IMPORTANTA INFORMATICII

Termenul informatica desemneaza stiinta procesarii sistematice a informa a informatiei, in special, în

special a procesării cu ajutorul calculatoarelor. in prezent, informatica Işi găseşte aplicaţii în toate
domeniile vieţii. Prezenţa ei este puternic amplificată de impactul pe care îl are Internetul. Re ţeaua
la nivel mondial a revoluţionat comunicarea dintre companii, logistica, mass media, dar şi viaţa
privată a fiecarui individ. Mai puţin vizibil, dar totuşi omniprezent, informatica şi-a câştigat un loc
stabil până şi in aparatele casnice, ca de exemplu video recorder-uI sau maşina de spălat, în care
sunt inglobate aşa-numitele embedded Systems (sisteme inglobate), care asigură acestor aparate un
comportament mai mult sau mai puţin "inteligent". Computerele pot administra, proteja, transmite
şi prelucra o mare cantitate de date într-un timp scurt. Pentru efectuarea unor astfel de operaţii este
necesară o interacţiune complexă între sistemele de hardware şi de software, care reprezintă
domeniile fundamentale de cercetare în Informatică. Marele avantaj al sistemelor computaţionale
constă în capacitate lor de a prelucra în mod schematic cantităţi enorme de informaţii la o viteză
foarte mare. S-a încercat şi implementarea capacităţilor perceptive ale omului în sistemele
informatice, însă până în prezent cu un succes foarte limitat. Un exemplu în această direc ţie îl
constituie sistemele de recunoaştere a chipului uman, sau/şi de Iuare a deciziior atunci când nu se
dispune de toate datele necesare. Astfel de procese sunt studiate de o ramură specializată a
informaticii, inteligenţa artificială. Astfel, în anumite discipline restrânse pot fi obţinute deja
rezultate remarcabile. Totuşi nu se poate încă vorbi despre o modelizare a inteligenţei umane.

Ca sistem ştiinţific fundamental, informatica are, la fel ca şi matematica, implicaţii profunde în multe
alte domenii ale ştiinţei. Dacă prin matematică se în ţelege un "sistem de gândire formal", atunci
informatica se concentrează pe ceea ce e ste "formal realizabil", adică ceea ce este realizabil din
punctul de vedere al ma şinii. Studierea problemelor informaticii poate să se apropie foarte mult de
filozofie . Informatica se divide în următoarele domenii fundamentale: •informatică teoretică
*informatică practică •informatică tehnică Pe lângă aceste trei domenii principale, mai există:
inteligenţă artificială, considerată drept interdisciplină, într -o anumită măsură de sine stătătoare.
Utilizarea informaticii în diferite domenii ale vieţii de zi cu zi, ca de exemplu în economie,
geografie,domeniul medical, este cuprinsă în termenul de informatică aplicată. Informatica teoretică
poate fi considerată ca baza pentru alte domenii derivate. Aceasta asigură cunoştinţele
fundamentale pentru decidabilitatea unei probleme, sistematizarea complexităţii şi pentru
formalizarea automatelor şi a limbajelor formale. Pe aceste fundamente se constitue informatica
practică şi informatica tehnică. Acestea se ocupă cu problemele centrale ale prelucrării informa ţiei şi
oferă soluţii pragmatice şi adaptabile. in acest punct cele doua domenii de dezvoltare sunt strâns
Iegate unul de altul, diferentiindu-se prin apropierea sau departarea de microelectronica. Din
punctual de vedere aI informaticii, electronica nu reprezintă decât un instrument şi nu un domeniu
central de cercetare. in informatica practică, gasirea solu ţiilor se face în aşa fel incât să se obţină o
cât mai mică dependenţă de electronică. Rezultatele işi găsesc în final utilizarea în informatica
aplicată. Acestui domeniu îi revine realizarea hardware şi software, prin urmare marea parte a pieţei
IT. În domeniile interdisciplinare se fac cercetări pentru găsirea posibilelor solu ţii pe care tehnologia
informaţiei le-ar putea oferi. Astfel se poate menţiona aici dezvoltarea de sisteme
geoinformaţionale, sau informatică economică ori bioinformatică. În general, informaţiile de
programare, planificare şi previziune au un caracter relativ sintetic, dar sunt obţinute de cele mai
multe ori pe baza calculelor analitice. Acestea pot fi cerute şi impuse, fie de către organele statale,
fie de necesităţile legate de buna desfăşurare a activităţilor proprii. Cele mai importante programe la
nivel de întreprindere sunt următoarele: programe de investiţii, care conţin cel puţin două părţi:
sursele de finanţare a investiţiilor şi, respectiv, categoriile mari şi de detaliu ale activelor imobilizate
care trebuie procurate; programe de aprovizionare şi vânzare de bunuri, programe de servicii şi de
marketing; programe de cercetaredezvoltare, care stabilesc atât sursele, cât şi obiectivele de
realizat; programe de producţie şi costuri, care vor conţine detalii suficiente în cazul activităţilor de
bază; programe de salarizare şi personal, inclusiv de contribuţii ale unităţii şi ale salariaţilor la
asigurările sociale, precum şi alte activităţi, cheltuieli şi venituri destinate acţiunilor socialculturale
ale unităţii; programe de impozite, taxe şi alte sume cuvenite bugetului statului şi celui de asigurări
sociale, inclusiv eventualele subvenţii pe care unitatea le solicită de la bugetul statului; bugetul de
venituri şi cheltuieli al unităţii şi al subunităţilor, reprezentând o sinteză a celorlalte programe,
corelat cu cifra de afaceri, cu profitul şi cu modul de repartizare a acestuia; programe de creştere sau
descreşterea capitalurilor proprii; programe de încasări şi plăţi, de credite obţinute şi acordate etc.
Întocmirea acestor programe trebuie să respecte următoarele condiţii: să fie reale; să conţină
suficiente detalii , astfel încât să se poată realiza definirea sarcinilor de realizare pe compartimente,
precum şi răspunderi în caz de nerealizare. intoonireu de progrunte şi previziuni, cu respectarea
condiţiilor menţionate, constituie o premisă importantă pentru organizarea raţională a sistemului de
evidenţă economică şi urmărirea, în bune a modului de realizare a obiectivelor unitătii şi a sarcinilor
fiecărui compartiment.