Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad

Facultatea de Științe Exacte

Referat
la Arhitectura Sistemelor de Calcul

Tema: “Componenta hardware. Sistem de operare”

Student: Cecan Valeria

Specializare: Informatică
Anul I

Arad
2020
 Cuprins

Hardware..........................................................................................................................................3
Procesorul........................................................................................................................................3
Istoria microprocesorului.................................................................................................................4
Funcțiile procesorului......................................................................................................................5
Caracteristici arhitecturale ale Unității Centrale..............................................................................5
Registrele microprocesorului...........................................................................................................6
Sistem de operare.............................................................................................................................8
iOs....................................................................................................................................................8
Istoric...............................................................................................................................................9
Caracteristici....................................................................................................................................9
Bibliografie....................................................................................................................................13
 Hardware
Hardware-ul este partea fizică a unui sistem informatic, constituită din ansamblul de
componente electrice, electronice și mecanice care împreună pot primi, prelucra, stoca și reda
informații, sub diverse forme de semnale electrice, acustice sau optice.
Hardware este ansamblul elementelor fizice și tehnice cu ajutorul cărora datele se pot
culege, verifica, prelucra, transmite, afișa și stoca, împreună cu suporturile de memorare
(dispozitivele de stocare) a datelor, precum și echipamentele de calculator auxiliare — practic,
toate componentele de calculatoare și rețele de calculatoare concrete, tangibile.
Componentele hardware ale unui calculator personal modern sunt:
1. Placa de bază;
2. Procesorul;
3. Memorie internă
4. Dispozitive de stocare;
5. Dispozitive periferice
6. Carcasa + sursa

Procesorul
Procesorul, mai redenumit și microprocesor - este
unitatea centrală de prelucrare care efectuează principalele
operații matematice în sistem binar și este conectat la placa de
bază prin intermediul unui soclu care face legătura între pinii
terminali ai microprocesorului și pinii terminali ai plăcii de
bază, totodată realizându-se și o fixare mecanică a
procesorului.
Componentele lui au fost suficient de miniaturizate pentru a fi grupate într-un
singur circuit integrat. Un microprocesor este o implementare cu un singur chip a unui procesor
și care încorporează toate sau majoritatea funcțiilor unei unități centrale de procesare (UCP).
Astăzi, aproape toate procesoarele de uz general sunt microprocesoare, ceea ce face ca cei doi
termeni să fie practic sinonimi.
Microprocesorul este realizat adesea pe o singură plăcuță de siliciu
sau alt material semiconductor (chip), care poate avea peste un
milion de tranzistoare. Microprocesorul efectuează operațiile
esențiale de prelucrare și controlează celelalte elemente ale
sistemului de calcul, motiv pentru care este supranumit „creierul
calculatorului”.
Noile tehnologii de proiectare a procesoarelor a dus la încorporarea mai multor unităţi
centrale de prelucrare pe acelaşi cip, astfel mai multe procesoare pot fi capabile sa prelucreze
simultan mai multe instrucţiuni (procesoare Single Core - cu un singur nucleu aflat pe cip şi care
se ocupă de toate prelucrările şi procesoare Dual Core - cu două nuclee într-un singur cip în care
ambele nuclee procesează simultan informaţia).Viteza de lucru a microprocesorului determină
cât de repede microprocesorul execută o instrucţiune. Viteza de lucru a microprocesorului se
măsoară în milioane de instrucţiuni pe secundă (MIPS). Un calculator performant are o viteză de
execuţie de ordinul a 20 MIPS.
Revoluția microprocesoarelor este generată de tendința de a se implementa toate
componentele unui calculator cu ajutorul unui număr relativ redus de cipuri și el constituie
Unitatea Centrală de Procesare (UCP) a unui calculator numeric. Orice calculator, indiferent de
mărime, incorporează trei componente de baza :
• Unitate de control - decodifică instrucţiunile binare ale unui program, generează
semnalele de control pentru celelalte unităţi funcţionale ale procesorului, generează semnalele de
control pentru componentele externe ale procesorului: memorie externă, sistem de intrare ieşire,
magistrale externe şi primeşte semnale de feedback de la unităţile interne şi externe
microprocesorului.
• Unitate aritmetică şi logică - unitate de prelucrare a datelor, funcţia specifică
executată fiind stabilită în fiecare moment prin semnalele de control primite de la UC.
• Registre de uz general folosite ca memorie locală de mare viteză, magistrale interne
pentru transferul datelor, adreselor şi instrucţiunilor, interfeţe cu magistralele externe.

Schema bloc a unui sistem cu microprocesor.

Istoria microprocesorului
Primele microprocesoare au fost, după standardele actuale, destul de simple. Primul
microprocesor, devine cunoscut ca Intel 4004, a fost proiectat pe patru biţi de către inginerul
Marcian E. „Ted” Hoff de la Intel, în anul 1969 și conținea 6 tranzistori. Clientul care i-a
comandat lui Intel microprocesorul a fost o firmă japoneză, care a dat faliment în 1970; după
aceasta Intel nu se putea hotărî dacă să lanseze sau nu circuitul pe piaţă.
Microprocesoarele au fost iniţial folosite drept controler - dispozitive de control – pentru
maşini de spălat veselă şi frigidere. Producătorii şi proiectanţii de calculatoare nu au pierdut
ocazia dată de potenţial acestor dispozitive de a fi folosite drept calculatoare.
În orice circuit integrat, aproape toate tranzistoarele au doua regimuri de funcționare:
saturat(conduce curentul electric) și blocat(nu conduce curentul electric). Aceste două regimuri
de funcționare corespund valorilor posibile ale unui bit: 1 și 0. Rezultă că Intel 4004 reușea
procesarea simultană a 3000 de biți.
 Evoluția microprocesoarelor fabricate de Intel a constat în creșterea numărului
tranzistoarelor și miniaturizarea lor, astfel lărgind banda de date și adrese de la 8 la 16 biți, iar
mai târziu la 32. O companie denumită AMD a lansat după anul 2000 un procesor pe 64 de biți.
Banda de date și adrese a procesorului se numește și magistrală. Aceasta servește la transferul de
date în procesor și face legătura acestuia cu memoria de lucru. Caracteristica fundamentală a
funcționării unui microprocesor este frecvența sa de lucru.
După anul 2000 s-a atinso valoare limită a frecvenței datorită legii lui Joules care spune
că la trecerera unui curent electric printr-un conductor acesta emite căldură direct proporțională
cu energia ce traversează conductorul, adică se manifestă o rezistență la trecerea curentului
electric ce crește temperatura conductorului.
Astăzi, compania Intel ne propune următoarele procesoare:
 Dual core – cipuri care conțin două nuclee, adică două microprocesoare ce
lucrează în paralel;
 Core 2 duo – cipuri care conțin două nuclee al căror paralelism în funcționare
este mai avansat decât la dual core;
 Quad core – cipuri care conțin 4 nuclee;
 Octa core – procesoare cu 8 nuclee;
 Cipuri cu nume proprii care conțin un număr de nuclee ca fiind puterea a lui 2,
adică 8, 16, 32, etc;
Compania AMD ne propune pe piață procesoare cu 6 nuclee.

Funcțiile procesorului
Funcțional, un sistem microprocesor (ca de altfel orice calculator numeric), prezintă cinci funcții
de bază:
1. Funcția de intrare (INPUT), care permite legătura între lumea exterioară și sistem;
2. Funcția de ieșire (OUTPUT), care permite legătura între sistem și lumea exterioară;
3. Funcția de memorare (MEMORY), care permite păstrarea informațiilor (date,
rezultate), și (uneori) a instrucțiunilor programului;
4. Funcția aritmetico-logică, (implementată prin ALU -Arithmetic Logic Unit = unitate
aritmetico - logică), care permite efectuarea operațiilor aritmetice și logice în sistem;
5. Funcția de control, care cuprinde totalitatea acțiunilor de coordonare și control ale
activității sistemului.

Caracteristici arhitecturale ale Unității Centrale

Arhitectura unității centrale de calcul (CPU - Central Processing Unit) este unul din
elementele cele mai importante care trebuie avut în vedere în analiza oricărui sistem de calcul.
Principalele concepte luate în considerare și întâlnite aici sunt următoarele:
 a. Arhitecturi de tip " von Neumann "
Cele mai multe microcontrolere sunt realizate pe baza acestei arhitecturi de sistem.
Microcontrolerele bazate pe această arhitectură au o unitate centrală (CPU) caracterizată de
existența unui singur spațiu de memorie utilizat pentru
memorarea atât a codului instrucțiunilor cât și a datelor ce
fac obiectul prelucrării. Există deci o singură magistrală
internă (bus) care este folosită pentru preluarea
instrucțiunilor și a datelor. Efectuarea celor două operații
separate, în mod secvențial, are ca efect, încetinirea
operațiilor. Este arhitectura standard (cea mai des întâlnită)
și pentru microprocesoarele de uz general.

b. Arhitecturi de tip " Harvard "

La această arhitectură există spații de memorie
separate pentru program și date. În consecință ar trebui să
existe și magistrale separate (de adrese și date) pentru
codul instrucțiunilor și respectiv pentru date. Principial
există astfel posibilitatea execuției cvasiparalele
(suprapunerii) a celor două operații menționate anterior.
Codul unei instrucțiuni poate fi preluat din memorie în
timp ce se execută operațiile cu datele aferente instrucțiunii
anterioare. Este posibilă o execuție mai rapidă, pe seama
unei complexități sporite a microcircuitului. Este
arhitectura standard pentru procesoarele numerice de
semnal (DSP - Digital Signal Processing). Datorită costului
mare al implementării unei astfel de arhitecturi, în cazul microcontrolerelor se întâlnește mai ales
o arhitectură Harvard modificată, cu spații de memorie separate pentru program și date, dar cu
magistrale comune pentru adrese și date.

Registrele microprocesorului
Un registru este o mică zonă de stocare folosită de unitatea de prelucrare matematică
pentru a executa comenzile date de Unitatea de Control. Datele pot veni de la Unitatea de
Control, memorie de baza sau de la datele cache.
Există noțiunea de registru intern care semnifică o mică zonă de memorie cu viteza de
comutație foarte mare, cu care de fapt, procesorul lucrează direct și prin care comunică cu
mediul exterior lui. Marimea, adică numărul de biți al acestei memorii, este un indiciu important
asupra cantității de informație pe care o poate prelucra la un moment dat. Registrele interne sunt
de obicei mai mari decât magistrala de date ceea ce înseamnă că procesorul are nevoie de doua
perioade de ceas pentru a umple un registru înainte de a-l prelucra.
 Un circuit de control conține un decodor de instrucțiuni. Ele interpretează conținutul
unui registru și încearcă să identifice instrucțiunea ce o conține comparând-o cu instructiunile
proprii, pentru a o pune în execuție.

Acumulatorul
Acumulatorul este un registru de 8 biţi, care este conectat la magistrala internă de date,
printr-o conexiune bidirecţională. Registrul funcţioneză în strânsă legătură cu ALU.
Atunci când ALU manipulează date, de exemplu, adună 2 biți, acumulatorul reţine unul dintre ei.
Celălalt byte poate fi memorat în oricare unul din cele şase registre cu scop general B,C,D,E,H
sau L. Rezultatul unei operaţii logice sau aritmetice va apărea pe ieşirea din ALU. De acolo este
luată pe magistrala internă de date şi de pe magistrală în acumulator. În concluzie, acumulatorul
este registrul special de stocare, asociat cu unitatea aritmetică şi logică, iniţial folosit pentru a
stoca unul dintre bytes, care este procesat şi odată ce calculul a fost terminat, rezultatul este
memorat înapoi în acumulator.

Registrul de situaţie
Acest registru este cunoscut şi ca Registrul Flag (steag) sau CCR (Condition Code
Register). Când microprocesorul execută un program, atunci el execută o secvenţă de
instrucţiuni. Cele mai multe instrucţiuni executate de procesor vor modifica câţiva sau chiar toţi
biţii din registrul de situaţie.
Operaţiile lui ALU şi inevitabil
a altor registre vor pune 1 sau 0
în unul sau mai mulţi din biţii
din acest registru. Cu siguranţă
biţii registrului de situaţie vor fi
testaţi de instrucţiunile din
program şi cu siguraţă bitul
testat va fi setat(cu 1) sau va fi
resestat(cu 0). Aceşti biţi ai
registrului sunt folosiţii pentru
sărituri, apeluri şi returnări de
instrucţiuni.

Registrul de
instrucţiuni
Registrul de instrucţiuni este larg de 8 biţi şi este conectat la magistrala internă de date,
dar poate doar recepta date. Registrul de instrucţiuni va reţine întotdeauna partea instrucţiunii
curente, cunoscută ca şi codul de operare care este folosit pentru a specifica operaţia care va fi
executată de procesor în timpul următorului ciclu.
 Sistem de operare
Un sistem de operare, prescurtat SO, este un ansamblu de programe care are rolul de a
gestiona și de a facilita utilizatorului accesul la resursele sistemului de calcul. Metaforic, se poate
spune că un sistem de operare joacă rol de dirijor, orchestrând doleanțele utilizatorilor prin
atibuirea de partituri adecvate către diversele resurse ale calculatorului și veghind la interpretarea
armonizată a respectivelor partituri, astfel încât scopurile pentru care s-a apelat la calculator să
fie atinse. Pentru aceasta, nucleul sistemului de operare este primul program încărcat în memoria
calculatorului si rămâne activ pe toată durata funcționării acestuia. Sistemul computerizat poate
fi un computer, o stație de lucru (workstation), un server, un PC, un notebook, un netbook,
un smartphone, un aparat de navigație rutieră, un e-book reader sau unele aparate de uz casnic,
precum și playerele multimedia. Sistemul de operare joacă și rolul de gazdă pentru aplicațiile
care rulează pe echipamentul (hardwareul) respectiv.

iOs
iOs (formal iPhone OS) este un sistem de operare mobil creat și
dezvoltat de către compania Apple Inc, exclusiv pentru
dispozitivele hardware Apple. Este sistemul de operare ce îl
utilizează în prezent multe dispozitive mobile ale companiei,
inclusive iPhone și iPod Touch; susținând anterior și iPad-ul, înainte de
lansarea iPadOS în 2019. Este al doilea cel mai popular sistem de
operare mobil la nivel mondial, după Android.
Apărut inițial în 2007 pentru iPhone, iOS a fost extins pentru a accepta
alte dispozitive Apple, cum ar fi iPod Touch (septembrie 2007) și iPad (ianuarie 2010). Începând
cu luna martie 2018, App Store Apple conține mai mult de 2,1 milioane de aplicații iOS, dintre
care 1 milion sunt native pentru iPad.
Interfața de utilizator iOS se bazează pe o manipulare
directă, folosind gesturi multi-touch. Elementele de
control ale interfeței constau din glisare, interschimbări
și butoane. Interacțiunea cu sistemul de operare include
gesturi precum swipe, tap, pinch și pinch revers, toate
având definiții specifice în contextul sistemului de
operare iOS și al interfeței sale multi-touch.
Accelerometrele interne sunt folosite de unele aplicații
pentru a răspunde la utilizarea dispozitivului (un rezultat
obișnuit este comanda de anulare) sau rotirea acestuia în
trei dimensiuni (un rezultat obișnuit este trecerea între modul
portret și peisaj). Apple a fost lăudat în mod semnificativ
pentru încorporarea funcțiilor de accesibilitate completă în iOS, permițând utilizatorilor cu
dizabilități de vedere și auz să-și folosească corect produsele.
 Versiunile majore ale iOs sunt actualizate anual. Pe toate dispozitivele iOs, regular se
verifică disponibilitatea unei noi actualizări, solicitând utilizatorului permisiunea instalării
automate.Versiunea actuală, iOS 13 a fost lansată publicului la data de19 septembrie 2019,
introducând modificări ale interfeței utilizatorului, un mod întunecat, împreună cu funcții precum
o aplicație reproiectată Memento, o tastatură cu glisare și o aplicație Photos îmbunătățită.

Istoric
În 2005, când Steve Jobs a început să planifice iPhone-ul, el a avut de ales să
„micșoreze” Mac-ul, ceea ce ar fi un succes epic al ingineriei sau să crească iPod-ul. Locurile de
muncă au favorizat abordarea anterioară, dar au lovit echipele Macintosh și iPod, conduse
de Scott Forstall și Tony Fadell, respectiv împotriva unui alt concurent intern, câștigând Forstall
prin crearea sistemului de operare iPhone. Forstall a fost, de asemenea, responsabil pentru
crearea unui kit de dezvoltare software pentru programatori pentru a construi aplicații iPhone,
precum și un App Store în cadrul iTunes.

Caracteristici
iOS este un sistem de operare de tip Unix, care încă în prima sa versiune a conținut multe
elemente din Mac OS X, tot un sistem de operare de tip Unix de la Apple.
Sistemul de operare a fost dezvăluit cu iPhone la Macworld Conference & Expo pe 9 ianuarie
2007 și a fost lansat în iunie a acelui an. În momentul dezvăluirii sale în ianuarie, Steve Jobs a
susținut: „iPhone rulează OS X” și rulează „aplicații de clasă
desktop”, dar la momentul lansării iPhone, sistemul de operare a
fost redenumit „iPhone OS ”.
Inițial, aplicațiile native terțe nu au fost acceptate. Motivarea lui
Jobs a fost că dezvoltatorii ar putea construi aplicații web prin
intermediul browserului web Safari, care „s-ar comporta ca
aplicațiile native pe iPhone”.
Magazinul de aplicații iOs a fost deschis în data de 10 iulie 2008
cu 500 de aplicații inițiale disponibile. Acesta a crescut rapid la
100.000 aplicații în noiembrie 2009, 1 milion în 2013 si 2.2
milioane în ianuarie 2017.

Ecranul de pornire
Ecranul de pornire, redat de SpringBoard, afișează
pictogramele aplicației și un dock în partea de jos în care
utilizatorii își pot fixa aplicațiile utilizate cel mai des. Ecranul de
pornire apare de fiecare dată când utilizatorul deblochează
dispozitivul sau apasă butonul fizic „Acasă” în timp ce se află
într-o altă aplicație. Ecranul are o bară de stare în partea de sus
pentru a afișa date, cum ar fi ora, nivelul bateriei și puterea
semnalului. Restul ecranului este dedicat aplicației curente. Cercetătorii au descoperit că
utilizatorii organizează pictogramele pe ecranele lor de pornire, în funcție de frecvența de
utilizare și relația aplicațiilor, precum și din motive de utilizare și estetică.

Dosarele
iOS 4 a introdus foldere, care pot fi create prin glisarea unei aplicații deasupra alteia, iar
de atunci, mai multe articole pot fi adăugate în folder folosind aceeași procedură. Un titlu pentru
folder este selectat automat în funcție de categoria de aplicații din interior, dar numele poate fi
editat și de utilizator. Când aplicațiile din folderele primesc ecusoane de notificare, numerele
individuale de notificări sunt adăugate și numărul total este afișat ca insigna de notificare în
folderul însuși.

Centru de notificări
Înainte de iOS 5, notificările au fost livrate într-o fereastră modală și nu au putut fi
vizualizate după ce au fost respinse. În iOS 5, Apple a introdus Centrul de notificări, care
permite utilizatorilor să vizualizeze un istoric al notificărilor. Utilizatorul poate atinge o
notificare pentru a deschide aplicația corespunzătoare sau a o șterge. Notificările sunt acum
livrate în bannere care apar pe scurt în partea de sus a ecranului. Dacă un utilizator atinge o
notificare primită, aplicația care a trimis notificarea va fi deschisă.

Accesibilitate
iOS oferă diverse funcții de accesibilitate pentru a ajuta utilizatorii cu dizabilități de
vedere și auz. O caracteristică principală, VoiceOver, oferă o informație de citire vocală pe
ecran, incluzând butoane contextuale, pictograme, link-uri și alte elemente de interfață pentru
utilizator și permite utilizatorului să navigheze în sistemul de operare prin gesturi. Orice aplicații
ce folosesc comenzi implicite și dezvoltate cu un cadru UIKit, țin de funcționalitatea VoiceOver
ce este încorporată.

Siri
Siri este un asistent personal inteligent integrat în iOS. Asistentul folosește interogări
vocale și o interfață de utilizare a limbajului natural
pentru a răspunde la întrebări, a face recomandări și a
efectua acțiuni prin delegarea cererilor către un set de
servicii Internet. Software-ul se adaptează la
utilizările, căutările și preferințele limbajului
individual al utilizatorilor, cu utilizarea continuă.
Rezultatele returnate sunt individualizate.
Siri acceptă o gamă largă de comenzi ale
utilizatorului, inclusiv efectuarea acțiunilor telefonice, verificarea informațiilor de bază,
programarea evenimentelor și a mementourilor, gestionarea setărilor dispozitivului, căutarea pe
Internet, navigarea în zone, găsirea informațiilor despre divertisment și este capabil să se
angajeze cu aplicații integrate iOS.
 Hardware
Principala platformă hardware pentru
iOS este arhitectura ARM. Versiunile iOS
înainte de iOS 7 pot fi rulate numai pe
dispozitive iOS cu procesoare ARM pe 32 de
biți (arhitecturi ARMv6 și ARMv7-A). În
2013, iOS 7 a fost lansat cu un suport
complet pe 64 de biți (care include un nucleu
nativ pe 64 de biți, biblioteci, drivere,
precum și toate aplicațiile încorporate), după
ce Apple a anunțat că trece la 64 de biți
Procesoare ARMv8-A cu introducerea
cipului Apple A7. Asistența pe 64 de biți a
fost aplicată și pentru toate aplicațiile din
App Store.

Nucleul
Nucleul iOS este nucleul XNU din Darwin.
 Sistemul de operare original iPhone (1.0) până la iPhone OS 3.1.3 a folosit Darwin
9.0.0d1.
 iOS 4 s-a bazat pe Darwin 10.
 iOS 5 a fost bazat pe Darwin 11.
 iOS 6 a fost bazat pe Darwin 13.
 iOS 7 și iOS 8 sunt bazate pe Darwin 14.
 iOS 9 este bazat pe Darwin 15.
 iOS 10 este bazat pe Darwin 16
 iOS 11 este bazat pe Darwin 17.
 iOS 12 este bazat pe Darwin 18.

Securitate
iOS utilizează multe caracteristici de securitate atât în hardware cât și în software.

Încărcare sigură
Înainte de a porni complet în iOS, există un cod de nivel scăzut care rulează de la ROM-
ul de pornire. Sarcina sa este de a verifica dacă încărcarea la nivel scăzut este semnată de cheia
publică Apple Root CA înainte de a o rula. Acest proces constă în asigurarea faptului că niciun
software rău intenționat sau neautorizat nu poate fi rulat pe un dispozitiv iOS. După ce
Bootloader-ul de nivel inferior își termină sarcinile, acesta rulează bootloader-ul de nivel
superior, cunoscut sub numele de iBoot. Dacă totul merge bine, iBoot va continua să încarce
nucleul iOS, precum și restul sistemului de operare.

Enclava sigură
Secure Enclave este un coprocesor găsit pe dispozitivele iOS care conțin Touch ID sau
Face ID. Are propriul proces de bootare sigur pentru a vă asigura că este complet securizat. Un
generator de numere aleatoare hardware este, de asemenea, inclus ca parte a acestui coprocesor.
Securitatea Enclave a fiecărui dispozitiv are un ID unic care îi este dat atunci când este realizat și
nu poate fi modificat. Acest identificator este utilizat pentru a crea o cheie temporară care
criptează memoria în această porțiune a sistemului. Secure Enclave conține, de asemenea, un
contor anti-replay pentru a preveni atacurile de forță brută.

Parola de acces
Dispozitivele iOS pot avea o parolă care este utilizată pentru
deblocarea dispozitivului, modificări la setările sistemului și criptarea
conținutului dispozitivului. Până de curând, acestea erau de obicei
patru cifre numerice. Cu toate acestea, de când deblocarea
dispozitivelor cu amprentă folosind Touch ID a devenit mai răspândită,
codurile de acces de șase cifre sunt acum cele implicite pe iOS, cu
opțiunea de a reveni la patru sau de a folosi o parolă alfanumerică.

Scaner de amprentă
Touch ID este un scaner de amprente care
este încorporat în butonul de pornire și poate fi
utilizat pentru a debloca dispozitivul, a face
cumpărături și a vă conecta la aplicații printre alte
funcții. Când este utilizat, scanerul stochează
temporar datele de amprentă în memoria criptată în
Enclave Secure, așa cum este descris mai sus. Nu există nicio cale ca
procesorul principal al dispozitivului sau orice altă parte a sistemului să
acceseze datele brute ale amprentelor care sunt obținute de la senzorul Touch
ID.
Bibliografie
1. https://ro.wikipedia.org/wiki/Hardware
2. http://retele.elth.ucv.ro/Popescu%20Daniela/Calculatoare%20de%20bord/Prelegere
%2009_Ivanov%20V.%20Arhitectura%20micr..pdf
3. http://microprocesorul.weebly.com/istorie.html
4. https://cedlanio.ro/HardSoNet/micro.html
5. https://sites.google.com/site/atestathardware/home/microprocesorul
6. http://zcb.tripod.com/referat/info/microp.htm
7. https://totuldesprecalculatoare.weebly.com/procesorul.html
8. https://ro.wikipedia.org/wiki/Sistem_de_operare
9. https://en.wikipedia.org/wiki/IOS
10. https://ro.wikipedia.org/wiki/IOS_(Apple)
11. https://ro.wikipedia.org/wiki/IPhone
12. https://ro.wikipedia.org/wiki/IOS_13
13. https://en.wikipedia.org/wiki/ARM_architecture
14. https://en.wikipedia.org/wiki/Touch_ID
15. https://support.apple.com/ro-ro/HT208109