REȚELE DE CALCULATOARE

1. INTRODUCERE ÎN REȚELE DE CALCULATOARE

Metodele pe care le utilizăm pentru a comunica se schimbă și evoluează în mod constant. În

timp ce am fost cândva limitați la interacțiunile față-în-față, descoperirile din tehnologie au mărit
semnificativ zona în care putem comunica.
Crearea și interconectarea unor rețele de date a devenit noua platformă care susține
comunicarea modernă.
Rețelele conectează oameni și promovează comunicarea liberă. Oricine se poate conecta,
distribui și face o diferență.
Să ne imaginăm o lume fără Internet, fără Google, Youtube, mesagerie instantă, Facebook,
Wikipedia, jocuri pe Internet, Netflix, iTunes și acces ușor la informație curentă, fără site-uri web
care compară prețuri, ușurând cumpărăturile pe Internet și fără să căutăm numere de telefon și
instrucțiuni pe hartă către diferite locații aflate la un click distanță. Cum ar fi viețile noastre fără
toate acestea? Aceasta este lumea în care trăiam acum 15-20 ani. Dar peste ani, rețelele de date au
crescut încet și și-au schimbat scopul pentru a îmbunătăți calitatea vieții oamenilor de pretutindeni.
În cursul unei zile, folosim diverse resurse care sunt disponibile pe Internet.
 Încărcăm și distribuim fotografii, clipuri realizate acasă și experiențe petrecute cu
prietenii sau în lume.
 Accesăm și trimitem lucrări pentru școală.
 Comunicăm cu prietenii, familia și cunoștințele utilizând email-ul, mesageria instant
sau telefoanele pe Internet.
 Urmărim clipuri video, filme și episoade din seriale la cerere.
 Participăm la jocuri pe Internet alături de prieteni.
 Decidem ce să purtăm după ce consultăm condițiile meteo.
 Verificăm contul bancar și plătim facturile electronic.
Rețelele și Internetul au schimbat tot ceea ce facem, de la modul în care învățăm la modul în
care comunicăm și ne jucăm.
Accesul la instruire de calitate înaltă nu mai este restricționat studenților care trăiesc în
apropierea locului unde este livrată informația. Învățarea la distanță prin Internet a îndepărtat
barierele geografice și a îmbogățit oportunitățile studenților. Cursurile disponibile prin Internet (e-
learning) pot fi livrate acum prin intermediul unei rețele. Aceste cursuri conțin date (text, link-uri),

1
voce și clipuri video disponibile studenților oricând, de oriunde. Grupurile de discuții de pe Internet
și forumurile permit studentului să colaboreze cu instructorul, cu alți studenți din clasă și chiar cu
studenți din întreaga lume.
Astfel, pentru majoritatea dintre noi, Internetul a devenit o mare parte din viața de zi cu zi.
Dar cine deține Internetul și ce este de fapt Internetul? Nimeni nu deține Internetul. Acesta este o
colecție globală de rețele interconectate, care schimbă informații utilizând standarde comune prin
cabluri telefonice, fibră optică, transmisii wireless și legături prin satelit.

Ce este o rețea de calculatoare? O rețea de calculatoare este un ansamblu de dispozitive

interconectate prin intermediul unui mediu de comunicație.
Rețelele pot fi de dimensiuni diferite. Acestea pot fi rețele simple ce constau în două
calculatoare personale, dar și rețele ce conectează milioane de dispozitive.
Rețelele simple instalate la domiciliu permit partajarea resurselor precum imprimante,
documente, fotografii și muzică între câteva calculatoare locale.
Rețelele mici pentru acasă și birou (Small Office Home Office - SOHO) sunt deseori
configurate de către persoane care lucrează de acasă sau dintr-o locație la distanță din nevoia de a se
conecta la rețeaua de la serviciu sau la alte resurse centralizate. În plus, mulți antreprenori utilizează
rețelele SOHO pentru a promova și a vinde produse, a comanda materiale și a comunica cu clienții.
Comunicarea printr-o rețea este de obicei mult mai eficientă și mai ieftină decât formele tradiționale
ale comunicării, precum telefonia.
În afaceri și organizații mari, rețelele pot fi utilizate la o scară chiar și mai mare pentru a
permite angajaților să lucreze îndeaproape și să acceseze fișiere și informații de pe serverele rețelei.
Rețelele permit, de asemenea, comunicare rapidă precum email, mesagerie instant și colaborare
între angajați. Pe lângă beneficiile organizării interne, multe organizații utilizează propriile rețele
pentru a livra produse și servicii clienților prin conexiunea lor la Internet.
Internetul este cea mai mare rețea existentă. Internetul este literalmente o colecție de rețele
private și publice interconectate, precum cele descrise mai sus.

Auzim tot timpul despre date. Ce sunt datele? Datele sunt informații care reprezintă ceva.
Rețelele sunt folosite pentru a transmite datele în scopul de a le împărtăși altor persoane sau pentru
stocarea acestora pe termen lung.
Din punct de vedere al modului în care datele sunt create, acestea pot fi împărțite în trei mari
categorii:
 date create voluntar - acestea sunt create și partajate în mod explicit de persoane, cum
ar fi profilurile de pe rețelele sociale;
2
  date create prin observare - acest sunt realizate prin înregistrarea acțiunilor indivizilor,
cum ar fi datele despre locație atunci când se utilizează telefoane mobile;
 date deduse - acestea sunt date precum balanța unui cont bancar, care se bazează pe
analiza datelor voluntare sau observate.
Știați că sistemele informatice și rețelele funcționează numai cu cifre binare? Poate fi dificil
să ne imaginăm că toate datele noastre sunt stocate și transmise ca o serie de biți. Fiecare bit poate
avea doar una dintre cele două valori posibile, 0 sau 1. Termenul de bit este o abreviere a „binary
digit” și reprezintă unitatea de măsură pentru date. Oamenii interpretează cuvinte și imagini,
computerele interpretează doar șiruri de biți.
Un bit este stocat și transmis ca una dintre cele două stări posibile. Acestea pot fi două direcții
de magnetizare, două niveluri distincte de tensiune, două niveluri distincte de intensitate a luminii
sau orice alt sistem fizic cu două stări discrete. De exemplu, un comutator de lumină poate fi pornit
sau oprit; în reprezentare binară, aceste stări ar corespunde cu 1 și respectiv cu 0.
Fiecare dispozitiv de intrare (mouse, tastatură, etc) va traduce interacțiunea umană în cod
binar pentru ca informația să fie procesată și stocată. Fiecare dispozitiv de ieșire (imprimantă,
difuzoare, monitoare, etc.) va prelua date binare și le va traduce înapoi în formă recunoscută de om.
Calculatoarele folosesc coduri binare pentru a reprezenta și interpreta litere, cifre și caractere
speciale. Un cod utilizat în mod obișnuit este American Standard Code for Information Interchange
(ASCII). Cu ASCII, fiecare caracter este reprezentat de opt biți.
De exemplu:
Literă majusculă: A = 01000001
Număr: 9 = 00111001
Caracter special: # = 00100011
Fiecare grup de opt biți este denumit octet (byte).
După ce datele sunt transformate într-o serie de biți, acestea trebuie convertite în semnale care
pot fi trimise prin intermediul rețelei la destinație. Biții sunt transmiși prin rețea ca şi impulsuri
electrice (cablu de cupru), impulsuri luminoase (fibră optică) sau semnal radio (wireless).
Medii de comunicare diferite suportă transferul de biți la viteze diferite. Rata transferului de
date este de obicei discutată în termeni ca bandwidth (lățimea de bandă) și throughput (capacitatea
de transfer).
Lățimea de bandă este capacitatea unui mediu de a transporta date. Lățimea de bandă digitală
măsoară cantitatea de date care poate curge dintr-un loc în altul într-un anumit timp. Lățimea de
bandă este de obicei măsurată în numărul de biți care (teoretic) pot fi expediați pe mediul de
comunicație într-o secundă.

3
 Throughput (capacitatea de transfer) reprezintă cantitatea reală de biți transmiși într-o anume
perioadă de timp. Aceasta este influențată direct de cantitatea de date transmisă sau recepționată, de
tipul datelor transmise, întârzierile datorate numărului de dispozitive de rețea întâlnite între sursă și
destinație.

Un dispozitiv dintr-o rețea care trimite sau recepționează mesaje este denumit generic host.
Un host (gazdă) poate avea rol de client, server sau ambele roluri. Tipul de software instalat pe
calculator determină rolul acestuia în rețea (figura 1.1).
Serverele sunt host-uri (gazde) pe care este instalat software ce permite furnizarea de servicii
precum email, pagini web, transfer de fișiere etc. Fiecare serviciu poate fi instalat pe un server
dedicat sau pe același server.
Clienții sunt host-uri (gazde) cu software ce permite solicitarea şi afișarea informațiilor
obținute de la server. (exemplu de software instalat pe client – browser – Internet Explorer, Mozzila
Firefox, Opera,…)

Figura 1.1: Clienți și servere

Un calculator cu software de tip server poate oferi servicii simultan unuia sau mai multor
clienți. În plus, un singur calculator poate rula mai multe tipuri de software pentru server.
Un singur calculator poate rula mai multe tipuri de programe client. Trebuie să existe un
software client pentru fiecare serviciu cerut. Având mai mulți clienți instalați, o gazdă se poate
conecta la mai multe servere în același timp. De exemplu, un utilizator poate verifica poșta

4
electronică și vizualiza o pagină web în timp ce folosește mesageria instant și ascultă radio pe
Internet.
În ceea ce privește infrastructura de rețea, aceasta conține trei componente:
- dispozitive intermediare – exemplificate în figura 1.2;
- dispozitive finale (end devices) – exemplificate în figura 1.3;
- mediul de comunicație – exemplificat în figura 1.4.

Figura 1.2: Dispozitive intermediare

Figura 1.3: Dispozitive finale

Figura 1.4: Medii de comunicație

5
 Software-ul de tip client sau server rulează de obicei pe calculatoare diferite, dar este posibil
ca un calculator să îndeplinească ambele roluri în același timp. În rețele mici și acasă, multe
calculatoare funcționează ca servere și clienți în rețea. Acest tip de rețea este numit o rețea peer-to-
peer.
Cea mai simplă rețea peer-to-peer constă în două calculatoare conectate direct printr-o
conexiune cu fir sau wireless. În figura 1.5 este prezentat un exemplu de rețea peer-to-peer, fiind
evidențiate principalele avantaje și dezavantaje ale unor astfel de rețele.

Figura 1.5: Rețea peer-to-peer

Multe calculatoare personale pot fi conectate pentru a crea o rețea peer-to-peer mai mare, dar
acest lucru necesită un dispozitiv de rețea, precum un switch, pentru interconectare.
Cel mai mare dezavantaj al unei rețele de tip peer-to-peer este că performanța unei gazde
poate fi încetinită dacă aceasta joacă atât rolul de client, cât și rolul de server în același timp.