Produsele software de aplicaţii - sunt acele programe care în general sunt scrise pentru

anumite categorii de utilizatori, în scopul folosirii sistemului de calcul pentru rezolvarea unor
probleme specifice
Pachetul de programe aplicative conține N programe cu facilitați complete care pot lucra
independent sau împreuna pentru a ușura activitatea utilizatorului.

Pachetele de programe - sunt aplicaţii SOFT care pot satisface anumite nevoie echivalente în
diferite organizaţii. Exemple: programe de contabilitate, de gestiune comercială, degestiune
previzională, de gestiune a personalului, etc.
Program aplicativ presupune un program conceput pentru a aborda probleme specifice sau
clase de probleme de prelucrarea de date într-un anumit domeniu de activitate.

Criterii de alegere a pachetelor software

Când se pune problema achiziţiei unui pachet de programe principala întrebare care se pune este
“care pachet este mai bun?”. Răspunsul depinde de o serie de aspecte, cum sunt: nivelul analizei care
se va realiza, fondurile disponibile pentru achiziţionarea produsului software, timpul disponibil pentru
învăţarea modului de utilizare, nivelul de cunoştinţe al utilizatorului, ce alte produse software sunt
utilizate în cercul de cunoştinţe.
Se poate spune că cele mai importante aspecte care trebuiesc avute în vedere la alegerea unui
pachet de programe sunt: caracteristicile bazei de date utilizate, funcțiile pe care le efectuează,
restricţiile tehnice şi financiare, uşurinţa în utilizare, algoritmii implementaţi precum şi flexibilitatea în
adaptare şi realizarea de noi funcţiuni. Înainte de a achiziţiona un produs software este necesar să
realizeze analiza comparativă al SOFT-ului disponibil.
Din punct de vedere financiar, se va ţine seama de costul maxim de achiziţie a produsului
software şi eventual al licenţelor anuale, precum şi dacă vor fi necesare îmbunătăţirea echipamentului
de calcul, instruirea personalului sau angajări suplimentare.
Un produs software a cărui interfaţă a fost proiectată să fie în mod exclusiv prietenoasă poate fi
în fapt extrem de inflexibil, atunci când utilizatorii sunt obligaţi să folosească un set de rapoarte şi
grafice predefinite. Cea mai bună soluţie o reprezintă un produs care să ofere atât un acces rapid şi
uşor la cele mai utilizate funcţii cât şi flexibilitatea de a adapta task-urile existente şi de a realiza altele
noi care să corespundă cerinţelor utilizatorilor.
Interfata utilizatorului reprezinta partea vizibila a sistemului, prin intermediul ei putându-se
introduce informatii, comenzi si modele de acțiune (cu alte cuvinte - este singura componenta a
sistemului cu care utilizatorul intra în contact).
O interfața cu utilizatorul performanta este flexibilă, consistentă, simplă și adaptabilă.
Pentru a lucra cu un sistem informatic, utilizatorii trebuie să fie capabili sa controleze sistemul
si sa aibă acces consultarea/gestiunea stărilor sistemului.
Orientarea proiectării produselor informatice spre om a condus la o noua abordare a proiectării
interfeței cu utilizatorul, care pune în prim plan cerințele ergonomice si cognitive de utilizare ale
acestora într-un anumit context.
Pentru o interfaţă grafică adesea se foloseşte termenul de look and feel. Această sintagmă se
referă la două aspecte importante ale interfeţei:
1. caracteristicile vizuale ale interfeţei
2. reacția interfeţei ca răspuns la acţiunea utilizatorului.
Aceste două caracteristici sunt puternic intercondiţionate. Astfel, multe acţiuni ale utilizatorului sunt
dictate de aspectul vizual al interfeţei.
 Designul interfeței influențează cantitatea eforturilor, pe care utilizatorul trebuie sa le depună
pentru a introduce date in sistem și să interpreteze ieșirile (rezultatele) sistemului, și cât de mult
durează învățarea utilizatorului pentru a o folosi.
Comoditatea utilizării ca măsura în care un anumit produs poate fi folosit de către utilizatori,
pentru a îndeplini obiective specificate, într-un context de lucru specificat, cu eficacitate, eficienţă şi
satisfacţie.
Interfaţa grafică trebuie să fie:
 Consistentă: Pentru o anume operaţie să se folosească acelaşi obiect vizual. Accesul la
operaţii similare se face prin aceleaşi acţiuni utilizator (mouse, tastatură) şi folosind acelaşi
obiect vizual.
 Intuitivă: Interfaţa să fie sugestivă, nefiind nevoie de documentaţie sau de cursuri de pregătire.
 Extensibilă: Adaptare la noile echipamente hard (monitoare cu rezoluţie mai mare, plăci de
achiziţie de date, alte echipamente de interacţiune a utilizatorului); adaptare la noile aplicaţii
ce se impun pe piaţă (interfaţa trebuie să se poată folosi şi pentru acestea).
 Atractivă: Interfaţa trebuie să aibă caracteristici estetice care să atragă utilizatorul. O interfaţă
aglomerată va îndepărta utilizatorii.
 Uşor de utilizat: Operaţiile simple trebuie să se realizeze prin acţiuni simple ale utilizatorului.
Operaţiile complexe trebuie să se realizeze printr-un număr rezonabil de acţiuni utilizator.
• Uşor de învăţat: Orice acţiune utilizator să fie uşor de memorat. Experienţa acumulată în
învăţarea unor acţiuni să poată fi folosită la învăţarea altor acţiuni.