UNIVERSITATEA “GEORGE BACOVIA” din BACAU

FACULTATEA ȘTIINȚE ECONOMICE, JURIDICE ȘI

ADMINISTRATIVE
SPECIALIZAREA ADMINISTRAȚIA PUBLICA

PREZENTAREA GENERALĂ A
SISTEMELOR DE OPERARE

Lect.univ.dr. Student
Ovidiu Bontaș Sprechiu Cristina

2018
Cuprins

1. Prezentarea generala a sistemelor de operare.....................................................................................2

2. Caracteristicile sistemelor de operare..................................................................................................4

3. Clasificarea sistemelor de operare.......................................................................................................6

4. Structura unui sistem de operare.......................................................................................................10

Bibliografie...............................................................................................................................................12

1
 1. Prezentarea generala a sistemelor de operare
Sistemul de operare reprezinta ansamblul de programe care asigura utilizarea optima a
resurselor fizice si logice ale unui sistem de calcul. El are rolul de a gestiona functionarea
componentelor hardware ale sistemului de calcul, de a coordona si controla executia programelor
si de a permite comunicarea utilizatorului cu sistemul de calcul. Folosirea hardware-ului unui
sistem de calcul ar fi dificila si ineficienta in lipsa unui sistem de operare. Sistemul de operare
este componenta software care coordoneaza si supravegheaza intreaga activitate a sistemului de
calcul si asigura comunicarea utilizatorului cu sistemul de calcul, trebuind sa fie capabil sa
realizeze o interfata intre calculatorul propriu-zis si utilizator El este interpretul cerintelor
utilizatorului, exprimate intr-un limbaj de comanda, executand aceste cerinte prin intermediul
instructiunilor masina.
Sistemele de operare au aparut si evoluat in directa legatura cu arhitectura sistemelor
electronice de calcul: aparitia de noi dispozitive hardware a provocat dezvoltarea sistemelor de
operare, dupa cum si cresterea performantelor sistemelor de operare a determinat imbunatatirea
parametrilor hardware.
La primele calculatoare electronice programatorul era si operator prin intermediul
consolei. Acesta era asistat de un rudiment de sistem de operare sub forma unor mici programe,
in format binar, aflate pe suporturi de hartie care erau incarcate atunci cand era nevoie. Desigur
era o folosire ineficienta a calculatorului intrucat unitatea centrala (care era foarte scumpa) nu
lucra in timpul cand programatorul/operator gandea ce sa faca in continuare sau executa diferite
manevre. Ideea reducerii timpului de asteptare a condus la introducerea unor concepte noi, ce s-
au finalizat cu aparitia sistemelor de operare.
Primele sisteme de operare asigurau executarea secventiala pe loturi de programe (batch-
processing) in regim de monoprogramare. Ele asigurau automatizarea unor lucrari repetitive,
oricare ar fi programele de executat (de exemplu eliberarea zonelor de memorie ocupate,
verificarea amplasarii corecte a fisierelor cerute pe suporturile din unitatile periferice, asigurarea
ca unitatile periferice sunt gata pentru lucru etc.). Incredintand calculatorului sarcina coordonarii
propiilor sale lucrari s-a ameliorat viteza de lucru si siguranta functionarii. De asemenea,
executia unui program poate determina aparitia unor erori sau incidente (de exemplu lipsa hartiei
la imprimanta, lipsa dischetei in unitate etc.). Multe din aceste incidente sunt repetitive si se

2
poate incredinta calculatorului reperarea, semnalarea lor operatorului si in unele cazuri, tratarea
lor dupa o solutie programata.
In multiprogramare problemele se complica si mai mult cand in memorie coexista
simultan mai multe programe ce trebuie executate. Sincronizarea lucrarilor trebuie realizata la
nivelul microsecundelor si nu poate fi atribuita operatorului uman. Ea este realizata prin
programe si inclusa in sistemul de operare.

3
 2. Caracteristicile sistemelor de operare
Un sistem de operare performant trebuie sa posede urmatoarele atribute:
 timp de raspuns: exprima durata intervalului delimitat de lansarea unei cereri de serviciu
si achitarea acesteia de sistem.
 simultaneitatea utilizarii: exprima gradul in care un sistem poate lucra in acelasi timp
pentru mai multi utilizatori sau sa execute mai multe lucrari ale aceluiasi utilizator.
 utilitate: sa satisfaca toate cerintele utilizatorului asigurand o interfata facila cu
programele de aplicatii.
 generalitate: sa poata raspunde corect la toate cerintele formulate si deci sa permita
rezolvarea unor probleme cat mai variate ale utilizatorului.
 eficienta: sa asigure utilizarea optima a resurselor fizice si logice ale sistemului de calcul.
 transparenta si vizibilitate: capacitatea de a permite utilizatorilor sa obtina anumite
informatii despre modul cum opereaza sistemul, informatii suplimentare care pot duce la
obtinerea unei utilizari mai eficiente.
 flexibilitate: posibilitatea modificarii sistemului de operare in functie de cerintele
utilizatorului.
 opacitate: din punct de vedere al utilizatorului trebuie sa existe numai necesitatea de
cunoastere la nivel de interfata, fara a patrunde la structurile inferioare, care pentru
utilizator reprezinta “cutia neagra” a sistemului de operare.
 securitate: sistemul de operare trebuie protejat impotriva unor incercari voluntare sau
involuntare de distrugere prin programele utilizatorilor.
 integritate: sistemul de operare impreuna cu aplicatiile concepute pentru el trebuie sa
poata comunica cu alte sisteme de operare sau cu programe concepute sub alte sisteme de
operare. Aceasta calitate este cu adevarat pusa in valoare in cazul lucrului in retelele de
calculatoare.
 capacitate: posibilitatea sistemului de operare de a suplini unele facilitati necesare, dar
care nu pot fi realizate fizic datorita unor restrictii hardware.
 fiabilitate si disponibilitate: capacitatea sistemului de operare de a cadea foarte rar in
pana, de a izola eventualele erori ce pot apare si de a continua activitatea in conditii de
capacitate si eficienta redusa.

4
  serviabilitatea: posibilitatea sistemului de operare de a furniza utilizatorului informatiile
necesare pentru o depanare cat mai rapida a programelor.
 extensibilitate: adaugarea de noi facilitati care sa tina pasul cu cerintele utilizatorilor.
 interoperabilitatea: sistemul de operare trebuie sa admita accesul la structurile de date
care au fost construite sub un alt sistem de operare. Pentru a permite integrarea si
interoperabilitatea au fost definite standarde internationale privind specificatiile unui
sistem de operare.

Pentru a fi acceptat de utilizator un sistem de operare trebuie sa indeplineasca

urmatoarele conditii:
 sa fie usor de utilizat;
 sa necesite resurse hardware minimale;
 sa existe un numar cat mai mare de aplicatii care sa ruleze sub acel sistem de operare;
 sa aiba un cost de achizitie si de intretinere cat mai scazut.

5
 3. Clasificarea sistemelor de operare
In practica sunt utilizate numeroase sisteme de operare, fiind acceptate mai multe criterii
de grupare a acestora. Cel mai adesea clasificarile au in vedere: configuratiile calculatoarelor pe
care sunt instalate, gradul de partajabilitate a resurselor, tipurile de interactiuni permise si
organizarea interna a programelor componente, numarul prelucrarilor executate.
1. Dupa configuratiile hardware pe care le deservesc, sistemele de operare pot fi:
a. Sisteme de operare pentru calculatoare medii/mari (mainframe-uri);
b. Sisteme de operare pentru minicalculatoare;
c. Sisteme de operare pentru microcalculatoare.

Sistemele de operare pentru mainframe-uri se caracterizeaza prin posibilitati de lucru

seriale si/sau interactive, multitasking, sunt sisteme de operare puternice care pot gestiona lucrul
cu un numar mare de periferice, orientate pentru prelucrari complexe si pentru volume mari de
date si dispun de un limbaj de comanda pentru utilizatori specializati.
Sistemele de operare pentru minicalculatoare folosesc cu prioritate tehnicile time-sharing
si multiprogramare, permitand partajarea resurselor pentru lucrul interactiv multiutilizator si
planificarea unitatii centrale pentru servirea tuturor utilizatorilor. Ele sunt interactive, multiuser
si multitasking; folosesc un limbaj de comanda pentru utilizatori avizati; procedurile de incarcare
la conectarea sistemului si de instalare a sistemului de operare sunt mai laborioase; sunt mai
rigide, in cazul modificarii configuratiei hardware; asigura un sistem de prioritati de executie
dezvoltat; sunt orientate pentru lucrul cu mai multi utilizatori, oferind un sistem complex de
protectie a informatiei; sunt orientate pentru lucrul cu multe terminale, putand indeplini functia
de concentrator de date.
Sistemele de operare pentru microcalculatoare sunt cele mai folosite la ora actuala,
deoarece pot fi achizitionate intr-o configuratie minima, la un pret accesibil utilizatorilor si sunt
usor de exploatat. Pot fi instalate atat pe sisteme de calcul individuale, cat si pe sisteme de calcul
cuplate in retea. Ele sunt puternic interactive, cu un limbaj de comanda accesibil sau cu interfata
grafica utilizator; unele sunt monouser si monotasking (MS-DOS), altele multitasking
(Windows), eventual si multiuser (Unix); sunt usor configurabile, oferind proceduri automate
pentru incarcarea sau pentru instalarea sistemului de operare; ocupa un spatiu redus in memoria
interna;

6
 2. Dupa gradul de partajare a resurselor sunt:
a.Sisteme de operare monoutilizator;
b.Sisteme de operare multiutilizator;

Sistemele de operare monoutilizator sunt cele mai simple sisteme de operare si permit
executarea la un moment dat, a unui singur program care ramane activ in memoria interna, de la
lansare si pana la terminarea sa. In cazul unor sisteme de calcul medii/mari, aceste sisteme de
operare admit in plus tehnica swapping (transfer date), prin care un program este executat pe
portiuni, alternand momentele de prelucrare si de stocare in memoria interna, cu cele de evacuare
pe disc. In timpul evacuarii, in memoria interna este incarcat un alt program care si el se supune
tehnicii swapping.
Sistemele de operare multiutilizator au in vedere partajarea memoriei, a unitatii centrale
de prelucrare, a perifericelor sau a altor tipuri de resurse, intre utilizatorii conectati la un moment
dat. Aceste sisteme lucreaza in multiprogramare folosind si tehnici de gestiune si protectie a
utilizatorilor.
3. Dupa tipurile de interactiuni permise, sistemele de operare se clasifca in:
a. Sisteme de operare seriale;
b. Sisteme de operare interactive;
c. Sisteme de operare in timp real.

Sistemele de operare seriale sunt acele sisteme de operare pentru care gradul de
interactiune cu utilizatorul, in timpul prelucrarilor, este practic nul. De cele mai multe ori,
interfata dintre sistemul de operare si utilizator nu dispune de un limbaj de comanda accesibil
utilizatorului obisnuit, motiv pentru care comunicarea dintre utilizator si sistem nu este directa, ci
mediata de persoane specializate (operatori de calculator). In timpul executiei lucrarii sale,
utilizatorul furnizeaza datele care se prelucreaza odata cu formularea cererii de prelucrare si
primeste rezultatele prelucrarii la incheierea executiei.
Sistemele de operare interactive permit comunicarea directa intre utilizator si sistemul de
calcul, prin intermediul unui limbaj dedicat acestui scop (limbajul de comanda al sistemului de
operare sau interfata grafica utilizator), utilizatorul putand interveni in timpul executiei

7
programului. In functie de unele rezultate intermediare, utilizatorul poate decide modul de
continuare a activitatii. Cu aceste sisteme este posibila si gestionarea terminalelor de
teletransmisiuni cuplate la un calculator gazda sau organizate intr-o retea de calculatoare.
Sistemele de operare interactive pot fi monouser sau multiuser.
Exemplu: Windows este un sistem interactiv monouser; Unix este un sistem interactiv
multiuser.
Sistemele de operare in timp real permit deservirea, in timp prestabilit, a fiecarei operatii
cerute de utilizator.
4. Dupa numarul prelucrarilor executate simultan, exista:
a. Sisteme de operare monotasking;
b. Sisteme de operare multitasking.

Pentru utilizarea eficienta a resurselor sistemului de calcul, unele sisteme de operare pot
gestiona executia concurenta a mai multor procese, asigurand proceselor din sistem accesul
concurent la resursele sistemului sau partajarea resurselor. Aceasta inseamna ca, la un moment
dat, in sistem se pot afla in executie mai multe procese care concureaza intre ele pentru accesul la
resursele sistemului, iar sistemul de operare gestioneaza resursele sistemului pentru satisfacerea
cat mai multor cereri ale acestor procese pentru alocarea de resurse. O caracteristica importanta a
unui sistem de operare este masura in care poate asigura executia concurenta a proceselor. Dupa
acest criteriu, sistemele de operare pot fi:
Sistemele de operare monotasking executa un singur task (lucrare, sarcina, program) la un
moment dat; ele nu asigura executia concurenta si nici partajarea resurselor intre mai multe
procese. Sub controlul unui sistem de operare monotasking, la un moment dat, in sistemul de
calcul se poate executa un singur program; acesta ramane activ din momentul lansarii lui in
executie si pana la terminarea lui completa; cat timp este in executie, programul are acces la
toate resursele sistemului de calcul.
Exemplu: sistemele de operare MS-DOS si CP/M sunt sisteme de operare monotasking;
in timpul executarii unui program, sistemul de operare pierde controlul asupra sistemului, in
favoarea programului aflat in executie, care preia controlul pana in momentul incheierii executiei
sale.

8
 Sistemele de operare multitasking sunt acele sisteme de operare care asigura executia
concurenta a mai multor procese care exista concomitent in sistem.
Fata de sistemele de operare monotasking, aceste sisteme trebuie sa asigure si partajarea
timpului intre programele ce se executa simultan, precum si gestiunea alocarii resurselor
sistemului de calcul, atat hardware cat si software.
Exemplu: sistemele de operare Windows, Unix sunt sisteme multitasking.
In ceea ce priveste evolutia sistemelor de calcul, in prezent se constata tendinta de
apropiere a performantelor sistemelor de operare pentru sisteme de calcul mari de cele ale
sistemelor de operare pentru mini sau microcalculatoare. In acelasi timp, se realizeaza o integrare
functionala tot mai accentuata a diferitelor tipuri de sisteme de calcul in platforme de lucru
comune, de obicei prin conectarea acestora in retele de calculatoare. Cel mai elocvent exemplu in
aceasta directie este reteaua Internet care realizeaza legatura intre cele mai diferite tipuri de
sisteme de calcul, functionand sub controlul unor sisteme de operare diverse.
De asemenea, se urmareste dezvoltarea de sisteme de operare portabile, adica care
functioneaza pe platforme hardware diferite. Un exemplu in acest sens este sistemul de operare
UNIX.
O alta directie este dezvoltarea de familii de sisteme de operare. Un exemplu este familia
sistemelor de operare Windows care cuprinde sisteme de operare interactive, multitasking,
asigurand si functiile pentru lucrul in retea de calculatoare; intre aceste sisteme de operare, unele
sunt specializate pentru un anumit mod de utilizare, de exemplu: Windows NT Server, pentru
server de retea sau Windows NT Workstation pentru statii de lucru din retea.

9
 4. Structura unui sistem de operare
Pentru a raspunde rolului de interfata intre utilizatori si partea hardware a sistemului
electronic de calcul si pentru a gestiona eficient resursele, majoritatea sistemelor de operare au in
structura lor doua componente majore: programe de comanda-control si programe de servicii.
Componenta de comanda si control cuprinde programe ce au rolul de a asigura utilizarea
eficienta a resurselor sistemului de calcul. Resursele sistemului de calcul pe care sistemul de
operare le pune la dispozitia utilizatorului se constituie din totalitatea componentelor fizice sau
logice ale sistemului de calcul, care pot fi solicitate, la un moment dat, in timpul executiei unui
program.
Functiile componentei de comanda si control ale sistemului de operare sunt:
o planificarea, lansarea si urmarirea executiei programelor;
o gestionarea resurselor sistemului de calcul;
o depistarea si tratarea evenimentelor deosebite care apar in timpul executiei programelor;
o asigurarea protectiei informatiilor manevrate de diverse programe (aceste programe pot
fi ale sistemului de operare sau programe utilizator).

Componenta de comanda si control a sistemului de operare include:

o nucleul sistemului de operare, cu functia de coordonare a activitatii sistemului de calcul si
a celorlalte componente ale sistemului de operare. Aceasta componenta este rezidenta in
memoria interna pe toata durata functionarii sistemului de calcul si se mai numeste
monitorul rezident al sistemului de operare.
o cate o componenta de gestionare pentru fiecare tip de resursa din sistem.

Astfel, in categoria programelor de comanda si control intra:

o Programe de gestiune intreruperi care reprezinta un ansamblu de subrutine activate la
aparitia unui anumit semnal fizic de intreruperi.

10
 Sistemul de intreruperi reprezinta o combinatie de instrumente hardware si software care
asigura comunicarea intre componentele functionale elementare ale unui sistem de calcul prin
intermediul intreruperilor. Intreruperea reprezinta suspendarea temporara a executiei procesului
care are alocata UCP, in momentul in care apare un eveniment in sistem, in scopul tratarii acestui
eveniment de catre UCP. Pentru ca o intrerupere sa fie functionala, este necesar sa poata fi
indeplinite doua conditii:
o UCP sa dispuna de capacitatea de a fi intrerupta, adica sa fie posibil ca UCP sa fie
alocata altui proces, inainte de incheierea executiei procesului caruia ii este alocata, la un
moment dat;
o sa existe posibilitatea de a conserva parametrii procesului suspendat, pentru ca acesta sa
poata fi continuat ulterior, din punctul in care a fost intrerupt.
o Programe de gestiune procese care creeaza procese si rezolva probleme privind
cooperarea si concurenta acestora.
o Programe de gestiune a memoriei care aloca necesarul de memorie interna solicitat de
procese si asigura protectia memoriei interprocese.
o Proceduri de tratare a intrarilor si iesirilor la nivel fizic care asigura efectuarea
operatiunilor elementare de I/E cu toate tipurile de periferice din sistem, realizand, unde
este posibil, desfasurarea simultana a uneia sau mai multor operatiuni de I/E cu
prelucrarile realiozate de procesorul central.
o Programe de gestiune a fisierelor care reprezinta o colectie de module prin care se
asigura deschiderea, inchiderea si accesul utilizatorului la datele din fisiere.
o Programe de planificare a lucrarilor si de alocare a resurselor.
o Programe de gestiune tehnica a sistemului de operare care tin evidenta erorilor hardware
si la cerere furnizeaza informatii asupra gradului de utilizare a componentelor sistemului
electronic de calcul.
o Programe de statistica a sistemului de operare care tin evidenta utilizatorilor, a lucrarilor
executate de acestia si a resurselor consumate.
o Programele de servicii asigura sub supravegherea programelor de control, dezvoltarea
programelor de aplicatii si exploatarea celorlalte facilitati oferite de sistemul de operare.

11
 Componenta de servicii a sistemului de operare s-a dezvoltat odata cu cerintele utilizatorilor
sistemelor de calcul. Gradul de accesibilitate al unui sistem de calcul, ca si complexitatea
sarcinilor pe care utilizatorul le poate rezolva cu ajutorul lui sunt influentate de existenta si
eficienta programelor de sistem incluse in componenta de servicii. Programele de servicii se
executa sub supravegherea programelor de comanda si control, ca orice program de aplicatie.

Bibliografie
*** http://www.qreferat.com/referate/informatica/Sisteme-de-operara-Prezentare-249.php
*** http://www.aut.upt.ro/staff/diercan/data/IPPS/curs-06.pdf

12