de 22 Mbps, respectiv 72 Mbps.
Securitatea în reţelele WiFi este specificată de standardul IEEE numit Wired Equivalent
Privacy (WEP), care este disponibil în versiune de 64 şi 128 biţi. Mai mult chiar, pentru că au
existat cazuri în care diverşi hackeri au spart o cheie WEP pe 128 biţi, s-a dezvoltat un nou
standard, 802.11i, care permite WEP să utilizeze un algoritm avansat de criptare, Advanced
Encryption Algorithm (AES). AES poate fi implementat în versiuni de 128, 192 şi 256 biţi.
Pe măsură ce costurile echipamentelor wireless scad, reţelele WiFi devin din ce în ce
mai folosite, în campusuri studenţeşti, în parcuri de afaceri, clădiri de birouri şi chiar în case
particulare. Pe lângă costurile scăzute ale echipamentelor, popularitatea în creştere a reţelelor
WiFi se datorează şi următoarelor motive:
- aceste reţele funcţionează foarte bine şi se îmbunătăţesc continuu, mai ales în materie
de securitate;
- conexiunile wireless sunt foarte uşor de configurat;
- folosirea reţelelor WiFi nu solicită cunoştinţe noi;
- din ce în ce mai mulţi furnizori de servicii oferă conexiune WiFi prin hot spots
implementate în aeroporturi, hoteluri, cafenele.

WiMax

Dacă WiFi este mai potrivită pentru utilizarea în interiorul clădirilor, WiMax e
perfectă pentru aplicaţii la nivel metropolitan, în vreme ce soluţiile celulare par să fie cele mai
atrăgătoare pentru zonele rurale şi pentru cele mai greu accesibile11. WiMax este un acronim
ce vine de la Worldwide Interoperability for Microwave Access, având o arhitectură similară
cu cea a telefoniei mobile, prin faptul că zona de lucru este împărţită în celule, WiMax
operând pe baza abordării LOS (Line of Sight) sau chiar non LOS 12. WiMax, cunoscut şi ca
standardul IEEE 802.16e (şi standardele subsecvente), funcţionează în banda de 20 MHz
oferind o rată de transfer de 100 Mbps13 şi îşi are punctul de origine în octombrie 2005, într-
9
The Wi-Fi Alliance, la http://www.wi-fi.org
10
Muller, N.J., Wi-Fi for the Enterprise, McGraw-Hill Professional Publishing, Blacklick, 2003, p.2
11
Constantinescu, R., „Telefonul fără fir" nu mai e de mult doar un joc al copilăriei. În cursa wireless câştigă
utilizatorul, în Revista „eFinance”, aprilie 2005
12
Jindal, S., Jindal, A., Gupta, N., Grouping WI-MAX, 3G and WI-FI for wireless broadband, The First IEEE
and IFIP International Conference in Central Asia on Internet, 2005, 26-29 Sept. 2005, p.3
13
Liangshan, M., Dongyan, J., The Competition and Cooperation of WiMAX, WLAN and 3G, 2005 2nd
International Conference on Mobile Technology, Applications and Systems, 15-17 Nov. 2005, p.1
un laborator din Spania14. Piaţa WiMax este una care promite. Dacă în 2005 produsele
.

certificate WiMax reprezentau doar 20% din piaţă15, se estimează că până în 2009 acest
procent va atinge 90%16. Legat de promisiunea WiMax, pe 23 august 2006 site-ul de ştiri
emarketer.com publica un articol semnat Ben Macklin care, pe lângă alte aspecte generale
despre această tehnologie, prezenta şi previziunile unor companii referitoare la gradul de
acoperire a tehnologiei WiMax într-un viitor mai mult sau mai puţin apropiat17. Astfel,
Juniper Research afirmă că vor fi 1,7 milioane de abonaţi mobili WiMax în 2007, număr care
va creşte la 21,3 milioane în 2012.

ZigBee

La sfârşitul anului 2002 o nouă tehnologie promiţătoare îşi făcea loc alături de cele
deja cunoscute, Bluetooth şi WiFi. Este vorba despre ZigBee, o tehnologie asemănătoare cu
Bluetooth, dar mult mai simplă, cu o rată de transfer mai joasă şi care îşi petrece marea
majoritate a timpului într-o stare de aţipire18. Deşi sună ciudat, această caracteristică
determină funcţionarea unui nod dintr-o reţea ZigBee pe o durată de la 6 luni la un an sau
chiar doi, cu un consum de ... doar două baterii AA.
Tehnologia ZigBee a început să fie promovată de către companiile Philips, Motorola,
Honeywell, Invensys şi Mitsubishi Electric, companii care au înfiinţat în octombrie 2002
ZigBee Alliance. Iar istoria numelui a trecut prin denumire ca: HomeRF Lite (un domeniu al
defunctului HomeRF, care a fost înlăturat de către WiFi), RF Lite, Firefly, RF EasyLink şi în
cele din urmă, în vara anului 2002, a devenit ZigBee. Numele de ZigBee vine de la principiul
ZigBee, dansul în zig-zag al albinelor prin care acestea comunică restului coloniei de albine
locul, distanţa şi direcţia surselor de alimente.
Întrebarea care însoţeşte această nouă tehnologie este dacă este sau nu tehnologia
Bluetooth ameninţată? Standardul ZigBee poate opera în banda de 2,4 GHz sau în benzile de
868 MHz şi 915 MHz ISM19. În termen de transfer de date, ZigBee se situează sub Bluetooth:
250 kbps în banda de 2,4 GHz (în comparaţie cu cei 1Mbps oferiţi de Bluetooth) şi doar 20 –
40 kbps în benzile de frecvenţă joasă. Raza operaţională este de 10-75 m în comparaţie cu cei
10 m oferiţi de Bluetooth (fără amplificator). O altă importantă diferenţă între ZigBee şi
Bluetooth stă în modul de funcţionare al protocoalelor. ZigBee foloseşte o configuraţie
master-slave, potrivită pentru reţele statice în stea formate din dispozitive neutilizate frecvent
şi care transmit pachete de date de dimensiuni reduse. Acest lucru face ca ZigBee să fie
potrivit pentru automatizarea clădirilor şi controlul şi securitatea senzorilor etc. Protocolul
Bluetooth este mult mai complex deoarece este adaptat administrării vocii, imaginilor şi
transferului de fişiere în reţele ad-hoc. Dispozitivele Bluetooth pot lucra în reţele peer-to-peer
şi pot sprijini reţele împrăştiate (scatternets) formate din multe reţele de dimensiuni reduse,
nesincronizate (piconets). Totuşi, protocolul permite până la doar 8 noduri de tip slave într-o
astfel de configuraţie master-slave a reţelei (piconet). ZigBee permite până la 254 noduri.
Latenţa scăzută este o altă caracteristică importantă a tehnologiei ZigBee. Atunci când
un dispozitiv ZigBee este oprit (toate circuitele sunt închise mai puţin un procesor ce rulează
la o frecvenţă de 32 kHz, se poate trezi şi poate trimite pachete în reţea în aproximativ 15
milisecunde. Un dispozitiv Bluetooth aflat între-o stare similară va necesita aproximativ 3
14
Conti, J.P., The long road to WiMAX - wireless MAN standard, IEE Review, Volume 51, Issue 10, Oct. 2005,
p.38
15
Wireless Internet – world domination postponed, The Economist, january 29th-february 4th, 2005, p.58
16
Behmann, F., Impact of Wireless (Wi-Fi, WiMAX) on 3G and Next Generation — An Initial Assessment, 2005
IEEE International Conference on Electro Information Technology, 22-25 May 2005, p. 4
17
Macklin, B., Sprint to Roll Out WiMAX, http://www.emarketer.com/Article.aspx?1004111, 1 sept. 2006
18
Evans-Pughe, C., Bzzzz zzz - ZigBee wireless standard, IEE Review, Volume 49, Issue 3, March 2003, p.28
19
Iniţialele provin de la Industrial, Ştiinţific, Medical
secunde pentru a se deschide şi răspunde. Această latenţă oferă avantajul consumului redus de
curent şi este extrem de importantă pentru mesajele ce depind de timp. Iar senzorii din diverse
industrii au nevoie de mesaje pentru a reacţiona într-un timp calculat în milisecunde.
Alianţa ZigBee identifică şase zone de aplicabilitate a tehnologiei ZigBee20: aparate
electronice, calculatoare personale şi periferice, controlul zonelor rezidenţiale, controlul
echipamentelor în industrie, automatizarea clădirilor şi asigurarea sănătăţii personale. Alţi
autori oferă o altă grupare a mediilor de aplicabilitate a tehnologiei ZigBee 21: zonă industrială
şi comercială (senzori, monitorizarea erorilor, siguranţa muncii), asigurarea sănătăţii
personale (monitorizarea pacienţilor, diagnosticare la distanţă), automatizarea clădirilor
(securitate, monitorizarea sistemului de încălzire, ventilaţie şi de aer condiţionat, sisteme de
prevenire a incendiilor), depozitare date (înregistrare date, controlul / urmărirea stocurilor).
Se estimează că în câţiva ani (4-5) vor exista de la 50 la 150 de dispozitive dotate cu
astfel de tehnologie în fiecare casă22. Se vorbea chiar de înlocuirea porturilor USB a
calculatoarelor cu tehnologie ZigBee. Acest lucru însă este greu de crezut atât timp cât
tehnologia Bluetooth la nivelul calculatoarelor personale încă îşi face pe deplin treaba.
Multe alte tehnologii wireless sunt disponibile (vezi Mobile-Fi sau Ultrawideband-
UWB23, Infrared, Home Radio Frequency, transmisiile laser etc.).
În final, prezentăm o analiză comparativă a reţelelor wireless disponibile:

Fig. 1 Analiză comparativă a reţelelor wireless disponibile

Sursa: Fourty, N., Val, T., Fraisse, P., Mercier, J.-J., Comparative analysis of new high data rate wireless
communication technologies "From Wi-Fi to WiMAX", Joint International Conference on Autonomic and
Autonomous Systems and International Conference on Networking and Services, 23-28 Oct. 2005, p.66

RFID sau „the internet of things”

Încă din 2003 se estima că tehnologia RFID va reprezenta în anul 2004 şi anul 2005
una din tehnologiile de top 10. Scopul tehnologiei RFID este acela de a crea un mediu în care
orice obiect poate fi în mod automat recunoscut, identificat, urmărit, plecând din punctul de
producţie, trecând prin transport şi depozitare şi ajungând în mediul vânzării cu amănuntul.
Tehnologia RFID, care are capacitatea de a identifica în mod unic fiecare produs şi a-l urmări
pe măsură ce se deplasează de-a lungul lanţului valoric, oferă pentru prima dată un mod unic
de a vizualiza în timp real bunurile şi stocurile din companie. Acest aspect poate duce la
schimbări importante în diverse industrii, precum cea de producţie, de transport, vânzări cu

20
Egan, D., The emergence of ZigBee in building automation and industrial control, Computing & Control
Engineering Journal, Volume 16, Issue 2, April-May 2005, p.14
21
Streeton, M., Stanfield, C., ZigBee: the telemetry solution?, The IEE Seminar on Telemetry and Telematics,
2005, 11 April 2005, p.1
22
Idem 15, p.31
23
Ferro, E., Potorti, F., Bluetooth and Wi-Fi wireless protocols: a survey and a comparison, IEEE Wireless
Communications Journal, Volume 12, Issue 1, Feb. 2005, p.13
amănuntul, servicii de sănătate, industria farmaceutică etc. Se sugera chiar că, RFID ajută la
îmbunătăţirea jocului curent prin reducerea costurilor şi creşterea vânzărilor şi de asemenea,
facilitează noi jocuri, precum personalizarea produselor sau extinderea vizibilităţii24. Suntem
din ce în ce mai aproape de ziua în care orice produs va avea incorporat un cip. RFID este în
prezent una dintre cele mai puternice forţe care ne apropie din ce în ce mai mult de acea zi.
Tehnologia RFID foloseşte trei componente principale25:
- un microcip cu antenă radio - numit şi etichetă, tag RFID (de identificare, cu
funcţionalitate ridicată, semipasive, active;
- un dispozitiv ce transmite şi recepţionează semnale de la aceste tag-uri RFID - numite
cititoare de tag-uri RFID (cititoarele se comportă ca gateway-uri către alte sisteme
informaţionale);
- mediul hardware şi software care permite ca informaţii utile să poată fi derivate din
interacţiunea dintre tag-uri şi cititoare.
Tehnologiile RFID sunt folosite de o gamă largă de aplicaţii (ex. urmărirea produselor
farmaceutice, securitatea proprietăţii, implanturi pentru identificare şi urmărire – la animalele
de casă, la persoane membre ale unor cluburi etc. – paşapoarte biometice ce conţin informaţii
codificate în tag-uri RFID, diverse sisteme electronice de plată – în parcuri auto, în zone de
agrement etc. În afară de instrumentele de colectare, probabil că cele mai comune aplicaţii din
prezent sunt cele din managementul lanţului de aprovizionare – monitorizarea produselor pe
măsură ce acestea sunt transportate prin depozit, prin întreaga fabrică, între centre de
distribuţie şi în toată lumea. Aceste este şi scopul pentru care companii precum Wal-Mart,
Target sau chiar Departamentul de Apărare al USA au cerut propriilor furnizori folosirea de
tehnologii RFID.
Alături de sistemele de management a lanţului de aprovizionare stau sistemele de
inventariere. Dominanţa acestor două domenii vine din dorinţa de a găsi mijloace de creştere a
eficienţei într-o lume a afacerilor în care un volum imens de materiale şi produse sunt
transportate de la un colţ al lumii la altul. Tehnologiile RFID promit un plus de valoare în
diferite locuri ale lanţului de aprovizionare. La nivelul cel mai înalt, aceste tehnologii pot
asista urmărirea fluxului produselor, transmiţând cereri către furnizori, mult mai rapid decât
orice altă metodă, asigurând astfel o anumită dimensiune a stocului. Mult mai specific,
sistemele RFID şi informaţiile pe care le generează pot contribui la îmbunătăţirea structurării
depozitelor, la o mai bună localizare a bunurilor, la o grupare mult mai optimă pe loturi de
producţie şi distribuţie etc. În general, sistemele RFID au potenţialul de a furniza o mare
cantitate de informaţii despre procesele de afacere, dar este în sarcina companiilor sortarea
acestora în aşa fel încât să devină utile.
Cercetătorii din acest domeniu au ajuns însă la concluzia că potenţialul acestei
tehnologii depăşeşte cu mult folosirea în managementul reţelelor de aprovizionare. S-a mers
până acolo încât tehnologiile RFID sunt văzute ca o cale de a interconecta mediul fizic cu cel
informaţional la diferite nivele contextuale. Într-un experiment ce a avut loc într-un muzeu
din San Francisco, vizitatorilor le erau oferite cititoare RFID, cititoare care erau conectate şi
la un spaţiu web26. Pe măsură ce vizitatorii se plimbau printre diverse exponate, puteau folosi
cititoarele RFID pentru a interoga tag-uri dispuse la fiecare dintre aceste exponate şi astfel să
obţină informaţii suplimentare. După ce vizita lua sfârşit, spaţiul web se actualiza cu
informaţii despre exponatele ce au fost vizitate, ba chiar mai mult, se ofereau diverse link-uri

24
Lai, F., Hutchinson, J., Zhang, G., Radio frequency identification (RFID) in China: opportunities and
challenges, International Journal of Retail & Distribution Management, Year: 2005 Volume: 33 Issue: 12,
Emerald Group Publishing Limited, p.905
25
Committee on Radio Frequency Identification Technologies (CB). Radio Frequency Identification
Technologies: A Workshop Summary, National Academies Press, Washington, 2004, p.3
26
Este vorba despre iReader dezvoltat de Intel. (vezi www.newscientist.com/article.ns?id=dn4788)
către alte materiale educaţionale pe tema respectivă, spaţiu web ce putea fi accesate de acasă.
Sisteme similare au fost create şi pentru asistarea persoanelor de vârsta a treia. Cu ocazia unui
workshop dedicat tehnologiilor RFID27 s-a încercat experimentarea acestui raport într-un
magazin de îmbrăcăminte. Fiecărui produs i s-a ataşat un tag RFID ce conţinea informaţii
diverse despre produs (ex. material, data realizării, data intrării în magazin etc.), informaţii pe
care persoana din vânzări putea să le consulte atunci când prezenta produsul unui potenţial
cumpărător. Părerile celor care se ocupau cu acest sistem au fost împărţite: pe de-o parte
exista satisfacţia de a avea acces rapid la o cantitate mare de informaţii despre produs, pe de
altă parte exista nemulţumirea ruperii contactului direct cu clientul pe timpul consultării
sistemului informaţional. Probleme majore au fost considerate lipsa unei infrastructuri
informaţionale adecvate la nivelul companiei, în măsură a prelucra date provenite de la tag-
urile RFID (de exemplu, care produse au fost scanate mai des şi de aici, interesul crescut faţă
de acel tip de produs) şi pericolul supraîncărcării tag-urilor cu informaţii nerelevante sau chiar
inutile şi plictisirea atât a personalului din departamentul de vânzări, cât şi a clientului.
Trebuie deci înţeles că o mare cantitate de informaţii, fie la nivelul consumatorului
final, fie la nivelul conducerii companiei, nu va determina automat îmbunătăţirea afacerii.
Organizaţiile trebuie să ştie ce vor să măsoare şi de ce. Astfel că, una dintre cele mai mari
provocări constă în determinarea modului de colectare a informaţiilor potrivite şi cum să
furnizezi aceste informaţii la momentul oportun în vederea sprijinirii deciziilor de afacere.
Pentru a realiza acest lucru, informaţiile trebuie să fie colectate corespunzător, stocate
corespunzător şi prezentate corespunzător către utilizatorul final (acest fiind fie managerul, fie
clientul). Colectarea de date doar de dragul de a colecta date este foarte posibil să nu fie
folositor şi de foarte multe ori poate chiar dăuna.
Iar una din soluţiile acestei supraîncărcări cu informaţii se pare că este procesul de
data mining. Este un alt subiect, dar amintim totuşi că data mining este procesul de extragere
a informaţiilor valide, utile, clare, necunoscute înainte din date şi folosirea lor în luarea
deciziilor de afacere. Instrumentele de data mining extrag în mod automat informaţii ascunse,
previzibile din bazele de date. De asemenea, caută tipare în marile baze de date tranzacţionale.

Concluzii

Fără îndoială biroul viitorului va fi unul mobil. Tehnologia wireless a transformat

afacerea electronică în afacere mobilă, m-business. Această tehnologie permite conectarea la
internet în orice moment, din aproape orice zonă. Tehnologia wireless poate fi aplicată pentru
a derula tranzacţii on-line, pentru a face achiziţii în sistem on-line, a comercializa produse sau
a trimite e-mailuri. Angajaţii mobili vor deveni mai eficienţi dacă-şi vor petrece mai puţin
timp interacţionând cu biroul principal, o bună parte din activităţile de comunicare realizându-
se automat devenind astfel mai eficienţi.
Asistăm la un moment foarte dinamic în ciclul de viaţă al tehnologiilor mobile. În
2002 revista Forbes publica un articol în care sistemul RFID era denumit internetul
lucrurilor28, o denumire sub care se ascundea faptul că aceste tehnologii permit practic
calculatoarelor să identifice orice obiect, aflat în orice colţ al globului, aproape instant. O
astfel de viziune promite realizări extraordinare în domenii precum managementul stocurilor,
în transporturi, în spitale, educaţie sau monitorizarea securităţii. Dar aceste promisiuni vin
însoţite de o serie de ameninţări generate de folosirea neadecvată a acestor tehnologii.

27
Idem 24, p.18
28
Schoenberger, C.R., The Internet of Things, www.forbes.com/global/2002/0318/092.html, martie 2002,
accesat în 05.02.2007
 În ianuarie 2003 Declan McCullagh publica pe site-ul News.Com un articol pe această
temă intitulat RFID tags: Big Brother in small packages29. Subiectul articolului putea fi extras
încă din headline: Could we be constantly tracked through our clothes, shoes or even our cash
in the future? Iar în noiembrie 2003 apărea RFID Position Statement of Consumer Privacy
and Civil Liberties Organizations30, document ce prezenta cinci ameninţări potenţiale la
adresa libertăţilor civile şi la dreptul la intimitate a persoanei generate de dezvoltarea la scară
largă a tehnologiilor RFID: tag-uri RFID implementate în locuri secrete, identificatori unici
pentru toate obiectele, agregarea masivă a datelor, cititori RFID ascunşi urmărirea şi
conturarea profilului persoanelor. Orice pare a fi posibil. Costurile şi capacităţile diferitelor
tehnologii de identificare – coduri de bare precum şi RFID – continuă să se îmbunătăţească.
Procesul de standardizare însă, în ciuda acestei dezvoltări rapide, este încă incomplet. Din
aceste motiv este încă neclar ce tehnologie va predomina.
Tehnologiile mobile au deschis un capitol nou în istoria IT&C, capitol la care încă se
mai scrie. Este greu de anticipat clar ce va fi cât timp zilnic un nou anunţ revoluţionează: pe
23.10.2007 news.com anunţa că IBM şi MediaTek lucrează la o tehnologie wireless care va
asigura o viteză de transfer a datelor de până la 100 de ori mai rapidă decât tehnologia
curentă, WiFi31...

Bibliografie

1. Apostol, D., IBM pregateste o tehnologie wireless de 100 de ori mai rapidă decât WiFi, la
http://www.wall-street.ro, accesat în 23.10.2007
2. Apneseth, C., Dzung, D., Kjesbu, S., Scheible, G., Zimmermann, W., Wireless –
introducing wireless proximity switches, Sensor Review Journal, Jun 2003, Volume: 23,
Issue: 2, MCB UP Ltd p.116
3. Behmann, F., Impact of Wireless (Wi-Fi, WiMAX) on 3G and Next Generation — An
Initial Assessment, 2005 IEEE International Conference on Electro Information
Technology, 22-25 May 2005, p. 4
4. Bulusu, N., Jha, S., Wireless sensor networks, Artech House, Inc., Boston, 2005, p.319
5. Callaway, E.H., Wireless Sensor Networks: Architectures and Protocols, Auerbach
Publishers, Inc., Boca Raton, 2003, p.293
6. Constantinescu, R., „Telefonul fără fir" nu mai e de mult doar un joc al copilăriei. În
cursa wireless câştigă utilizatorul, în Revista „eFinance”, aprilie 2005
7. Conti, J.P., The long road to WiMAX - wireless MAN standard, IEE Review, Volume 51,
Issue 10, Oct. 2005, p.38
8. Cook, D., Smart Environment: Technology, Protocols and Applications, John Wiley &
Sons, Inc., Hoboken, 2004, p.14
9. Egan, D., The emergence of ZigBee in building automation and industrial control,
Computing & Control Engineering Journal, Volume 16, Issue 2, April-May 2005, p.14
10. Evans-Pughe, C., Bzzzz zzz - ZigBee wireless standard, IEE Review, Volume 49, Issue 3,
March 2003, p.28
11. Ferro, E., Potorti, F., Bluetooth and Wi-Fi wireless protocols: a survey and a comparison,
IEEE Wireless Communications Journal, Volume 12, Issue 1, Feb. 2005, p.13

29
McCullagh, D., RFID tags: Big Brother in small packages, 13 ianuarie 2003, www.news.com.com, accesat în
06.02.2007
30
RFID Position Statement of Consumer Privacy and Civil Liberties Organizations, 20 noiembrie 2003,
www.privacyrights.org/ar/RFIDposition.htm, accesat în 06.02.2007
31
Apostol, D., IBM pregateste o tehnologie wireless de 100 de ori mai rapidă decât WiFi, la http://www.wall-
street.ro, accesat în 23.10.2007
12. Fourty, N., Val, T., Fraisse, P., Mercier, J.-J., Comparative analysis of new high data rate
wireless communication technologies "From Wi-Fi to WiMAX", Joint International
Conference on Autonomic and Autonomous Systems and International Conference on
Networking and Services, 2005. ICAS-ICNS 2005, 23-28 Oct. 2005, p.66
13. Haenggi, M., Opportunities and Challenges in Wireless Sensor Networks, în Mohammad
Ilyas, Imad Mahgoub (editori), Handbook of Sensor Networks: Compact Wireless and
Wired Sensing Systems, CRC Press LLC, Florida, 2005, p. 22
14. Jindal, S., Jindal, A., Gupta, N., Grouping WI-MAX, 3G and WI-FI for wireless
broadband, The First IEEE and IFIP International Conference in Central Asia on Internet,
2005, 26-29 Sept. 2005, p.3
15. Jones, P,, Clarke-Hill, C,, Shears, P., D., Comfort, Hillier, D. Radio frequency
identification in the UK: opportunities and challenges, International Journal of Retail &
Distribution Management, Mar 2004 Volume: 32 Issue: 3, Emerald Group Publishing
Limited, p.164
16. Korper, S., Ellis, J., e-Commerce Book. Building the e-Empire, Academic Press, 2001,
pp.224-225
17. Lai, F., Hutchinson, J., Zhang, G., Radio frequency identification (RFID) in China:
opportunities and challenges, International Journal of Retail & Distribution Management,
Year: 2005 Volume: 33 Issue: 12, Emerald Group Publishing Limited, p.905
18. Liangshan, M., Dongyan, J., The Competition and Cooperation of WiMAX, WLAN and
3G, 2005 2nd International Conference on Mobile Technology, Applications and Systems,
15-17 Nov. 2005, p.1
19. Macklin, B., Sprint to Roll Out WiMAX,
http://www.emarketer.com/Article.aspx?1004111, 1 sept. 2006
20. McCullagh, D., RFID tags: Big Brother in small packages, 13 ianuarie 2003,
www.news.com.com, accesat în 06.02.2007
21. Muller, N.J., Wi-Fi for the Enterprise, McGraw-Hill Professional Publishing, Blacklick,
2003, p.2
22. Schoenberger, C.R., The Internet of Things, www.forbes.com/global/2002/0318/092.html,
martie 2002, accesat în 05.02.2007
23. Streeton, M., Stanfield, C., ZigBee: the telemetry solution?, The IEE Seminar on
Telemetry and Telematics, 2005, 11 April 2005, p.1
24. ***, Committee on Radio Frequency Identification Technologies (CB). Radio Frequency
Identification Technologies: A Workshop Summary, National Academies Press,
Washington, 2004, p.3
25. ***, RFID Position Statement of Consumer Privacy and Civil Liberties Organizations, 20
noiembrie 2003, www.privacyrights.org/ar/RFIDposition.htm, accesat în 06.02.2007
26. ***, The Wi-Fi Alliance, la http://www.wi-fi.org
27. ***, Viitorul Digital, PC Magazine, noiembrie 2000
28. ***, Wireless Internet – world domination postponed, The Economist, january 29th-
february 4th, 2005, p.58

Aparut in Măzăreanu, P.V., Tehnologii mobile: de la conexiune fără fir la internetul lucrurilor, în
Lucrările Conferinţei „Economia Instituţională o provocare pentru Universitatea Românească”, 9-11
noiembrie 2007, Iaşi, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, ISSN 0379-7864