FACULTATEA DE ȘTIINȚE SOCIALE,UMANISTE ȘI ALE NATURII

UNIVERSITATEA HYPERION DIN BUCUREȘTI

ISTORIE, ANUL III

REFERAT INFORMATICĂ

TEMA: SISTEMUL DE OPERARE WINDOWS.

DESCRIERE. MODUL DE LUCRU.

STUDENT : ȘCRABA (LUCA) ANGELA

[Type text] Page 1

SISTEMEDE OPERARE

1.GENERALITĂŢI DESPRE SISTEMELE DE OPERARE

Orice sistem de calcul putem să-l considerăm ca fiind format din patru straturi:

• hardware

• sistemul de operare

• alte produse soft

• utilizatori

Prin SISTEM DE OPERARE se înţelege un ansamblu de programe care

gestionează activitatea calculatorului. Aceasta înseamnă că, în esenţă
gestionează resursele calculatorului şi asigură interfaţa cu utilizatorul.

Informaţia procesată -la nivel intim –de către un SNC, este exclusiv
numerică. Mai mult, majoritatea SNC-urilor prezintă structură digitală, fapt care
conduce la reprezentări numerice binare. Astfel, spre exemplu, atunci când prin
intermediul unui program de editare de text se introduc în memorie versurile:
„La steaua care-a răsărit / E-o cale-atât de lungă...”, ceea ce se stochează de fapt
la locaţiile corespunzătoare sunt secvenţe de 0 şi 1 (de forma
011010011101001010000101001). Cifrele binare 0 şi 1 sunt reprezentate prin
nivele distincte de tensiune continuă (de exemplu +5V pentru 1 şi 0V pentru 0).
Aceste nivele de tensiune corespund reprezentării fizice a informaţiei, în timp ce
cifrele binare 0 şi 1 corespund reprezentării logice a informaţiei. Din acest
motiv se utilizează deseori exprimarea “zero şi/sau unu logic”. Informaţia
stocată la nivelul memoriei, transferată la nivelul magistralelor sau procesată la
nivelul microprocesorului, în formatul binar în care apare, constituie informaţie
internă SNC. Această informaţie internă se află în corespondenţă cu informaţia
externăsistemului numeric de calcul, informaţie ce trebuie prelucratăde către
acesta. Dacă informaţia internă prezintăformate de reprezentare bine definite la
nivel fizic şi logic, informaţia externă nu îndeplineşte astfel de condiţii.
Informaţia externă poate fi reprezentată prin intermediul diverselor mărimi
fizice, cum ar fi presiunile, vitezele, densităţile, temperaturile, intervalele
temporale, deplasările spaţiale etc. Conversia formatului în care apare
informaţia externă în formatul de reprezentare internă a SNC este realizată prin
intermediul unor interfeţe hardware şi software. Odată ajunsă în format intern,
informaţia trebuie organizată în vederea lansării ei în procesare. Entitatea

[Type text] Page 2

informaţională adusă la starea în care ea poate fi trecută în faza de procesare
poartă numele de dată. Într-un SNC, datele sunt stocate în memorie ca
ansambluri de pachete de opt biţi (octeţi, bytes) sau multipli de opt biţi
(cuvinte). Rezultă că datele sunt practic informaţiile utile, necesar a fi procesate,
respectiv informaţiile rezultate în urma procesării (spre exemplu, rezultatul unei
operaţii de calcul poate constitui dată de intrare întro nouă operaţie de calcul).

Alături de date, privite ca informaţie utilă, efectivă, putem vorbi despre

adrese sau informaţia de adresare. Informaţia de adresare prezintă un caracter
auxiliarîn raport cu datele, servind la localizarea acestora din urmă. Astfel, o
locaţie de memorie poate conţine o informaţie utilă, adică o dată, care poate însă
fi accesată doar dacă se cunoaşte o informaţie auxiliară de adresare –adresa. Ca
şi datele, adresele sunt reprezentate la nivel intern în format binar, ele fiind
transferate prin intermediul magistralei de adrese.

Cea de-a treia clasă de entităţi informaţionale o constituie informaţia de

control (semnalele de control). Informaţia de control are rolulasigurării unui
cadru optim de desfăşurare a procesului de prelucrare a datelor de către SNC.
Semnalele de control asigurăsincronismele cerute de structura hardware a SNC
şi protocoalele de procesare impuse de structura software. Magistrala de control
constituie suportul fizic prin care aceste semnale sunt transferate între
subsistemele SNC.

2. DEFINIREA UNUI SISTEM DE OPERARE

Un sistem de operare (SO) este un ansamblu de fişiere ce conlucrează în

asigurarea gestionării eficiente a tuturor resurselor software şi hardware ale
SNC. Fişierele unui SO sunt distincte de fişierele de aplicaţie create de
utilizatori.

O clasificare a fişierelordupă tip, poate fi făcută astfel :

-fişiere de text

-fişiere grafice

-fişiere de sunet

-fişiere executabile

-fişiere speciale

[Type text] Page 3

 În ultima categorie s-au considerat fişierele ce nu aparţin în mod direct
nici uneia din clasele anterior menţionate.

După funcţionalitate, fişierele se clasifică astfel:

-fişiere de aplicaţie

-fişiere utilitare

-fişiere de sistem

În mod evident, fişierele de aplicaţie sunt cele create de utilizator,

constituind realizarea aspectului suprem de funcţionalitate către care tinde orice
SNC. Un exemplu de fişier aplicaţie poate fi un program de rezolvare a ecuaţiei
de gradul 2 cu coeficienţi întregi. Fişierele de sistem sunt cele care constituie în
ultimă instanţă sistemul de operare, rezolvând probleme cu tangenţă hardware şi
software de care utilizatorul trebuie să fie degrevat. Un exemplu de astfel de
fişier poate fi considerat interpretorul de comenzi al sistemului de operare MS-
DOS. În fine, fişierele utilitare se situează la graniţa dintre celelalte două clase
menţionate.

Exemple de sisteme de operare:

-*BSD

-BeOS

-DOS

-Linux

-Mac OS

-UNIX 36

-Window.

3. FUNCTIILE UNUI SISTEM DE OPERARE

Un sistemul de operare asigură în principiu următoarele funcţii:

-gestiunea resurselor fizice ale calculatorului şi a dispozitivelor periferice;

-gestiunea operaţiilor de intrare/ieşire;

-gestiunea datelor (fişierelor) pe suportul de memorie externă;

[Type text] Page 4
 -controlul încărcării în memoria internă, lansarea în execuţie, execuţia şi
încheierea execuţiei aplicaţiilor utilizatorului;

-sesizarea evenimentelor deosebite care apar în timpul execuţiei unei

aplicaţii şi tratarea acestor evenimente (mesaje de erori şi recomandări de
rezolvare);

-asigurarea interfeţei cu utilizatorul, accesul acestuia în controlul

programului, examinarea stării sistemului.

Orice SO prezintă două componente majore:

-nucleul (kernel)

-interfaţa (shell)

La rândul ei, interfaţa prezintă două subcomponente:

-interfaţa cu utilizatorul

-interfaţa cu hardware-ul maşinii

Nucleul sistemului de operare conţine programele care gestionează

resursele software ale SNC şi fişierele auxiliare corespunzătoare. Funcţiile
nucleului sunt:

-gestionarea datelor pe suportul de memorie externă;

-transferul datelor la nivelul magistralelor de sistem;

-sesizarea evenimentelor deosebite care apar în timpul execuţiei

aplicaţiilor şi tratarea acestor evenimente;

-gestionarea proceselor de intrare/ieşire în/din execuţie a aplicaţiilor.

Interfaţa sistemului de operare asigură pe de oparte comunicaţia între

utilizator şiSNC, iar pe de altă parte adaptarea nucleului SO la nivelul maşină
(hardware-ul maşinii).

4. CLASIFICAREA SISTEMELOR DE OPERARE

Din punctul de vedere al interacţiunii cu componentele hardware ale SNC

şi după modul de implementare a software-ului, sistemele de operare sunt
organizate pe două nivele:

[Type text] Page 5

 A. Nivelul fizic -Include componenta firmware a sistemului de calcul.
Acest nivel oferăservicii privind lucrul cu componentele hardware ale
sistemului de calcul şi cuprinde acele elemente care depind de structura
hardware a sistemului. Tot în cadrul nivelului fizic sunt incluse programele a
căror execuţie este indispensabilă, de exemplu programul care lansează
încărcarea automată a sistemului de operare la pornirea calculatorului.

B. Nivelul logic -Include partea de programe a sistemului de operare şi

oferăutilizatorului mijloacele prin care poate exploata sistemul de calcul.
Comunicaţia între utilizator şi sistemul de calcul se realizează prin comenzi
adresate sistemului de operare sau prin intermediul instrucţiunilor programelor
executate, cât şi prin intermediul mesajelor transmise de sistemul de operare
către utilizator.

O caracteristică importantă a unui sistem de operare este măsura în care

poate asigura execuţia concurentă a proceselor. După acest criteriu, sistemele de
operare pot fi:

-monotasking –nu asigură execuţia concurentă şi nici partajarea resurselor

între mai multe procese. Sub controlul unui sistem de operare monotasking, la
un moment dat, în sistemul de calcul se poate executa o singură aplicaţie (task),
aceasta rămânând activă din momentul lansării ei în execuţie şi până la
terminarea completă. Cât timp este în execuţie, aplicaţia are acces la toate
resursele SNC. Exemplu: Sistemele de operare MS-DOS şi CP/M sunt sisteme
de operare monotasking.

-multitasking -sunt acele sisteme de operare care asigură execuţia

concurentă a mai multor aplicaţii concomitent. Exemplu: Sistemele de operare
Windows şi Unix sunt sisteme multitasking.

Din punctul de vedere al accesului utilizatorilor la SNC şi al gradului de

interacţiune a acestora cu sistemul, sistemele de operare pot fi:

-seriale -acele sisteme de operare pentru care gradul de interacţiune cu

utilizatorul, în timpul prelucrărilor, este nul.

-interactive -sistemele de operare care permit comunicarea directă între

utilizator şi sistemul de calcul, prin intermediul unui limbaj dedicat acestui scop
(limbajul de comandă al sistemului de operare sau interfaţa grafică utilizator). În
plus, utilizatorul poate urmări modul în care se execută programul său şi poate
influenţa, în anumite condiţii, execuţia acestuia. Un sistem de operare interactiv
[Type text] Page 6
presupune o arhitectură specifică pentru sistemul de calcul, care să cuprindă
echipamente standard de intrare/ieşire dedicate comunicaţiei utilizatorului cu
sistemul de operare (terminale I/O). Sistemele de operare interactive pot fi:

-monouser -când comunicaţia cu sistemul de calcul este posibilă, la un

moment dat, numai pentru un singur utilizator, prin intermediul consolei
sistemului de calcul;

-multiuser -când sistemul de operare poate gestiona comunicarea

concomitentă cu mai mulţi utilizatori, conectaţi la sistemul de calcul prin
intermediul echipamentelor de intrare/ieşire. Exemplu: MS-DOS este un sistem
interactiv monouser, în timp ce Unix este un sistem interactiv multiuser.

După configuraţia hardware deservită, sistemele de operare pot fi:

-SO pentru microsisteme

-SO pentru minisisteme

În prezent se constată tendinţa de apropiere a performanţelor

microsistemelor de cele ale sistemelor de nivel superior lor, în paralel cu
tendinţa de apropiere a caracteristicilor sistemelor de operare pentru sistemele
de calcul mari de cele ale sistemelor de operare pentru mini sau microsisteme.

SISTEMUL DEOPERARE WINDOWS

1. CARACTERISTICI PRINCIPALE

Sistemul de operare Windows, este un sistem de operare multitasking,

ceea ce înseamnă că permite execuţia mai multor programe în acelaşi timp.
Sistemul de operare Windows a devenit cel mai folosit sistem de operare. Acest
sistem pune la dispoziţia utilizatorului o interfaţă grafică prietenoasă (GUI –
Graphical User Interface) bazată pe ferestre. Utilizând sistemul Windows se pot
constata cu uşurinţăcaracteristicile de interfaţă comune tuturor programelor
Windows:

-tot ceea ce afişează un program Windows pe ecran este cuprins în spaţiul

ferestrei sale (o zonă dreptunghiulară de pe ecran şi este identificată printr-o
bară de titlu) pe care o poate deplasa şi redimensiona;

[Type text] Page 7

 -interacţiunea utilizatorului cu un program Windows se efectuează prin
intermediul unor obiecte grafice afişate pe suprafaţa ferestrei aplicaţiei: meniuri,
cursoare, butoane de comandă şi de opţiune, căsuţe de opţiune, bare de defilare,
etc.;

-majoritatea aplicaţiilor au o interfaţă atât cutastatura, cât şi cu mouse-ul;

-pot fi în lucru simultan mai multe programe;

-se pot schimba date între programe.

2. FUNCTIILE SISTEMULUI DE OPERARE WINDOWS

Windows este ca şi tabloul de bord al unui automobil care se bazează pe

desene, butoane şi meniuri care sunt ca aparatele, butoanele şi manetele de pe
bordul unei maşini. Cu ajutorul acestuia purtămdialogul cu calculatorul în
vederea obţinerii rezultatelor dorite. Prin apăsarepe butonul mouse-ului sau pe o
tastă, Windows ascultăşi puneîn alertă echipa care controlează “din spate” toate
părţile componente ale calculatorului (monitorul, tastatura, discheta, discul) şi
toate programele. Pentru că trebuie să controleze tot ce se întâmplă, el intrăîn
funcţiune chiar când porniţi calculatorul şi rămâne activ tot timpul. De aceea
Windows se numeşte sistem de operare. El se numeşte Windows (Ferestre)
pentru că fiecare program este lansat în execuţie într-o fereastră. Pe ecran pot
apare mai multe ferestre simultan.

Sistemul de operare WINDOWS execută următoarele funcţii :

-gestionarea fişierelor

-se pot afişa liste cu fişierele şi dosarele care există pe calculator, se poate
efectua mutarea, copierea şi ştergerea lor

-lansarea aplicaţiilor cu uşurinţă, folosind pictogramele şi meniurile

-detectarea erorilor din sistem.

[Type text] Page 8

 INTERFAŢA SISTEMULUIWINDOWS

1. SUPRAFAŢA DE LUCRU A SISTEMULUI WINDOWS

Sistemul Windows a fost proiectat să simuleze, prin intermediul

interfeţei grafice, obiectele şi activităţile unui serviciu de birou din realitatea
curentă. La deschiderea calculatorului, pe ecran apare o imagine colorată care
ocupă tot ecranul : aceasta sugerează un obiect, care în realitate, corespunde
suprafeţei mesei de lucru (desktop) şi pe care este aşternut un tapet (wallpaper)
având aspectul imaginii respective. Astfel, prin corespondenţă cu relitatea, pe
desktop sunt amplasate imagini care sugerează obiecte de lucru, şi anume
obiectele care trebuie să fie mereu prezente pe birou pentru a fi accesate
imediat, indicate printr-o pictogramă sugestivă, însoţită de un nume de
identificare[ 1 ].

Microsoft WINDOWS este un sistem de operare ce realizează un mediu

prin intermediul căruia se poate lucra cu calculatorul, mediu bazat pe imagini
(pictograme) şi meniuri, organizate în casete denumite ferestre. Acest mediu
este numit şi interfaţă grafică pentru utilizator.

Fig.1.

Dosarul (folder) permite definirea unui container în care se pot păstra

fişiere, aplicaţii sau alte dosare. Dosarul este un mecanism de organizare logică,
la nivelul interfeţei a diferitelor entităţi cu care lucrează sistemul de operare,

[Type text] Page 9

inclusiv a fişierelor. La pornirea calculatorului, se încarcă sistemul de operare
Windows 95 care afişează pe ecranul calculatorului (desktop), interfaţa
Explorer. Interfaţa Explorer este formată din: icoane (Pictograme) care sunt
mici desene reprezentative pentru diferite entităţi cu care lucrează Windows
(containere cu posibilităţi ale sistemului, aplicaţie, fişier, dosar, unitate de disc
etc), afişate pe ecran (fig.1.)

- Pictogramele - sunt simboluri care reprezintă programele (Word, Excel),

fişiere, documente, grafice, informaţii despre calculator (hard-disc, dischetă)

- Suprafaţa de lucru - zona de fundal pe care sunt plasate obiectele (fig.2.)

- Indicatorul mouse-ului

- Butonul de Start - pentru lansarea meniului Start

Fig. 2.

2. PICTOGRAMELE DE PE SUPRAFAŢA DE LUCRU

- My Computer - asigură accesul la o fereastră în care se poate vedea ce

conţine calculatorul, informaţii despre unităţile de disc, Control Panel, lucrări
programate spre executare şi imprimante

- Internet Explorer - lansează utilitarul Internet Explorer

[Type text] Page 10

 - Recycle Bin - coşul de gunoi, în care pot fi păstrate fişierele nedorite/
şterse

- My Briefcase - pentru actualizarea copiilor (între două calculatoare)

2.1.Prezentarea unor containere:

My computer conţine toate componentele sistemului oferind accesul

către acestea. Componentele sunt reprezentate sub forma unor pictograme: câte
una pentru fiecare unitate de disc din sistem (discurile conţin dosare iar dosarele
conţin fişiere si/sau alte dosare), o pictogramă pentru imprimantele instalate
(Printers), o pictogramă pentru celelalte componente ale sistemului: monitor,
mouse, tastatură, placa de sunet, placa multimedia etc (Control Panel);

Recycle Bin (coşul de gunoi) conţine fişiere şterse pe care sistemul

Windows le salvează în acest container de unde se pot recupera. Golirea
completă a containerului se face efectuând clic cu butonul din dreapta mouse-
ului pe pictograma cores-punzătoare şi selectarea opţiunii Empty Recycle Bin.
Ştergerea unui anumit fişier se realizează prin selectarea fişierului respectiv,
efectuarea unui clic cu butonul din dreapta mouse-ului şi selectarea opţiunii
Delete. Ştergerea conţinutului containerului sau a unui fişier se poate realiza şi
utilizând meniul corespunzător.

Se pot crea rapid pictograme pe ecranul calculatorului pentru: aplicaţie,

fişier, dosar etc. Pentru aceasta, într-o zona liberă de pe ecran, se executa clic cu
butonul din dreapta mouseului şi din meniul contextual se aleg opţiunile New
apoi Shortcut., în caseta de dialog Create Shortcut Command line se introduce
numele unităţii de discuri sau se executa clic pe butonul Browse, se parcurg
dosarele pentru a alege aplicaţia/fişierul, se execută clic pe butonul Next, se
scrie numele pictogramei şi se execută clic pe butonul Finish. Pentru a şterge o
pictogramă, se trage peste pictogramă Recycle Bin. Cu ajutorul mouse-ului se
pot muta pictograme prin metoda de trage şi plasează (drag and drop); se
selectează o pictogramă prin efectuarea unui clic pe aceasta şi ţinând butonul
mouse-ului apăsat, se deplasează pictograma în locul dorit.

Butoanele mouse-ului au următoarele roluri:

- un singur clic stânga se foloseşte pentru deschiderea meniurilor

derulante (butonul Start, orice fereastra de pe bara de aplicaţii, butoanele din

[Type text] Page 11

dreapta sus ale oricărei ferestre deschise sau butoanele din casetele de dialog:
OK, Cancel, etc.)

- efectuarea unui dublu clic pe pictograma corespunzătoare este folosită

pentru deschiderea unui fişier, program, unitate de disc etc.

- clic cu butonul din dreapta în două situaţii: dacă cursorul mouse-ului se

află pe suprafaţa de lucru, va apare un meniu derulant, din care se pot selecta
comenzi specifice meniului principal; dacă cursorul mouse-ului se află pe una
din pictograme, va fi afişat un meniu ce conţine comenzi specifice aplicaţiei
corespunzătoare pictogramei.

2.2. Bara de aplicaţii (taskbar)

Aceasta se găseşte în partea inferioară a ecranului(fig.4.).Dacă se indică

un punct liber pe bară, aceasta se poate glisa în orice poziţie a ecranului.

Bara de aplicaţii conţine:

 butoane de aplicaţii (task button), câte un buton pentru fiecare aplicaţie

activă. Pe buton apare pictograma aplicaţiei şi numele acesteia. Dacă aplicaţia
lucrează cu fişiere, se trece şi numele acestora (W Microsoft Word -
sistem.doc). Se poate efectua operaţia de comutare de aplicaţii (task switching)
ceea ce înseamnă trecerea de la o aplicaţie la alta, fărăsă se închidă aplicaţia
precedentă; trecerea se face prin acţionare buton stânga mouse;

 zona pentru configurare (Settings) conţine pictograme pentru

configurarea unor elemente ale sistemului. Prin indicarea cu mouse-ul a unei
pictograme, se va deschide o casetă de informare (Tooltip) în care este afişat
numele parametrului controlat. Dacă se execută dublu clic pe pictogramă, se
deschide o casetă de dialog care permite utilizatorului sa modifice parametrii.
Caseta de dialog poate fi închisă fără să se modifice parametrii prin executarea
unui clic in exteriorul ei. Dacă calculatorul are o placă de sunet, pe bara de
aplicaţii este afişată o pictogramă(difuzor), prin indicarea pictogramei, în caseta
de informare va fi scris mesajul Volume. Dacă se execută clic pe aceasta
pictogramă se va afişa o casetă cu un potenţiometru, care permite modificarea
valorii volumului; dacă se executa dublu clic se deschide caseta de dialog
Volum Control prin intermediul căreia se pot modifica parametrii ai plăcii de
sunet. Există de asemenea pictograma care afişează ora preluată din sistem sub
forma unui ceas digital (Clock), prin acţionare clic mouse pe pictogramă, se
deschide caseta de informare în care se afişează data; dacă se execută dublu clic
[Type text] Page 12
pe pictogramă se deschide caseta de dialog Date/Time Properties prin
intermediul căreia se poate actualiza data sistemului;

 Meniul Start (fig.3.) . Cu Butonul Start se deschide meniul Start. Meniul

Start se poate deschide şi prin acţionarea tastei cu desenul specific Windows-
ului (fereastra) de pe ultimul rând al unor tastaturi. Se prezintă pe scurt unele
submeniuri ale meniului Start:

Shut Down permite oprirea calculatorului. Sistemul salvează automat

modificările efectuate;

Run permite introducerea numelui unui program pentru a-l lansa în

execuţie

Help prezintă instrucţiuni de utilizare a sistemului Windows şi oferă

explicaţii pentru comenzile uzuale;

Find este o opţiune pentru căutarea unui fişier după nume, dată sau o
secvenţă de conţinut; Documents, permite utilizatorului gasirea rapida a unei
liste cu ultimele documente folosite;

Programs conţine mai multe meniuri, printre care:

-Accessories,: Paint brush, Fax, Games, Multimedia, Systems Tools,

Calculator, programe de editare texte, programe de editare grafică etc.

-Windows Explorer permite organizarea documentelor. Pentru lansarea

aplicaţiei Explorer se efectuează clic pe butonul Start, se selecteazăPrograms
apoi Windows Explorer sau dacă există pictogramă pe Desktop, se
efectueazădublu clic pe aceasta. Ca urmare, în panoul din partea stângă sunt
afişate pictogramele Desktop-ului. Fereastra din dreapta afişează conţinutul
discului sau al folderului selectat în fereastra din stânga.

Semnul „+” afişat în fata unei unităţi de disc sau a unui folder indică
faptul că există niveluri suplimentare, are alte foldere sau conţine fişiere, care
nu sunt afişate.

Semnul „-” afişat în fata unei unităţi de disc sau a unui folder indică
faptul că nivelul poate fi restrâns printr-un clic dublu de mouse (nu se mai
afişează obiectele din subordine).

[Type text] Page 13

 Fig. 3.

Fig.4.

[Type text] Page 14

 Pentru obţinerea informaţiilor suplimentare despre un fişier sau folder, se
selectează elementul dorit şi se execută clic pe butonul din dreapta. Apare o listă
de opţiuni. Se selectează Properties.

Fig.5.

3. FERESTRE (WINDOWS)

Fereastra este obiectul de interfaţă cel mai utilizat. Orice aplicatie este
foosită prin intermediul unei ferestre proprii.Un dublu-clic pe o pictogramă
deschide o fereastră în care apare conţinutul care este etichetat de aceasta şi
astfel se poate avea acces la acel conţinut [ 2 ].

Fereastra este o zonă dreptunghiulară de dimensiuni diferite de pe ecran.

Pot exista mai multe ferestre, fiecare corespunzând unei aplicaţii. Dacă la un
moment dat sunt deschise mai multe ferestre pe ecran, una singura este fereastra
activă. Aplicaţia activă corespunde aplicaţiei care primeste comenzile care se
dau de la un dispozitiv de intrare. Structura generală a unei ferestre contine o
bară de titlu şi o suprafaţă de lucru modificabilă ca dimensiuni. Ca tipuri de
ferestre, distingem:

- Ferestre de explorare, utilizate pentru a explora (inspecta) anumite

component ale sistemului.

[Type text] Page 15

 - Ferestre de dialog.

- Ferestre de lucru, în cadrul unei aplicaţii.

3.1. Structura unei ferestre

O fereastră se compune în general din următoarele elemente (fig.6. ):

- Bara de titlu (Title bar) pe care se afişează numele aplicaţiei sau al

documentului deschis în fereastră. Bara de titlu la o fereastră activă este afişată
într-o culoare diferită de a celorlalte ferestre de pe ecran.Titlul ferestrei este
afişat în bara de titlu. In funcţie de tipul ferestrei, poate fi numele unei aplicaţii,
al unui dosar, al unui fişier etc.

- Bara cu titluri de meniuri (Menu bar) afişează pe orizontală lista cu

meniurile disponibile. Meniurile la rândul lor sunt formate din liste de comenzi
care acţionează în aplicaţia sau documentul deschis în fereastră.

-Bara cu instrumente (Toolbar) este afişată sub bara de meniu, este o bară
cu butoane ce conţin pictograme ale unor comenzi care pot fi comandate şi din
meniu. Bara apare numai la anumite ferestre de aplicaţie (Word, Excel etc).

- Bara de stare (Status Bar) este afişată în partea inferioară a ferestrelor de

aplicaţii şi afişează diferite informaţii referitoare la acţiunile din aplicaţie de
exemplu: o scurtă descriere a comenzii care este curent selectată.

Fig.6.
[Type text] Page 16
 Butonul meniului de control (Control Menu Box) situat în partea stângă a
barei de titlu a ferestrei; conţine opţiuni pentru manipularea ferestrei. Este util
când manipularea ferestrei se face folosind tastatura.. Pictograma afişată de
acest buton este pictograma aplicaţiei care lucrează în fereastră.

- Există patru butoane situate în partea dreaptă a barei de titlu a ferestrei,

ele pot fi acţionate numai cu mouse-ul:

- Butonul de minimizare (Minimize button) este folosit pentru micşorarea

ferestrei la nivel de pictograma.

- Butonul de maximizare (Maximize button) este folosit pentru

redimensionarea

- ferestrei până la ocuparea întregului spaţiu disponibil ce delimitează

fereastra.

-Butonul de restaurare (Restore button) apare în locul butonului de

maximizare după operaţia de maximizare, are ca efect refacerea ferestrei la
dimensiunea pe care a avut-o înainte de operaţia de maximizare.

- Butonul de închidere (Close button) este folosit pentru închiderea

ferestrei. până la nivel de pictogramă.

- Bara de derulare pe verticală şi bara de derulare pe orizontală (Scroll

bar) sunt folosite pentru deplasarea ferestrei peste obiectele afişate (text,
pictograme etc); conţin butoane săgeţi (scrool arow) şi cursoare mobile (scroll
box) care pot fi acţionate numai cu mouse-ul. Butoanele cu săgeţi permit
defilarea conţinutului ferestrei în sensul săgeţii. Cursorul mobil arată poziţia
ferestrei relativ la conţinut.

- Bordura ferestrei (Border) este o bara subţire care delimitează fereastra

şi care poate fi agăţată cu mouse-ul pentru redimensionarea ferestrei pe verticală
sau pe orizontală.

- Colţurile ferestrei (Corner) sunt zonele de bordură din cele patru colţuri
ale ferestrei. Sunt folosite la redimensionarea ferestrei cu ajutorul mouse-ului pe
orizontală şi verticală în acelaşi timp.

- Cursorul mouse-ului (Pointer) este un semn grafic care arată poziţia

mouse-ului pe ecran şi care urmăreşte deplasarea mouse-ului pe masa reală
(pad). In funcţie de operaţia care se execută, pointerul are diferite forme (de

[Type text] Page 17

exemplu dacă are forma de clepsidra înseamnă că se execută o operaţie şi
utilizatorul trebuie să aştepte până se execută aceasta pentru a putea să
folosească din nou mouse-ul).

- Punctul de inserare (Insertion Point) este un semn grafic care indică

poziţia în care poate fi scris un text sau inserat un desen într-un document.

- Suprafaţa de lucru (Working area) este zona în care aplicaţia sau

documentul afişează obiecte sau informaţii.

3.2. Clasificarea ferestrelor

Ferestrele pot fi de aplicaţie sau de document:

Ferestrele de aplicaţie conţin aplicaţiile în curs de execuţie. Sub bara de

titlu a ferestrei se află pe orizontală bara cu titluri de meniuri.

Ferestrele de document sunt situate în interiorul ferestrelor de aplicaţie:

au o bară cu numele documentului, dar nu au o bară cu titluri de meniuri (sunt
acţionate meniurile ferestrei de aplicaţie).

Atunci când se lucrează cu mai multe ferestre numai una dintre ele este
activă la un moment dat (fig.7.). În cadrul aceleaşi aplicaţii comutarea se poate
face şi prin meniul Windows.

Fig.7. Lucrul cu ferestre multiple

[Type text] Page 18

 MENIURILE

Meniurile conţin o lista cu opţiuni pe care calculatorul le poate executa.

Opţiunile pot fi: titlu de submeniu, o comanda de operaţie sau o valoare a unui
parametru. Utilizând mouseul sau tastatura se alege opţiunea necesară.

Meniul poate fi dezactivat ceea ce înseamnă că nu permite accesul la

opţiuni sau activat, în care caz permite accesul la opţiuni.

În titlul meniului sau în opţiunea de meniu, una din litere este subliniată şi
se numeşte litera de identificare, ea poate fi utilizată pentru a deschide un meniu
sau pentru a alege o opţiune din meniu.

Ferestrele de aplicaţie dispun de mai multe meniuri:

o Meniul principal (pull-down), afişează titlurile de meniuri pe

orizontală în bara de meniuri. Prin deschiderea unui meniu din lista de meniuri,
se afişează sub acesta un alt meniu, numit meniu derulant (pop-up menu) care
conţine o liste opţiuni.

o Meniul de control . Meniul de control este identificat prin butonul aflat

în coltul din stânga sus al ferestrei; apare la ferestre şi la butoanele ferestrelor
minimizate şi conţine comenzi pentru manipularea ferestrelor şi butoanelor.

Opţiuni ale meniului:

 Restore reface fereastra la dimensiunea pe care a avut-o înainte de

operaţia de maximizare sau minimizare;

 Move permite deplasarea ferestrei cu ajutorul tastaturii;

 Size permite redimensionarea ferestrei cu ajutorul tastaturii;

 Minimize reduce fereastra la un buton;

 Maximize redimensionează fereastra la dimensiunea maximă;

 Close (Alt+F4), închide fereastra.

o Meniul de comenzi rapide (shortcut menus)

[Type text] Page 19

 Acest meniu se deschide executând clic cu butonul din dreapta pe un
obiect, ca urmare se afişează o listă cu comenzi specifice obiectului (fişier, bară
de aplicaţie, ecranul).

CASETA DE DIALOG (DIALOG BOX)

Caseta de dialog este o zona de afişare care se suprapune peste imaginea

curentă. Prin intermediul casetei, sistemul informează uţilizatorul despre
operaţia pe care o execută, despre un incident avut în timpul executării operaţiei
sau cere informaţii suplimentare pentru executarea unei operaţii. Dialogul se
poate realiza prin intermediul unor obiecte de pe ecran:

textul explicativ;

zona de editare;

butoanele radio;

comutatoare;

declanşatoare;

liste.

Caseta de dialog este formată din:

- Bara de titlu a casetei care defineşte acţiunea care a determinat apariţia

casetei de dialog. Caseta se poate deplasa glisând cu mouse-ul bara de titlu;.

- Butonul de închidere plasat în extremitatea dreaptă a barei de titlu se

foloseşte pentru închiderea casetei de dialog (se executa clic pe buton);

- Butonul de Help plasat în partea dreapta a barei de titlu, lângă butonul

de închidere şi marcat cu simbolul ? se foloseşte pentru a obţine informaţii
despre obiectele din casetă. Se executa clic pe buton şi ca urmare cursorul
mouse-ului va lua forma butonului, apoi se indică obiectul din casetă pentru
care utilizatorul doreşte sa aibă informaţii şi se execută clic cu mouse-ul pe
acesta, informaţiile se afişează într-o casetă;

- Zona de obiecte conţine obiecte folosite pentru dialog. Sunt obligatorii

textul explicativ şi declanşatoarele. Obiectele pot fi organizate în secţiuni;
fiecare secţiune are un titlu, secţiunea se deschide efectuând clic pe titlul ei.

[Type text] Page 20

 Obiectele din zona de obiecte:

- Textul explicativ care informează utilizatorul despre dialogul iniţiat;

- Zona de editare text (Text box), în care poate fi scris un text (nume de
fişier, nume de director, sir de caractere,…). Dacă trebuie scrisă o valoare
numerică, se foloseşte caseta de editare care este prevăzută cu un buton de
incrementare şi unul de decrementare;

- Lista permite stabilirea valorii unui parametru ce poate lua mai multe
valori. Numele listei reprezintă parametrul pentru care se stabileşte valoarea, iar
într-un dreptunghi se afişează o listă de nume ce reprezintă valori pe care le
poate lua parametrul (nume de fişiere, nume de dosare, nume de unităţi de disc,
nume de fonturi etc.). Se alege un nume din listă atribuind astfel o valoare
parametrului. Dacă lista este prea lungă se folosesc barele de derulare
(verticală / orizontală).

[Type text] Page 21